SFÂNTUL APOSTOL TOMA !
Sfantul Apostol Toma
Sfantul Apostol Toma, care se numeste
Geaman, era din Paneada, cetatea Galileii. Iar cand Domnul nostru Iisus
Hristos era pe pamant cu oamenii si umbla prin cetati si sate invatand
popoarele si tamaduind toate suferintele, atunci Toma, auzind
propovaduirea Lui si vazandu-I minunile, s-a apropiat de El cu osardie
si umbla dupa El, nesaturandu-se de cuvintele cele dulci si de vederea
preasfintei Sale fete. Si astfel s-a invrednicit a fi randuit in ceata
celor doisprezece apostoli, cu care a urmat Domnului pana la
mantuitoarele Lui patimi. Iar dupa inviere, Sfantul Toma, prin
necredinta sa, a sporit mai mult credinta in Biserica lui Hristos. Caci
atunci cand ceilalti ucenici ziceau: "Am vazut pe Domnul", el nu voia sa
creada, pana ce singur nu a putut sa-L vada si sa-I pipaie ranile. Si
dupa opt zile, fiind ucenicii adunati si Toma fiind impreuna cu dansii,
aratandu-se Domnul, i-a zis: "Adu-ti degetul tau si vezi mainile Mele si
adu mana ta si o pune pe coasta Mea si nu fi necredincios, ci
credincios". Toma, vazand si pipaind coasta cea de viata datatoare a lui
Hristos, a zis: "Cu adevarat esti Domnul meu si Dumnezeul meu". In
acest chip s-a propovaduit invierea Domnului cu mai multa tarie, caci
Mantuitorul nu cu nalucire, nici cu alt trup, ci cu acelasi trup cu care
a patimit pentru mantuirea noastra, a inviat cu adevarat si S-a aratat
ucenicilor.
Dupa inaltarea Domnului Iisus Hristos si
dupa primirea Sfantului Duh, sfintii apostoli, aruncand sorti unde sa
propovaduiasca fiecare cuvantul lui Dumnezeu, Sfantului Toma i-a cazut
soarta sa mearga in India, ca acolo, luminand pe paganii din partile
cele intunecate, sa invete diferitele popoare: parti, mideni, persi,
hircani, bactrii si brahmani, pana la cele mai de pe urma parti ale
Indiei. Si mahnindu-se el ca era trimis la niste popoare salbatice ca
acestea, Domnul I s-a arata in vedenie, intarindu-l ca sa indrazneasca
si sa nu se teama, poruncindu-i si fagaduindu-i ca va fi cu dansul. Iar
calea in acele parti i s-a aratat in chipul acesta: Gundafor, imparatul
Indiei, vrand sa-si faca frumoase palate imparatesti, a trimis pe un
negustor de al sau, Avan, in partile Palestinei ca sa caute un mester
mare si iscusit care stie sa zideasca cu intelepciune si sa poata face
palate, in asa chip precum sunt palatele cezarilor de la Roma.
Domnul a poruncit lui Toma (in vedenie)
ca sa mearga cu Avan in piata Indiei. Iar Avan, cautand in Cezareea un
zidar intelept, Toma s-a intalnit cu dansul si i-a spus ca el este
iscusit pentru acest lucru. Apoi, mergand cu Avan, au intrat in corabie
si au calatorit cu vant prielnic spre India. Sosind la o cetate au auzit
glas de trimbite, de muzici si de orga, pentru ca imparatul acelei
cetati isi marita o fata. Imparatul a trimis vestitori in toata cetatea
ca sa adune la nunta si pe bogati si pe saraci si pe straini, iar de
n-ar voi cineva sa vina, acel om sa fie dat judecatii imparatesti.
Auzind despre aceasta, Avan si Toma s-au temut ca sa nu manie pe
imparat, fiind straini, si au mers la nunta in curtea imparateasca.
Sezand acolo toti si veselindu-se, Apostolul a ales locul cel mai din
urma si nu manca nimic, nici nu se veselea, ci numai lua seama la
ceilalti, iar ceilalti toti priveau la dansul ca la un strain si ca la
unul de alt neam. Dar cei care stateau langa dansul ziceau: "Pentru ce
ai venit aici si nu mananci, nici nu bei?" A raspuns Apostolul: "Nu am
venit aici nici pentru mancare, nici pentru bautura, ci am venit ca sa
implinesc voia imparatului, caci vestitorii sai au strigat: "De nu va
veni cineva la nunta, va fi vinovat si dat judecatii imparatesti!""
Acolo se afla o femeie evreica ce canta
bine din chitara si pentru fiecare din ceicaresedeau la masa canta cate
ceva. Acea femeie l-a vazut pe Toma ca nu se veselea, ci adeseori cauta
spre cer si l-a cunoscut ca este evreu si cantand inaintea lui, ii graia
in limba evreiasca astfel: "Unul este Dumnezeul Iudeilor, care a facut
cerul si pamantul". Iar Apostolul Toma, ascultand cu placere a rugat-o
ca sa mai cante odata aceste cuvinte. Insa omul care turna vin la masa,
vazand pe Apostolul Toma trist, l-a lovit cu palma, zicandu-i: "La nunta
esti chemat, nu ca sa te intristezi, ci sa te bucuri impreuna cu cei
care beau". Iar Apostolul i-a raspuns celui care l-a lovit: "Sa-ti
rasplateasca tie Dumnezeu chiar in acest veac, iar mana aceea care m-a
lovit s-o vezi mancata de ciini spre pilduirea multora".
Dupa putina vreme omul care l-a lovit pe
Apostolul Toma a iesit la o fantana, voind sa aduca oaspetilor apa ca sa
o amestece cu vin si venind la fantana un leu l-a ucis pe omul acela,
apoi sugand sangele din el, s-a dus. Iar ciinii, alergand, l-au sfisiat
in bucati si un ciine negru, apucand mana cea dreapta, a adus-o in
mijlocul ospatului si a lasat-o acolo, inaintea tuturor. Vazand acest
lucru, toti s-au tulburat si au intrebat a cui este mana aceea. Iar
femeia care canta la chitara a strigat, zicand: "Mare taina s-a aratat
astazi intre noi: sau Dumnezeu sau un trimis al lui Dumnezeu a vrut sa
sada astazi cu noi. Pentru ca eu am vazut pe omul care turna vin
lovindu-l cu palma pe omul cel strain si am inteles ca omul acesta a
grait evreieste, astfel: "Sa-ti vad mana ta cea dreapta mancata de
ciini, spre pilduirea multora". Si aceasta s-a implinit, precum vedeti
cu totii". Atunci pe toti mesenii i-a cuprins frica. Iar imparatul, dupa
sfarsitul ospatului, chemand pe Sfantul Apostol Toma la dansul, i-a
zis: "Sa intri in casa si sa binecuvantezi pe fiica mea care s-a
casatorit".
Apostolul Toma, intrand in casa, i-a
invatat pe tinerii casatoriti pazirea curatei feciorii si, rugandu-se
pentru dansii, i-a binecuvantat si s-a dus. Dupa ce ei au adormit, l-au
vazut pe Iisus Hristos in chipul Sfantului Apostol Toma, venind la
dansii si cautand spre ei cu dragoste. Iar mirele, socotind ca este
Toma, a zis catre dansul: "Oare n-ai iesit tu mai inainte decat toti?
Cum de te afli aici?" Iar Domnul a zis: "Eu nu sunt Toma, ci sunt frate
cu el si toti cei ce se leapada de lume si imi urmeaza Mie, asijderea ca
si dansul, vor fi nu numai frati ai Mei, in veacul ce va sa fie, ci si
mostenitori ai imparatiei Mele. Deci, sa nu uitati, fiii Mei, ceea ce
v-a sfatuit fratele Meu. De veti pazi, dupa sfatul lui, fecioria voastra
fara de prihana, va veti invrednici de cununile nepieritoare in camara
Mea cereasca!"
Acestea zicandu-le Domnul, s-a dus. Iar
ei, desteptandu-se, isi spuneau unul altuia vedenia si, sculandu-se,
s-au rugat lui Dumnezeu toata noaptea aceea. Iar cuvintele cele zise
lor, ca niste margaritare de mult pret, le pazeau in inimile lor. A doua
zi a intrat imparatul in camera unde erau tinerii si i-a aflat pe ei
sezand deosebit si, tulburandu-se cu inima, i-a intrebat de pricina
despartirii lor. Iar ei, raspunzand, au zis: "Noi ne rugam lui Dumnezeu
ca sa ne invredniceasca pana la sfarsitul vietii noastre sa pazim
fecioria curata, precum o avem acum, ca asa sa meritam a ne incununa cu
curatele cununi in imparatia cea cereasca, dupa fagaduinta Domnului,
Care ni S-a aratat noua!" Atunci imparatul, intelegand ca strainul acela
care fusese seara in casa lui i-a sfatuit sa pazeasca fecioria, s-a
maniat foarte tare si a trimis indata pe slujitorii sai ca sa-l prinda
pe Apostolul Toma. Dar nu l-au aflat, pentru ca Avan si Apostolul Toma
plecasera cu corabia spre India.
Ajungand la Gundafor, imparatul Indiei,
s-au dus inaintea lui si Avan a zis: "Iata, imparate, ti-am adus din
Palestina un zidar foarte intelept, ca sa faca palate frumoase pentru
imparatia ta". Iar imparatul, vazand pe Toma, s-a bucurat si aratand
locul unde voia sa construiasca palatele, si masurand unde avea sa fie
temelia, i-a dat aur mult pentru zidire, iar el a plecat in calatorie.
Toma, luand aurul, l-a impartit la cei saraci si scapatati, iar el,
ostenindu-se in propovaduirea Evangheliei, a intors pe multi oameni la
credinta in Hristos si i-a botezat.
In acea vreme tanarul acela, care dupa
sfatul Sfantului Apostol Toma a fagaduit sa-si pazeasca fecioria, auzand
ca Apostolul propovaduieste pe Hristos in India, luandu-si sotia cu
dansul s-a dus la Apostolul Toma si, fiind luminat de dansul, a primit
sfantul botez. Fecioara aceea se numea Pelaghia; pe urma ea si-a varsat
si sangele pentru Hristos. Tanarul se numea Dionisie si s-a invrednicit
de dreapta episcopiei. Apoi s-a intors la mosia sa cu binecuvantarea
Apostolului Toma si a facut cunoscut in tot locul marirea lui Dumnezeu,
aducand la credinta in Hristos pe cei necredinciosi si zidind biserici
prin cetati.
Dupa doi ani, imparatul a trimis la
Apostolul Toma pe cineva ca sa-l intrebe cand vor fi terminate palatele
care se zidesc. Iar Apostolul l-a instiintat pe imparat ca numai
acoperisurile palatelor au mai ramas de facut. Si s-a bucurat imparatul,
caci socotea ca Toma ii zideste palatele pe pamant si a trimis iarasi
mult aur, poruncindu-i ca acoperisul sa fie frumos zidit. Iar el, luand
aurul si ridicandu-si ochii si mainile spre cer, a zis: "Multumesc Tie,
Doamne, iubitorule de oameni, ca in diferite chipuri randuiesti
mantuirea oamenilor". Si, iarasi, impartind aurul la cei nevoiasi, se
silea cu propovaduirea cuvantului lui Dumnezeu.
Dupa o vreme oarecare imparatul a aflat
ca nici nu s-a inceput a se zidi palatul pe care l-a poruncit, iar tot
aurul lui a fost impartit la saraci, si zidarul nici nu se ingrijeste
pentru zidire, ci umbla prin cetati si prin sate si propovaduieste un
Dumnezeu nou, facand multe minuni. Maniindu-se imparatul foarte tare, a
trimis slujitorii ca sa-l prinda pe Apostol si, fiind prins si adus
inaintea imparatului, acesta il intreba: "Oare ziditu-mi-ai palatele?"
Apostolul a raspuns: "Le-am zidit foarte bine si sunt foarte frumoase".
Si a zis imparatul: "Sa mergem sa vedem aceste palate". A raspuns
Apostolul: "Nu poti in aceasta viata sa vezi aceste palate, ci numai
atunci cand te vei duce din aceasta viata, atunci le vei putea vedea si,
salasluind in ele, vei petrece acolo in veci cu bucurie". Iar
imparatul, socotind ca este batjocorit, s-a maniat foarte tare si a
poruncit ca Apostolul sa fie aruncat in temnita, impreuna cu Avan,
negustorul care l-a adus, si sa fie pedepsit cu moarte cumplita, incat
chiar si pielea de pe dansii sa fie jupuita si sa fie arsi in foc. Si
fiind in temnita, Avan il ocara pe Apostol, zicand: "Tu si pe mine si pe
imparat ne-ai pacalit, spunand ca esti zidar intelept, iar acum ai
pierdut si aurul imparatului si viata mea. Caci, iata, pentru tine
patimesc si voi muri in chinuri grozave, caci imparatul este cumplit si
ne va ucide pe amandoi". Iar Apostolul, mangiindu-l, ii zicea: "Nu te
teme, ca nu vom muri acum, ci vom fi vii si liberi si vom fi cinstiti de
imparat, pentru palatele pe care i le-am zidit, intru imparatia cea de
sus".
In acea noapte fratele imparatului a
cazut bolnav si a zis acestuia: "Pentru mahnirea ce a venit asupra ta si
eu sunt suparat si din aceasta pricina m-am imbolnavit si, iata, acum
voi muri". Si fratele imparatului zicand acestea, a murit indata.
Imparatul, uitand de mahnirea cea dintai, a fost cuprins de jale pentru
moartea fratelui si acum plangea nemangiiat. Ingerul lui Dumnezeu, luand
sufletul celui care murise, l-a inaltat in lacasurile ceresti si,
inconjurand acolo acele lacasuri, ii arata multele palate minunate,
frumoase si luminoase; si erau unele mai frumoase si mai luminoase decat
altele, ale caror frumuseti nu este cu putinta a le spune. Si ingerul a
intrebat pe suflet, zicand: "In care din aceste toate palate ai voi sa
vietuiesti?" Iar sufletul, privind spre cel mai frumos palat, a zis: "De
mi s-ar da voie sa petrec macar intr-un colt al acestui palat, nimic nu
mi-ar mai trebui". Iar ingerul a zis: "Nu vei putea sa petreci in
aceste palate pentru ca sunt ale fratelui tau si aceste palate au fost
zidite de strainul Toma cu aurul care i s-a dat lui". Apoi sufletul a
zis: "Ma rog Tie, Doamne, da-mi voie sa ma duc la fratele meu si voi
rascumpara de la dansul aceste palate, pentru ca el nu stie cat sunt de
frumoase si, dupa ce le voi rascumpara, iarasi ma voi intoarce aici".
Atunci ingerul a intors sufletul in trup si indata mortul a inviat si,
desteptandu-se ca din somn, i-a intrebat pe cei care erau de fata unde
este fratele lui si ii ruga sa-i spuna imparatului sa vina la dansul.
Auzind imparatul ca a inviat fratele lui,
s-a bucurat foarte mult si a alergat la dansul. Apoi, vazandu-l viu,
s-a inspaimantat, dar in acelasi timp s-a si bucurat. Iar cel inviat a
inceput a grai catre dansul: "Stiu bine, imparate, ca ma iubesti ca pe
fratele tau si ai plans pentru mine si de ti-ar fi fost cu putinta sa ma
rascumperi de la moarte, ai fi dat chiar jumatate din imparatia ta".
Iar imparatul i-a zis: "Adevarat, asa este si nu poate fi altfel". Apoi
fratele sau i-a zis: "Daca ma iubesti atat de mult, doresc de la tine un
dar si te rog sa nu mi-l respingi". Iar imparatul a zis: "Tot ceea ce
am iti daruiesc tie, iubitul meu frate". Si imparatul si-a intarit cu
juramant cuvantul sau. Atunci fratele cel inviat a zis: "Da-mi palatele
tale pe care le-ai zidit in ceruri si toata bogatia mea de pe pamant sa o
iei tu in locul acestor palate". Iar imparatul, auzind aceasta, s-a
indoit si fiind uimit cu totul, tacea.
Dupa aceasta l-a intrebat: "De unde am eu
palate in ceruri?" Si i-a zis fratele: "Cu adevarat sunt niste palate
cum tu nici nu stii si nici n-ai vazut niciodata si nicaieri asa ceva
sub ceruri si aceste palate au fost zidite de Toma pentru tine, pe care
tu il tii in temnita; eu le-am vazut si m-am minunat de frumusetea lor
nespusa si as dori sa vietuiesc acolo macar intr-un colt, dar nu mi s-a
dat voie. Pentru ca ingerul care m-a luat pe mine mi-a spus ca eu nu pot
sa petrec in aceste palate pentru ca sunt ale tale, zidite de strainul
Toma. Apoi m-am rugat ingerului sa-mi dea voie sa vin la tine pentru a
rascumpara acele palate; si daca ma iubesti, da-mi-le mie, si tu sa ai
in schimb toate averile mele". Atunci imparatul s-a bucurat de doua
lucruri: pentru viata fratelui si pentru palatele care i s-au zidit in
ceruri. Apoi i-a zis fratelui sau: "Iubite frate, m-am jurat tie sa
nu-ti opresc sub stapanirea mea nimic din cele ce sunt pe pamant, iar
palatele din cer nu ti le-am fagaduit; si daca vei voi, avem pe langa
noi acelasi zidar si acela poate sa-ti faca si tie astfel de palate".
Zicand acestea, imparatul a trimis indata
la temnita ca sa-l scoata pe Sfantul Toma si pe Avan, negustorul care
l-a adus pe acesta si, alergand in intampinarea Apostolului, a cazut la
picioarele lui, cerandu-si iertare. Iar Apostolul, multumind lui
Dumnezeu, a inceput sa-i invete pe amandoi fratii credinta in Domnul
nostru Iisus Hristos. Si ei, umilindu-se, au ascultat cu dragoste
cuvintele lui. Apoi i-a botezat si i-a invatat toata credinta
crestineasca. Dupa aceasta, amandoi fratii si-au zidit prin multe
milostenii lacasuri vesnice in ceruri. Iar Apostolul Toma, petrecand o
vreme cu dansii si intarindu-i in credinta, s-a dus in cetatile
dimprejur si prin sate, propovaduind mantuirea sufletelor.
Apostolul Toma lumina sufletele,
propovaduind Evanghelia, cand a sosit vremea cinstitei mutari a Maicii
luiDumnezeu; si toti apostolii din diferite tari au fost rapiti de nori
si adusi in Ghetsimani, inaintea patului Preabinecuvantatei Fecioare.
Atunci a plecat din India si Sfantul Apostol Toma, dar n-a putut ajunge
in ziua ingroparii Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu, caci Dumnezeu asa
a randuit lucrurile pentru adeverirea cea mai vrednica de credinta, cum
ca Maica lui Dumnezeu a fost luata cu trupul la ceruri: adica precum
pentru invierea lui Hristos, prin necredinta lui Toma ne-am incredintat
mai bine, tot asa si pentru luarea cu trupul la ceruri a Preacuratei
Fecioare Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, ne-am incredintat mai bine prin
intarzierea lui Toma.
Deci, Apostolul, sosind a treia zi dupa
ingropare, s-a intristat foarte mult ca nu s-a aflatsi el in ziua
ingroparii sa petreaca la mormant, impreuna cu ceilalti Apostoli,
sfantul trup al Maicii Domnului sau. De aceea, cu sfatul de obste al
Sfintilor Apostoli, au deschis mormantul Preasfintei Nascatoare de
Dumnezeu, pentru ca Sfantul Apostol Toma, vazandu-i trupul, sa se
inchine si sa se mangiie. Deschizand mormantul, n-au mai aflat trupul
Sfintei Fecioare, ci numai giulgiul singur; si in acest fel s-a facut
incredintare ca Maica lui Dumnezeu, ca si Fiul sau, a inviat a treia zi
si a fost luata cu trupul la ceruri.
Dupa aceasta, Sfantul Toma s-a dus iarasi
in partile Indiei si a propovaduit acolo pe Iisus Hristos si cu semne
si cu minuni pe multi oameni ii aducea la credinta. Ajungand la
Meliapor, a luminat pe multi si i-a intarit in credinta, prin aceasta
minune. Era acolo un lemn foarte mare pe care nu puteau sa-l miste din
loc nu numai o multime de oameni, dar nici elefantii, iar Apostolul Toma
a tras acel lemn cu briul sau cam 10 stadii si l-a adus pentru zidirea
bisericii Domnului. Vazand acest lucru, credinciosii s-au intarit in
credinta, iar din cei necredinciosi multi au crezut. A mai facut si alta
minune mare, mai mare decat cea dintai: un jertfitor evreu l-a ucis pe
singurul sau fiu si a dat vina asupra Sfantului Toma, zicand: "Toma l-a
ucis pe fiul meu". Si s-a facut gilceava mare si s-a adunat tot poporul
si l-au apucat pe Sfantul Toma ca pe un ucigas, voind sa-l judece si
sa-l chinuie, dar nefiind nimeni care sa marturiseasca ca Apostolul lui
Hristos nu este vinovat de acea ucidere, a rugat pe judecator si pe
popor, zicand: "Lasati-ma, si eu, in numele Dumnezeului meu, il voi
intreba pe cel ucis, sa spuna singur cine l-a omorat". Apoi toti au mers
la mormantul fiului acelui evreu, iar Toma, ridicandu-si ochii in sus,
s-a rugat lui Dumnezeu, si dupa aceasta a zis catre cel mort: "In numele
Domnului meu Iisus Hristos, iti poruncesc, tinere, sa ne spui noua cine
te-a ucis?". Si indata mortul a grait: "Tatal meu m-a ucis". Atunci
toti au strigat: "Mare este Dumnezeu cel propovaduit de Toma!".
Slobozind pe Apostol, evreul jertfitor a cazut singur in groapa pe care o
sapase Apostolului, iar prin minunea aceasta o multime de popor s-a
apropiat de Dumnezeu si au fost botezati de Apostolul Toma.
Dupa aceasta, Apostolul s-a dus in cele
mai indepartate parti in hotarele Calamidiei, unde stapaneaimparatul
Muzdie; si propovaduind acolo pe Hristos, a adus la credinta pe o femeie
cu numelede Sindichia, care era ruda cu Migdonia, femeia lui Carizie,
prietenul imparatului. Sindichia a facut pe Migdonia sa cunoasca
adevarul si sa creada intru unul Dumnezeu, Ziditorul tuturor, pe care
Apostolul Toma Il propovaduia. Iar Migdonia a zis catre Sindichia: "As
fi vrut sa-l vad pe omul acela care propovaduieste pe adevaratul
Dumnezeu si sa aud invatatura lui". Sindichia a zis: "Daca voiesti,
doamna, sa-l vezi pe Apostolul lui Dumnezeu, schimba-ti hainele si te
imbraca ca o femeie din popor, ca sa nu fii cunoscuta si apoi mergi cu
mine". Migdonia a facut precum i s-a spus si a mers dupa Sindichia si
l-au aflat pe Apostolul Toma in mijlocul unei multimi de oameni simpli
si saraci, propovaduind pe Hristos. Si, alaturandu-se ele acelor oameni,
ascultau invataturile Apostolului, iar el le spunea multe despre Domnul
Iisus Hristos, invatandu-i sa creada in El si prelungea cuvantul
referitor la moarte, la judecata, la gheena si la imparatia cereasca.
Auzind toate acestea, Migdonia s-a umilit
cu inima si acrezut in Hristos. Apoi, intorcandu-se acasa, neincetat se
gandea la cuvintele Apostolului Toma si vorbea despre Hristos cu ruda
ei, Sindichia, si se aprindea cu mai multa dragoste catre El. Si din
acea vreme a inceput a se departa de cei necredinciosi, ca de vrasmasii
lui Dumnezeu si a fugit de toate vorbele lor, de ospete si de toate
desfatarile lumesti. Apoi nu mai voia sa se apropie de barbatul ei ca o
sotie, fapt pentru care avea mare necaz barbatul ei si o silea sa se
supuna. Neputand a o supune, l-a rugat pe imparatul Muzdie sa trimita pe
imparateasa Tertiana la femeia lui pentru ca aceasta s-o sfatuiasca sa
nu se mai departeze de el, ca sotie; imparateasa Tertiana si Migdonia,
femeia lui Carizie, erau surori si mergand imparateasa la Migdonia, sora
sa, a intrebat-o pentru ce nu se supune barbatului ei. Iar ea a
raspuns: "Pentru ca este pagan si vrasmasul lui Dumnezeu, iar eu sunt
roaba adevaratului Dumnezeu, Iisus Hristos, si nu voiesc sa fiu intinata
de acel om necredincios si necurat". Tertiana a vrut sa stie si ea cine
este Iisus Hristos, adevaratul Dumnezeu. Atunci Migdonia i-a spus
propovaduirea Sfantului Apostol Toma si a invatat-o pe Tertiana sa
cunoasca adevarata credinta. Apoi Tertiana, voind sa stie mai cu
de-amanuntul invataturile lui Hristos, a dorit sa-l vada chiar pe
Apostolul Toma si sa asculte propovaduirea lui. Sfatuindu-se cu
Migdonia, a trimis in taina dupa Apostolul Toma si, chemandu-l, l-au
rugat sa le arate calea cea adevarata. Iar Apostolul Toma,
propovaduindu-l pe Hristos, le-a luminat cu lumina credintei si le-a
spalat cu baia botezului, apoi le-a invatat sa pazeasca poruncile lui
Dumnezeu si sa faca fapte bune. Iar ele, punand in inimile lor toate
cele graite de Apostol, s-au sfatuit amandoua sa slujeasca Domnului in
curatie si sa nu se apropie de barbatii lor, ca de niste necredinciosi.
Apostolul Toma facea acolo multe minuni
cu puterea lui Dumnezeu si tamaduia toate neputintele. Si multi, nu
numai din poporul cel simplu, ci si din curtea imparateasca, vazand
semnele si minunile facute de Apostol si ascultand invataturile lui, au
crezut in Hristos. Chiar unul din fiii imparatului, anume Azan, a crezut
si a fost botezat de Apostolul Toma, pentru ca insusi Dumnezeu lucra in
apostoleasca propovaduire, inmultind numarul credinciosilor, spre
marirea numelui Sau.
Imparateasa Tertiana, intorcandu-se de la
Migdonia, isi petrecea vremea in rugaciuni si in posturi si nu se pleca
la dorinta barbatului ei. Atunci imparatul, mirandu-se de schimbarea
femeii sale, a zis catre Carizie, prietenul sau: "Voind sa-ti dobandesc
pe femeia ta, si pe a mea am pierdut-o, asa ca mai rea este a mea decat a
ta". Si amandoi, imparatul si Carizie, au cercetat cu de-amanuntul care
sa fie pricina razvratirii femeilor lor, ca nu vor sa fie cu dansii si
au aflat ca un strain nemernic, anume Toma, invatandu-le credinta in
Hristos, le-a intors de la petrecerea impreuna cu ei. Inca au mai aflat
si aceasta: cum ca Azan, fiul imparatului, si multe din slugile casei
lui si din capetenii si din poporul cel simplu, multime fara numar,
credan Hristos, prin propovaduirea Apostolului Toma. Si s-a infuriat
imparatul impotriva lui Toma si, prinzandu-l, l-a aruncat in temnita.
Dupa aceasta, Apostolul a fost dus
inaintea judecatii imparatului si acesta l-a intrebat: "Cine esti tu,
rob sau liber?", iar Toma a raspuns: "Sunt robul Aceluia asupra caruia
tu nu ai stapanire". Iar imparatul a zis: "Vad ca esti rob viclean si,
fugind de la stapanul tau, ai venit pe pamantul acesta ca sa razvratesti
poporul si sa ametesti femeile noastre. Deci, spune-mi cine este
stapanul tau?" Apostolul a raspuns: "Stapanul meu este Domnul cerului si
al pamantului, Dumnezeul si Facatorul a toata faptura, Care m-a trimis
pe mine sa propovaduiesc numele Lui cel sfant si sa-i intorc pe oameni
de la ratacirea lor". Iar imparatul i-a zis: "Lasa-ti cuvintele tale
cele viclene, inselatorule, si asculta porunca ce-ti graiesc eu: Cum ai
departat tu cu inselaciune pe femeile noastre ca sa nu se uneasca cu
noi, tot asa sa le intorci pe dansele la noi! Caci de nu vei face
aceasta, ca femeile noastre sa fie cu noi in dragoste si in unirea de
mai inainte, te vom pedepsi cumplit". Apostolul a raspuns: "Nu se cade
ca roabele lui Hristos sa se uneasca cu bogatii cei fara de lege; nici
nu este cu dreptate ca cele credincioase sa fie necinstite de pagani si
necredinciosi".
Auzind acestea, imparatul a poruncit ca
sa fie aduse niste scanduri de fier inrosite in foc si pe acestea sa fie
pus cu picioarele Apostolul. Si facand acestea, deodata a iesit apa de
sub scandurile acelea si le-a racit. Apoi, Apostolul a fost aruncat
intr-un cuptor si a doua zi a iesit viu si nevatamat din acel cuptor.
Dupa acestea, Carizie l-a sfatuit pe imparat, zicand: "Sileste-l sa se
inchine si sa jertfeasca zeului nostru, Soarele, pentru ca asa are sa
manie pe Dumnezeul lui, care il pazeste intreg". Iar cand, dupa porunca
imparatului, il dusera pe Apostol sa se inchine la idolul Soare, indata
idolul s-a topit ca ceara in fata focului si s-a risipit. Si se bucurau
credinciosii de aceasta putere a Dumnezeului ceresc si multime de
credinciosi au crezut atunci in Domnul. Iar slujitorii care se inchinau
la idoli s-au razvratit asupa Apostolului, pentru pierderea idolului lor
si imparatul, maniindu-se, se gandea cum sa-l piarda pe Toma, dar se
temea de boieri, de popor si de slugile sale, pentru ca multi credeau in
Hristos.
Apoi, luandu-l, a iesit din cetate urmat
de ostasii sai si toti socoteau ca imparatul vrea sa vada un semn de la
dansul. Mergand cam la o jumatate de stadie, l-a dat pe Toma la cinci
ostasi ca sa-l duca in munte, poruncindu-le sa-l strapunga acolo cu
sulitele, iar el s-a dus in cetatea Axium. Azan, fiul imparatului, si
Sifor, un barbat de neam bun, au alergat dupa Apostolul Toma si,
ajungandu-l, plangeau pentru el. Apostolul Toma cerand ostasilor voie sa
se roage, s-a rugat lui Dumnezeu si a hirotonisit preot pe Sifor si pe
Azan diacon si le-a poruncit sa aiba grija de cei care au crezut in
Domnul si sa se sarguiasca ca sa inmulteasca numarul credinciosilor lui
Hristos.
Dupa aceasta, ostasii l-au strapuns cu
cinci sulite deodata si asa s-a sfarsit Sfantul Apostol Toma. Iar Sifor
si Azan au plans mult pentru el si au ingropat sfantul lui trup cu
cinste. Dupa ingropare, sezand langa mormantul Apostolului si
tanguindu-se, li s-a aratat sfantul, poruncindu-le sa mearga in cetate
si sa intareasca pe frati in credinta. Ei au mers dupa porunca Sfantului
Apostol Toma, invatatorul lor, ale carui rugaciuni avandu-le in ajutor,
au cirmuit bine Biserica lui Hristos. Iar imparatul Muzdie si Carizie
in zadar au silit pe femeile lor sa se apropie de dansii, caci n-au
putut sa le induplece. Apoi, intelegand ca nu se vor supune lor cu nici
un chip, le-au lasat sa vietuiasca libere, dupa voia lor, iar ele,
scapand de greutatea jugului insotirii, vietuiau in mare infranare si
rugaciuni, slujind Domnului ziua si noaptea, si aduceau mult folos
Bisericii prin viata lor cea imbunatatita.
Dupa citiva ani, s-a intamplat ca unul
din fiii imparatului Muzdie sa fie chinuit de diavol si nu putea nimeni
sa-l vindece, pentru ca era foarte cumplit diavolul ce-l chinuia. Si s-a
mahnit imparatul pentru fiul sau si a planuit sa descopere mormantul
Sfantului Apostol Toma, sa ia un os din moastele lui si sa-l lege la
grumazul fiului sau, ca sa se tamaduiasaca de chinurile diavolului,
pentru ca auzise ca Sfantul Apostol Toma a izgonit multime de diavoli.
Cand voia imparatul sa faca acest lucru, i s-a aratat in vedenie Sfantul
Toma, zicandu-i: "Cand eram viu nu m-ai crezut. Oare acum, de la mort
cauti ajutor? Dar daca vei fi credincios, Domnul meu Iisus Hristos iti
va fi milostiv".
Aceasta vedenie l-a indemnat mai mult pe
imparat pentru descoperirea mormantului Apostolului. Si, mergand
imparatul, a descoperit mormantul, dar n-a mai aflat moastele sfantului,
pentru ca unii din fratii credinciosi au luat pe ascuns sfintele moaste
si le-au dus in Mesopotamia. Atunci imparatul a luat pamant din locul
acela si l-a pus la grumazul fiului sau, zicand: "Doamne Iisuse
Hristoase, de vei tamadui pe fiul meu prin rugaciunile Apostolului Tau,
Toma, eu voi crede in Tine". Si indata a iesit duhul necurat din fiul
sau, si s-a insanatosit. Atunci imparatul Muzdie a crezut in Hristos si a
fost botezat de preotul Sifor impreuna cu toti boierii sai. A fost mare
bucurie intre credinciosi, idolii s-ausfarimat si capeteniile lor s-au
risipit, iar bisericile lui Hristos s-au zidit, sporind cuvantul lui
Dumnezeu si credinta cea sfanta. Apoi, dupa botez, imparatul a inceput
sa se caiasca de greselile pe care le savarsise inainte si staruia
necontenit in rugaciuni, iar prezbiterul Sifor le zicea tuturor:
"Rugati-va pentru imparatul Muzdie, ca sa cistige mila de la Domnul
nostru Iisus Hristos si sa primeasca iertare pentru pacatele sale".
In locul unde a fost ingropat trupul
Sfantului Apostol Toma se savarseau multe minuni cu rugaciunile lui,
intru marirea lui Hristos, Dumnezeul nostru, caruia impreuna cu Tatal si
cu Sfantul Duh, se cuvine cinstea si inchinaciunea in veci, AMIN !
Slava Domnului nostru Iisus Hristos!
RăspundețiȘtergere