29 August 2015!
Cuvant al Sfantului Teofan Zavoratul
LA TAIEREA CAPULUI INAINTE-MERGATORULUI IOAN
Prin toata viata sa, de la inceput pana la sfarsit, Sfantul Inainte-Mergator le da tuturor lectii bune
“Sfantul Ioan, Inainte-Mergatorul
Domnului, este cel dintai model de viata calugareasca. Asa il si
socoteau primii asceti crestini si se imbarbatau in chip deosebit cu
pilda lui in ostenelile sihastresti. De la el invatau insingurarea,
fiindca el din copilarie a petrecut in pustie. De la el invatau
postirea, pentru ca el se hranea cu plantele peste care dadea
intamplator in pustie. De la el invatau simplitatea in imbracaminte
pentru ca haina lui era din peri de camila si era incins cu cingatoare
din piele. De la el invatau necasatorirea, lepadarea de sine, smerenia,
devotamentul fata de Dumnezeu, necrutarea propriei vieti, spre mantuirea
proprie si a altora – virtutile ale caror trasaturi sunt atat de vadite
in viata lui.
Ca inainte-mergator al harului celui
nou, ca propovaduitor al pocaintei, ca aratator al randuielilor dupa
care ajunge omul sa placa lui Dumnezeu si calauza catre Hristos, el le este insa model si indrumator tuturor crestinilor in viata mantuitoare.
Toate varstele, toate clasele sociale si toate felurile de meserii vor
gasi destul spre zidire fie in faptele lui, fie in feluritele
imprejurari ale vietii lui Acum praznuim Taierea capului Inainte-Mergatorului Ioan – sfarsitul si cununa vietii lui.
Sa strabatem, deci, cu pomenirea aceasta viata incepand de la zamislire
si pana la moarte, asa incat prin aceasta sa implinim datoria
cinstiririi lui pline de evlavie si totodata sa dam fiecaruia putinta de
a lua din viata lui cele de priinta si trebuinta, ca sa traga
invatatura si sa-i urmeze.
De
la prima privire, viata Inainte-Mergatorului Domnului va parea de
neurmat prin inaltimea sa si prin caracterul exceptional al situatiei
sale. Ales din pantecele mamei, marturisindu-L pe Hristos
Domnul si dand cinstire Preacuratei Stapane inca din pantece, silit la
scurta vreme dupa nastere sa se ascunda in pustie, crescut acolo –
bineinteles, nu fara acoperamantul si ingrijirea de Sus, potrivit
menirii sale -, chemat de acolo printr-un osebit glas de Sus la lucrarea
pregatirii oamenilor pentru intampinarea Domnului, catehizand cu
propovaduirea vaile Iordanului, atragand la sine si invatand cete
intregi de rataciti si aratandu-le tuturor calea mantuirii in Domnul – Mielul injunghiat de la intemeierea lumii, botezandu-L pe acest Miel-Mantuitor si la scurta vreme dupa aceea, ca unul care si-a savarsit deja lucrarea, a
fost inchis in temnita pentru darea in vileag fara teama a nedreptatii –
din rautatea unei femei pe de o parte si dintr-o slabiciune ca de
femeie pe de alta -, isi incheie aici alergarea prin sfarsitul
mucenicesc, la porunca stapanitorului care-si pierduse cu totul
chibzuinta in focul poftei aprinse de miscarile dansului la ospat.
„Ce poate fi urmat aici”, vor spune unii, „si ce sa invatam de acolo noi, neputinciosii?” Patrundeti insa mai adanc, si veti afla!
Sfantul Ioan Inainte-Mergatorul este
ales din pantecele maicii sale. Zamislirea lui este prevestita,
viitoarea lui slujire e dinainte aratata, ca si slava ce-l asteapta in
imparatia harului. Iata trasatura ce pare cel mai departe de noi si
care, totusi, este cea mai apropiata. Nu
va mirati daca voi spune ca noi toti, crestinii, suntem alesi din
pantecele maicii noastre, ca ni s-a prevestit si menirea noastra, si
slava ce ne asteapta. Apostolul Pavel spune ca Dumnezeu ne-a ales pe noi in Hristos Iisus inca mai inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara de prihana inaintea Lui intru dragoste, si prin aceasta sa fim mostenitori ai vietii vesnice (Efes. 1, 4; 4, 16).
Faptul ca ne-am nascut din
parinti crestini si indata ne-am facut si noi crestini prin botez este
cea dintai mila a lui Dumnezeu fata de noi - alegerea noastra pentru a fi partasi ai harului lui Hristos si ai bunurilor celor vesnice ce ne sunt pregatite. Iata cum ne asemanam Sfantului Ioan prin alegere! Sa ravnim, deci, a ne asemana lui si indreptatind aceasta alegere. El s-a vadit a fi chiar asa cum a fost ales sa fie. Sa aratam si noi asa cum am fost alesi sa fim. Scopul alegerii il cunoasteti si stiti cum sa ajungeti la el. Eu numai va poftesc folosind cuvintele Apostolului: Siliti-va, fratilor, sa faceti temeinica chemarea si alegerea voastra (II Petr. 1, 10).
Sfantul Ioan Inainte-Mergatorul se
insingureaza in pustie ca sa se pregateasca pentru slujirea sa. Iata o
lectie pentru noi, parinti si educatori! Veti spune: „Dar ce, trebuie sa mergem si noi in pustie cu copiii nostri?!” Nu,
nu in pustie trebuie sa plecati, ci trebuie neaparat sa va desprindeti
de toate obiceiurile potrivnice crestinismului si sa va departati copiii
de inraurirea lor cea vatamatoare,
caci si pe Sfantul Ioan purtarea de grija dumnezeiasca l-a departat in
pustie, cu scopul ca acolo sa creasca desavarsit in noile principii si
randuieli, fara amestecul vechilor randuieli iudaice. Pruncul
crestin primeste prin botez samanta vietii celei noi, harice. Duhul
lumii si obiceiurile ei sunt cu totul potrivnice vietii acesteia.
Indepartati, deci, de ele pruncul nou-botezat asa incat acest duh si
aceste obiceiuri sa nu inabuse in el, ca niste maracini si ciulini,
mladita vietii noi. Daca veti face asa, aceasta va fi pentru el pustie.
Si sa-l tineti in ea pana cand se va intari si va ajunge in stare sa
iasa sa lucreze potrivit menirii sale, tineti-l sub inraurirea haricului
mediu bisericesc, care-i de acelasi neam cu mladita vietii pruncului
crestin. Sa nu auda si sa nu stie alte cantari afara de
cantarile crestinesti. Sa nu vada si apoi sa nu isi inchipuie alte
chipuri si privelisti decat cele bisericesti. Sa nu stie de alte
biografii afara de Vietile Sfintilor, sa nu cunoasca alte locuri de
vizitat in afara bisericii, alte cuvantari in afara celor ce slujesc
spre zidire, si asa mai departe. Dupa ce a fost educat in mediul
acesta, dupa aceea chiar si cand va purcede la lucrare va lucra nu
altfel decat in acelasi duh si, prin urmare, in chip potrivit alegerii
sale.
Dupa ce a crescut si s-a pregatit, Inainte-Mergatorul
este chemat la lucrarea sa printr-un osebit glas de Sus. Este auzit
glasul acesta, oare, si de catre crestini atunci cand ei purced la viata
faptuitoare? El trebuie sa fie auzit, si cei ce iau aminte la
sinesi, care purced cu frica de Dumnezeu la slujirea lor, il vor auzi,
fara indoiala. Felul de viata si felul indeletnicirilor noastre ne este
hotarat in cea mai mare parte prin nastere. Dar daca nasterea este de la
Domnul, glasul ei nu este oare glasul lui Dumnezeu? De altfel, si dupa
aceea multe raman la alegerea noastra, pentru care ne trebuie indrumare
de nadejde, pe care nu avem de unde s-o asteptam, daca nu de Sus. De noi
depinde daca vom ramane in viata cetateneasca si de familie sau ne vom
retrage din lume. Daca vom alege retragerea din lume, iarasi, de noi
depinde ce manastire vom alege si in ce tara: la miazanoapte sau la
miazazi, pe Athos sau in Palestina si asa mai departe.
Cand te apuci sa alegi, iau nastere sovaieli tulburatoare si dureroase
pentru inima, si tocmai aici face trebuinta un glas de Sus. Tu insa cauta, ia aminte, si il vei auzi!
Daca e sa alegi viata cetateneasca si de familie, aici toti trebuie
sa-si aleaga tovarasa de viata, felul indeletnicirilor si locul lor,
meseria, negotul, slujba, legaturile si celelalte laturi de tot felul
ale vietii obisnuite, care alcatuiesc intocmirea ei neaparat
trebuincioasa. Multe sunt lasate
la alegerea noastra, insa se stie ca cea mai buna alegere este cel care
impreuna-glasuieste cu voia lui Dumnezeu, atunci cand omul alege ceea
ce-I place Lui, altfel spus ceea ce vrea El. Dar cum sa ajungi la asta daca nu primesti glas de Sus?! Si iarasi zic: cauta, ia aminte, si vei auzi. Eu
nu pot arata cum anume, pentru ca fiecare trebuie sa auda glasul acesta
in felul aparte ce i se potriveste; voi spune insa ca cei cu
luare-aminte, care sunt plini de frica lui Dumnezeu, primesc semne de
Sus, sunt calauziti de ele si alearga pe calea vietii preabinecuvantate,
in pofida faptului ca uneori se afla in imprejurari cat se poate de
neprielnice.
Chemat la lucrare, Sfantul Ioan Inainte-Mergatorul o
savarseste cu toata osardia, necrutandu-si viata, nepartinind si
nedorind sa fie pe placul oamenilor nelasandu-se clintit de indoiala.
Aceasta lectie este simpla si toti, chiar fara sa vrea, o indeplinesc,
desi poate ca nu intru totul desavarsit. Dupa ce ti-ai ales felul de
viata, lucrarea ori slujba, ia seama sa lucrezi in tot ce tine de ea cu
constiinta nepatata, asa cum cere legea lui Dumnezeu, legea constiintei,
legea vietii si cea civila;
nu fa strambatati nici in lucrurile mici, nici in cele mari, ci sa
umbli drept. Esti servitor? Slujeste asa cum trebuie. Esti meserias?
Fa-ti constiincios meseria. Esti negustor? Negutatoreste dupa dreptate.
Esti functionar? Fa-ti datoria asa cum ti s-a aratat, si asa mai
departe, in toate urmarind binele aproapelui si slava lui Dumnezeu. Asta
arata si Sfantul Ioan cand da povete deosebite pentru oamenii de tot
felul. Cand s-a adunat poporul in jurul lui si il intreba ce sa faca,
el raspundea: cel ce are doua haine sa dea celui ce nu are, si cel ce are bucate sa faca asemenea (Lc. 3, 11), altfel spus “ajutati-va intre voi care cu ce puteti”.
Il intrebau vamesii ce sa faca, si el le spunea – iar prin ei si
tuturor celor ce iau asupra-si slujiri care tin de ocarmuire: sa nu faceti nimic mai mult peste ce va este randuit (Lc. 3, 13). Intrebau ostasii, iar el le poruncea: sa nu asupriti pe nimeni… si sa fiti multumiti cu leafa voastra (Lc.
3, 14), si asa mai departe. Fara indoiala, orice indatorire si orice
fel tagma si slujire primea de la el lectia potrivita, care arata ca in fiecare dintre ei este un fel de a lucra cerut de Dumnezeu si bineplacut Lui. Lamureste-ti asta in lumina cuvantului dumnezeiesc si niciodata sa nu te abati de la el cu lucrul.
Pentru
mustrarea neinfricata a nedreptatii, Sfantul Ioan este inchis in
temnita si acolo este descapatanat prin rautacioasa amagire femeiasca
din vremea ospatului si a dansurilor care-i facusera pe toti sa-si iasa
din minti. Pentru aceasta, el a fost proslavit in Cer si
este slavit in toata lumea crestineasca de pe pamant, iar cei vinovati
pentru moartea lui si aici au fost pedepsiti (au fost trimisi in surghiun, unde au trait in saracie si au avut parte de o moarte nenorocita), si in cealalta viata vor suferi, bineinteles, vesnic. Asadar, oricare ar fi clasa ta sociala, meseria, felul de viata, nu te teme atunci cand, facandu-ti treaba cu constiinta impacata,
te vei lovi de piedici, necazuri, stramtorari, pierderi si chiar iti
vei pune viata in primejdie. Rautatea n-are decat sa triumfe peste un
Ochi care vede toate si este o dreapta rasplatire a fiecaruia pentru
faptele sale. Aceasta viata este scurta, si pierderile ei tot scurte
sunt, pe cand cealalta viata e nesfarsita. A dobandi vesnica odihna printr-o pierdere mica si de scurta vreme – ce schimb slavit si ce atragatoare agonisita! Patimirile vremii de acum nu sunt vrednice de slava ce ni se va descoperi (Rom. 8, 18), spune Apostolul. Iar cat priveste faptul ca cei ce vor sa traiasca in buna credinta vor fi prigoniti, aceasta e o lege a vietii de aici, in mijlocul lumii nedrepte. Si Domnul a patimit, si toti Apostolii, si toti Sfintii, intr-o masura sau alta.
De aceea si noi, avand imprejurul nostru atata nor de marturii, sa lepadam orice povara si pacatul ce grabnic ne impresoara si sa alergam cu staruinta in lupta care ne sta inainte, cu ochii atintiti asupra lui Iisus, incepatorul si plinitorul credintei (Evr. 12, 1-2).
Iata trasaturile din viata Sfantului Ioan pe care trebuie sa le urmam.
Sa ia fiecare ce i se potriveste mai bine si sa aplice in viata sa.
Doar prin aceasta vom arata cinstire adevarata Sfantului
Inainte-Mergator, placuta lui si lui Dumnezeu, iar pentru noi
mantuitoare. Neincetat sa rasune in inima voastra acest cuvant al lui: tot pomul care nu face roada buna se taie si se arunca in foc (Mt.
3, 10). Sa facem roade vrednice de pocainta, si de legamintele pe care
le-am facut, si de numele ce-l purtam, si sa ne invrednicim de
bunatatile fagaduite noua, cu harul lui Dumnezeu, Cel in Treime
inchinat, a Caruia este slava in veci. Amin”.
Cu dragoste, MARIA
