UN CUTREMUR INTENS !

sâmbătă, 27 ianuarie 2018

UN CUTREMUR INTENS !

26 Ianuarie 2018,ora 17,14 !

Dragii mei,

În aceasta după amiaza in timp ce scriam aici pe Blog, desi eram cu ochii pe monitor,vad inspre Sud o incapere in care erau doua persoane.
Brusc ,incaperea a inceput a se cutremura cu tot cu acele doua persoane,cu tot ce era acolo în ea.

Image result for SEISMOGRAF IMA

.

Dragii mei, vom auzi de un Cutremur mai intens care se va produce ,si sa nadajduim ca nu va face si victime.
Noi stim că România va fi VIITORUL al Doilea IERUSALIM si ca este ocolita si ocrotita de Cutremure mari si Dezastre.
Pentru aceasta,sa na ruagm si pentru fratii nostri oriunde s-ar afla ei.
Cu dragoste ,Maria !

89 de comentarii:

admin27 ianuarie 2018 la 01:45
Romania,al doilea Ierusalim...ca suferinta!
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim27 ianuarie 2018 la 07:59
La tine in cap. Mintea ta se cutremura .
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim27 ianuarie 2018 la 10:05
OCROTÍ, ocrotesc, vb. IV. Tranz. A lua sub paza sa; a apăra, a proteja, a ajuta, a sprijini. Statid ocrotește căsătoria și familia și apără interesele mamei și copilului. CONST. R.P.R. 39. Unul dintre pedagogi mă ocrotea. GALACTION, O. I 14. Ocrotea pe toți copiii sărmani. ISPIRESCU, L. 269. ◊ (Poetic) Veniseră nouri asupra lunii, ocrotindu-i. SADOVEANU, N. P. 20. În lungul cimpiei arse, pustii, se înalță doar un singur pîlc de sălcii ce ocrotesc, sub umbra deasă a crengilor dezlipite, un izvor din care și ele își sug viața. GÎRLEANU, L. 20. ◊ Refl. (Învechit) A se apăra. După ce se ocroti un minut cu sabia sa, Micu plin de răni fu prins viu. BĂLCESCU, O. II 256.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim27 ianuarie 2018 la 10:06
Doamna, nu te poate ocroti un cutremur asa cum ai scris dumneata in textul de mai sus
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim27 ianuarie 2018 la 10:16
Este ocolita, dar pana la urma, un cutremur intens este posibil și la noi,după atâția ani, dând faptul ca suntem într-o zona seismica de importanta în Europa, alături de Grecia, Turcia, Italia etc.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim27 ianuarie 2018 la 10:43
Unul dintre cei mai cunoscuți lideri sindicali susține că vin vremuri grele pentru români. Deprecierea leului și creșterea costurilor vor scumpi alimentele cu 6-8%.

Traiul va fi mai scump în România, în perioada următoare
Dragoș Frumosu (președintele Federației Sindicatelor din Industria Alimentară) a vorbit acum două zile într-o conferință de presă despre efectele evoluțiilor din ultima perioadă de pe piața monetară, și nu numai.

„S-a scumpit energia, s-au scumpit gazele şi celelalte utilităţi. Sigur, acestea nu reprezintă mult în costurile de producţie, dar au o influenţă.

S-a mai scumpit, însă, şi transportul, fiind majorate preţurile la carburanţi, odată cu creşterea accizelor. Toate acestea vor determina majorarea cu 6-8% a preţurilor alimentelor la raft, şi să ştiţi că 6% nu e deloc puţin”, a spus Dragoş Frumosu, citat de mediafax.ro

„70% din carnea folosită ca materie primă vine din import, la fel şi 20% din laptele folosit ca materie primă sau 5% din produsele de panificaţie-patiserie, care vin congelate. În aceste condiţii, deprecierea leului se va vedea în preţurile de la raft”, a mai spus Frumosu.

„Pentru a evita scumpirile, firmele mici – cum sunt cele de patiserie sau carmangerie – ar trebui să se închidă efectiv, iar firmele mari, care lucrează pe schimburi, să renunţe la producţia de pe un schimb”, a mai spus Frumosu.

„Taxele de raft pe care le percep marii retaileri adaugă 25-30% la preţul cu care produsele ies de pe poarta fabricilor”, a mai spus Dragoș Frumosu.

Nu este prima oară când liderul sindical are dreptate în privința scumpirii alimentelor. În ultima perioadă și prețul litrului de benzină a explodat, dat fiind faptul că euro continuă să crească, iar moneda națională se depreciază.

Se știe că atunci când se scumpesc carburanții ne așteptăm la scumpirea alimentelor, deoarece majoritatea produselor sunt transportate cu mașini, care consumă carburanți.

RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Masinca27 ianuarie 2018 la 10:53
Sa fereasca Bunul Dumnezeu si da nu moara nimeni doamna Maria. Cu mult drag.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim27 ianuarie 2018 la 13:07
Nu de cutremurul cel mare imi este frica, ci de traiul mai scump ce urmeaza,scumpirile in lant,taxele tot mai multe si mai mari!
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim27 ianuarie 2018 la 13:53
Va aduceti aminte si parintele Arsenie Boca a spus ca va veni vremuri grele ne vor cerne si se vede ca asa va fi dumnezeu si maicuta domnului aparane ocrotestene pazestene amin
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim27 ianuarie 2018 la 13:53
Va aduceti aminte si parintele Arsenie Boca a spus ca va veni vremuri grele ne vor cerne si se vede ca asa va fi dumnezeu si maicuta domnului aparane ocrotestene pazestene amin
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim27 ianuarie 2018 la 13:57
Cea mai PUTERNICĂ RUGĂCIUNE! „Face MINUNI celor care o rostesc”!

Sfinții Părinți au lăsat credincioșilor multe rugăciuni, dar există una incredibilă, despre care se spune că ar fi cea mai puternică dintre toate. Numită și „Rugăciune către toate puterile cerești”, aceasta are menirea de a aduce Divinitatea mai aproape.

„Milostivă să-mi fii mie Preasfântă Treime; Milostivă să-mi fii mie Preasfântă Născătoare de Dumnezeu; Milostivi să-mi fiţi mie cei 4 Evanghelişti ai Domnului;

Milostiv să-mi fii mie Sfinte Ioane Botezătorule al Domnului; Milostivi să-mi fiţi mie cei 12 Apostoli ai Domnului;
Milostivi să-mi fiţi mie cei 70 Apostoli ai Domnului;
Milostivi să-mi fiţi mie toţi sfinţii din ceruri şi toate puterile cereşti;
Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Părinţi din ceruri; Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Mucenici din ceruri; Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Cuvioşi din ceruri;

Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Părinţi Ierarhi din ceruri; Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Martiri din ceruri; Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Prooroci din ceruri; Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Pustnici din ceruri; Milostive să-mi fiţi mie toate Sfintele Cuvioase Femei din ceruri;
Milostive să-mi fiţi mie toate Sfintele Muceniţe Fecioare din ceruri;

Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Arhangheli din ceruri; Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Îngeri din ceruri; Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii zilei de astăzi;
Milostivă să-mi fii mie toată puterea cea lucrătoare a cerului; Milostiv să-mi fii mie Sfinte Patron al meu (numele); Milostiv să-mi fii mie Sfinte Patron al casei (numele); Milostiv să-mi fii mie îngeraşul meu sfânt păzitor”.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim27 ianuarie 2018 la 14:22
Meșteșugiri viclene și personalităţi problematice

Cu puțin înainte de anul 1992 a circulat zvonul că va începe un mare război, în care va fi amestecată și Grecia, pentru că atunci au căzut două pascalii împreună, așa cum profețise Sfântul Cosma Etolianul. Într-adevăr atunci au coincis din punct de vedere calendaristic două mari sărbători, Sfintele Paști și Buna-Vestire, iar aceasta a fost considerată de către unii erminia profeției Sfântului. Zvonul se răspândea împreună și cu alte amănunte... În Sfântul Munte unii monahi și mireni transmiteau zvonul cu o oarecare ezitare și reținere, alții se aflau într-o stare de exaltare și transmiteau zvonul ca un fapt sigur, iar alții nu voiau să audă nimic și considerau toate acestea niște prostii. Și lucrurile i-au îndreptățit pe cei din urmă.

Cu puțin înainte de 2004 a circulat zvonul că nu vor avea loc Jocurile Olimpice în Atena, pentru că va izbucni războiul. Iarăși s-au arătat cele trei categorii de oameni amintite mai sus. Unii chiar și-au cumpărat și alimente... Și din nou lucrurile au arătat că zvonul a fost o bășică de săpun. Acestea sunt două dintre alte nenumărate zvonuri de mai mică amploare care au ajuns la urechile mele.

Ce se întâmplă? Există unii oameni problematici, unii creștini (monahi, preoți și mireni) plini de complexe, care au o evlavie amestecată cu vătămare (n.tr. de minte), așa cum spunea glumind Părintele Paisie, și care vor să pară drept harismatici, dar nu sunt, ci se mișcă între hotarele psihasteniei și înșelării, dorind admirația și respectul mulțimii. De aceea răspândesc aceste zvonuri deși în subconștienul lor știu că acest joc are dată de expirare. Sunt batjocoriți de slava deșartă? Nu-și dau seama ce mare vătămare pricinuiesc în Biserică și în cei slabi în credință?

Pe lângă aceștia mai există o categorie de oameni cărora le place să asculte și să creadă astfel de zvonuri, fără să cerceteze validitatea sursei care le transmite, fără să cearnă lucrurile, fără să pună să lucreze logica simplă. Probabil un astfel de zvon le creează o exaltare sufletească care ii satisface, le face viața mai fascinantă și le umple un oarecare gol sufletesc. De unde altundeva poate izvorî acest comportament lipsit de maturitate? Cam așa îmi explicam lucrurile vreme de mai mulți ani.

Înainte de Crăciunul anului 2008 a circulat un alt zvon extrem de rapid. Se spunea că va fi război în mai puțin de o lună, în luna ianuarie 2009. Lumea a fost chemată să cumpere alimente și să-și procure ceva bani pentru a putea înfrunta starea grea ce va fi creată și care va dura în jur de trei până la șase luni. Zvonul a fost atribuit unor mireni și monahi. De data aceasta au numit și sursa. Era starețul Efrem din America. Deoarece starețul este cunoscut și respectat și are o mare autoritate, zvonul s-a răspândit mult, în toată Grecia. A ajuns să circule și pe internet. Mulți oameni s-au conformat sfaturilor. Din fericire au existat și cei care nu au fost atrași de climatul general. Au trecut zilele și nu s-a întâmplat nimic. După vreo două-trei luni Starețul Efrem surprins, a scris din America un comunicat în care a declarat că el niciodată nu a spus astfel de lucruri. Unii (cine, oare?) exageraseră și interpretaseră greșit cuvintele lui sau - chiar și mai rău - au pornit la aceasta fără nici un pretext? Numele Părintelui Efrem a fost atunci defăimat pe o scară largă.

Ce s-a întâmplat? Toți acești oameni care s-au sprijinit pe numele Starețului Efrem s-au simțit acum înșelați și ridicularizați. Din prostia creștinilor au câștigat negustorii. Autoritatea Starețului a primit o puternică lovitură, credința în Biserică și în Sfinții ei a celor slabi a fost zdruncinată. Și vrăjmașii Bisericii se bucurau că s-a arătat - potrivit celor cugetate de ei - cu multă limpezime prostia și complexarea creștinilor care cred în Stareți sfinți harismatici și în profețiile lor. Câștigați au ieșit vrăjmașii Bisericii și diavolul.

RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim27 ianuarie 2018 la 14:22
2.
Părintele Efrem a întemeiat 19 mănăstiri în America, unde locuiesc oameni din toate rasele pământului. El este cel care a dus duhul monahal ortodox athonit pe continentul american. Se bucură de mare prețuire printre ortodocșii din America. Diavolul și unii oameni îl urăsc și se opun lucrării lui. Toate acestea nu se poate să fi fost un război viclean, bine orchestrat, împotriva lui, dar și împotriva Sfinților harismatici și în ultimă instanță, împotriva Bisericii și a lui Hristos?

Exact în aceeași perioadă s-a derulat și un alt scenariu, care îl viza pe Starețul Paisie, și care se lega cu scenariul pe care încercau să-l atribuie Părintelui Efrem.

Se știe că Starețul Paisie a spus că Dumnezeu astfel va rândui interesele celor mari, încât în cele din urmă ne vor da Constantinopolul. Se vor lupta între ei și în cele din urmă, ca o soluție de compromis, vor spune: „Constantinopolul nu-l vom lua nici noi, nici voi, ci îl vom da grecilor.” Aceste cuvinte le-am auzit și eu cu urechile mele și știu că le-a spus și multor altora. A spus și unui oarecare bărbat tânăr care îl vizitase pentru prima dată: „Tu vei intra cu steagul în Constantinopol”. S-a dovedit că că acel tânăr era ofițer în armata grecească. Această istorisire o cunosc de mulți ani și este întru totul adevărată.

După cinsprezece ani de la adormirea Starețului am auzit această istorisire înflorită cu unele amănunte pe care eu le-am auzit pentru prima dată. De asemenea și ucenicii de aproape ai Starețului, pe care i-am întrebat, nu le cunoșteau. Lucrul acesta m-a mirat mult. Cum se face ca cei de aproape ai Părintelui Paisie nu le cunosc și le cunosc alții?

Amănuntele care au fost lipite de sâmburele de adevăr al istorisirii sunt următoarele: a) Numele acestui ofițer și că b) trecea în rezervă în primăvara anului 2009. Aceasta a dat îndată o stabilire dramatică a datei, adică faptul că această proorocie trebuia să se fi împlinit în primăvara care a trecut. În aceeași perioadă a început să circule o istorisire ridicolă despre trei epistole pe care, chipurile, le-ar fi scris Părintele Paisie și le-ar fi încredințat unei persoane necunoscute, care trebuia să le dea după un număr de ani de la moartea lui, președintelui Rusiei, prim-ministrului grec și comandantului armatei grecești. Și lucrul acesta este foarte ciudat. Despre un lucru atât de serios nimeni dintre cunoscuții Starețului Paisie să nu știe nimic?
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim27 ianuarie 2018 la 14:23
3.
Cine sunt acești necunoscuți care au lansat această provocatoare și ridicolă istorisire cu epistolele? Ce rol joacă? Unde țintesc? Acestea se leagă și cu înscenarea făcută Părintelui Efrem și au circulat împreună pe internet, înșelând pe mulți creștini evlavioși naivi care aveau încredere în cei doi stareți. Din păcate, au existat și unii creștini, care aveau multă evlavie amestecată cu puțină vătămare, și care reproduceau aceste povestiri dubioase cu multă superficialitate, naivitate și râvnă.

Primăvara a venit și a trecut, ofițerul a trecut în rezervă, război nu a fost, Constantinopolul nu ne-a fost dat. Astfel cu ajutorul acestor amănunte pe care le-au lipit de sâmburele de adevăr al profețiilor Părintelui Paisie au izbutit să-l scoată mincinos și nedemn de încredere în ochii oamenilor care nu au cunoscut și nu cunosc lucrurile îndeaproape. Adică încearcă să lovească autoritatea și influența pe care o are Starețul Paisie printre creștinii ortodocși.

Din metoda și modul răspândirii, din faptul că au izbutit să răspândească atât de larg minciunile lor, nu putem oare trage concluzia că aici avem de a face cu ceva planificat și bine organizat? Dacă ne gândim că toate acestea se întâmplă într-o epocă în care Biserica este luptată sistematic, că există într-o continuă creștere o politică de descreștinizare a societății grecești, ne putem gândi că toate acestea sunt o parte din dintr-un plan mai larg, prelucrat de psihologi plătiți, calomniatori de meserie, îndrumători de opinii, agenți care exploatează prostia și personalitățile problematice ale unor creștini ca să lovească în autoritatea Sfinților și a Bisericii.

Să stăm cu frică și cu luare aminte. Să nu ne îngăduim naivitatea și prostia. Să devenim înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii, pentru că - așa cum spunea fericitul stareț sfânt Paisie - trăim în vremea antihristului, iar noi dormim în opinci.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim27 ianuarie 2018 la 14:36
I.
Sa luam aminte !

Scrisoare de destăinuire a unui înșelat

Scrisoarea aceasta a fost scrisă de un grec aflat în străinătate către Monahul Teodosie de la Mănăstirea Sfântul Pavel, scriitorul cărții «Spiritismul, urâciunea pustiirii», deoarece prin ea s-a regăsit pe sine și s-a slobozit din ghearele diavolului.

Părinte Teodosie,

Citind cartea Sfinției Voastre, «Spiritismul, urâciunea pustiirii», am simțit o mare nevoie să va scriu, ca să vă mulțumesc prin această scrisoare, dar și ca să mărturisesc, eu nevrednicul, pe scurt, despre marea înșelare în care am căzut. Vă rog să mă iertați că vă rețin și vă obosesc, scriindu-vă marile mele păcate.

Cu vreo zece ani în urmă, Părinte Teodosie, am cunoscut în Tesalonic un bărbat în vârstă care se îndeletnicea cu hydromanţia[1].
Căra cu el o geantă în care avea „utilajele sale”.
Doream și eu mult să învăț acest mod de comunicare cu duhurile, însă, cu toate rugămințile mele, nu m-a învățat nimic. Mintea fiindu-mi mereu la acest mod de comunicare, într-o noapte, în somn, a venit cineva și s-a așezat lângă patul meu.
Mi-a spus că este „Sfântul Gheorghie” și că de atunci înainte mă va povățui și ocroti. Vă puteți da seama ce bucurie m-a cuprins! A doua zi dimineața am chemat-o pe sora mea, de 33 de ani, cu șapte ani mai mică ca mine, de curând măritată.
Acel bătrân o pusese de multe ori pe sora mea să privească într-o cană de lut plină de apă. I-am spus că am pregătite cana, cuțitașul cu mânerul negru și că poate privi în apa din cană.
Dar ea a râs și mi-a spus că dacă va fi de față bătrânul Vasile ca să-i citească, ea nu va putea vedea nimic, pentru că și ea încercase singură să privească în apă, dar fără să reușească ceva.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim27 ianuarie 2018 la 14:36
II.
Atunci, spunându-i ce mi se întâmplase în somn, ea s-a așezat și s-a concentrat asupra cănii.
După două-trei minute a început să vadă o biserică, necunoscută nouă, la capătul Acropolei, numită a Cuviosului David. În partea de sus a ei se află o piatră din care curge agheasmă, numită a Cinstitului Brâu al Maicii Domnului.
Acolo vom merge să ne rugăm, să ne spălăm cu agheasmă, să luăm și cu noi și în continuare vom avea comuniune cu duhurile. Și într-adevăr, am acționat potrivit cu îndrumările duhului. De atunci au început răspunsurile-îndrumări la diferitele noastre întrebări.
Și încet-încet, odată cu trecerea timpului, am înaintat în această „știință” a satanei, ca apoi să venim în contact cu președintele de atunci al Societății Cercetărilor Spiritiste, Nicolae Firihon sau Barbeta.
Acela ne-a rezolvat diferite nedumeriri referitoare la comuniunea pe care o aveam și, concret, m-a dăscălit cum să primesc stăpânirea celor patru arhangheli (Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil).
Nu-mi aduc aminte exact câte zile am postit. În fiecare zi citeam câțiva psalmi ai Proorocului David, apoi făceam comuniunea cu sora mea.
Ea îi vedea pe cei patru arhangheli cum mă însemnează în chipul Crucii și-mi dau stăpânirea să supun duhurile viclene, să vindec nebuni, fermecați și bolnavi. De asemenea, președintele ne-a dat permisiunea pentru lucru.
De acum înainte eram deja profesioniști și lumea venea pe zi ce trecea din ce în ce mai multă.

Ar fi trebuit multe foi de hârtie să vă scriu amănunțit, însă vă scriu foarte puține lucruri despre comuniunea (cu duhurile) pe care am avut-o.
Nu am vrut să înaintez la magia albă, așa cum este numită ea de obicei către spiritiști.
Astfel permanentul nostru îndrumător, presupusul „arhanghel Gavriil”, într-una din învățăturile sale ne-a spus că Evanghel (adică eu) este născut numai pentru bine.
Tu, roabă Chiriachi (sora mea), în cealaltă cămăruță poți da oamenilor diferite buruieni-ape etc.

Faptul că în anumite cazuri (bolnavi, împăcarea soților despărțiți etc.) nu aveam nici un rezultat, îmi pricinuia nedumerire, de vreme ce îndrumătorul ne făgăduise că în toate vom avea izbândă; răspunsul lui că lipsește credința de la oameni; precum și faptul că unele proorocii nu se împlineau și că ne spunea uneori cuvinte încurcate, potrivit cu puterea mea de pricepere, toate acestea m-au făcut să mă îndoiesc de „sfânta” noastră comuniune.
De aceea i-am recomandat surorii mele să ne rugăm mai mult și să împlinim, pe cât se poate mai corect, îndatoririle noastre creștinești.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim27 ianuarie 2018 la 14:37
III.
Am început să pun multe întrebări și să insist asupra întrebării: de ce luăm bani de la cei ce suferă, de vreme ce Domnul a spus: «În dar ați primit, în dar să dați.»?
Și multe altele.
Dar fiindcă diavolul este mincinos și mult-meșteșugăreț, găsea întotdeauna justificări potrivite.
Din păcate, însă, pe sora mea nu o prea mâhnea aceasta, ci, dimpotrivă, era mulțumită că câștiga bani și că viața ei devenea mai bună cu fiecare zi ce trecea.
Astfel, s-a înțeles cu bărbatul ei, fără să știu nimic, să mă alunge și să lucreze numai ei doi.
În felul acesta ar fi putut câștiga mulți bani de la oameni și ar fi fost toți ai lor.
Dar trebuiau să învețe să faci invocarea.
De aceea m-a întrebat pe mine într-o zi despre ea, iar eu, fără să gândesc nimic rău, i-am învățat.
Fapta lor m-a mâhnit și mai mult pentru că mi s-au înmulțit îndoielile despre autenticitatea „sfintei comuniuni”.

A trecut destul de multă vreme în care am căutat să aflu omul potrivit „să vadă”. Astfel, am găsit o femeie căsătorită, însă despărțită de bărbat, care avea o fetiță. Fiind necăjită, a acceptat să lucreze împreună cu mine. A început instruirea care consta zilnic din rugăciuni, paraclise, spălare cu agheasmă la diferite Biserici unde izvora Agheasmă etc. Și astfel, numita Hristina a început să „vadă” limpede și de multe ori cu ochii deschiși.

Îndrumătorul nostru era același „arhanghel Mihail”.

Acum însă aveam mai multă experiență și, pe lângă aceasta, mă rugam și studiam mai mult decât altă dată Sfânta Scriptură.
Dar și aici satana devenise mai tare și mai meșteșugăreț decât mai înainte.
Omilii uimitoare și vindecări spectaculoase mă făceau să cred că de această dată dețin într-adevăr „sfânta comuniune”.
Dar ca un mincinos ce este, diavolul a venit în contradicție din pricina multor mele întrebări.
De aceea a început să mă lingușească până acolo unde se oprește mintea omului.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim27 ianuarie 2018 la 14:37
IV.
A început să mă îndrume prin acea femeie și să mă urce la înălțime cu egoismul, spunându-ne că purtăm aceeași îmbrăcăminte (uniforma romană de culoarea aurului a soldatului roman), numai că noi avem Crucea în față.
Nu s-a mulțumit numai cu aceasta, ci a luat chipul Maicii Domnului și ne-a vorbit, ne-a arătat țărmurile Asiei Mici, Constantinopolul, Sfânta Sofia, spunându-ne că foarte curând vor deveni iarăși grecești.
Se apropia praznicul Bunei-Vestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, 25 martie, și mincinosul arhanghel Mihail mi-a făgăduit că după terminarea slujbei de la bisercă, îmi va aduce un dar de vreme ce sărbătoresc ziua numelui.[2]
Așteptam cu multă nerăbdare să văd ce dar îmi va aduce „arhanghelul”.
După ce ne-am despărțit la Biserica Sfintei Varvara, noi ne-am făcut îndatoririle noastre (am tămâiat, am stropit cu agheasmă locul comuniunii, am făcut invocarea așa ca întotdeauna).
Apoi Hristina vede cu ochii deschiși pe mincinosul arhanghel cum îi dă o floare de „crin”, iar ea mi-o dă mie spunându-mi să fiu atent să nu o stric.
Desigur a premers heretisirea și binecuvântarea și că crinul este adus din muntele Sinai.
Apoi mi-a dat un sfat: să iau aminte în viața mea la fapte, pentru că orice cădere și păcat va fi ca și cum aș călca în picioare acest „crin”.
Desigur, nu am văzut niciodată crinul, ci numai Hristina îl vedea întotdeauna lângă icoane. Si când l-a dus la ea, casa ei a fost plină de mireasma lui vreme de trei zile.

După aceea îmi pregătește o surpriză.
Într-o zi Hristina îl vede pe „Iisus Hristos” cum ne binecuvintează, mă îmbrățișează și mă sărută spunându-mi: „Fratele meu, am venit lângă tine ca să te sui pe cele 40 de trepte ale luminii și adevărului.
De acum înainte voi veni în fiecare Miercuri la ora 4 după amiază ca să te îndrum și să te sui pe acele trepte.
Îți dau ceva de la mine
. Îți dau mâinile mele ca să-i vindeci pe cei bolnavi.” Și într-adevăr, mâinile mele vindecau.
Pe lângă aceasta, în mijlocul palmelor mele au apărut două pete negre.
Odată când l-am întrebat pe mincinosul arhanghel despre ele, mi-a spus că sunt de la piroanele cu care a fost răstignit Domnul.

Apoi mi-a spus: „Eu te voi povățui corect, deoarece cunosc această lume, am trăit-o cu viața mea când am venit pe pământ, în timp ce «arhanghelul Mihail» nu a trăit cu trup, ca să-i cunoască bine pe oameni.
Ești fratele meu mai mic, am ieșit din aceeași mamă, numai că eu am tată pe Dumnezeu, și atunci când învățam lumea, tu alergai în brațele mele etc.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim27 ianuarie 2018 la 14:37
V.
Atunci Hristina îl vede pe mincinosul arhanghel că se închină înaintea mea.
Învățăturile sale sunt pline de dragoste, pace și dăruire față de Dumnezeu.
Acum mincinosul hristos ne suie la cele cerești, ne arată raiul, pe însuși dumnezeu, ne învață cum slujesc îngerii, arhanghelii, sfinții etc.
Ne arată și iadul și orice își poate închipui mintea noastră cea săracă. Îmi spune de mai înainte și despre moartea tatălui meu cu 6-7 luni mai devreme, însă nu mi-a spus o dată fixă.

Apoi mi s-a întrerupt comuniunea, pentru că, într-o zi când am pus-o pe Hristina „să vadă”, a văzut întuneric și a auzit un glas, spunându-i: „Îți luăm lumina și o dăm iarăși fratelui tău, pentru că crinul pe care ți l-am dat și ție l-ai stricat, l-ai făcut bucăți”. Atunci am întrebat-o pe Hristina ce a făcut, iar ea i-a spus mamei mele că a „mers” cu bărbatul surorei ei, adică a făcut preadesfrânare.

Astfel, am început din nou să caut un om care „să vadă”.
De această dată, pe toți cei care îi găseam, după ce îi instruiam cu multă osteneală, plecau. Așa cum am pățit cu o femeie de curând măritată, cu a căreia bărbat aveam legături de prietenie.
De îndată ce am instruit-o și a început, încet-încet „să vadă” și să am din nou comuniunea, a început să spună că mă iubește și că, în fiecare zi, dragostea ei pentru mine se mărește, până când am fost nevoit să întrerup iarăși comuniunea. În cele din urmă, când am ajuns s-o instruiesc pe nepoata mea (23 de ani și măritată), mi s-a arătat satana sub numele Sfântului Nicolae.

Și aici învățăturile continuă, ca întotdeauna, cu cuvinte de dragoste și mântuire.

În viața mea am avut întotdeauna ghinioane. Nu am putut să dobândesc un serviciu statornic și nu am făcut nici o pricopseală. De asemenea, aveam multe neliniști în somn în timpul nopților, auzeam voci, aveam vise urâte, până și cerceaful îl trăgeau de pe mine.
De multe ori simțeam că mi se oprește respirația și mă presează o greutate, de care mă ușuram și pleca de la mine ca o albină, numai după ce cu multă greutate izbuteam să mă însemnez cu semnul Crucii.
De asemenea, aveam întotdeauna o frică înăuntrul meu și de multe ori mă înfuriam, dar atunci când îmi reveneam, plângeam pentru halul în care am ajuns. Acum, în ultima vreme, la sărbătorile la care participam (vreme de aproape trei ani am mers la Biserica Sfântului Terapont din Tumba de Jos, Tesalonic),
Îl rugam mereu pe Domnul să-mi arate adevărul și să scap de eventuala înșelare.
Și într-adevăr, Domnul și Mântuitorul nostru a auzit rugămințile mele și într-o zi când am mers la lucru (eram intreținător de ascensoare) în strada Dimitrie Gunari, nr. 1, l-am găsit pe portarul de la bloc și am început o discuție cu el.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim27 ianuarie 2018 la 14:38
VI.
Cuvintele lui m-au magnetizat.
Am arătat celor ce erau cu mine ce trebuiau să facă, iar eu am continuat discuția cu fratele Gheorghie.

Era un om simplu, binevoitor, în jur de 53 de ani și continuu scotea din gura sa cuvintele lui Hristos. La sfârșit mi-a spus:

- Ia această iconiță a Maicii Domnului și nu amâna! Începe din această clipă să devii un ostaș al lui Domnului.

Atunci i-am spus că și eu propovăduiesc fiecărui om cuvântul lui Hristos, vindec bolnavi și am o comuniune sfântă, vorbesc cu Sfinții. Dar el mi-a închis gura, spunându-mi:

- Ești înșelat, fratele meu. Ești victima diavolului, ai căzut în cursa lui.

Și îndată a alergat și mi-a adus cărticica: Chipuri contemporane athonite, «Sava duhovnicul», a Arhim. Heruvim și mi-a arătat la pagina 87, unde spune: „Îngerul care nu era înger, ci diavol”.

În după-amiaza aceleiași zile am chemat-o pe nepoata mea, am pregătit locul de rugăciune și de comuniune și am pus-o să „vadă”, pe jumătate hipnotizată ca întotdeauna. Vă scriu și cuvintele invocării:

„Întru numele Dumnezeului celui viu săvârșim invocare către povățuitorul nostru, Sfântul Nicolae.”

Și îndată am primit „bună seara” și binecuvântarea lui:

- Sunt iarăși lângă tine, robule al lui Dumnezeu, Evanghele. În ce vrei să te povățuiesc?

- Sunteți Sfântul Nicolae?, am întrebat.

- Da, robule al lui Dumnezeu, Evanghele, ca întotdeauna și acum în ultima vreme.

- Atunci vă rog să-mi spuneți ce gândesc în această clipă?

- Ce întrebare este aceasta? De ce ești tulburat?

- Vă rog să-mi răspundeți la întrebarea mea.

- Așadar, ți s-a zdruncinat credința. Păcat.

Eu am continuat să insist și atunci acela mi-a spus că mă gândesc la Hristos, la Biserică, la faptul cum să mă apropii și mai mult de Domnul.

- Acestea le gândesc în fiecare zi, dar în această clipă la ce mă gândesc?

- Robule al lui Dumnezeu, Evanghele, îl pui la încercare pe Sfântul Nicolae care a primit poruncă de la Domnul să te ocrotească și să te povățuiască?

- Pe Sfântul Nicolae îl cinstesc și mă închin lui ca și tuturor Sfinților lui Iisus Hristos, însă pe tine te leg cu numele Sfintei Treimi să te arăți în sub chipul tău adevărat.

Și îndată nepoata mea s-a tulburat și m-am rugat să alung acel monstru de lângă ea.

Apoi am îngenuncheat și am mulțumit Domnului și Dumnezeului nostru, și Îi mulțumesc și Îi cer iertare în fiecare zi că m-a învrednicit să scap de marea înșelăciune a satanei. Mă rog și pentru fratele Gheorghie, care a ieșit în drumul meu.
Acum mă aflu în Germania de la 1 mai 1974 și locuiesc la 20 km de Stuttgart.
Aici aproape avem o biserică ortodoxă grecească unde merg în fiecare Duminică și sărbătoare la Dumnezeiasca Liturghie.
De la biserică am cumpărat cartea Sfinției Voastre, care m-a folosit mult, mi-a dăruit curaj și putere.
Mă rog mereu Domnului să vă ocrotească și să vă lumineze ca să mântuiți cât mai multe suflete. Caut să mă spovedesc, dar mai întâi aștept răspunsul Sfinției Voastre ca să-mi spuneți dacă știți vreun duhovnic grec aici în Germania.

Și încă ceva. Scrisoarea adresată Sfinției Voastre am început-o la 29 mai și cu multă osteneală o termin astăzi, 10 iulie. De fiecare dată când stau să vă scriu mi se oprește mintea, amețesc și satana îmi pune mereu piedici.
Dar cu toate că îmi aduce gânduri urâte, deznădejdi, însă ele țin puține minute, după care mă liniștesc.
Mă rog Domnului nostru Iisus Hristos să mă ierte și să-mi dea puterea și curajul să merg înainte.
Și cred că voi ieși din mocirla păcatului și că voi merge cu pas statornic înspre El.
Rău este că nu am oameni care să mă sprijine, ci mă lupt singur, rugându-mă și citind Sfânta Scriptură, precum și orice altă carte sfântă găsesc.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim27 ianuarie 2018 la 14:38
VII.
Ah, Dumnezeul meu, cât de mare bucurie aș fi simțit dacă m-aș fi aflat, fie și pentru câteva clipe, lângă Sfinția Voastră!

Părinte Teodosie, încheind, mă rog eu, păcătosul, nevrednicul, neînsemnatul, ca Domnul nostru Iisus Hristos să continue să vă dea puterea și luminarea să dărâmați temnițele de fier ale satanei și să sloboziți cât mai multe suflete.
Aici, în străinătate, aștept medicamentul Sfinției Voastre, ca să mi se închidă rănile, pentru că în decursul acestor ani satana mi-a făcut multe răni în suflet. Am făcut multe greșeli, multe păcate mari, încât mă scârbesc de sinea mea.
Nu vreau să-mi mântuiesc numai sufletul meu, ci și cele bolnave ale atâtor frați care trăiesc aici în străinătate.

Cu evlavie vă sărut mâna eu, nevrednicul Evanghel I. Gugusis.

11. 07. 1974.

Iubiți cititori, cele petrecute iubitului Evanghel sunt atât de revelatoare, încât trebuie să-i pună pe gânduri pe toți și pe toate care sunt „luminați”, care sunt „povățuiți”, care „scriu” având drept îndrumător pe Maica Domnului, pe Sfinți, pe Îngeri.

Căci există probabilitatea de 99% ca ei să fie povățuiți într-o manieră sistematică de către diavolul. Noi aceasta am putut face, să le tragem semnalul de alarmă al pierzării lor, iar de aceia depinde să-l primească.

Revista «Cuviosul Filotheos din Paros»
Nr. 29, Mai – August 2010
Orthodoxos Kypseli, Tesalonic.

[1] Vrăjitorie care se bazează pe observarea caracteristicilor apei (culoarea, transparența, formele, umbrele, reflecțiile și unduirile).

[2] În greacă Buna-Vestire este Evanghelismos.

Traducere: Ierom. Ștefan N.
Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim27 ianuarie 2018 la 18:53
Si credeti ça cineva citeste ceea ce a-ti scris?
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim27 ianuarie 2018 la 21:10
Nu mai tot publicati romane intregi,ca nu cred ca le citeste cineva,iti trebuie ore intregi sa le citesti!
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim27 ianuarie 2018 la 21:15
Deci fiecare din noi avem liber arbitru sa credem ,sau nu .adica mulți profeți mincinosi se vor ridica putini sunt dintre cei alesi.Cum spuneam si Eu pe pagina mea ...intrati vedeți,cui îi place e bine poate comenta frumos sau merge mai departe fara a comenta injurii .Nu oblig pe nimeni sa creadă dar nici nu rog pe nimeni sa ma înjure,Bunul simt este de mare valoare.Sa ne rezerva deci dreptul la opinie in limita bunului simț. T.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim27 ianuarie 2018 la 21:15
Oricum grecii numai credință nu au, 70 la suta dintre greci se ocupa cu energii și tot felul de tehnici. Pentru ei Credința este o căutare de putere și satisfacere a propriilor dorințe. Dumnezeu nu sta în buzunarul nostru sa facem noi hocus-pocus când vrem, mai degrabă trebuie sa te supui conștiinței, sa încerci sa o dezvolți învingându--te pe tine.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim27 ianuarie 2018 la 21:16
Oricum grecii numai credință nu au, 70 la suta dintre greci se ocupa cu energii și tot felul de tehnici. Pentru ei Credința este o căutare de putere și satisfacere a propriilor dorințe. Dumnezeu nu sta în buzunarul nostru sa facem noi hocus-pocus când vrem, mai degrabă trebuie sa te supui conștiinței, sa încerci sa o dezvolți învingându--te pe tine.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Muresan Liliana27 ianuarie 2018 la 21:21
Mulțumesc pt aceasta postare anonim 14:36,37,38.Foarte Interesant! Dumnezeu sa te binecuvânteze!
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim27 ianuarie 2018 la 21:57
Da , citim ce a scris , pt ca Crestinii inteleg despre ce a fost vorba in lunga expunere.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim27 ianuarie 2018 la 23:20
Anonim 27 ianuarie 21.15, este foarte ușor să judeci, dar te întreb, tu cunoști în întregime poporul Grec? Cum poți să spui că 70% dintre greci se ocupă cu energii, și tot felul de tehnicii. Eu știu un lucru, că dacă judeci pe cineva nu faci decât să atragi din energia lui negativă. Dar te întreb eu, dacă judeci un popor, ce se întâmplă cu sufletul tău? Domnul să te ierte și să te binecuvinteze cu aL SĂU Har și a Sa iubire de oameni!
Cu multă stimă și respect semnează o GRECOAICĂ.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim28 ianuarie 2018 la 02:19
astazi 27 ian 2018--rusii au declarat ca RACETELE DIN CRIMEEA LE TREBUIE 2 MINUTE CA SA AJUNGA IN ROMANIA-
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim28 ianuarie 2018 la 10:38
Doar pentru cei care doresc sa stie :

Despre Raţiune şi Credinţă

Înţelegerea deplină a condiţiilor care au permis dezvoltarea unei culturi creştine este cu anevoie de realizat. O dificultate insurmontabilă e constatată de fiecare dată, chiar de la început, atunci când se încearcă o analiză a întâlnirii fecunde dintre tradiţia iudaică, filosofia greacă şi creştinismul primelor veacuri.
În multe privinţe, miezul acestei întâlniri ar putea fi mărturia creştinilor potrivit căreia Logosul este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Omul, ceea ce a reprezentat un adevărat scandal şi pentru greci, şi pentru gândirea iudaică, şi totodată una dintre cele mai surprinzătoare descoperiri ale Revelaţiei creştine în istorie.

Cu privire la întâlnirea dintre greci şi creştini, trebuie spus că ea nu reprezintă doar un capitol de istorie. Astăzi, confluenţa acestor două spaţii constituie cea mai bună introducere pentru una din temele fierbinţi ale dialogului dintre teologie şi ştiinţă: raportul dintre raţiune şi credinţă.
Puterea cuprinzătoare a raţiunii omeneşti, capabilă să sesizeze în lumea sensibilă înţelesuri inteligibile, este reprezentată, la întâlnirea istorică dintre creştinism şi elenism, de greci.
În zilele noastre, scrierile filosofilor greci din Antichitate şi din perioada elenismului dau însă o mărturie unică despre înălţimea înţelegerii la care poate ajunge cel ce se călăuzeşte, în cunoaştere, în mod adecvat de observarea lumii şi de judecăţile sale corecte şi prudente cu privire la ea.
Pe de altă parte, creştinii, chemaţi de Dumnezeu să creadă şi să mărturisească în istorie despre Adevărul situat mai presus de înţelegere, sunt reprezentanţii credinţei.
Creştinii transmit întregii umanităţii provocarea cea mai mare adresată omului şi invitaţia cea mai generoasă în ordinea cunoaşterii, anume că cea mai înaltă şi mai cuprinzătoare formă de cunoaştere este credinţa în Dumnezeu Treime, vestită nouă de Unul din Treime, Fiul lui Dumnezeu, experiată ca viaţă în Dumnezeu, trăită în Biserică.

Totuşi, dacă observăm atent momentele de început ale Bisericii, vom vedea că raţiunea grecilor şi credinţa creştină s-au întâlnit chiar în zorii creştinismului, într-un loc cu multă semnificaţie pentru greci: Areopagul.
O întâlnire la care adevărul de credinţă a fost mărturisit de unul dintre cei mai mari creştini din istorie: Sfântul Apostol Pavel.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim28 ianuarie 2018 la 10:39
2.
Examenul raţiunii şi ajutorul credinţei

Între anii 51 şi 54, după Sinodul de la Ierusalim, Sfântul Apostol Pavel pleacă în cea de-a doua călătorie misionară.
În Troa, are o vedenie prin care i se descoperă că trebuie să călătorească înspre Macedonia (Fapte 16, 9). Şi, după ce în Filipi înfiinţează prima Biserică pe teritoriul european şi după vindecarea minunată a unei vrăjitoare, Sfântul Pavel şi Sila care îl însoţea sunt închişi.
După ce, în mod minunat, cei doi vor fi eliberaţi de un cutremur care va deschide porţile temniţei, Sfântul Pavel va ajunge în Tesalonic, şi după alte trei săptămâni, în Atena.

Conştient de faptul că are de-a face cu bărbaţi obişnuiţi cu subtilităţile raţiunii, Sfântul Pavel porneşte în predica sa din Areopag, locul consacrat al filosofilor atenieni, de la faptul că grecii aveau în cetatea lor statui închinate unui zeu necunoscut. „Bărbaţi atenieni, în toate vă văd că sunteţi foarte evlavioşi.
Căci străbătând cetatea voastră şi privind locurile voastre de închinare, am aflat şi un altar pe care era scris: «Dumnezeului necunoscut». Deci pe Cel pe Care voi, necunoscându-L, Îl cinstiţi, pe Acesta Îl vestesc eu vouă“ (Fapte, 17, 22-23).

„Dumnezeu, Care a făcut lumea, continuă Sfântul Apostol Pavel, şi toate cele ce sunt în ea, Acesta fiind Domnul cerului şi al pământului, nu locuieşte în temple făcute de mâini. Nici nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi cum ar avea nevoie de ceva,
El dând tuturor viaţă şi suflare şi toate.
Şi a făcut dintr-un sânge tot neamul omenesc, ca să locuiască peste toată faţa pământului, aşezând vremile cele de mai înainte rânduite şi hotarele locuirii lor, ca ei să caute pe Dumnezeu, doar L-ar pipăi şi L-ar găsi, deşi nu e departe de fiecare dintre noi“ (Fapte, 17, 24-27).
Sfântul Apostol Pavel afirmă, aşadar, că pe acest Dumnezeu Îl va vesti el, anume pe Cel Care a făcut toate cele ce sunt în lume, afirmând că întreaga existenţă a lumii, cu ordinea ei, a fost făcută de Dumnezeu ca oamenii să-L caute pe El.
Sfântul Pavel continuă apoi afirmând că în „El trăim, ne mişcăm şi suntem, precum au zis şi unii dintre poeţii voştri: „Căci al lui neam suntem“ (Fapte, 17, 28), utilizând o formulare asemănătoare unui citat din Aratos.

„Fiind deci neamul lui Dumnezeu, nu trebuie să socotim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite de meşteşugul şi de iscusinţa omului.
Dar Dumnezeu, trecând cu vederea veacurile neştiinţei, vesteşte acum oamenilor ca toţi de pretutindeni să se pocăiască, pentru că a hotărât o zi în care va să judece lumea întru dreptate, prin Bărbatul pe care L-a rânduit, dăruind tuturor încredinţare, prin Învierea Lui din morţi“ (Fapte 17, 29-31).
Aici însă înţelegerea grecilor este pusă la grea încercare.
Ascultătorii din Areopag instruiţi şi obişnuiţi cu elaborate discursuri filosofice, în care argumentele sunt cântărite cel mai adesea, prin puterea raţiunii, îl vor opri pe Sfântul Pavel să mai vorbească tocmai pentru că el pomenise despre Înviere: „Şi auzind despre învierea morţilor, unii l-au luat în râs, iar alţii i-au zis: Te vom asculta despre aceasta şi altădată“ (Fapte 17, 32).
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim28 ianuarie 2018 la 10:39
3.
S-ar putea întrevedea aici, în acest ultim verset, unul din testele majore pe care raţiunea trebuie să le treacă pentru a primi Adevărul.
Şi, după cum vedem, în cele ce s-au petrecut în Areopag, raţiunea nu poate trece acest test dacă nu e ajutată de credinţă.

Prăpastia între rătăcire şi Adevăr

Câteva consideraţii care se dovedesc astăzi importante, în maniera de înţelegere a dialogului dintre teologie şi filosofie. Este remarcabilă mai întâi abordarea Sfântului Apostol Pavel, care se arată deopotrivă inspirată şi firească.
Sfântul Pavel nu exercită presiune, nu încearcă să mărturisească împotriva auditoriului mai mult decât acesta poate primi, semn că înţelege şi dificultatea lor de a crede şi înălţimea străină de lumea aceasta a ceea ce el ar fi putut să mărturisească despre Adevăr.
Sfântul Pavel înţelege condiţia existenţială a filosofilor din Areopag, situaţi, prin cultura şi preocupările lor, deopotrivă aproape de Dumnezeu şi departe de El.
Ei sunt deopotrivă aproape de Dumnezeu, prin nevoile lor existenţiale, prezente în fiecare om conştient de propria-i finitudine, dar sunt şi departe de El, cu mintea împovărată de concepte şi acoperită cu stratul gros al modelelor raţionale, strânse şi dezvoltate în lunga tradiţie greacă.
Sfântul Apostol Pavel înţelege, ca un misionar prin excelenţă, situarea filosofilor greci şi pentru faptul că el însuşi a experiat, în propria-i viaţă, situaţia aceasta de a fi aproape şi în acelaşi timp departe de Dumnezeu; aproape de adevărul înveşmântat în tiposurile Vechiului Legământ şi departe de Dumnezeul Întrupat, apărând cu ardoare tradiţia şi credinţa poporului ales, printr-o luptă îndreptată chiar împotriva celor ce mărturisesc venirea lui Mesia.
De aceea, Sfântul Apostol Pavel - trecut el însuşi peste prăpastia dintre rătăcire şi Adevăr, nu prin puterile sale, ci prin arătarea lui Hristos pe drumul Damascului - nu va crede în forţa argumentelor raţionale, nici în puterea lor de a transmite fiorul credinţei vii, care să-i convertească pe greci.

Dovezile credinţei

În legătură cu aceasta, două sunt observaţiile pe care merită să le adăugăm aici. Mai întâi, este faptul că o experienţă unică îl face pe cel ce a trăit-o să resimtă nevoia de a o mărturisi.
Experienţele-limită marchează profund şi definitiv pe cei ce le traversează, mai ales dacă ele au un caracter singular, fără precedent.
Foarte adesea, amintirea acestei experienţe-limită nu se şterge de-a lungul întregii vieţi, îmboldind pe cel ce a trăit-o să dea mărturie despre ea, cu multă emoţie şi convingere. Avem de-a face cu situaţii de acest fel mai ales în cazul celor asupra cărora Însuşi Hristos a lucrat minunile vindecării.
Este cazul, de exemplu, orbului din Ierihon, vindecat de Hristos.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim28 ianuarie 2018 la 10:40
4.
E greu de cuprins starea minunată pe care a avut-o orbul după ce, prin minunea săvârşită de Hristos, a ajuns să vadă.
Însă nu e greu de înţeles de ce anume, după ce a fost vindecat, nu a găsit altceva mai preţios de făcut decât să meargă după Hristos, „slăvind pe Dumnezeu“ (Luca 18, 43).
La fel în cazul celui surd şi gângav vindecat de Domnul Hristos, episod pomenit în Evanghelia lui Marcu.
În acest caz, se întâmplă ceva chiar mai edificator.
Hristos le porunceşte celor ce erau de faţă să nu spună nimănui despre vindecarea celui suferind.
Cu toate acestea, cum ne arată textul, cei de faţă procedează pe dos: „Cu cât le poruncea să nu spună nimănuiţ, cu atât mai mult ei Îl vesteau“ (Mc. 7, 35-36).
În fine, situaţia e aceeaşi şi în cazul vindecării celor doi orbi din Galileea. Hristos le porunceşte „cu asprime“: „Vedeţi, nimeni să nu ştie“ (Mt. 9, 30), însă cei vindecaţi nu ascultă porunca! Dimpotrivă, ei aleg să Îl vestească „în tot ţinutul acela“ (Mt. 9, 31)!

E dificil de înţeles şi de trăit în mod deplin starea celor vindecaţi de Hristos - Cuvântul lui Dumnezeu, trecerea lor minunată de la suferinţă şi neputinţă la deplinătatea puterilor omeneşti.
Însă e uşor de înţeles de ce anume, odată vindecaţi, aceştia nu se opresc din mărturisirea lor, din vestirea minunată a vindecării săvârşite de Domnul.
Dorinţa lor înflăcărată de mărturisire este atât de puternică, încât rămâne valabilă chiar şi pentru cei ce primesc poruncă explicită de la Însuşi Hristos vindecătorul lor, să nu spună nimănui nimic despre aceasta.

Credinţa este mai presus de raţiune

De ce facem aceste menţiuni aici? Şi Sfântul Apostol Pavel a trecut printr-o experienţă-limită.
Sfântul Pavel nu avusese prilejul, cum a fost cazul celorlalţi Apostoli, să descopere pe Hristos şi dumnezeirea Lui, într-un mod treptat, prin cuvintele Sale, prin minunile Sale, prin profeţiile Sale referitoare la pătimirile şi moartea prin care avea să treacă, profeţii pe care El Însuşi le-a făcut către Apostolii Săi. Sfântului Apostol Pavel, Domnul Hristos, Fiul lui Dumnezeu Întrupat, i S-a arătat deodată, Înviat, fără nici o altă înştiinţare, într-un moment în care Sfântul Pavel se lupta cu cei ce-L mărturiseau pe El.

Omeneşte judecând, e greu de înţeles cum, în Areopag, la prima întâlnire cu cea mai profundă, cea mai articulată dintre culturile vremii, Sfântul Pavel, cel mai instruit dintre Apostoli, trece sub tăcere puternica experienţă a convertirii lui.
Stă în firea omenească, atunci când crede ceva cu toată fiinţa, să mărturisească într-un mod cât mai convingător, apelând la toate argumentele posibile.
Tocmai de aceea, Sfântul Apostol Pavel procedează într-un fel neobişnuit.
El nu scoate la bătaie dovezile tari privitoare la Adevărul Hristos, nu pomeneşte de faptul că L-a întâlnit faţă către faţă pe Cel ce a trecut prin moarte; nu strigă filosofilor în mod sfidător sau ameninţător că L-a văzut pe Cel Înviat, Cuvântul lui Dumnezeu, şi nici nu pomeneşte despre nenumăratele profeţii făcute de-a lungul unui mileniu şi jumătate despre El, în Vechiul Testament.
Deşi despre toate acestea Sfântul Pavel avea cunoştinţă.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim28 ianuarie 2018 la 10:40
5.
De fapt, în Areopag, Sfântul Pavel nici măcar nu pomeneşte numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic, chiar dacă L-a văzut faţă către faţă!
Aceasta ne arată că Sfântul Apostol Pavel nu scoate în luptă cele mai tari dintre argumentele credinţei, chiar dacă se află la cea mai provocatoare dintre întâlnirile culturale ale primelor secole creştine, la confruntarea dintre creştinismul luminat de credinţă şi cea mai elaborată dintre culturile filosofice ale vremii.
Cumva, ceea ce se anunţa a fi o mare dispută de argumente, o desfăşurare de erudiţie şi înţelepciune se sfârşeşte, dimpotrivă, destul de repede.
Şi aceasta pentru că Sfântul Pavel nu intră în Areopag cu o strategie omenească, pregătit cu un discurs argumentat, gata să se confrunte cu elaboratele critici ale filosofilor greci. Sfântul Pavel nu caută să expună Adevărul ca doctrină bogat întemeiată şi anunţată în Vechiul Testament, aşa cum cunoştea preabine.
Sfântul Pavel nu expune nici Adevărul experiat de el însuşi, în profunda experienţă a convertirii.
Şi aceasta pentru că nu urmăreşte să convertească pe cei din Areopag cu orice preţ împotriva voinţei lor de a se deschide către Adevăr, printr-o luptă în care să utilizeze orice mijloace.
El face mărturisirea Adevărului credinţei doar până la măsura disponibilităţii acelora de a-L primi.

Cugetarea patristică ce a urmat va descoperi tot mai mult lumii cum Hristos, înţeles ca Logos, va cuprinde în mod neaşteptat strădaniile filosofice ale spaţiului grec, împlinind extraordinar credinţa cultivată în spaţiul iudaic.
Întruparea lui Hristos şi descoperirea lui ca Logos deopotrivă întregesc şi depăşesc reflecţia greacă şi tradiţia iudaică.
S-ar putea spune că, dincolo de înţelegerea şi de înţelepciunea omului, lucrarea lui Dumnezeu în istorie este mereu mai adâncă decât aşteptările lui, oricât de iscusită i-ar fi mintea, oricât de cuprinzătoare i-ar fi cugetarea filosofică.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim28 ianuarie 2018 la 11:55
Taina Adevărului

Povestea ne arată deosebirea dintre înţelepciune şi inteligenţă, complexitatea alcătuirii lumii, limitele şi subiectivismul cunoaşterii noastre.

Aflat pe cale, prin pustie, Moise s-a oprit să se odihnească, sub un tufiş, nu departe de o fântână.
Un alt drumeţ s-a oprit să se răcorească.
Când s-a aplecat să bea apă, călătorului i-a căzut punga cu bani, de la cingătoare şi fără să bage de seamă că a pierdut punga, omul a plecat din nou la drum.
La scurt timp, după aceea a sosit un al doilea călător. El a văzut de îndată punga cu bani.
A luat-o, bucuros nevoie mare, a privit în toate părţile şi pentru că nu avea cui s-o înapoieze, a băut apă şi a plecat mai departe.
Puţin mai târziu un al treilea om s-a oprit la fântână. El a băut apă îndelung, s-a răcorit şi apoi s-a tras la umbră, lângă fântână şi a adormit, căci era foarte ostenit.
După o vreme, primul călător a descoperit, că-i lipsea punga şi dându-şi seama că numai la fântână o putea pierde, s-a întors degrabă.
Furios l-a trezit pe cel, care dormea şi i-a cerut punga cu bani. Cum acela nu ştia nimic despre punga cu bani, s-au luat la ceartă, iar cel ce pierduse banii, l-a omorât pe cel de al treilea călător.
Apoi a plecat la drum supărat.
Martor nevăzut la toate acestea Moise, foarte nedumerit i-a strigat lui Dumnezeu:
–Vezi, de aceea nu cred oamenii în tine! Este prea mult rău şi nedreptate în lume!
De ce a trebuit ca primul călător să piardă banii şi apoi să devină ucigaş?
De ce a trebuit ca al doilea să găsească punga şi crezând-o un dar ceresc, să plece cu ea?
Al treilea era cu totul nevinovat, de ce a trebuit să moară?
Iar Dumnezeu i-a răspuns:
–Îţi mai explic o singură dată, dar n-o voi face la fiecare pas. Primul om era fiul unui hoţ, care îl furase pe tatăl celui de al doilea călător, care găsind punga, n-a luat decât ceea ce i se cuvenea.
Al treilea era un ucigaş, care îşi ascunsese aşa de bine fapta, încât n-ar fi fost niciodată descoperită de oameni şi care astfel şi-a primit pedeapsa.
Totdeauna există un sens şi justeţe în tot ceea ce se întîmplă, chiar şi atunci, când tu nu le vezi, ori nu le înţelegi.
Credinţa în adevărul şi dreptatea lui Dumnezeu este taina pătrunderii Adevarului din jurul nostru...
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim28 ianuarie 2018 la 19:32
pt 28 ian 14:03--fata de rusi si oricare atac aerian mai avem o speranta-MEGA LASERUL DE LA MAGURELE-asta daca este pus in functiune-se spune ca e cel mai mare din lume-sa mai zica unii ca romanii nu sunt inventivi!
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim28 ianuarie 2018 la 23:32
19.55 Si pentru ortodocsii acestui site din invatamintele Pr. Rafail Noica :

Cum infruntam vremurile pe care traim

“Sa stiti ca vadit sunt ultimele vremi. Si Apostolul Ioan spunea acum 2000 de ani ca erau. Erau, in samanta, numai ca astazi, ceea ce era de necrezut candva cand se citea Apocalipsa si alte prorocii, este tehnologic realizabil. (…)

Infricosatoare sunt, dar daca Dumnezeul nostru se zice atotputernic, in zilele astea vom vedea ce inseamna atotputernic si cerem Tie, Doamne, sa ne arati lucrul asta, daca noi vom traversa acele perioade! Sunt infricosatoare, dar nu vom deznadajdui, căci milostiv este Dumnezeu si mare este Dumnezeu. (…)
Atacurile si navalele care vin asupra omului sunt inca de acum deja de necomparat cu cele ce erau inainte.
Spunea cineva , un Prea Sfintit parca, ca in viata noastra, in ultimii 30 de ani lumea a devenit de nerecunoscut. Asa e … si se schimba pe ceas ce trece!

O maica imbunatatita, Sebastiana, pe care Domnul a luat-o acum cativa ani, de prin regiunea Timisoarei, de pe undeva (…) spunea unui parinte pe care il cunosc eu: „Parinte, vremi ca astea n-am apucat.
Am cunoscut razboiul, am cunoscut foamete, am cunoscut prigoane, dar vremi ca astea n-am mai vazut. Ieri – zice – mi-au trebuit patru ceasuri ca sa citesc un acatist.”
Intelegeti putin de ce vi se duce mintea si nu ramane la rugaciune, in biserica sau in chilie?
Da, suntem pacatosi, dar sa stiti ca nu e numai pacatul nostru.
Sunt si alte lucruri pe care nu le putem dovedi, dar va spun asta ca marturie a unora mai batrani si care au cunoscut alte lumi. Deja si eu ma vad ca un martor al unei alte lumi pentru cei care astazi au 30 sau 20 de ani si mai putin.
Iar parintele nostru a fost si martor al lumii inainte de primul razboi mondial (…) si mi-a spus ca dupa aceea n-a mai fost niciodata acea pace de care isi amintea in tineretile lui, acea asezare a lumii care se simtea.
Dupa primul fratricid mondial s-a ridicat harul de pe pamant si n-a mai venit.
Dupa al doilea fratricid mondial a fost si mai rau si prin anii ’70 ne zicea: „Daca va mai veni un razboi mondial credinta pe pamant va deveni cu neputinta“ (…)
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim28 ianuarie 2018 la 23:33
2.
Observ ca ceea ce numeam credinta a falimentat de multe ori in viata mea pana cand am inceput sa o vad ca nu o am si asta este o caracteristica a epocii noastre, nu numai a lui Stan Patitu‘ care va vorbeste, adica “crezi ca…” si te trezesti ca… “nu“; este ca si cum stai ferm cu picioarele pe ceva solid, pe scanduri solide si cineva-ti pune o cravata pe dupa gat, cade scandura de sub tine si te trezesti ca asta-i un streang…

Iertati-ma, dar asta este ce vrea sa faca vicleanul cu noi. Insa asta e partea intai a cuvantului parintelui Siluan: TINE-TI MINTEA IN IAD! Nu-ti inchipui ca lumea asta e altceva. Sa fim seriosi si sa fim treji!

Dar… NU DEZNADAJDUI e partea a doua. Dumnezeu, care m-aude acuma, puternic este sa ne crute de acel streang si de acel “chepeng” care cade de sub picioare.

Dar, Doamne, pazeste-ne, ca… asa cum mai multi au spus si aseara si azi: ispitele sunt mai cumplite azi. Nu numai mai cumplite, ci si mult mai subtiri, mai nebagate in seama.

Crezi ca esti un credincios si te trezesti ca reactiile tale sunt reactiile necredinciosului.

Credinta ta te falimenteaza, te tradeaza. (…) Nu e cazul de a deznadajdui…

Cand observam lucrurile astea e cazul sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu; dar as zice mai mult: e cazul sa ne bucuram. (…) E vremea sa ne bucuram cu intristatoare bucurie, dar undeva o bucurie tainica poate exista daca avem mai multa credinta si mai multa intelegere incotro mergem: e Dumnezeu! E lumina nefacuta care e langa mine, in mine undeva si ma lumineaza si ma arata cat de pacatos sunt (…)
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim28 ianuarie 2018 la 23:34
3.
Cer Domnului sa va intareasca in zilele astea, zile de cernere, zile foarte dureroase, cumplite, infricosate – „tine-ti mintea in iad” – dar si… “nu deznadajdui” – zile de un deosebit har. (…)

Intr-o lume care astazi, in bloc, masiv, aluneca permanent si tot mai mult catre tot ce este aparent indulcitor – oh, ce amar este pacatul, cu ‘dulceata’ lui cu tot, dar ne pacaleste cel viclean, ca suntem prosti…! – catre pacatul care se afiseaza ca etica a societatii permisive, cum se spune in Apus (…) – nu are mai mare valoare faptul ca, de bine de rau, noi, prostii, ne lipsim de atatea lucruri „dulci” pe care ni le-au dat ‘tovarasul’ Freud si altii, cand toate sunt libere acum, poti sa faci ce vrei… Merci, ‘tovarase’ Freud, eu fac ce vreau!

Dar nu-i mai valoroasa alegerea noastra azi, decat odinioara? Dumnezeu stie cu cat mai valoroasa, dar sunt si prorocii care ne incurajeaza.
Deci, sunt zile de un deosebit har si as vrea ca Domnul sa ne dea acea deosebita lumina, deosebita nadejde pe care ne-o da prin cuvantul Sf. Siluan, prin acel „si nu deznadajdui“ (…).

Sa profitam de de aceste zile despre care proroceau parinti in trecut ca sunt cumplite si, in acelasi timp, ca multi ar fi dorit sa fie impreuna cu noi, sa se nevoiasca cu noi in zilele noastre.

O, Doamne, da-ne lumina sa invatam cum sa ne nevoim, cum, in ce fel sa profitam de vremea asta cumplita si minunata in care suntem. Durere mare – durerile sunt legate de nastere. Toata durerea cred ca este o nastere.
Deci, Doamne, ce nastere ne rezervi noua pentru zilele noastre? Invredniceasca-ne Domnul sa o vedem si pe aia“.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim29 ianuarie 2018 la 10:01
Azi noapte cutremur peste 3 in JUD Buzau
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Muresan Liliana29 ianuarie 2018 la 11:00
Amin! 23:32..
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim30 ianuarie 2018 la 23:28
pt 29 ian 00:09 cer scuze sunt litere care nu se bat pe calculator-dar d-stra intelegeti ca am vrut sa scriu RACHETE!rusii au facut totdeauna ce au vrut si au luat decizii fara a consulta alte tari--asa sunt comunistii-cat priveste relatia cu CHINA-e f buna RUSIA E TARA MARE SI BOGATA ba mai ia resurse si din colonii
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri

Adăugați un comentariu