La 25 Martie ,
Predica Sfântului Părinte Cleopa,
la Marea si Sfânta Sărbătoare a Bunei Vestiri
a Maicii Lui Dumnezeu !
Iata, vei lua in pintece si vei naste Fiu si vei chema numele lui Iisus (Luca 1, 31)

Iubiti credinciosi,
Astazi rasuna glas de bucurie in tot pamintul. Astazi Arhanghelul
Gavriil ii vesteste Fecioarei Maria ca va lua in pintece si va naste in
lume pe Fiul lui Dumnezeu, mintuirea intregului neam omenesc. Ziua de
astazi este mai sfinta si mai veselitoare decit toate zilele veacurilor,
caci aduce bucurie si vesteste mintuirea in toata lumea. Astazi,
Dumnezeu a cautat cu mila si cu indurare din cer spre pamint si a auzit
suspinele stramosilor nostri si plingerea tuturor celor ce se chinuiau
in iad de la inceputul lumii.
Atit de adinca este taina dumnezeiescului praznic, incit nici mintile
serafimilor si ale heruvimilor nu o pot patrunde. Aceasta parere nu
este a mea, ci a Bisericii lui Hristos care cinta:
Taina cea din veac ascunsa si de ingeri nestiuta.
Dar oare a fost cu totul ascunsa de ingeri si de oameni aceasta taina a
intruparii lui Dumnezeu Cuvintul? Nu! Caci a fost cunoscuta de ingeri
si revelata prin prooroci, insa in chip cu totul umbros. Caci ingerii au
vestit-o patriarhilor, iar sfintii prooroci cu mult inainte prin
tainice profetii mesianice au descoperit venirea Mintuitorului pe
pamint. Dar ceea ce nici de ingeri, nici de oameni nu s-a stiut, a fost
chipul zamislirii lui Dumnezeu din Fecioara. Aceasta o adevereste iarasi
Biserica prin cintarea:
Iar minunea nasterii Tale, a o spune limba nu poate (Axion).
Dar sa arat mai intii cum a luat fiinta acest minunat praznic al Bunei Vestiri. Sfinta Evanghelie de la Luca ne spune:
In luna a sasea – adica in luna martie, caci la evrei anul incepe la 1 septembrie, –
a
fost trimis Arhanghelul Gavriil de la Dumnezeu, intr-o cetate din
Galileea, al carei nume era Nazaret, catre o fecioara logodita cu un
barbat care se numea Iosif, din casa lui David; iar numele Fecioarei era
Maria. Si intrind ingerul la ea, a zis: “Bucura-te, ceea ce esti plina
de har, Domnul este cu tine. Binecuvintata esti tu intre femei… (Luca
1, 26-28). Dar fecioara s-a spaimintat si s-a tulburat la vederea
ingerului si mai ales la auzirea cuvintelor lui, si cugeta intru sine:
Ce fel de inchinaciune poate sa fie aceasta? Iar ingerul Domnului, vazind-o pe dinsa asa de tulburata, i-a linistit sufletul cu aceste cuvinte:
Nu
te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu si, iata, vei lua in
pintece si vei naste Fiu si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi
mare si Fiul Celui Preainalt Se va chema (Luca 1, 30-32).
Fecioara Maria, aducindu-si aminte cum sarpele a inselat pe Eva si pe
Adam in rai, gindea intru sine: “Oare ce este lucrul acesta, ce mi se
arata? Vreo nalucire sau ispita? Sa nu fie cumva vreo inselaciune de la
diavolul!” Apoi a zis catre inger: “Vad chipul tau ca te arati mie ca un
om, dar graiul si portul tau nu sint din lumea aceasta. Mie imi spui
lucruri mari si minunate pe care nu le pricep cum ar putea sa fie. Tu
zici ca Dumnezeu Se va salaslui in mine, dar cum poate sa incapa in mine
Dumnezeu Care a creat toata zidirea si pe Care nici o faptura nu-L
poate incapea? In ce chip sint cuvintele acestea de care eu ma mir si ma
minunez?
Iar arhanghelul, voind a-i lamuri minunea cea mai presus de fire care
va fi cu ea, i-a adus aminte de alte mari si preaslavite minuni ale lui
Dumnezeu din vechime si ii zise: “Adu-ti aminte, preafericita
fecioara,
ca la Dumnezeu nici un lucru nu este cu neputinta (Luca
1, 37). Adu-ti aminte cum toiagul lui Aaron, uscat fiind, a odraslit
(Numerii 17, 8). Adu-ti aminte cum Sarra, femeia lui Avraam, stearpa si
batrina, a nascut pe Isaac (Facere 21, 2-3). Adu-ti aminte cum Ana, mama
ta, stearpa si ea fiind, te-a nascut pe tine. Apoi, cum rugul, pe care
l-a vazut Moise proorocul in muntele Sinai arzind cu para de foc, nu se
mistuia (Iesire 3, 2). Asa si tu vei lua intru tine focul dumnezeiesc si
nu te vei arde.
Duhul Sfint se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri (Luca
1, 35). De vrei sa te incredintezi si de alta minune mai noua, du-te la
rudenia ta, Elisabeta si vei vedea ca si ea, fiind stearpa, este acum
in a sasea luna de cind a zamislit” (Luca 1, 36).
Ascultind cu mare atentie cuvintele dumnezeiescului arhanghel si
intelegind ce fel de chemare are ea de la Dumnezeu, Sfinta Fecioara
Maria a primit cuvintele lui si hotarind din toata inima sa asculte
porunca lui Dumnezeu cea trimisa ei prin ingerul Gavriil, cu mare
smerenie a zis:
Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvintul tau! (Luca 1, 38). In clipa aceea, cind Fecioara a acceptat porunca si a rostit cuvintul
Fie mie dupa cuvintul tau!,
S-a si zamislit Iisus Hristos in preacuratul ei pintece. Iata deci, cum
a inceput prealuminatul praznic al Bunei Vestiri, pe care astazi il
praznuim. Odata cu inceputul acestui dumnezeiesc praznic s-a inceput si
plinirea planului lui Dumnezeu pentru mintuirea neamului omenesc si al
descoperirii tainei celei din veac ascunse si de ingeri nestiuta.
Acest inceput al mintuirii noastre dupa toata dreptatea il
praznuieste Biserica lui Hristos astazi, cintind: “Astazi este
incepatura mintuirii noastre si aflarea tainei celei din veac”. Si
iarasi: “Astazi se binevesteste pamintului o mare bucurie”. Cu adevarat,
fratilor, astazi este ziua din luna a sasea in care prin Arhanghelul
Gavriil, s-a adus bucuria cea mare a rascumpararii neamului omenesc.
Arhanghelul a fericit-o pe Fecioara Maria, spunindu-i mai intii
“Bucura-te!” si apoi “Ceea ce esti plina de har, ca prin tine vine
bucuria la toata lumea si intristarea neamurilor se risipeste”.
Preacurata si Preasfinta Fecioara Maria este cu adevarat plina de har
caci este comoara si vistieria tuturor darurilor Sfintului Duh; iar
pentru a va da seama de acest lucru si adevar am sa folosesc o asemanare
intre cetele ingeresti si Maica Domnului.
Sfintii Maxim Marturisitorul, Grigorie Cuvintatorul de Dumnezeu,
Grigorie de Nissa, Vasile cel Mare, Dionisie Areopagitul, ca si Sfintul
Nicodim Aghioritul spun ca ingerii au luat de la Dumnezeu o deosebita
vrednicie si negraite daruri dumnezeiesti. Si daca aceste preasfinte
cete ingeresti au o mare felurime de calitati si daruri firesti si
spirituale si vrednicii date lor de Dumnezeu, apoi Preasfinta Nascatoare
de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria pe toate aceste cete ingeresti le
covirseste cu vrednicia, cu slava si cu darul (Luca 1, 28).
Ingerii, ceata cea mai de jos din cereasca ierarhie, au de la
Dumnezeu darul si vrednicia de a sluji si ajuta la mintuirea sufletelor
omenesti si de a povatui pe oameni la vietuirea crestineasca si cu fapte
bune, pentru a indeplini astfel voia lui Dumnezeu (Evrei 1, 7-14), iar
Preasfinta si Preacurata Fecioara Maria, prin harul dat ei de la
Dumnezeu, mai mult decit toti ingerii se roaga si povatuieste pe cei
credinciosi pe calea mintuirii, spune Sfintul Ioan Damaschin.
Arhanghelii, ca binevestitori, au darul de a descoperi tainele
proorocilor si a face cunoscuta voia lui Dumnezeu oamenilor. Dar
Preasfinta Fecioara Maria inca din acest veac a luat de la Dumnezeu
darul proorociei. Astfel, proorocind prin Duhul Sfint, mai intii a
aratat slava ei viitoare, zicind:
Iata, de acum ma vor ferici toate neamurile (Luca
1, 48). Iar dupa ce a nascut pe Mintuitorul, a covirsit cu sfintenia si
cu darul toate cetele arhanghelilor. Ingerii din ceata sfintelor
incepatorii sint mai mari peste cetele cele de jos si slujesc la
indreptarea a toata lumea si la pazirea tuturor conducatorilor, a
tarilor, cetatilor si a tuturor tinuturilor.
Apoi Preasfinta Fecioara Maria, fiind imparateasa tuturor cetelor
ingeresti, cu sfintele si preaputernicile ei rugaciuni lucreaza mai mult
decit oricare ceata de ingeri la indreptarea si mintuirea oamenilor si
pazeste prin rugaciunile ei toate popoarele lumii. Daca ingerii din
ceata sfintelor stapinii au stapinire asupra diavolilor si cu putere ii
opresc si-i potolesc de a nu vatama pe cineva din oameni cit ar voi ei,
apoi cita stapinire nu are Preasfinta Fecioara Maria asupra diavolilor,
care ispitesc pe oameni, oprind puterea lor de a face rau celor
binecredinciosi care o lauda si se inchina ei cu credinta si umilinta?
Ingerii din ceata sfintelor puteri din cer, prin harul cel dat lor de
Dumnezeu, pot sa reverse darul facator de minuni celor placuti ai lui
Dumnezeu si sa intareasca pe oameni cu rabdare si tarie de suflet in
necazurile si suferintele lor. Apoi cit dar si putere de facere de
minuni nu are Maica Domnului si cit intareste si imbarbateaza in
necazuri pe toti cei ce au dreapta credinta si o cheama pe ea din inima
spre ajutor? Ingerii din ceata Domniilor au darul si puterea de la
Dumnezeu de a domni peste ceilalti ingeri, care sint mai jos decit ei,
de a invata pe oameni, de a stapini simturile si patimile lor si a se
face domni peste voile lor cele patimase. Apoi cita putere nu are
imparateasa tuturor ingerilor si doamna lumii, Preasfinta Nascatoare de
Dumnezeu, de a domni si imparati lumea aceasta, de a povatui tot
sufletul cel binecredincios si a stapini simturile si poftele cele
patimase pentru a ajunge, prin harul lui Dumnezeu, domni si imparati
peste toate patimile si voile lor cele rele?
Ceata fericitelor tronuri, mai mult decit alte cete din cer, are
darul de a se odihni si a purta pe Dumnezeu, dupa har, nu dupa fiinta,
caci dupa fiinta este necuprins. Apoi care dintre ingeri si dintre
oameni a odihnit si a purtat pe Dumnezeu mai mult decit Preasfinta
Fecioara Maria, care a purtat in pintecele si in bratele ei pe
Dumnezeu-Cuvintul, facindu-se prin aceasta scaun insufletit si
cuvintator al Imparatului slavei? Despre aceasta si Biserica lui
Dumnezeu adevereste, zicind:
Ca mitrasul tau, scaun l-a facut si pintecele tau mai desfatat decit toate cerurile l-a lucrat.
Ceata sfintilor si inteleptilor heruvimi mai mult decit alte cete
ingeresti care stau mai jos decit dinsii, pururea stralucesc cu lumina
intelegerii si cu revarsarea intelepciunii si cunostintei dumnezeiesti
si sint luminati in chip covirsitor de Dumnezeu spre a intelege marea
adincime a tainelor Sale si au putere a lumina pe ingerii cei mai de jos
cu intelegerea celor dumnezeiesti. Apoi cita intelegere duhovniceasca
si cita adincime de taine dumnezeiesti nu poarta intru sine Preasfinta
Nascatoare de Dumnezeu, care s-a facut pe sine salas al intelepciunii
lui Dumnezeu.
Dumnezeiestii serafimi sint prea infierbintati de dragostea lui
Dumnezeu si au indoita putere dumnezeiasca si indoita putere de inaltare
si slavoslovie, mai mult decit toate celelalte cete ingeresti care stau
mai jos decit ei (Psalm 44, 11). Apoi cita fierbinte si dumnezeiasca
dragoste nu are Preasfinta si Preacurata Fecioara Maria, care L-a purtat
in pintece pe Hristos, izvorul cel fara de margine al dragostei si L-a
nascut mai presus de legile firii? Si de cita vedere dumnezeiasca nu
este plina Maica Domnului, care sta de-a pururea de-a dreapta
Preasfintei Treimi, ca o imparateasa a cerului si a pamintului in haina
aurita si cu toata stralucirea frumusetilor duhovnicesti impodobita si
preainfrumusetata? (Psalm 44, 15). Si daca Dumnezeu se imbraca in haina
de lumina, (Psalm 103, 2), apoi de cita slava si inaltare duhovniceasca
nu s-a invrednicit Preasfinta Nascatoare de Dumnezeu, incit toata
Biserica lui Hristos o numeste pe ea Maica Luminii.
Iata, dar, iubitii mei frati, pentru care pricina am zis ca Maica
Domnului este comoara si vistieria tuturor darurilor Sfintului Duh. Iata
pentru care pricina Biserica lui Hristos cinta Preasfintei Maicii lui
Dumnezeu, zicind: “Ceea ce esti mai cinstita decit heruvimii si mai
slavita fara de asemanare decit serafimii”… Aceasta cintare este sfinta,
pentru ca, asa cum am mai aratat, Preasfinta Nascatoare de Dumnezeu si
pururea Fecioara Maria covirseste pe toate cetele ingeresti cu
vrednicia, cu cinstea si cu toate darurile duhovnicesti cu care a
impodobit-o Duhul Sfint. Aceasta o adevereste si dumnezeiescul parinte
Ioan Damaschin in una din cele mai alese si multe laude pe care le-a
alcatuit in cinstea Maicii Domnului, zicind: “Infrumusetatu-te-ai mai
mult decit toata cuviinta ingerilor, ceea ce ai nascut pe Facatorul
lor”.
Pina aici, dupa a mea slaba putere, v-am aratat in ce chip Preasfinta
Nascatoare de Dumnezeu a fost si este comoara si vistieria tuturor
darurilor Sfintului Duh si pentru care pricina Biserica lui Hristos o
numeste pe ea “Mai cinstita decit heruvimii si mai slavita fara de
asemanare decit serafimii”.
In cele ce urmeaza vreau sa va arat care din darurile Preasfintei
Fecioare Maria a atras cel mai mult asupra ei harul Duhului Sfint si
indurarea lui Dumnezeu. Fecioara Maria a fost impodobita de Dumnezeu cu
toate darurile Preasfintului Duh. Insa cel mai mare dar care a
invrednicit-o sa fie Nascatoare de Dumnezeu si i-a adus negraita cinste
si slava a fost, nu fecioria, ci darul smereniei. Fara acest dar toate
celelalte nu i-ar fi fost de folos. Smerenia a fost adevarata pricina de
slava si de cinste Preacuratei Fecioarei, mai mult decit toate darurile
pe care le avea. Pentru smerenia ei, dupa marturia Sfintului Duh,
a cautat Domnul spre smerenia roabei Sale (Luca
1, 48) si a ridicat-o pe ea la atita slava si cinste, spre a fi laudata
in cer de toti sfintii si de ostile ceresti, iar pe pamint, fericita de
“toate neamurile”.
Smerenia a fost cea dintii pricina si slava pentru toti sfintii lui
Dumnezeu. Smerenia l-a inaltat pe Avraam si l-a facut prieten al lui
Dumnezeu si tata al multor neamuri (Facere 17, 4), caci se socotea pe
sine a fi pamint si cenusa. Smerenia l-a inaltat pe Iosif si l-a facut
mai mare peste tara Egiptului (Facere 41, 40-41). Smerenia l-a facut pe
Moise cel gingav la limba povatuitor si legiuitor peste tot poporul lui
Israel, caci se socotea pe sine nevrednic de aceasta slujba si ruga pe
Dumnezeu sa trimita pe altul la scoaterea poporului din robia Egiptului
(Iesire 4, 10, 13). Smerenia l-a aratat pe David a fi “dupa inima lui
Dumnezeu”, caci se socotea pe sine
vierme si nu om (Psalm 21, 6).
Cu smerenia au stralucit marele Daniil proorocul, cei trei tineri din
cuptorul Babilonului, marele prooroc Isaia si, mai mult decit toti,
dumnezeiescul Ioan Botezatorul care nu se socotea pe sine vrednic a
dezlega cureaua incaltamintei lui Hristos (Matei 3, 11). Pentru
adincimea smereniei lui s-a invrednicit a fi martorul cel mai vazator al
Preasfintei Treimi la Iordan (Matei 3, 17) si s-a numit de Insusi
Hristos
cel mai mare om nascut din femeie (Luca 7, 28). Iar
daca acesti sfinti mari ai lui Dumnezeu au aratat atit de mare smerenie,
apoi cine poate intelege adincimea smereniei care a fost in inima
Preasfintei Fecioare Maria? Ca ea, auzind si intelegind de la
arhanghelul Gavriil ca va zamisli de la Duhul Sfint si va naste pe Fiul
lui Dumnezeu, nu s-a inaltat cu inima, ci cu mare smerenie socotindu-se
pe sine o simpla roaba, a zis:
Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvintul tau! (Luca 1, 38).
Aici, cu adevarat, s-a implinit cuvintul Sfintei Evanghelii, care zice:
Cine se va smeri pe sine, se va inalta (Matei
23, 12). Iar Sfintul Efrem Sirul zice: “In inima adinca se va inalta
Dumnezeu”. Deci daca, dupa marturia acestui sfint parinte, toate
lucrurile cele mai inalte pe cele smerite se reazama, apoi si la
Preasfinta Fecioara Maria, toate darurile cele mai inalte si
duhovnicesti cu care a fost impodobita de Dumnezeu s-au rezemat si au
avut drept temelie vesnica smerenia ei.
Spre a deslusi mai luminat cele amintite despre smerenia Maicii
Domnului, o sa va spun o istorioara. Se zice ca pe vremuri un vestit
sculptor, Apeles, a facut, pe linga alte statui vrednice de lauda si de
mirare si un minunat spic de griu de care atirna un porumbel. Toti se
minunau de aceasta mare maiestrie in sculptura, deoarece se parea ca in
ea mesterul nu urmeaza firii, ci o depaseste chiar. Dar aici era o taina
de nedezlegat. Cum un spic de griu sa poarte pe el greutatea unui
porumbel fara sa se fringa?
Dezlegarea tainei insa arata si inchipuieste pe Preacurata Fecioara
Maria, prin spicul de griu, iar porumbelul era chipul Sfintului Duh,
care se odihnea peste dinsa, aratind prin simbol smerenia cea mare a
Preacuratei Fecioare Maria, care s-a aplecat cu multa dragoste si
smerenie atunci cind Duhul Sfint a venit peste ea si a invrednicit-o,
mai presus de mintea noastra, sa nasca in lume pe Fiul lui Dumnezeu
(Luca 1, 35). Asadar, fratilor, dupa cum ati auzit, smerenia a fost
pricina de lauda si de cinste si de inaltare la toti sfintii lui
Dumnezeu si cu atit mai mult la Preasfinta Nascatoare de Dumnezeu si
pururea Fecioara Maria.
Dar sa stiti si sa intelegeti ca mai presus de toate a fost smerenia
cea nemasurata a Domnului si Dumnezeului si Mintuitorului nostru Iisus
Hristos,
Care S-a smerit pe Sine, ascultator facindu-se pina la moarte, si inca moarte de cruce (Filipeni 2, 8). Insa aceasta nemasurata smerenie a Domnului I-a adus Lui nemasurata slava si cinste.
Pentru
aceea si Dumnezeu L-a preainaltat si I-a dat Lui nume care este mai
presus de tot numele, ca intru numele lui Iisus tot genunchiul sa se
plece, al celor ceresti, al celor pamintesti si al celor de dedesubt (Filipeni 2, 9-10).
Iar de va intreba cineva: “ce este smerenia?”, la aceasta voi
raspunde, nu cu cuvintele mele, ci cu ale Sfintului Isaac Sirul care
zice: “Smerenia este haina dumnezeirii, pentru ca cu aceasta S-a
imbracat Dumnezeu cind a binevoit a veni in lume si S-a imbracat in
firea noastra cea smerita”. Iar daca dorim sa stim din ce fapte bune se
naste ea, auzim pe Sfintul Ioan Scararul zicind ca smerenia se naste din
ascultare si din taierea voii. Si iarasi, de se intreaba cineva:
“Pentru care motiv smerenia este atit de mare?” Raspundem impreuna cu
Sfintii Parinti: “Pentru ca numai ea poate ucide cel mai mare pacat care
este mindria!” Caci prin acest cumplit pacat ingerii au cazut din cer,
iar stramosii nostri Adam si Eva au cazut din rai; caci ascultind de
sarpele diavol, li s-a nalucit a se face ca niste dumnezei (Facere 3,
5).
Astazi Fecioara Maria a zamislit in pintece da la Duhul Sfint pe
Iisus Hristos, Mintuitorul lumii. Astazi Arhanghelul Gavriil aduce
Fecioarei si intregii omeniri cea mai mare bunavestire de la intemeierea
lumii, adica venirea pe pamint a Fiului lui Dumnezeu, ca sa ne
rascumpere din robia pacatului, sa ne scape de moarte si sa ne faca din
nou fii ai lui Dumnezeu dupa har. Pentru aceasta este atit de mare si
necuprinsa cu mintea sarbatoarea de astazi. Ea se praznuieste primavara,
in luna Martie, care este luna creatiei, pentru ca prin venirea lui
Hristos in lume omenirea se reinnoieste, se naste din nou prin credinta,
prin botez si fapte bune. Sa laudam deci pe Preacurata Fecioara Maria
ca s-a invrednicit sa zamisleasca in trup pe Mesia cel mult asteptat. Sa
laudam si pe Gavriil arhanghelul ca a adus pe pamint cea mai sfinta si
mintuitoare veste buna. Apoi sa ne silim a urma exemplul Maicii Domnului
si a imita virtutile ei care au facut-o vrednica sa fie Maica si
Nascatoare de Dumnezeu. Adica fecioria, rugaciunea, smerenia si
ascultarea ei.
Tinerii si fecioarele sa imite fecioria ingereasca a Preasfintei
Fecioare Maria. Sotiile crestine sa fie ascultatoare de sotii lor,
precum Fecioara de batrinul Iosif, cu care era logodita. Mamele crestine
sa urmeze Maicii Domnului, care a primit sa nasca pe Hristos prin Duhul
Sfint si sa nu-si paraseasca datoria de a naste copii, pentru care au o
mare raspundere. Preotii si calugarii sa se roage mult, cit mai mult
lui Dumnezeu, pentru lume, pentru mintuirea oamenilor si pentru pace pe
pamint. La fel si fratiile voastre sa va rugati mai mult, ca numai prin
rugaciune putem vorbi cu Dumnezeu, ne impacam cu toti oamenii, ne
intarim in credinta si sporim in fapte bune, fara de care nu ne putem
mintui. Sa nu uitam ca si Fecioara Maria a primit bunavestire de la
inger, in casa ei din Nazaret pe cind se ruga. Caci atunci cind ne
rugam, sintem asemenea ingerilor, cintam si laudam impreuna pe Dumnezeu
si cu rugaciunea ardem pe diavoli. Mai ales Acatistul Bunei Vestiri, cel
mai vechi acatist din Biserica noastra, ca si Paraclisul ei sa nu ne
ramina necitite in fiecare zi si sarbatoare.
Pe linga acestea, sa avem smerenie si dragoste catre toti oamenii,
stiind ca fara smerenie, fara iubire si credinta dreapta nimeni nu se
poate mintui. Am cazut din rai prin mindrie. Sa ne urcam din nou la
Dumnezeu prin smerenie. La toate faptele bune sa adaugam si postul.
Iata, sintem in Sfintul si Marele Post. Sa ne silim sa postim dupa
putere, ca mare putere are rugaciunea unita cu postul. Nu uitati sa va
spovediti toti din timp, cu evlavie si cainta, ca sa ne ierte Dumnezeu
pacatele si sa ne facem vrednici de Sfinta Impartasanie si de lumina si
bucuria cea mintuitoare a Sfintelor Pasti.
Va indemnam iarasi, fratilor, sa aparati sfinta si dreapta credinta
ortodoxa printr-o viata crestineasca exemplara. Iubiti Sfinta Biserica
si ascultati de pastorii pe care vi i-a rinduit Dumnezeu. Feriti-va de
adunarile rele, de crestinii dezbinati si de sectanti, caci ei s-au rupt
de Biserica lui Hristos si hulesc si defaima Sfinta Cruce, sfintele
icoane si pe Maica Domnului. Amin.
Cu dragoste,Maria.