Noapte de 6 -7 Decembrie 2018,ora 0,12 !
Dragii mei,
Iata ca,in timp ce scriam aici pe Blog,aud glas care spune ceva neasemuit de frumos.
Glasul spunea asa:
"Bucurestiul este neasemuit de frumos !
Ganditi-va ca, aveti o Mamă în Ceruri care va iubeste si se roaga pentru voi toti !"
Prieteni dragi,o sa va pun o intrebare:
Oare de ce a devenit brusc,Bucurestiul neasemuit de frumos ?
Sigur ca v-ati gandit la ,ridicarea CATEDRALEI MANTUIRII NEAMULUI.
Asa este ! BUCURESTIUL s-a îmbogatit cu ceva neasemuit de frumos. Ce anume?
CATEDRALA MANTUIRII NEAMULUI OMENESC !
Prin aceasta CATEDRALA ,Bucurestiul a devenit deodata, neasemuit de frumos.
.Iar Mesajul continua fratilor:
Ganditi-va ca, aveti o Mamă în Ceruri care, va iubeste si se roaga pentru voi toti !"
Sa ne rugam si noi fratilor MAMEI din CERURI,sa-I multumim cu inima si cu sufletul ca ne-a ajutat si ne ajuta, ca sa fie neasemuit de frumos Bucurestiul ,dar si Poporul roman.
Sa avem grija fratilor si sa nu mai asemuim CATEDRALA MANTUIRII NEAMULUI, cu VITELUL de aur ,cu Idolul la care se-nchinau israelitii si Aaron din Vechiul Testament si pe care ,Moise l-a distrus.
Catedrala este BISERICA LUI HRISTOS,iar vitelul de aur a fost facut ,ca sa ia locul LUI DUMNEZEU in mintea celor care l-au creat.
Iata:
1. Chipul de aur făcut de Aaron şi israeliţi după Exod, la Sinai, în timp ce Moise era pe munte. Când a descoperit că ei se închinau în mod idolatru înaintea unui viţel ca lui Dumnezeu, cu jertfe, mâncăruri şi dansuri, Moise l-a distrus
Exodul 32 Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Viţelul de aur
32 Când poporul a văzut că Moise întârzie să coboare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron şi i-a zis:
– Vino şi fă-ne nişte zei[a] care să meargă înaintea noastră, căci nu ştim ce s-a întâmplat cu acest Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului!
2 Aaron le-a răspuns:
– Scoateţi cerceii de aur din urechile soţiilor voastre, ale fiilor voştri şi ale fiicelor voastre şi aduceţi-i la mine!
3 Şi toţi şi-au scos cerceii de aur din urechi şi i-au adus la Aaron. 4 El a luat aurul de la ei, l-a bătut cu o unealtă şi a făcut din el un viţel turnat[b]. Ei au zis: „Israele, aceştia sunt zeii tăi care teau scos din ţara Egiptului!“ 5 Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui şi a zis: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!“ 6 A doua zi s-au sculat dis-de-dimineaţă şi au adus arderi de tot şi jertfe de pace[c]. Poporul s-a aşezat să mănânce şi să bea, după care s-a sculat să se distreze.
7 Domnul i-a zis lui Moise:
– Coboară de pe munte, căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a stricat. 8 S-au abătut repede de la calea pe care le-am poruncit-o; şiau turnat un viţel, i s-au închinat, i-au adus jertfe şi au zis: „Israele, iată zeii tăi care te-au scos din ţara Egiptului!“ 9 Am văzut cât de încăpăţânat este acest popor, a continuat Domnul să-i spună lui Moise. 10 Acum, lasă-Mă! Mânia Mea are să se aprindă împotriva lor şi-i voi mistui, iar din tine voi face un neam mare.
11 Dar Moise a căutat faţa Domnului, Dumnezeul său, zicând:
– Doamne, de ce să se aprindă mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu mare putere şi cu mână puternică? 12 De ce să zică egiptenii: „Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munţi şi să-i şteargă de pe faţa pământului!“ Întoarce-Te din mânia Ta cea aprigă şi lasă-Te de răul pe care vrei să-l faci poporului Tău. 13 Adu-Ţi aminte de robii Tăi: Avraam, Isaac şi Israel, cărora le-ai jurat pe Tine Însuţi, zicându-le: „Vă voi înmulţi urmaşii[d] ca stelele cerului şi toată această ţară, pe care v-am promis-o, o voi da urmaşilor voştri şi ei o vor moşteni pentru totdeauna.“
14 Atunci Domnul a renunţat la răul pe care avea de gând să-l facă poporului Său.
15 Apoi Moise s-a întors şi s-a coborât de pe munte cu cele două table ale Mărturiei în mâini, table care erau scrise pe ambele părţi, scrise pe faţă şi pe spate. 16 Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu săpat pe table. 17 Când Iosua a auzit zgomotul făcut de poporul care striga, i-a zis lui Moise:
– Este zgomot de război în tabără.
18 Moise a răspuns:
– Nu este nici strigăt de biruinţă,
nu este nici vaiet de înfrângere,
ci zgomot de petrecere
este ceea ce eu aud.
nu este nici vaiet de înfrângere,
ci zgomot de petrecere
este ceea ce eu aud.
19 În timp ce se apropia de tabără, Moise a văzut viţelul şi dansul. Atunci s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mâini şi le-a sfărâmat de poalele muntelui. 20 A luat viţelul pe care l-au făcut şi l-a ars în foc. L-a măcinat până s-a făcut cenuşă, după care a împrăştiat cenuşa pe apă şi a dat-o israeliţilor s-o bea.
21 – Ce ţi-a făcut acest popor de ai adus asupra lui un păcat atât de mare? i-a zis Moise lui Aaron.
22 – Să nu se aprindă de mânie domnul meu, i-a răspuns Aaron; tu cunoşti poporul acesta şi ştii că este pornit la rău. 23 Ei mi-au zis: „Vino şi fă-ne nişte zei care să meargă înaintea noastră, căci nu ştim ce s-a întâmplat cu acest Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului.“ 24 Atunci eu le-am răspuns: „Oricine are aur să-l scoată!“ Ei mi l-au dat, iar eu l-am aruncat în foc şi din el a ieşit viţelul acesta.
25 Când a văzut Moise că poporul era fără frâu – căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu şi de batjocură înaintea duşmanilor lui – 26 a stat la intrarea în tabără şi a zis: „Cine este de partea Domnului, să vină la mine!“ Toţi leviţii s-au adunat în jurul lui.
27 El le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Fiecare dintre voi să se încingă cu sabia! Întoarceţi-vă şi mergeţi din poartă în poartă, prin toată tabăra şi fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul şi pe vecinul său.»“ 28 Leviţii au făcut aşa cum le-a poruncit Moise şi aproape trei mii de oameni au căzut în ziua aceea. 29 Apoi Moise le-a zis: „Astăzi v-aţi predat[e] Domnului, fiecare cu preţul fiului şi al fratelui său, aducând binecuvântare peste voi.“
Mijlocirea lui Moise
30 În ziua următoare Moise a zis poporului: „Aţi făcut un mare păcat. Acum mă voi sui la Domnul; poate voi putea face ispăşire pentru păcatul vostru.“ 31 Moise s-a întors la Domnul şi I-a zis:
– Oamenii aceştia au săvârşit un mare păcat, făurindu-şi zei din aur. 32 Dar acum, Te rog, iartă-le păcatul! Dacă nu, şterge-mă din cartea pe care ai scris-o.
33 – Pe acela care a păcătuit împotriva Mea îl voi şterge din cartea Mea, i-a răspuns Domnul lui Moise. 34 Acum du-te şi condu poporul spre locul despre care ţi-am spus. Iată că Îngerul Meu va merge înaintea ta. Totuşi, atunci când va veni ziua pedepsei, îi voi pedepsi pentru păcatul lor.
35 Domnul a lovit poporul, pentru ceea ce făcuseră cu viţelul făurit de Aaron.
Nadajduiesc ca,vom trage
invataminte din toate acestea si nu
vom mai arunca cu venin si cu
noroi ,in CATEDRALA MANTUIRII
NEAMULUI si-n PREOTII LUI
HRISTOS DOMNUL si
MANTUITORUL nostru,Caruia I se
cuvine toata cinstea,slava si
inchinarea,Amin!
Cu dragoste,Maria.
Deoarece intram in Luna DECEMBRIE ,Luna
CADOURILOR,am redus pretul CARTILOR pentru ca
fiecare dintre voi sa poata cumpara orice volum doreste.
Iata dragilor noile preturi:
.
.
.
7307
sau prin WESTERN UNION :
un numar mai
mare, si mi-l puteti scrie in privat pe
facebook, sau pe
maill mariatecuci61@yahoo.com.
Contul pentru România:
1504 7307
la 0747226236 si vor primi toate
CARTILE absolut GRATUIT !
P.S.
!!! ESCROCII NU AU LIMITE ! NU CUMPARATI AMULETE SAU CARTI CU RITUALURI , TRIMISE DE ESCROCI IN NUMELE MEU !
Prieteni dragi,
CADOURILOR,am redus pretul CARTILOR pentru ca
fiecare dintre voi sa poata cumpara orice volum doreste.
Iata dragilor noile preturi:
30 lei ROMANIA VIITORUL al DOILEA IERUSALIM :
.
12 lei VIATA EXTRATERESTRA :
.
25 Lei primul volum din 2016 :
.
La SALA DALLES -ANTICARIAT ,am lasat cateva CARTI din toate cele 3 volume.
DONATORII sunt rugati sa sune la 0747226236 si vor primi toate CARTILE absolut GRATUIT !
Cititorii si doritorii pot suna tot la cest numar pentru a ne da toate datele,ca sa le trimitem CARTILE dorite prin posta sau fan curier.
Si totusi ,daca nu ati reusit sa ajungeti la LANSAREA din 11 - 12 august,puteti merge ca sa va procurati CARTILE dorite de la ANTICARIAT.
Deasemenea,ma puteti suna la 0747226236,pentru COMANDA CARTI,sau imi puteti scrie in privat pe Facebook : Maria Ghiorghiu.ro ,si pe maill : mariatecuci61@yahoo.com.
Deasemenea,ma puteti suna la 0747226236,pentru COMANDA CARTI,sau imi puteti scrie in privat pe Facebook : Maria Ghiorghiu.ro ,si pe maill : mariatecuci61@yahoo.com.
Va multumesc din inima !
Cu dragoste,cu iubire si cu aleasa recunostinta pentru voi toti cititorii Blogului DUMNEZEU EXISTA -MARTURII ,dar si pentru toti Prietenii de pe FACEBOOK si nu numai.
Contul pentru strainătate:
Cod Bic Raiffeisen Bank : RZBRROBU
Cod IBAN: RO71 RZBR 0000 0600 1504
7307
sau prin WESTERN UNION :
Maria Ghiorghiu -România , unde vă va da
un numar mai
mare, si mi-l puteti scrie in privat pe
facebook, sau pe
maill mariatecuci61@yahoo.com.
Contul pentru România:
Cod IBAN: RO71 RZBR 0000 0600
1504 7307
Iata si site-ul pentru cumpararea CARTILOR ,dar ,
DONATORII sunt rugati sa sune
la 0747226236 si vor primi toate
CARTILE absolut GRATUIT !
Dati clik pe - dreptunghiul in care scrie Comenzi.
Iata:
.
Dragii mei
Cu multä bucurie vä recomand o nouä carte :
UNIVERSUL SUFLETULUI MEU SPRE CERURI !
Cartea este scrisä de ADRIANA BOSSHART,
prietena mea cea mai bunä, de Suflet.
O Carte de Suflet pentru Suflet,
O Carte de Poezie,
O Carte deosebitä,
Care aratä multä träire si sensibilitate,
O Carte foarte frumoasä,
O Carte color cu poze si picturi ale autoarei.
Costä numai 10 lei, Poezii minunate
Inältätoare la Ceruri, la Divinitate.
Cartea este prezentata deosebit de frumos,de dl General Emil Strainu :
..
Cu ocazia Särbätorilor de iarna ,cine comandä din Cärtile ADEVARUL DUHULUI SFANT, primeste si o Carte UNIVERSUL SUFLETULUI MEU SPRE CERURI - CADOU !
O Puteti comanda pe acelasi Site Adevarul Duhului Sfant.ro,dar si la tel.0747226236 !
Creștinii au fost neasemuiti de frumoși, mulțimea aceea ortodoxa, credinta lor este neasemuit de frumoasă. Fara ei locul e rece si pustiu.
RăspundețiȘtergereBucurestiul nu mai este ce a fost-este saracie , boli,bulevarde mizete,multa necredinta din cauza unei maini de hoti etc etc- frumos era MICUL PARIS=BUCURESTIUL INAINTE DE AL DOILEA RAZBOI asa-mi spuneau parintii mei
RăspundețiȘtergere12.30
ȘtergerePentru ca erau alti oameni, alta liniste, alta pace. Era o viata boema , lumea traia sa faca o promenada pe Calea Victoriei, sa bea o bere la Gambrinus, sa se plimbe in Cismigiu, sa iasa la o serata dansanta , sa asculte muzica militara , sa citeasca presa intr-o cafenea .
Padure fara uscaciuni nu exista.
ȘtergereDaca vrei sa vezi frumusetea padurii esti Mens sana in corpore sana.
Daca vrei sa vezi uscaciunile si buruienile : E FOARTE TRIST.
PS. iti spun un secret: BUCURESTIUL ESTE EXTRAORINAR DE FRUMOS
Eu sunt crestin ortodocsa,am fost la sfintire si mi-a placut mult.A fost inaltatoare slujba cat si unitatea romanilor, dar sufletul meu stie ca nu catedrala mantuieste neamul ci trezirea Spiritului neamului va mantui acest neam adormit de atatea inghenuncheri.
RăspundețiȘtergereRIDICATI-VA DIN GENUNCHI OAMENI BUNI,CACI SUNTETI PURTATORI DE DUMNEZEU!NU-L MAI INGENUNCHEATI PE DUMNEZEU IN FATA stapanitorilor care au uitat cine le este Dumnezeu!Si ei,intunecatii tot copii lui Dumnezeu sunt dar nu mai stiu aceasta,asa cum si voi ati uitat.
Mantuirea neamului omenesc este aici,ATINGETI-O!
FRUMUSETEA CAT SI URATENIA SE AFLA IN OCHII PRIVITORULUI..Vei vedea doar ce contii in interior,nimic altceva,fiindca mintea trebuie sa se raporteze la ce stie si cunoaste ca sa defineasca ceva.
EU SUNT D
Foarte frumos.
ȘtergereAdevarat!
Ștergere12:58, adica tu te duci la biserica, iti faci rugaciuni si pe alti oameni ii indemni sa nu mearga, sa nu se-nchine, sa nu ingenunghieze, sa nu se roage, sa nu mediteze...! Off-off, mai-mai..., nu-i ok ceea ce "propovaduiesti", din pacate...
Ștergere12:58Pe cine sa atingem,pe ....tine?
ȘtergereFrumos ,Frumos dar prost plasat pe doua falii; tectonica una si una politica asa ca vedeti ca nu e prea bine mai ales cind politicienii sint doua tabere de marionete condusi din subteranele epoletilor reactivat unul fara diacritice a inceput iar sa se semneze cu numele si semnatura mea.Dar o sal desconspir eu-craciun
RăspundețiȘtergerecraciun, numai epoleti ai in cap!
ȘtergereTov.craciun.iar faci spectacol?
ȘtergereIcoana cu Maica Domnului este o splendoare. Va multumim ca ati inclus-o in articol.
RăspundețiȘtergereIohanis spune azi ca Romania nu are prim ministru.Eu as spune ca nu are nici presedinte ci doar un fost elev frustrat care acum cind se vede cu o armata de epoleti in spate vrea sa se dea si el'cel mai mare in parcare'sa-l vada lumea ce curajios , orgolios si cavaler este el ca se bate cu Viorica.
RăspundețiȘtergereCe conteaza tara?Cu unul ca asta nici nu vor mai avea nevoie rusii de armata ca sa ne ocupe.
Ce sar intimpla daca la CSAT-ul programat in 11 decembrie ,Viorica i-ar raspunde cu aceiasi moneda Badaranului clasei/tarii si nu s-ar prezenta???-craciun
adica nu mai trebuie sa ingenunchem in biserica? pai este locul de rugaciune cel mai important spre mantuire!-noi crestinii n-avem treaba cu stapanii pamantului-ei il au pe vrajmas-sa ne purtam de grija noastra
RăspundețiȘtergeref frumos an 18:04-era multa ingaduire liniste si oameni cumsecade-era o bucurie cand se intalneau rudele cu prietenii la sarbatori si evenimente-oare de ce sa nu revenim la viata tihnita!?-dar nu ne lasa acesti guvernanti care ne pun mintile pe jar prin amenintari
RăspundețiȘtergere11.23
RăspundețiȘtergereLa Belle Époque, perioada de 30 de ani care s-a sfârşit brusc odată cu izbucnirea în 1914 a Primului Război Mondial, a fost un timp de prosperitate şi de înflorire culturală şi artistică, în care oamenii ştiau să trăiască frumos, după reguli bine stabilite, în care educaţia şi bunul simţ erau cele mai importante. În România este perioada care acoperă domnia regelui Carol I.
La Belle Époque este perioada în care, în România, creşte interesul cititorilor pentru informaţia din gazete, o informaţie rapidă şi succintă.
În aceste vremuri, Bucureştiul a căpătat o nouă înfăţişare – Dâmboviţa a fost canalizată, s-au construit case frumoase în stil victorian, s-au instalat conducte de apă menajeră, străzile au fost pavate cu bazalt (în centru) şi cu bolovani (la peroferie), a fost introdus iluminatul stradal şi au fost construite băi populare. Bucureştiul se transfoema încet într-un oraş european.
Stilul Art Nouveau a fost mişcarea artistică emblematică a acelei perioade, deşi arta victoriană îşi pusese amprenta, cel puţin, pe arhitectura clădirilor din România.
În spaţiul rural, condiţiile de viaţă erau dictate de marii proprietari şi arendaşi, pământul fiind deţinut, în mică măsură, de cei care îl lucrau.
Istoricul Georgeta Filitti descrie o societate cu oameni calmi, cu oameni bogaţi care se îmbrăcau la modă, călătoreau, îşi construiau case frumoase şi vorbeau limba franceză. Oameni ambiţioşi, care îşi trimiteau copiii la studii în străinătate - pentru ştiinţe umaniste în Franţa, pentru ştiinţe exacte în Germania, pentru artă, în Italia, pentru teologie în lumea oriental. Iar la întoarcere, toţi tinerii şcoliţi încercau să facă ceva pentru ţară. Unul dintre ei, spune istoricul, a fost Spiru Haret, cel care a organizat învăţământul românesc. A “rânduit” în aşa fel liceul, încât la absolvire, tinerii să “o mică enciclopedie în cap”, să formeze o elită care a făcut din România o ţară prin excelenţă europeană.
2.
RăspundețiȘtergereEducaţia de acasă, regulile pe care trebuiau să le ştie copiii, meşteşugurile învăţate au dus la păstrarea unor bunuri şi i-au ajutat să reziste atunci când au sărăcit. Copiii trebuiau să ştie să bată la maşină, să împletească, să spargă lemne, să ştie să facă gospodarie.
Era o perioadă în care elitele trăiau bine, valorificându-şi averea prin haine la modă, prin decorarea caselor foarte frumoase, cu lecturi, spectacole, baluri şi călătorii. Doamnele se duceau foarte mult la băi, pentru că aproape toate sufereau migrene şi boli, unele închipuite, altele reale.
Se poate spune că, între Războiul de Independenţă şi Primul Război Mondial, pentru domni şi doamne hainele jucau rolul unor cărți de vizită.
Numită “femme nouvelle”, femeia modernă era o gospodină desăvârşită, dar şi o doamnă de societate.
Tinerele trebuiau să se îmbrace elegant pentru a găsi un soţ bun, iar după căsătorie trebuiau să fie atente, astfel ca hainele lor să nu spună despre soţul lor că era zgârcit sau prea risipitor.
În societate, doamnele nu puteau apărea fără pălărie, mănuşi şi gentuţa cu săruri (corsetul era principalul vinovat pentru desele leşinuri). Pălăriile erau adevărate opera de artă, împodobite cu flori, pene, mărgele şi panglici, în stilul Art Nouveau, feminin şi graţios.
În schimb, domnii transmiteau sobrietate şi respect şi dispuneau de o mai mare libertate de mişcare.
3.
RăspundețiȘtergereLa fel ca şi Parisul, care a dat tonul perioadei Belle Époque în Europa începând cu anul 1871, şi Bucureştii au cunoscut o vreme de plină modernitate, cu salturi marcante în toate domeniile şi viaţă tihnită până la începutul Primului Război Mondial. Belle Époque a fost un timp de relativă pace şi prosperitate, de optimism şi bogăţie, de care s-au bucurat cu deosebire cei din lumea avută. Despre ei şi despre modalităţile de petrecere a timpului liber în acei ani va fi vorba şi în cele ce urmează…
Născut chiar în 1871 – an care a marcat debutul perioadei rămase în istorie sub denumirea de La Belle Époque, Constantin Argetoianu aminteşte faptul că, dintre casele vizitate după ce devenise „domn” (adică putea purta pantaloni, împlinind vârsta de 14 ani), niciuna nu mai purta „pecetea vechilor instalaţiuni boiereşti” . Modernizarea lumii alese bucureştene „se săvârşise deja şi oamenii cu dare de mână îşi organizaseră traiul şi casele după normele şi moda Parisului” . Florance K. Berger, călător străin venit la noi pe la 1877, constata ca românii sunt nebuni după tot ce vine de la Paris, tot aşa cum odinioară francezii erau ahtiaţi după tot ce era englezesc. Ulysse de Marsillac invita: „Intraţi într-un salon şi vă veţi afla deja la Paris. Mobilierul cel mai elegant, toaletele cele mai moderne şi mai de bun gust, conversaţii alese în limba cercurilor noastre cele mai distinse, lustre strălucitoare, flori care ornează console, melodii care se revarsă peste marginile de palisandru ale pianelor sau care curg de pe buzele fetelor…, nimic nu lipseşte din ceea ce constituie civilizaţia în ceea ce are ea mai bun”.
Pătrunderea influenţelor occidentale, cu deosebire cele franţuzeşti, în modul de trai şi în mentalitatea lumii bogate bucureştene din a doua jumătate a secolului al XIX-lea adusese şi încetăţenise moda balurilor, a seratelor şi a recepţiilor, pe lângă primirile pe care mai-marii oraşului şi ai vremii le găzduiau la anumite zile şi ore dinainte stabilite. Elita, devenită repede mare amatoare de evenimente de acest fel, nu pierdea niciun prilej de a se întrece în bogăţie şi strălucire; iar balurile aveau în vremea aceea o însemnătate pe care au pierdut-o cu trecerea timpului. Primiri în marile case se făceau în tot cursul anului, dar balurile, seratele, recepţiile erau cu precădere în sezonul rece, vara fiind destinată mai mult plecării în străinătate.
Baluri la Palatul Suţu şi în saloanele Elenei Oteteleşanu
Unanim, atât străinii, cât şi autohtonii au considerat că primirile cele mai selecte din Capitală după a doua jumătate a secolului al XIX-lea se făceau în saloanele doamnei Oteteleşanu şi în cele ale prinţesei Irina Grigore Suţu, la Palatul Suţu; iar o vizită la una dintre aceste case echivala cu o recunoaştere a intrării în lumea bună a Bucureştilor.
Vasta clădire a Palatului Suţu, numai saloane, părea făcută pentru baluri, iar gazdele aveau o plăcere deosebită să primească oaspeţi.
4.
RăspundețiȘtergereCu ocazia marilor baluri, precum şi la seratele dansante, erau deschise toate saloanele: în afară de cel roşu cu brocart, folosit de obicei, se mai deschidea şi celălalt, galben, cu stucaturi şi oglinzi de mari dimensiuni. În acele oglinzi, sub lumina sclipitoare a sumedeniei de lămpi şi lumânări, se reflectau elegante siluete de femei şi bărbaţi ce umpleau de viaţă încăperile de sărbătoare. Rochii elegante de mătase ori de catifea, cu dantele deosebit de fine şi trene lungi din brocart, bijuterii din aur, diamante, precum şi constelaţii de pietre preţioase dădeau petrecerilor o strălucire aparte, incendiară.
Deschise larg erau şi saloanele Elenei Oteteleşanu. Mesele de mahon, cu albume de autografe şi fotografii în rame filigranate, aveau în jurul lor fotolii de Aubusson şi scaune aurite, aşezate pe covoare de Smirna. Policandrele cu lumânări şi înaltele lămpi cu gaz, pe picior de onix, răspândeau o lumină galbenă de sub abajurul încreţit şi dantelat. Sobele mari erau din teracota albă, iar un efect deosebit îl dădeau palmierii din vase de aramă, unde cuplurile îşi aflau un ascunziş temporar, trădaţi fiind doar de oglinzile veneţiene cu rame poleite .
După 1885, Palatul Suţu, ridicat de cei doi arhitecţi vienezi, Johann Veit şi Conrad Schwink, minuna încă lumea cu aspectul său de castel romantic şi cu leii săi auriţi. Proprietarii palatului, soţii Suţu, având o anumită vârstă de-acum (Irina Suţu trăind până în 1891, iar Grigore Suţu până în 1893), dar văzuţi ca fiind la fel de caraghioşi ca şi în trecut, cu aspectul lor fizic atât de diferit şi cu excentricităţile lor, erau extrem de vanitoşi şi de risipitori. Una dintre marile lor plăceri continua sa fie primirea musafirilor. Astfel, pe lângă alte primiri, balurile date de ei, care au avut un loc însemnat în mişcarea „mondenă” a Bucureştilor, se succedau toată iarna, o dată pe săptămână şi, uneori, şi de două ori pe săptămână. Pe lângă primiri şi baluri, cei doi soţi erau nelipsiţi în fiecare zi de la plimbarea la Şosea, într-o demodată trăsură condusă de un vizitiu „într-o livrea cu fireturi aurite la toate cusăturile” şi trasă de doi cai „copleşiţi de greutatea hamurilor încărcate cu paftale, cu zurzulii şi cu coroane” . La spatele trăsurii, după moda veche, se afla un arnăut armat cu pistoale şi iatagane.
Baluri la casa Oteteleşanu nu se mai dădeau de când conu Iorgu Oteteleşanu trecuse în nefiinţă, în 1876, dar Elena Oteteleşanu a continuat să primească musafiri în casa sa, unde astăzi se află Palatul telefoanelor, până aproape de moartea ei, petrecută în 1888 .
5.
RăspundețiȘtergereBaluri de rangul unu şi de randul doi
După balul Curţii începeau şi celelalte baluri. Deosebit de selecte erau balurile din casele familiei Ştirbei. Invitaţii nu erau prea numeroşi, în schimb erau aleşi pe sprânceană, din rândul celor mai bogaţi şi mai puternici oameni ai zilei. Balul de la casa Bibescu era şi el un eveniment despre care se vorbea mult în perioadă, deşi nu era la fel de bine cotat ca şi cel găzduit de casa Ştirbei . În afară de balurile Suţu, Ştirbey şi Bibescu se mai dădeau în epocă şi alte baluri, în diferite case, spre exemplu, cele din casa lui Iancu şi Irina Marghiloman; acestea erau considerate însă baluri de rang doi.
Mai târziu, în vogă erau petrecerile de la casa Vernescu, fostă casa Lenş, din apropierea palatului lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, poreclit Nababul, azi Muzeul „George Enescu”. Acest Vernescu, un adevărat estet, dar şi un ins foarte bogat, după ce a cumpărat clădirea ajunsă aproape o ruină a dat-o în grija cunoscutului arhitect Ion Mincu, care, cu har şi pricepere, a refăcut-o între anii 1887-1889. De o splendoare şi o strălucire aparte, casa, numită de atunci Vernescu (nume care s-a şi păstrat până astăzi), şi-a deschis porţile vestitelor baluri şi serate mondene, la care participa întrega lume aleasă bucureşteană. Odată intraţi pe uşile principale, după ce treceau pe sub frumoasa copertină susţinută cu trăinicie de doi stâlpi, musafirii pătrundeau într-un hol fastuos, unde trona o monumentală scară în spirală, pentru ca apoi să ajungă în saloanele petrecerilor.
Reuşita unui bal, dată de calitatea supeului şi de valoarea darurilor distribuite la cotillion
În general, lumea bună a Bucureştilor se lua la întrecere în privinţa fastului din saloanele de primire, a rafinamentului supeurilor, a rochiilor şi a costumelor. Balurile începeau pe la orele 22 şi erau deschise printr-un cadril de onoare. La cadril luau parte, pe lângă gazde, şi cei mai de seamă invitaţi. Aceştia din urmă părăseau de obicei balul înainte de supeu, excepţie făcând gurmanzii ori cei puşi pe chef. Regula nu se aplica balurilor de la palat, unde nimeni nu putea pleca înaintea regelui şi a reginei care luau parte la supeu.
Dansurile care precedau supeul erau valsul, polka, polka mazurka, cadrilul şi lanciers, toate menite să deştepte pofta de mâncare. La miezul nopţii, sau cel târziu la unu noaptea, era servit supeul, apoi începea cu adevărat balul. Cotillionul era în mare vogă şi se dansa până la orele 3-4 dimineaţa.
Reuşita unui bal era dată de calitatea supeului şi de valoarea obiectelor distribuite la cotillion. Cele mai aşteptate obiecte erau cele care se dădeau la Palatul Suţu şi care constau în mici cutiuţe de aur smalţuit, „nécessair-uri” din argint, dar şi din flori artificiale de toată frumuseţea şi pene de struţ. La casa Ştirbei obiectele date erau cu gust, dar mai puţin numeroase şi de valoare mai mică decât la familia Suţu .
După supeu, la cotillion nu rămâneau decât cei tineri, dar şi mamele fetelor, care în acele timpuri nu-şi puteau lăsa fiicele singure. Domnişoarele şi tinerele femei îşi găseau câte un tânăr, şi fiecare pereche îşi rezerva două scaune legându-le cu o batistă .
6.
RăspundețiȘtergereCotillionul nu putea fi executat decât sub conducerea unui conducător de cotillion. Acesta nu era orişicine, ci trebuia să fie o figură marcantă, fiind ales în consens tacit şi unanim. Lui i se cerea, pe lângă autoritate şi o bună cunoaştere a dansului, o voce puternică cu ajutorul căreia să explice şi să comande mişcările, precum şi multă prezenţă de spirit necesară aplanării incidentelor ivite între invitaţi . Se pare că vechile dansuri nu erau prea uşor de învăţat şi nu toată lumea prezentă la bal reuşea să execute figurile complicate ce se impuneau, aşa că, de regulă, doar câteva perechi erau experte, restul descurcându-se mai greu.
Zorii veneau cu aromă proaspătă de cafea, în care laptele aproape că nu lipsea, ori cu un pahar de bulion, în funcţie de preferinţele celor care reuşiseră să facă faţă întregii nopţi.
Balurile – măsura bogăţiei şi a prestigiului anumitor familii din Bucureşti
Deosebit de apreciate erau şi balurile mascate, prilej de bucurie, dar şi de serioase frământări şi insomnii, căci alegerea costumelor şi realizarea lor nu erau operaţiuni de neglijat; dimpotrivă. La aceste baluri bărbaţii se costumau în Pierrot, muschetari, ofiţeri din garda franceză, personaje istorice, iar doamnele deveneau femei elveţiene, spaniole, ţărănci bretone, păstoriţe, regine, ori întruchipau personaje din mitologie sau din istoria Franţei, după cum puteau să întruchipeze, de asemenea, anotimpuri sau flori. Erau şi baluri la care se preciza o anumită perioadă istorică, pe care toţi reprezentanţii trebuiau să o respecte, de regulă tot din istoria Franţei. Lesne de observat era faptul ca sursele de inspiraţie erau oferite de modelele epocilor istorice europene, cu precădere cele franţuzeşti.
Foarte preţuit în perioadă a devenit şi portul tradiţional românesc, mai ales către sfârşitul secolului al XIX-lea, iar frumuseţea lui a fost remarcată şi de saloanele selecte europene.
În afară de balurile particulare, societatea înaltă bucureşteană considera drept evenimente importante şi balul Jockey Clubului, dar şi balul Obolului, care erau anuale. Primul era rezervat doamnelor şi domnişoarelor, membrilor şi unui număr foarte redus de invitaţi, toţi din înalta societate. Al doilea avea cu totul alt caracter, scopul principal fiind acela de a strânge fonduri în diverse scopuri caritabile. Balul Obolului era mai mult un bal public, desfăşurându-se de regulă la Teatrul Naţional.
Un lucru e cert: strălucitoare şi variate, balurile secolului al XIX în Bucureşti au reprezentat nu numai un motiv de distracţie (sau, uneori, de strângere de fonduri), ci au dat mai cu seamă măsura bogăţiei, prestigiului şi a puterii de care se bucura un anumit număr de familii din societatea timpului.
Şi, pe lângă baluri, serate, primiri de orice fel în marile case bucureştene, societatea aleasă frecventa Opera, cu precădere reprezentaţiile artiştilor străini, acestea fiind mai cu seamă la modă în anii aceia.
7.
RăspundețiȘtergereFata moşierului Nenciu, cea mai elegantă femeie din Bucureşti
Un important loc de petrecerea a timpului liber, de unde nimeni n-ar fi lipsit pentru nimic în lume, era Şoseaua Kiseleff, căreia i se spunea, scurt, Şoseaua. Frumoasă şi cochetă, umbrită de tei, în genul parcurilor occidentale, Şoseaua vedea adunată toată lumea aleasă a Capitalei, care îşi dădea întâlnire în acest loc în toate după amiezile, indiferent de anotimp. Orele potrivite pentru plimbările la Şosea erau cuprinse între prânz şi timpul de primire a oaspeţilor. Vara, Şoseaua prindea a se însufleţi între orele 17 până la orele 21 (Ulysse de Marsillac indică un interval orar cuprins între orele 19 şi 22 ), iar iarna, de la orele 14 până la 16.
Mersul trăsurilor la Şosea se supunea unei reguli anume: la dus, caii mergeau la trap, pentru a le putea fi apreciate calităţile, iar la întors, mergeau la pas. În general, la Şosea se ajungea şi se putea continua plimbarea cu trăsura, dar pe alei se instituise mersul pe jos.
Existau soldaţi însărcinaţi cu supravegherea circulaţiei pe Şosea, dotaţi cu steguleţe pentru a putea menţine ordinea trăsurilor şi a călăreţilor, în timp ce aleile erau inundate de domni şi doamne conversând, glumind, râzând sau flirtând, totul în pas de plimbare şi în acordul muzicii militare.
Lumea elegantă a Bucureştilor îşi făcea apariţia aici în echipaje strălucitoare. Trăsurile, care mai de care mai frumoase şi mai de preţ, comandate la Viena sau Paris, sau făcute la noi de renumiţi carosieri străini stabiliţi la Bucureşti, aveau înhămaţi tot felul de cai de rasă aduşi de peste hotare. Pe capră, alături de lacheu, era vizitiul, amândoi îmbrăcaţi în uniforme bogate. Mantiile vizitiilor erau împodobite cu fireturi de aur, iar captuşeala era din mătase de diferite culori, purtându-se răsfrântă în afară. Interiorul trăsurii era căptuşit cu catifea, mătase sau postav din cel mai fin, având o serie de perne pentru cât mai mult confort, pe lângă perna şi învelitoarea pentru picioare, toate cu monograma stăpânului sau a stăpânei.
Nyka, fata bogatului moşier Nenciu, era considerată cea mai elegantă femeie din Bucureştii sfârşitului de veac XIX. Cu trei căsătorii la activ şi numeroase aventuri pe lângă, Nyka scandalizase lumea bună cu purtarea, luxul şi extravaganţele ei. În plus, era nelipsită şi exigent de punctuală la plimbarea zilnică la Şosea. Întotdeauna avea culoarea rochiei asortată cu cingătoarea vizitiului şi cu căptuşeala landoului comandat special de la Paris, pe care punea să o schimbe în fiecare dimineaţă .
Cei care nu-şi puteau permite propriile echipaje angajau una dintre trăsurile Capitalei sau, mai târziu, una dintre trăsurile muscalilor – trăsuri de lux, aflate la modă şi fiind frecvent folosite chiar şi de cei avuţi. Muscalii, îmbrăcaţi în anterie lungi din catifea dungată, cu şepci ruseşti pe cap şi încinşi cu eşarfe din panglică lată din mătase de diferite culori, aveau trăsuri largi şi legănătoare, cu cai negri sau vineţi, rotaţi, cu cozi lungi şi coame bogate, aduşi din stepa rusească.
8.
RăspundețiȘtergereDe-a lungul Şoselei s-au deschis cu timpul şi o serie de localuri – Bufetul, Vila Regală, Princiar, Vila Roza, Sans Souci, Flora, Chateaubriand, Jardin des Freurs şi altele, unde, într-o atmosferă plăcută, cu mâncăruri alese, vin şi şampanie, în acordul strunelor lăutăreşti, se putea petrece până dimineaţa.
Reprezentând copia fidelă a casei româneşti ce urma să fie prezentată la Expoziţia Universală de la Paris din 1889 şi executată în stil clasic românesc în 1894, cu pridvoare şi stâlpi sculptaţi, după planurile arhitectului Ion Mincu, în apropierea primului rond, într-o oază de verdeaţă, Bufetul de la Şosea era unul dintre cele mai apreciate localuri bucureştene.
O deosebită atracţie la Şosea o reprezentau „bătăile cu flori” care aveau loc primăvara. Cu această ocazie, între Bufet şi Rondul al Doilea defilau care alegorice, echipaje, brecuri şi trăsuri împodobite cu flori şi trase de cai gătiţi şi ei de sărbătoare. Trăsurile erau multe, se încrucişau adesea şi, spre bucuria tuturor, se aruncau şi dintr-o parte şi din cealaltă cu flori. Ploua cu flori multe şi colorate, mirosind ameţitor, sub un soare luminos, abia renăscut. De altfel, impresionat de baia de culoare şi de veselie, pictorul Ştefan Luchian va imortaliza şi el pe pânză o astfel de „bătaie cu flori” de la Şosea.
Iarna, când fulgii albi de nea cădeau ca o perdea strălucitoare, troienind oraşul, caii erau înhămaţi la sănii şi împodobiţi cu zurgălăi pe spate şi pe gât, iar la urechi li se puneau cozi de vulpe. Mai mult: bidivii erau acoperiţi cu un valtrap mare de plasă de sfoară împletită în culori şi cu chenar cu dantelă lucrată din bumbac pescăresc. Lumea privea cu plăcere perechile de bucureşteni veseli, înfofoliţi în blănuri de preţ, caii şi vizitii cu şube groase şi căciuli de blană, care se întretăiau adesea în clinchete de zurgălăi de-a lungul Şoselei. Plimbările cu sania au continuat şi în primele decenii ale secolului al XX-lea.
La patinoarul administrat de Niţă Berechet
De asemenea, orăşenii cu stare, dar nu numai, mergeau şi la patinaj, care a început să fie practicat în ţara noastră din a doua jumătate a secolului XIX-lea. Prima menţiune despre patinaj în Bucureşti a fost făcută în presa locală în 1870, apa îngheţată a lacului din Grădina Cişmigiu devenind principalul loc de întâlnire pentru bucureştenii care doreau să patineze. Patinajul se făcea de plăcere şi nu neapărat cu patine, acestea fiind apanajul celor mai avuţi.
Lacul din Grădina Cişmigiu a devenit, astfel, primul patinoar, unul natural, desigur, a cărui stare depindea de capriciile vremii. Administrat din 1908 de Niţă Berechet, acesta avea să-şi găsească cu greu clienţi, pentru un timp de vină fiind şi tarifele care se practicau, dar şi faptul că patinajul era socotit de mulţi drept „un sport imprudent şi chiar necuviincios” (după cum scria „Revista Automobilă” în anul 1913).
Tinerii din lumea bună organizau şi concursuri de viteză şi de fond, dotate cu premii în bani şi obiecte. Cu timpul, numărul celor care îndrăgeau patinajul a început să crească, el fiind iniţial privit doar ca o formă de divertisment şi nicidecum ca un sport. Regulile, ca şi patinoarele artificiale au apărut ceva mai târziu.
Şi dacă pe timp de iarnă înalta societate bucureşteană petrecea, de regulă, la baluri şi la Şosea, în timpul verilor sufocante familiile bune părăseau oraşul, îndreptându-se către moşii sau, şi mai bine, spre străinătăţuri, la băi sau în plimbare. Toamna se întorceau cu mic cu mare, aşteptând noul sezon de veselie şi petreceri. Toate acestea, desigur, până în 1914…
21,54 Loialitatea e mai buna ca orice , in afara de ONOARE-craciun
RăspundețiȘtergere22.36 Foarte frumoase vremuri, foarte frumoasa expunere , mai ales pentru tinerii care nu au auzit de la bunicii lor despre acele timpuri .
RăspundețiȘtergere