miercuri, 14 octombrie 2026
26 OCTOMBRIE-SFANTUL DIMITRIE IZVORATORUL DE MIR ,8 NOIEMBRIE-SFINTII VOIEVOZI MIHAIL SI GAVRIIL !
SA DARUIM IUBIRE DIVINA, SI VOM PRIMI IZVOR NESECAT DE SANATATE SI BUCURII !
Dragii mei,
Ne pregătim pentru Hramul Sfintei Troite al Maicii Lui Dumnezeu Potirul Nesecat,dar si al Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil care este in 8 noiembrie !
Haideti sa-i bucuram pe SFINTII VOIEVOZI si pe MAICUTA DOMNULUI ,si sa împodobim frumos atat SFANTA TROITA cat si Sfintele Biserici.
Sa lasam si Pomelnice atat pentru vii cat si pentru cei adormiti intru Domnul pentru vesnicie,pomelnice ce vor fi citite de Parintele în Sfântul Altar!
Iata ce frumos straluceste Sfanta Troita in asteptarea marii si sfintei Sarbatori a Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil.
Candelutele ard zi si noapte la Usa Sfintei Troite ,pentru toti cei care au ajutat cu multa iubire si cu multa dragoste la ridicarea ei, cat si pentru toti cei dragi lor ,dar si pentru cei care au plecat la Domnul! 🙏🙏🙏🔥
Ca in fiecare an,avem si o Sfanta Biserica cu Hramul SFANTULUI DIMITRIE IZVORATORUL de MIR,pe care o sarbatorim prin Rugaciune curata si prin a darui pachete cu alimente la cei necajiti, si prin bucuria de a o impodobi cu flori si cu dragostea noastra infinita pentru BUNUL DUMNEZEU si MAICUTA DOMNULUI cu SFINTII Săi ,dar si pentru semenii nostri care asteapta dupa Sfanta si dumnezeiasca Liturghie din 26 octombrie,ca sa primeasca un pachet cu mancare.
Sa daruim si anul acesta din toata inima noastra si din tot sufletul nostru,si astfel, ne vom face casa in IMPARATIA Lui DUMNNEZEU,casa pe care o vom gasi in viata vesnica.
Acestea si nu numai,sunt frumusetile divine pe care noi le-am zidit in IMPARATIA Lui DUMNEZEU,in SFANTA BISERICA a MANTUITORULUI nostru bland si drag, IISUS HRISTOS si a PREA CURATEI FECIOARE MARIA cu Sfintii Sai.
RO71 RZBR 0000 0600 1504 7307.
Anul trecut,la hram,asa arata SFANTA BISERICA cu ajutorul nostru al tuturor, iar credinciosii au plecat fericiti acasa,deoarece, la sfarsitul Sfintei si dumnezeiestii Liturghii au primit atat hrana pentru suflet,cat si pentru trup.
Am ajutat intotdeauna aceste Sfinte Biserici, care nu au avut si nici nu vor avea vreodata posibilitate de a se descurca singure in tot ce inseamna infrumusetare divina, in tot ce inseamna a bucura pe credinciosii mai necajiti .
Iata dragilor, cum puteti aduce o mica ssi curata jertfa pentru PREA SFANTA TREIME si MAICUTA DOMNULUI cu Sfintii Săi:
RAIFFEISEN BANK Maria Ghiorghiu ,
Cod IBAN:
RO71 RZBR 0000 0600 1504 7307.
Ma puteti suna ca sa fiti siguri ,că Darul vostru de suflet a ajuns unde este nevoie, la numarul unic de telefon public, la care doar eu raspund: 0747226236 !
Sunt persoane rău intentionate care copiaza articolele mele de pe Blog si scriu un alt numar de cont,decat cel al meu personal.
Tocmai de aceea, va rog din suflet, sa nu depuneti in alt cont si sub alt nume, căci sunt falsuri si escroci.
Sunati-ma daca aveti indoieli in a depune o mica Jertfa curata si din toata inima voastra sa fie dragilor, căci ,numai asa este primita acolo Sus in Cerul Sfant,daca e daruita cu toata inima.
Cu dragoste si cu infinita recunostinta,Maria.
SFANTA CUVIOASA PARASCHEVA,APARĂ SI OCROTESTE PE CEI CARE SE ROAGA LA SFINTELE SALE MOASTE!
Dragii mei,
In aceasta dimineata, m-au trezit mai multe glasuri care se rugau fierbinte la Sfanta Racla cu Sfintele Moaste ale Cuvioasei Parascheva de la Iasi.
Glasurile se rugau asa:
"Cuvioasa Parascheva, Prea Sfanta Maică Cuvioasa Parascheva, roaga-te pentru noi păcătosii, si pentru cei cu trup si pentru cei fara de trup!"
Moment in care, O vad pe Prea Sfanta Cuvioasa Parascheva, asa in carne si oase, vie, cum statea cu bratele Sale intinse lateral,iar toti credinciosii care intrau in curtea Mitropoliei Iasi, ca sa se inchine la Sfanta Racla a Sa, in care se gaseste cu adevarat Trupul frumos mirositor a Mir Ceresc, erau imbratisati de Prea Cuvioasa fara ca ei sa stie acest lucru.
.Dragii mei,
Sa ne rugam si noi Prea Sfintei Cuvioase Parascheva ca sa se roage pentru noi cei cu trup, dar si pentru cei adormiti, pentru cei fara de trup.
Stiu dragilor, ca multi dintre noi cei care O iubim pe Sfanta Cuvioasa Parscheva ,nu am putut ajunge la Ziua Ei.
Dar nu e niciun pacat!
Putem merge in orice zi a anului si sa ne inchinam la Sfintele Sale Moaste(la Trupul Cuvioasei care face Minuni),iar Sfanta Cuvioasa Parascheva ne va imbratisa pe toti si se va ruga pentru noi toti la Maica Domnului si la Mantuitorul nostru Prea iubit Iisus Hristos,Carora Li se cuvine toata cinstea,slava si inchinarea,Amin!
Cu dragoste,Maria.
LA MULTI ANI ,TUTUROR CELOR CARE PURTATI NUMELE SFINTEI CUVIOASE PARASCHEVA !
14 Octombrie 2026 !
LA MULTI ANI,
multă sănătate,pace si liniste sufleteasca,precum si multe împliniri duhovnicesti tuturor celor care purtati numele SFINTEI CUVIOASE PARASCHEVA de la IAȘI!
..
..Cu dragoste,Maria.
PREDICA PĂRINTELUI CLEOPA, LA MAREA SI SFANTA ZI A SFINTEI CUVIOASE PARASCHEVA!
14 Octombrie 2026,
Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi !
"Cel ce vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie (Matei 16, 24)"
Iubiţi credincioşi,
Astăzi Biserica Ortodoxă face prăznuirea Sfintei Cuvioase Maicii noastre Parascheva, care a strălucit în lume cu viaţa sa sfîntă, faptele cele bune, fiind împodobită de Dumnezeu ocrotitoare a Moldovei. Pentru nevoinţa şi petrecerea sa fără de prihană a binevoit Dumnezeu să o proslăvească pe pămînt cu faceri de minuni şi să o pună ca o făclie mult luminoasă în sfeşnicul Bisericii Sale spre a lumina pe toţi şi a fi rugătoare, ajutătoare şi mîngîiere tuturor celor ce aleargă la dînsa cu credinţă.
Sfînta Cuvioasa Maica noastră Parascheva s-a născut în pămîntul Traciei, aproape de cetatea Calicratia, într-un sat ce se chema Epivat, din părinţi macedo-români dreptcredincioşi, care umblau neabătuţi în toate poruncile lui Dumnezeu, împodobindu-şi viaţa lor cu milostenii şi cu faceri de bine. Părinţii fericitei Parascheva au dat celor doi copii ai lor o creştere cu totul aleasă, deprinzîndu-i dragostea de Dumnezeu şi mila pentru oameni. Apoi părinţii ei, trecînd în cereştile locaşuri, au lăsat pe Parascheva moştenitoarea casei împreună cu fratele său Eftimie, care mai tîrziu a fost Episcop al Maditiei şi multe şi preaslăvite minuni a făcut acolo, atît în viaţa sa, cît şi după moarte.
După moartea părinţilor ei, fericita Parascheva a început o viaţă de aspră nevoinţă în rugăciune, post şi milostenii, păşind pe calea cea sfîntă care duce la împărăţia lui Dumnezeu. Apoi, aprinzîndu-se de rîvnă pentru cele cereşti nu a voit să vieţuiască mai mult în lumea cea plină de tulburări. Deci, părăsind toată grija pămîntească s-a dus la o mănăstire de călugăriţe din pustiul Iordanului şi acolo petrecea viaţă îngerească, urmînd văzătorului de Dumnezeu Ilie şi lui Ioan Botezătorul, mîncînd numai verdeţuri şi din acelea foarte puţine. Apoi se chinuia de frig şi de arşiţă şi căuta cu ochii minţii sale numai la Cel ce poate a mîntui de împuţinarea sufletului pe cei smeriţi cu inima. Dar cine va putea spune izvorul lacrimilor Cuvioasei Parascheva şi suspinele ei cele neîncetate? Sau ostenelile şi privegherile de toată noaptea, ispitele de la diavoli şi metaniile ei cine le va povesti, decît Unul Dumnezeu, care ştie şi vede toate?
Ea nu mai purta grijă de cele pămînteşti, ci numai de cele sufleteşti şi de ceasul judecăţii ce va să fie. Ca mireasă a lui Hristos neîncetat se pregătea să iasă întru întîmpinarea mirelui iubit, zicînd: “Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine Te caută inima mea”. Apoi cugeta şi la cuvintele din Cîntarea Cîntărilor: “Spune-mi mie pe cine l-a iubit sufletul meu?”; gîndul ei era numai la cele de sus, adică, cum îşi va împodobi candela sa şi cum va ieşi cu fecioarele cele înţelepte întru întîmpinarea Mirelui şi va auzi glasul cel dulce al Lui şi se va îndulci de vederea frumuseţii Lui. Alteori, pe cînd se ruga, zicea: “Cînd voi veni şi mă voi arăta înaintea feţei lui Dumnezeu?”
Aşa vieţuind ea în pustie, vicleanul diavol zavistuia bunătăţile ei şi se sîrguia s-o înfricoşeze cu năluciri şi arătări mincinoase. Dar Sfînta Parascheva, mireasa cea bună a lui Hristos, îşi punea nădejdea sa spre Cel Preaînalt şi, făcînd rugăciuni cu lacrimi, se însemna cu semnul Sfintei Cruci şi îndată se risipeau toate cursele vrăjmaşului ca o pînză de păianjen.
Cu nişte osteneli ca acestea şi cu multe fapte bune împodobindu-şi sufletul, Cuvioasa Parascheva s-a făcut mireasă iubită a lui Hristos şi cămară de taină a Preasfintei Treimi, devenind astfel biserică a Dumnezeului Celui Viu, curată şi neîntinată de păcat.
După cinci ani de nevoinţă în pustiul Iordanului, pe cînd se ruga cu mîinile înălţate spre cer după obiceiul sfinţilor, a văzut pe îngerul Domnului în chip de tînăr luminos, care i-a zis: “Lasă pustiul Iordanului şi te întoarce în patria ta, pentru că acolo ţi se cuvine să-ţi dai trupul pămîntului, iar sufletul tău să treacă la cereştile locaşuri!”
Deci, Cuvioasa, socotind puterea vedeniei şi înţelegînd că porunca este de la Dumnezeu, se bucură de moartea cea trupească, dar se întristă de părăsirea pustiului, pentru că nimic nu curăţeşte aşa de bine sufletul şi nu-l aduce la chipul cei dintîi, precum viaţa de pustie şi liniştea.
Lăsînd fără de voie pustiul, Cuvioasa Parascheva a venit în împărăteasca cetate Constantinopol, s-a închinat în Biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Vlaherna, s-a împărtăşit cu Trupul şi Sîngele lui Hristos, apoi s-a dus în patria sa Epivat, unde a petrecut doi ani de zile neschimbîndu-şi osteneala cea pustnicească, adică postul, rugăciunea şi privegherile de noapte. Sosind ziua mutării sale către Dumnezeu, s-a rugat cu multe lacrimi pentru sine, pentru Biserică, pentru sfinţii slujitori, pentru sihaştri, pentru cei bolnavi şi pentru toată lumea, apoi şi-a dat sufletul cu pace în mîinile Domnului, iar trupul său, după obiceiul creştinesc, s-a îngropat în pămînt la un loc neînsemnat pe malul mării.
Mai tîrziu, vrînd Dumnezeu să proslăvească pe Cuvioasa Parascheva, i-a descoperit sfintele ei moaşte într-un chip minunat ca acesta: Era un sihastru stîlpnic aproape de locul unde era îngropată Cuvioasa. Deci s-a întîmplat că a murit un corăbier acolo, al cărui trup mirosea greu. Oamenii au săpat o groapă să îngroape trupul corăbierului. Dar după rînduiala lui Dumnezeu au aflat trupul nestricat al Sfintei Parascheva zăcînd în pămînt, şi fiind oameni nepricepuţi, au aruncat alături de moaştele Cuvioasei trupul corăbierului şi, acoperindu-l cu pămînt, s-au dus acasă.
Într-o noapte, unul din acei oameni, anume Gheorghe, fiind iubitor de Hristos, pe cînd se ruga lui Dumnezeu în casa sa, a adormit şi a văzut în vedenie o împărăteasă şezînd pe scaun luminat şi mulţime de ostaşi stînd împrejurul ei. Unul din aceşti ostaşi, luîndu-l de mînă, l-a ridicat de jos şi i-a zis: “Gheorghe, pentru ce aţi trecut cu vederea trupul Cuvioasei Parascheva şi aţi îngropat la un loc cu dînsul trupul cel necurat şi stricat? Deci, scoateţi-l din groapă şi-l puneţi la un loc ales, că a voit Dumnezeu să proslăvească pe roaba sa pe pămînt”. Asemenea şi acea împărăteasă în veşminte luminate i-a zis: “Degrabă scoţînd moaştele mele, la loc însemnat să le puneţi, pentru că şi eu am fost ca şi voi şi patria mea este Epivatul, unde voi acum locuiţi!”
În aceeaşi noapte, o femeie cinstită, anume Eufimia, a avut aceeaşi vedenie. A doua zi au spus toate la oamenii cei dreptcredincioşi. Apoi au alergat cu lumînări în mîini la moaştele Cuvioasei Parascheva, pe care aflîndu-le în pămînt întregi şi binemirositoare ca o comoară de mult preţ, le-au aşezat cu mare bucurie în biserica Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel din satul Epivatului.
După multă vreme, credinciosul împărat româno-bulgar Ioan Asan, auzind de minunile ce se făceau la moaştele Cuvioasei Parascheva, a trimis pe mitropolitul Marcu cu mulţi episcopi şi preoţi şi a adus cinstitele ei moaşte în oraşul Tîrnovo, unde se tămăduiau numeroşi bolnavi care veneau aici cu credinţă. După o vreme, cînd turcii au cucerit o parte din Imperiul Bizantin, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, sultanul Baiazid dă moaştele Sfintei Parascheva lui Mircea cel Bătrîn, domnul Ţării Româneşti în anul 1393. Dar nu stau aici decît trei ani, că mîniindu-se turcii pe Mircea cel Bătrîn, după luptele de la Nicopole din 1396, au dat acest odor de mare preţ cnezinei Anghelina care le-a dus la Belgrad, unde de asemenea se vindecau mulţi bolnavi. Şi au stat moaştele Cuvioasei Parascheva la sîrbi, în Belgrad 124 de ani, din 1396 pînă în 1520, cînd sultanul Soliman le strămută la Constantinopol. Sfintele moaşte sînt răscumpărate apoi de la turci de Patriarhia din Constantinopol, unde stau 120 de ani.
În anul 1639, evlaviosul domn al Moldovei Vasile Lupu, terminînd de zidit biserica Mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi, dorea să împodobească ctitoria sa cu moaştele unui sfînt renumit spre mîngîierea poporului nostru binecredincios. Deci, auzind Vasile Lupu de moaştele Cuvioasei Parascheva şi dorind să le aducă la Iaşi, i-a împlinit Dumnezeu cererea astfel: Patriarhia din Constantinopol avea mari datorii către sultan şi neavînd de unde plăti, patriarhul Partenie a acceptat să dăruiască moaştele Sfintei Parascheva lui Vasile Lupu, cu condiţia ca domnul Moldovei să-i achite datoria de 300 de pungi de galbeni pe care o datora turcilor. Deci achitînd toată datoria Patriarhiei din Constantinopol, a primit odorul cel de mult preţ, adică moaştele Sfintei Parascheva, aduse la Iaşi cu mare alai şi cinste la 13 iunie, 1641, de către trei mitropoliţi – Ioanichie al Iraclei, Partenie al Adrianopolei şi Teofan al Paleopatariei.
În marginea Iaşilor sfintele moaşte, însoţite de Vasile Lupu şi Mitropolitul Varlaam al Moldovei, au fost întîmpinate de un mare cortegiu de clerici, monahi şi credincioşi cu făclii aprinse în mîini şi au fost aşezate cu mare cinste în biserica Sfinţii Trei Ierarhi. Din anul 1641 pînă astăzi se face prăznuirea anuală, la 14 octombrie, a Sfintei Parascheva.
Moaştele Cuvioasei Parascheva au stat în biserica Mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi timp de 250 de ani, adică pînă la 12 decembrie, 1888, cînd au fost strămutate în noua catedrală mitropolitană unde se află şi astăzi. Această strămutare s-a făcut în urma unei mari şi înfricoşate minuni, pe care o aflăm scrisă în Vieţile Sfinţilor şi în Mineiul pe octombrie. Şi iată ce scrie despre aceasta: Moaştele Cuvioasei Parascheva se păstrau iarna în sala gotică a lui Vasile Lupu, unde era paraclisul mănăstirii. Iată însă că din neglijenţă sau şi cu oarecare îngăduinţă dumnezeiască, în anul 1888, în noaptea de 26 spre 27 decembrie, paraclisierul a uitat o lumînare aprinsă în sfeşnicul de lemn de lîngă racla sfintei, după slujba de miezul nopţii. După un ceas sau două, s-au aprins: sfeşnicul, aşternuturile, baldachinul şi veşmintele.
Apoi însuşi sicriul Cuvioasei Parascheva a fost cuprins de flăcări. Totul era o vatră de jăratec. Din această cauză s-au topit definitiv sicriul de aur, dăruit de domnul Vasile Lupu şi multe alte odoare de mare preţ. Abia în zorii zilei a fost simţit focul. Un elev de la şcoala ce funcţiona în curtea Mănăstirii Trei Ierarhi, a dat alarma. S-a adunat lumea, a venit şi bătrînul mitropolit Iosif şi văzînd paraclisul în flăcări şi sicriul învăluit de jăratec, plîngeau cu toţii şi ziceau cu durere: “Au ars moaştele Cuvioasei Parascheva!” Dar, stingîndu-se puţin văpaia, au răscolit jăratecul şi au văzut o înfricoşată minune. Sicriul Cuvioasei Parascheva era învăluit de flăcări. Tot aurul şi argintul erau topite şi risipite de foc, iar sicriul de lemn era ars numai pe dinafară. Apoi, săltînd capacul de lemn, au văzut că nici urmă de foc sau de căldură, nu pătrunsese înăuntru. Numai perna de sub capul sfintei era puţin afumată. Aceasta a fost cea mai mare minune făcută de Cuvioasa Parascheva. Cum a oprit ea focul să nu ardă sicriul de lemn şi nici un veşmînt din sicriu? Cum a dormit Cuvioasa o noapte întreagă, nevătămată de jăratec, ca pe pat moale împărătesc aşternut cu flori? Cît de minunat este Dumnezeu între sfinţii Săi! Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc…
Deci, plîngînd cu toţi de bucurie şi dînd slavă lui Dumnezeu şi mulţumită Cuvioasei Parascheva, au căzut cu toţii în genunchi şi au făcut acatistul Sfintei. Apoi, însuşi mitropolitul împreună cu clericii, au luat sfintele moaşte şi le-au dus în noua catedrală. Iar în locul vechiului sicriu topit de foc, evlaviosul mitropolit Iosif, numit de credincioşi “cel sfînt”, a făcut un nou sicriu de argint care se vede şi astăzi, a pus în el sfintele moaşte şi le-a aşezat în partea dreaptă a catedralei, unde se păstrează nestrămutate pînă în zilele noastre. Iar sicriul de lemn ars numai pe dinafară, se păstrează în biserica de alături, ca o mărturie a minunii ce s-a făcut atunci de Cuvioasa Maica noastră Parascheva.
Iubiţi credincioşi,
Astăzi toţi credincioşii sînt în sărbătoare. Astăzi se prăznuieşte patronul cel de peste an, Preacuvioasa Maica noastră Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, rugătoarea şi grabnic ajutătoarea tuturor credincioşilor care cer mijlocirea ei. În această zi se adună la Catedrala mitropolitană de la Iaşi, încă din ajun, mii de credincioşi care vin să se roage, să se închine şi să sărute cu evlavie racla cu moaştele Sfintei Parascheva. Iată sînt aproape 350 de ani de cînd această mireasă a lui Hristos ne ocroteşte cu sfintele ei moaşte. Ce slujbe frumoase şi cîntări alese nu se fac acum în sfintele noastre mănăstiri, în cinstea Cuvioasei Parascheva? Şi cîte credincioase nu-i poartă cu evlavie numele, îi citesc acatistul şi îşi dobîndesc cererea lor? Dar cine poate spune de cîte primejdii nu ne-a scăpat Dumnezeu, de-a lungul secolelor, cu mijlocirea Cuvioasei?
De aceea, fraţi creştini, sîntem datori să cinstim pe sfinţi că ei sînt “prietenii lui Dumnezeu” şi rugătorii noştri la cer. Să cinstim cu credinţă şi pe Cuvioasa Parascheva, să-i sărutăm cu evlavie sfintele ei moaşte ori de cîte ori avem posibilitatea. Apoi să citim adesea acatistul ei, cîntîndu-i cu toţii într-un glas această scurtă rugăciune: Bucură-te, Paraschevo, mult folositoare! Amin!
Parintele Ilie Cleopa – Predica la Sfanta Preacuvioasa Maica noastră Parascheva.
Iubiţi credincioşi,
Astăzi Biserica Ortodoxă face prăznuirea Sfintei Cuvioase Maicii noastre Parascheva, care a strălucit în lume cu viaţa sa sfîntă, faptele cele bune, fiind împodobită de Dumnezeu ocrotitoare a Moldovei. Pentru nevoinţa şi petrecerea sa fără de prihană a binevoit Dumnezeu să o proslăvească pe pămînt cu faceri de minuni şi să o pună ca o făclie mult luminoasă în sfeşnicul Bisericii Sale spre a lumina pe toţi şi a fi rugătoare, ajutătoare şi mîngîiere tuturor celor ce aleargă la dînsa cu credinţă.
Sfînta Cuvioasa Maica noastră Parascheva s-a născut în pămîntul Traciei, aproape de cetatea Calicratia, într-un sat ce se chema Epivat, din părinţi macedo-români dreptcredincioşi, care umblau neabătuţi în toate poruncile lui Dumnezeu, împodobindu-şi viaţa lor cu milostenii şi cu faceri de bine. Părinţii fericitei Parascheva au dat celor doi copii ai lor o creştere cu totul aleasă, deprinzîndu-i dragostea de Dumnezeu şi mila pentru oameni. Apoi părinţii ei, trecînd în cereştile locaşuri, au lăsat pe Parascheva moştenitoarea casei împreună cu fratele său Eftimie, care mai tîrziu a fost Episcop al Maditiei şi multe şi preaslăvite minuni a făcut acolo, atît în viaţa sa, cît şi după moarte.
După moartea părinţilor ei, fericita Parascheva a început o viaţă de aspră nevoinţă în rugăciune, post şi milostenii, păşind pe calea cea sfîntă care duce la împărăţia lui Dumnezeu. Apoi, aprinzîndu-se de rîvnă pentru cele cereşti nu a voit să vieţuiască mai mult în lumea cea plină de tulburări. Deci, părăsind toată grija pămîntească s-a dus la o mănăstire de călugăriţe din pustiul Iordanului şi acolo petrecea viaţă îngerească, urmînd văzătorului de Dumnezeu Ilie şi lui Ioan Botezătorul, mîncînd numai verdeţuri şi din acelea foarte puţine. Apoi se chinuia de frig şi de arşiţă şi căuta cu ochii minţii sale numai la Cel ce poate a mîntui de împuţinarea sufletului pe cei smeriţi cu inima. Dar cine va putea spune izvorul lacrimilor Cuvioasei Parascheva şi suspinele ei cele neîncetate? Sau ostenelile şi privegherile de toată noaptea, ispitele de la diavoli şi metaniile ei cine le va povesti, decît Unul Dumnezeu, care ştie şi vede toate?
Ea nu mai purta grijă de cele pămînteşti, ci numai de cele sufleteşti şi de ceasul judecăţii ce va să fie. Ca mireasă a lui Hristos neîncetat se pregătea să iasă întru întîmpinarea mirelui iubit, zicînd: “Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine Te caută inima mea”. Apoi cugeta şi la cuvintele din Cîntarea Cîntărilor: “Spune-mi mie pe cine l-a iubit sufletul meu?”; gîndul ei era numai la cele de sus, adică, cum îşi va împodobi candela sa şi cum va ieşi cu fecioarele cele înţelepte întru întîmpinarea Mirelui şi va auzi glasul cel dulce al Lui şi se va îndulci de vederea frumuseţii Lui. Alteori, pe cînd se ruga, zicea: “Cînd voi veni şi mă voi arăta înaintea feţei lui Dumnezeu?”
Aşa vieţuind ea în pustie, vicleanul diavol zavistuia bunătăţile ei şi se sîrguia s-o înfricoşeze cu năluciri şi arătări mincinoase. Dar Sfînta Parascheva, mireasa cea bună a lui Hristos, îşi punea nădejdea sa spre Cel Preaînalt şi, făcînd rugăciuni cu lacrimi, se însemna cu semnul Sfintei Cruci şi îndată se risipeau toate cursele vrăjmaşului ca o pînză de păianjen.
Cu nişte osteneli ca acestea şi cu multe fapte bune împodobindu-şi sufletul, Cuvioasa Parascheva s-a făcut mireasă iubită a lui Hristos şi cămară de taină a Preasfintei Treimi, devenind astfel biserică a Dumnezeului Celui Viu, curată şi neîntinată de păcat.
După cinci ani de nevoinţă în pustiul Iordanului, pe cînd se ruga cu mîinile înălţate spre cer după obiceiul sfinţilor, a văzut pe îngerul Domnului în chip de tînăr luminos, care i-a zis: “Lasă pustiul Iordanului şi te întoarce în patria ta, pentru că acolo ţi se cuvine să-ţi dai trupul pămîntului, iar sufletul tău să treacă la cereştile locaşuri!”
Deci, Cuvioasa, socotind puterea vedeniei şi înţelegînd că porunca este de la Dumnezeu, se bucură de moartea cea trupească, dar se întristă de părăsirea pustiului, pentru că nimic nu curăţeşte aşa de bine sufletul şi nu-l aduce la chipul cei dintîi, precum viaţa de pustie şi liniştea.
Lăsînd fără de voie pustiul, Cuvioasa Parascheva a venit în împărăteasca cetate Constantinopol, s-a închinat în Biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Vlaherna, s-a împărtăşit cu Trupul şi Sîngele lui Hristos, apoi s-a dus în patria sa Epivat, unde a petrecut doi ani de zile neschimbîndu-şi osteneala cea pustnicească, adică postul, rugăciunea şi privegherile de noapte. Sosind ziua mutării sale către Dumnezeu, s-a rugat cu multe lacrimi pentru sine, pentru Biserică, pentru sfinţii slujitori, pentru sihaştri, pentru cei bolnavi şi pentru toată lumea, apoi şi-a dat sufletul cu pace în mîinile Domnului, iar trupul său, după obiceiul creştinesc, s-a îngropat în pămînt la un loc neînsemnat pe malul mării.
Mai tîrziu, vrînd Dumnezeu să proslăvească pe Cuvioasa Parascheva, i-a descoperit sfintele ei moaşte într-un chip minunat ca acesta: Era un sihastru stîlpnic aproape de locul unde era îngropată Cuvioasa. Deci s-a întîmplat că a murit un corăbier acolo, al cărui trup mirosea greu. Oamenii au săpat o groapă să îngroape trupul corăbierului. Dar după rînduiala lui Dumnezeu au aflat trupul nestricat al Sfintei Parascheva zăcînd în pămînt, şi fiind oameni nepricepuţi, au aruncat alături de moaştele Cuvioasei trupul corăbierului şi, acoperindu-l cu pămînt, s-au dus acasă.
Într-o noapte, unul din acei oameni, anume Gheorghe, fiind iubitor de Hristos, pe cînd se ruga lui Dumnezeu în casa sa, a adormit şi a văzut în vedenie o împărăteasă şezînd pe scaun luminat şi mulţime de ostaşi stînd împrejurul ei. Unul din aceşti ostaşi, luîndu-l de mînă, l-a ridicat de jos şi i-a zis: “Gheorghe, pentru ce aţi trecut cu vederea trupul Cuvioasei Parascheva şi aţi îngropat la un loc cu dînsul trupul cel necurat şi stricat? Deci, scoateţi-l din groapă şi-l puneţi la un loc ales, că a voit Dumnezeu să proslăvească pe roaba sa pe pămînt”. Asemenea şi acea împărăteasă în veşminte luminate i-a zis: “Degrabă scoţînd moaştele mele, la loc însemnat să le puneţi, pentru că şi eu am fost ca şi voi şi patria mea este Epivatul, unde voi acum locuiţi!”
În aceeaşi noapte, o femeie cinstită, anume Eufimia, a avut aceeaşi vedenie. A doua zi au spus toate la oamenii cei dreptcredincioşi. Apoi au alergat cu lumînări în mîini la moaştele Cuvioasei Parascheva, pe care aflîndu-le în pămînt întregi şi binemirositoare ca o comoară de mult preţ, le-au aşezat cu mare bucurie în biserica Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel din satul Epivatului.
După multă vreme, credinciosul împărat româno-bulgar Ioan Asan, auzind de minunile ce se făceau la moaştele Cuvioasei Parascheva, a trimis pe mitropolitul Marcu cu mulţi episcopi şi preoţi şi a adus cinstitele ei moaşte în oraşul Tîrnovo, unde se tămăduiau numeroşi bolnavi care veneau aici cu credinţă. După o vreme, cînd turcii au cucerit o parte din Imperiul Bizantin, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, sultanul Baiazid dă moaştele Sfintei Parascheva lui Mircea cel Bătrîn, domnul Ţării Româneşti în anul 1393. Dar nu stau aici decît trei ani, că mîniindu-se turcii pe Mircea cel Bătrîn, după luptele de la Nicopole din 1396, au dat acest odor de mare preţ cnezinei Anghelina care le-a dus la Belgrad, unde de asemenea se vindecau mulţi bolnavi. Şi au stat moaştele Cuvioasei Parascheva la sîrbi, în Belgrad 124 de ani, din 1396 pînă în 1520, cînd sultanul Soliman le strămută la Constantinopol. Sfintele moaşte sînt răscumpărate apoi de la turci de Patriarhia din Constantinopol, unde stau 120 de ani.
În anul 1639, evlaviosul domn al Moldovei Vasile Lupu, terminînd de zidit biserica Mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi, dorea să împodobească ctitoria sa cu moaştele unui sfînt renumit spre mîngîierea poporului nostru binecredincios. Deci, auzind Vasile Lupu de moaştele Cuvioasei Parascheva şi dorind să le aducă la Iaşi, i-a împlinit Dumnezeu cererea astfel: Patriarhia din Constantinopol avea mari datorii către sultan şi neavînd de unde plăti, patriarhul Partenie a acceptat să dăruiască moaştele Sfintei Parascheva lui Vasile Lupu, cu condiţia ca domnul Moldovei să-i achite datoria de 300 de pungi de galbeni pe care o datora turcilor. Deci achitînd toată datoria Patriarhiei din Constantinopol, a primit odorul cel de mult preţ, adică moaştele Sfintei Parascheva, aduse la Iaşi cu mare alai şi cinste la 13 iunie, 1641, de către trei mitropoliţi – Ioanichie al Iraclei, Partenie al Adrianopolei şi Teofan al Paleopatariei.
În marginea Iaşilor sfintele moaşte, însoţite de Vasile Lupu şi Mitropolitul Varlaam al Moldovei, au fost întîmpinate de un mare cortegiu de clerici, monahi şi credincioşi cu făclii aprinse în mîini şi au fost aşezate cu mare cinste în biserica Sfinţii Trei Ierarhi. Din anul 1641 pînă astăzi se face prăznuirea anuală, la 14 octombrie, a Sfintei Parascheva.
Moaştele Cuvioasei Parascheva au stat în biserica Mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi timp de 250 de ani, adică pînă la 12 decembrie, 1888, cînd au fost strămutate în noua catedrală mitropolitană unde se află şi astăzi. Această strămutare s-a făcut în urma unei mari şi înfricoşate minuni, pe care o aflăm scrisă în Vieţile Sfinţilor şi în Mineiul pe octombrie. Şi iată ce scrie despre aceasta: Moaştele Cuvioasei Parascheva se păstrau iarna în sala gotică a lui Vasile Lupu, unde era paraclisul mănăstirii. Iată însă că din neglijenţă sau şi cu oarecare îngăduinţă dumnezeiască, în anul 1888, în noaptea de 26 spre 27 decembrie, paraclisierul a uitat o lumînare aprinsă în sfeşnicul de lemn de lîngă racla sfintei, după slujba de miezul nopţii. După un ceas sau două, s-au aprins: sfeşnicul, aşternuturile, baldachinul şi veşmintele.
Apoi însuşi sicriul Cuvioasei Parascheva a fost cuprins de flăcări. Totul era o vatră de jăratec. Din această cauză s-au topit definitiv sicriul de aur, dăruit de domnul Vasile Lupu şi multe alte odoare de mare preţ. Abia în zorii zilei a fost simţit focul. Un elev de la şcoala ce funcţiona în curtea Mănăstirii Trei Ierarhi, a dat alarma. S-a adunat lumea, a venit şi bătrînul mitropolit Iosif şi văzînd paraclisul în flăcări şi sicriul învăluit de jăratec, plîngeau cu toţii şi ziceau cu durere: “Au ars moaştele Cuvioasei Parascheva!” Dar, stingîndu-se puţin văpaia, au răscolit jăratecul şi au văzut o înfricoşată minune. Sicriul Cuvioasei Parascheva era învăluit de flăcări. Tot aurul şi argintul erau topite şi risipite de foc, iar sicriul de lemn era ars numai pe dinafară. Apoi, săltînd capacul de lemn, au văzut că nici urmă de foc sau de căldură, nu pătrunsese înăuntru. Numai perna de sub capul sfintei era puţin afumată. Aceasta a fost cea mai mare minune făcută de Cuvioasa Parascheva. Cum a oprit ea focul să nu ardă sicriul de lemn şi nici un veşmînt din sicriu? Cum a dormit Cuvioasa o noapte întreagă, nevătămată de jăratec, ca pe pat moale împărătesc aşternut cu flori? Cît de minunat este Dumnezeu între sfinţii Săi! Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc…
Deci, plîngînd cu toţi de bucurie şi dînd slavă lui Dumnezeu şi mulţumită Cuvioasei Parascheva, au căzut cu toţii în genunchi şi au făcut acatistul Sfintei. Apoi, însuşi mitropolitul împreună cu clericii, au luat sfintele moaşte şi le-au dus în noua catedrală. Iar în locul vechiului sicriu topit de foc, evlaviosul mitropolit Iosif, numit de credincioşi “cel sfînt”, a făcut un nou sicriu de argint care se vede şi astăzi, a pus în el sfintele moaşte şi le-a aşezat în partea dreaptă a catedralei, unde se păstrează nestrămutate pînă în zilele noastre. Iar sicriul de lemn ars numai pe dinafară, se păstrează în biserica de alături, ca o mărturie a minunii ce s-a făcut atunci de Cuvioasa Maica noastră Parascheva.
Iubiţi credincioşi,
Astăzi toţi credincioşii sînt în sărbătoare. Astăzi se prăznuieşte patronul cel de peste an, Preacuvioasa Maica noastră Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, rugătoarea şi grabnic ajutătoarea tuturor credincioşilor care cer mijlocirea ei. În această zi se adună la Catedrala mitropolitană de la Iaşi, încă din ajun, mii de credincioşi care vin să se roage, să se închine şi să sărute cu evlavie racla cu moaştele Sfintei Parascheva. Iată sînt aproape 350 de ani de cînd această mireasă a lui Hristos ne ocroteşte cu sfintele ei moaşte. Ce slujbe frumoase şi cîntări alese nu se fac acum în sfintele noastre mănăstiri, în cinstea Cuvioasei Parascheva? Şi cîte credincioase nu-i poartă cu evlavie numele, îi citesc acatistul şi îşi dobîndesc cererea lor? Dar cine poate spune de cîte primejdii nu ne-a scăpat Dumnezeu, de-a lungul secolelor, cu mijlocirea Cuvioasei?
De aceea, fraţi creştini, sîntem datori să cinstim pe sfinţi că ei sînt “prietenii lui Dumnezeu” şi rugătorii noştri la cer. Să cinstim cu credinţă şi pe Cuvioasa Parascheva, să-i sărutăm cu evlavie sfintele ei moaşte ori de cîte ori avem posibilitatea. Apoi să citim adesea acatistul ei, cîntîndu-i cu toţii într-un glas această scurtă rugăciune: Bucură-te, Paraschevo, mult folositoare! Amin!
SFANTA EVANGHELIE , LA MAREA SI SFANTA ZI A SFINTEI CUVIOASE PARASCHEVA DE LA IASI !
La Utrenie ,
Sfânta Evanghelie de la Matei !(xxv, 1- 13 )
14 Octombrie 2026,
Zis-a Domnul pilda aceasta : Împărăţia cerurilor va fi asemănată cu zece fecioare care, luându-şi candelele lor , au ieşit în întâmpinarea Mirelui.
Cinci însă dintre ele,erau înţelepte ,iar cinci erau nebune. Cele nebune, luîndu-şi candelele lor , n-au luat cu ele şi untdelemn; iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase , o dată cu candelele lor. Dar, întârziind Mirele, au aţipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: iată Mirele vine ! Ieşiţi în întâmpinarea Lui ! Atunci s-au desteptat toate acele fecioare şi şi-au împodobit candelele lor. Iar cele nebune au zis celor înţelepte : daţi-ne din untdelemnul vostru , căci se sting candelele noastre . Dar cele înţelepte au răspuns, zicând : pentru ca nu cumva să nu ne-ajungă nici nouă, nici vouă,mai bine duceţi-vă la cei ce vând şi vă cumpăraţi. Plecând însă ele să cumpere , a venit Mirele , şi cele care erau gata ,au intrat cu El la nuntă şi uşa s-a închis. Iar mai pe urmă au sosit şi celelalte fecioare, zicând : Doamne, Doamne, deschide-ne nouă.
Dar El, răspunzând , a zis : adevărat vă spun vouă , nu vă cunosc pe voi. Drept aceea privegheaţi căci nu ştiţi ziua , nici ceasul în care va veni Fiul Omului.
Slavă Ţie Doamne ,Slavă Ţie ! Amin !
La Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie, Sfânta Evanghelie de la Luca.
(VII, 36 - 50 )
În vremea aceea , unul dintre farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce la el. Iisus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. Şi iată o femeie din oraş, care era păcătoasă, aflând că prânzeşte în casa fariseului , a adus un alăbastru cu Mir şi , stând înapoi lângă picioarele Lui şi plângând, a început să-I ude cu lacrimi picioarele şi cu părul capului ei să le steargă ; şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu Mir. Dar văzând fariseul care- L chemase şi-a zis întru sine: omul acesta , dacă ar fi prooroc , ar şti cine şi ce fel de femeie este aceasta care se atinge de El;ar şti că este păcătoasă. Atunci Iisus , răspunzând, a zis către el : Simone, am să-ţi spun ceva.
Învăţătorule , spune, a zis el. Un cămătar avea doi datornici . Unul era dator cu cinci sute de dinari , iar celălalt cu cincizeci ; dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, spune-Mi : care dintre ei Îl va iubi mai mult ? Simon ,răspunzând a zis : gândesc că aceluia căruia i-a fost iertat mai mult. Iar Iisus i-a răspuns : drept ai judecat.
Apoi, întorcându-se către femeie , i-a zis lui Simon : vezi pe femeia aceasta ?
Am intrat la tine în casă : apă de spălat pe picioare nu Mi-ai dat ;ea însă Mi-a udat picioarele cu lacrimi şi le-a şters cu părul capului ei. Sărutare nu Mi-ai dat ; ea însă, de când am intrat, n-a contenit să-Mi sărute picioarele . Cu untdelemn capul Meu, nu l-ai uns; ea însă cu Mir mi-a uns picioarele. Pentru aceea, îţi spun : iertate îi sânt păcatele ei cele multe , căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte. Şi a zis către ea : iertate îţi sânt păcatele ! Atunci au început cei care şedeau cu Dânsul la masă să se întrebe în gândul lor : cine este Acesta care iartă şi păcatele ? Dar Iisus a zis către femeie : credinţa ta te-a mântuit , mergi în pace.
SLAVĂ ŢIE DOAMNE, SLAVĂ ŢIE ! AMIN !
Dragii mei, de aveti posibilitate si timp, mergeti la Sfanta Biserică şi vă bucuraţi sufletul cu dulceaţa dumnezeiască a Sfintei Evanghelii .
Vă veţi simţi atât de aproape de Dumnezeu şi de Măicuţa Domnului , încât, nu o să vă mai îndepărtaţi niciodată de Locaşul cel Sfânt al Domnului.
Cu dragoste, Maria.
Cinci însă dintre ele,erau înţelepte ,iar cinci erau nebune. Cele nebune, luîndu-şi candelele lor , n-au luat cu ele şi untdelemn; iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase , o dată cu candelele lor. Dar, întârziind Mirele, au aţipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: iată Mirele vine ! Ieşiţi în întâmpinarea Lui ! Atunci s-au desteptat toate acele fecioare şi şi-au împodobit candelele lor. Iar cele nebune au zis celor înţelepte : daţi-ne din untdelemnul vostru , căci se sting candelele noastre . Dar cele înţelepte au răspuns, zicând : pentru ca nu cumva să nu ne-ajungă nici nouă, nici vouă,mai bine duceţi-vă la cei ce vând şi vă cumpăraţi. Plecând însă ele să cumpere , a venit Mirele , şi cele care erau gata ,au intrat cu El la nuntă şi uşa s-a închis. Iar mai pe urmă au sosit şi celelalte fecioare, zicând : Doamne, Doamne, deschide-ne nouă.
Dar El, răspunzând , a zis : adevărat vă spun vouă , nu vă cunosc pe voi. Drept aceea privegheaţi căci nu ştiţi ziua , nici ceasul în care va veni Fiul Omului.
Slavă Ţie Doamne ,Slavă Ţie ! Amin !
La Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie, Sfânta Evanghelie de la Luca.
(VII, 36 - 50 )
În vremea aceea , unul dintre farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce la el. Iisus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. Şi iată o femeie din oraş, care era păcătoasă, aflând că prânzeşte în casa fariseului , a adus un alăbastru cu Mir şi , stând înapoi lângă picioarele Lui şi plângând, a început să-I ude cu lacrimi picioarele şi cu părul capului ei să le steargă ; şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu Mir. Dar văzând fariseul care- L chemase şi-a zis întru sine: omul acesta , dacă ar fi prooroc , ar şti cine şi ce fel de femeie este aceasta care se atinge de El;ar şti că este păcătoasă. Atunci Iisus , răspunzând, a zis către el : Simone, am să-ţi spun ceva.
Învăţătorule , spune, a zis el. Un cămătar avea doi datornici . Unul era dator cu cinci sute de dinari , iar celălalt cu cincizeci ; dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, spune-Mi : care dintre ei Îl va iubi mai mult ? Simon ,răspunzând a zis : gândesc că aceluia căruia i-a fost iertat mai mult. Iar Iisus i-a răspuns : drept ai judecat.
Apoi, întorcându-se către femeie , i-a zis lui Simon : vezi pe femeia aceasta ?
Am intrat la tine în casă : apă de spălat pe picioare nu Mi-ai dat ;ea însă Mi-a udat picioarele cu lacrimi şi le-a şters cu părul capului ei. Sărutare nu Mi-ai dat ; ea însă, de când am intrat, n-a contenit să-Mi sărute picioarele . Cu untdelemn capul Meu, nu l-ai uns; ea însă cu Mir mi-a uns picioarele. Pentru aceea, îţi spun : iertate îi sânt păcatele ei cele multe , căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte. Şi a zis către ea : iertate îţi sânt păcatele ! Atunci au început cei care şedeau cu Dânsul la masă să se întrebe în gândul lor : cine este Acesta care iartă şi păcatele ? Dar Iisus a zis către femeie : credinţa ta te-a mântuit , mergi în pace.
SLAVĂ ŢIE DOAMNE, SLAVĂ ŢIE ! AMIN !
Dragii mei, de aveti posibilitate si timp, mergeti la Sfanta Biserică şi vă bucuraţi sufletul cu dulceaţa dumnezeiască a Sfintei Evanghelii .
Vă veţi simţi atât de aproape de Dumnezeu şi de Măicuţa Domnului , încât, nu o să vă mai îndepărtaţi niciodată de Locaşul cel Sfânt al Domnului.
Cu dragoste, Maria.
ANAFURA DE LA SFANTA CUVIOASA PARASCHEVA , CEA MAI TARE DE PE PĂMANT !
Dragii mei,
În aceasta noapte,abia daca atipisem,ca ma trezeste un glas care spune ceva uimitor de frumos si de sanatos pentru sufletul fiecaruia dintre noi.
Dar mai intâi ,vedeam in faţa ochilor inchisi,interiorul MITROPOLIEI IASI si pe SFANTA CUVIOASA PARASCHEVA in RACLA -I SFANTA.
Sfanta Biserica era plina de credinciosi care,stateau frumos la rand ca sa se inchine la SFINTELE MOASTE ale PREA CUVIOASEI MAICII noastre PARASCHEVA de la IASI.
După ce se inchinau,mergeau spre stanga unde se afla VASUL sfant cu SFANTA ANAFURA, pe care o luam pe nemancate dimineata după ce ne-am facut Rugaciunea,apoi se inchinau la MAICA PREA CURATA FECIOARA MARIA.
În timp ce credinciosii luau ANAFURA din VASUL sfant,aud glas divin care spune asa:
"Cea mai tare Anafura de pe Pămant,este Anafura de la Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi !"
Iata fratilor,un loc cu adevarat SFANT in care, PREA SFANTA TREIME si MAICA DOMNULUI voiesc ca noi sa cunoastem unde este cea mai SFANTA si cea mai tare ANAFURA in intarirea CREDINTEI ,in curatirea sufletului,aici la noi in ROMANIA la MITROPOLIA IASI unde se afla cu adevarat SFINTELE MOASTE ale PREA CUVIOASEI PARASCHEVA .
Sigur,avem SFANTA ANAFURA peste tot in SFINTELE BISERICI din ROMANIA si din Lume.
Dar aici la IASI,la MITROPOLIA IASI,SFANTA ANAFURA are puteri vindecatoare pentru Suflet.
Sa mergem fratilor la SFANTA CUVIOASA PARASCHEVA si in cursul anului,nu numai de ZIUA SFINTEI cand ,este extrem de aglomerat si nu se poate sta decat cel mult 5 secunde ca sa te poti inchina.
Sa ne bucurm fratilor, ca suntem Poporul ales de BUNUL DUMNEZEU pentru Cea de-a Doua Venire a Fiului Său pe Pămant, si mai ales pe Pămant romanesc.
Sa ne bucuram ca ROMANIA va fi al DOILEA NOU IERUSALIM si GRADINA MAICII LUI DUMNEZEU.
Sa multumim DOMNULUI si MAICII DOMNULUI, pentru fiecare clipă pe care o traim alaturi de cei scumpi si dragi sufletului nostru,pentru toate cate ne-a daruit si ne daruieste,Amin.
Cu dragoste,Maria.
În aceasta noapte,abia daca atipisem,ca ma trezeste un glas care spune ceva uimitor de frumos si de sanatos pentru sufletul fiecaruia dintre noi.
Dar mai intâi ,vedeam in faţa ochilor inchisi,interiorul MITROPOLIEI IASI si pe SFANTA CUVIOASA PARASCHEVA in RACLA -I SFANTA.
Sfanta Biserica era plina de credinciosi care,stateau frumos la rand ca sa se inchine la SFINTELE MOASTE ale PREA CUVIOASEI MAICII noastre PARASCHEVA de la IASI.
După ce se inchinau,mergeau spre stanga unde se afla VASUL sfant cu SFANTA ANAFURA, pe care o luam pe nemancate dimineata după ce ne-am facut Rugaciunea,apoi se inchinau la MAICA PREA CURATA FECIOARA MARIA.
În timp ce credinciosii luau ANAFURA din VASUL sfant,aud glas divin care spune asa:
"Cea mai tare Anafura de pe Pămant,este Anafura de la Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi !"
Iata fratilor,un loc cu adevarat SFANT in care, PREA SFANTA TREIME si MAICA DOMNULUI voiesc ca noi sa cunoastem unde este cea mai SFANTA si cea mai tare ANAFURA in intarirea CREDINTEI ,in curatirea sufletului,aici la noi in ROMANIA la MITROPOLIA IASI unde se afla cu adevarat SFINTELE MOASTE ale PREA CUVIOASEI PARASCHEVA .
Sigur,avem SFANTA ANAFURA peste tot in SFINTELE BISERICI din ROMANIA si din Lume.
Dar aici la IASI,la MITROPOLIA IASI,SFANTA ANAFURA are puteri vindecatoare pentru Suflet.
Sa mergem fratilor la SFANTA CUVIOASA PARASCHEVA si in cursul anului,nu numai de ZIUA SFINTEI cand ,este extrem de aglomerat si nu se poate sta decat cel mult 5 secunde ca sa te poti inchina.
Sa ne bucurm fratilor, ca suntem Poporul ales de BUNUL DUMNEZEU pentru Cea de-a Doua Venire a Fiului Său pe Pămant, si mai ales pe Pămant romanesc.
Sa ne bucuram ca ROMANIA va fi al DOILEA NOU IERUSALIM si GRADINA MAICII LUI DUMNEZEU.
Sa multumim DOMNULUI si MAICII DOMNULUI, pentru fiecare clipă pe care o traim alaturi de cei scumpi si dragi sufletului nostru,pentru toate cate ne-a daruit si ne daruieste,Amin.
Cu dragoste,Maria.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)