IZVORUL DE LACRIMI, AL MAICII LUI DUMNEZEU !

Era ,intr-o dimineata de februarie, cand, ca la o strafulgerare din crestet si pana in picioare, vad cu ochii inchisi, O SFANTA ICOANA, a MAICII LUI DUMNEZEU.  si din OCHII MAICUTEI, curgeau pe doua siruri,LACRIMI ALBE, ca din boabe de roua,  curgeau necontenit. Fara glas, doar numai in gand,eu strig ,uimita:" MAICUTA ! IZVOR DE LACRIMI ! clipa in care, in locul Maicii Domnului , care plangea cu adevarat, vad o poienita verde , ca pe un deal. Aici, in poienita, in mijlocul ei, se afla O GROAPA, cam de 2m lungime, groapa ce era acoperita cu muschi verde de padure. Vedeam prin acest capac de muschi verde, GROAPA sapata , anume in pamant. Cand ,deodata, aud glasul MAICII DOMNULUI, care spune asa:" DE AICI ESTE IZVORUL ! DE AICI ESTE IZVORUL ! si imi arata, GROAPA din pamant, acoperita cu muschi verde de copac, sub CERUL de ziua senin si stralucitor. Intr-o nopate de februarie, aud glas, cre imi spune asa:" SI MAINE-I SARBATOARE ! A VENIIT DUMNEZEU LA TINE ! La scurt timp, brusc, imi aud propriul glas, (glasul sufletului meu)care se ruga asa:" UMPLE INIMA MEA, DE DRAGOSTE PENTRU BUNATATEA TA ! DE URA, PENTRU GRESALELE MELE SI DE DEFAIMARE, PENTRU DESERTACIUNILE LUMII INTREGI "!apoi, un alt glas bland, imi spune:" NU AM VOIE, PENTRU DESERTACIUNILE LUMII INTREGI; PENTRU DESERTACIUNILE LUMII INTREGI "!.Nimeni dintre noi, nu ar trebui sa iubim,desertaciunile Lumii intregi, mai mult decat pe BUNUL DUMNEZEU SI PE MAICA DOMNULUI. Cu pretuire si dragoste, Maria