DORESC ,SA MOR SLUJIND LUI DUMNEZEU.....

Noaptea de 27 mai,2006 Dormeam, si brusc, imi aud ,propriul glas, care spunea cu tarie asa:"DORESC ,SA MOR SLUJIND LUI DUMNEZEU SI LUMII INTREGI "!,apoi, glasul meu, fara mine, fara sa-mi misc buzele, spun asa:"AM VENIT ! VESTESTE-MI INTOTDEUANA ,VOIA LUI DUMNEZEU,SI-A STAPANEI NOASTRE,IMPARATEASA CERURILOR"(iar in clipa urmatoare, deschid ochii, si ma grabesc a nota, ceea ce tocmai, auzisem). Da, dragii mei, frati si surori intru DOMNUL, voi respecta si voi implini cu pretul vietii mele, ceea ce ,glasul sufletului meu, Ii spunea BUNULUI DUMNEZEU si MAICII DOMNULUI. La circa jumatate de ora, distanta, aud un glas, care isi ia la revedere de la MAICA DOMNULUI, astfel :" BINE ! LA REVEDERE ! LA REVEDRE DOAMNA ! LA REVEDERE ,STAPANA ! LA REVEDERE OGLINDA  MINUNATA ,A LUI DUMNEZEU "(si glasul dispare).Eu insa, nu va spun inca la revedere, pentru ca mai am multe TAINE, a va impartasi. In 30 mai, 2006, dupa amiaza, aud un glas, care vrea parca, sa se dezvinovateasca, de ceva anume:" EU , NU SPUS LA NIMENI ! NU SPUS, LA NIMENI !M-AM INTALNIT ODATA, O TAINA MARE, ERA..."(dragii mei, veti gasi multe cuvinte, care nu corespund ,din punct de vedre gramatical, dar nu este pentru ca, as fi scris eu gresit, ci, ESTE EXACT AS CUM IMI SUNT ADUSE CUVINTELE DIN CER,IAR EU NU ADUG NIMIC, DE LA MINE, LE SCRIU,INTOCMAI, PRECUM AUD). Cu pretuire, Maria.