STAU SINGURA SI SCRIU !

E noapte-afara, e tarziu
E-atata liniste in jur,
Dar Sufletul, imi e pustiu
Iar eu, stau singura si scriu.

Ce scriu? 
Doar asta vreti sa stiti?
Aveti rabdare si cititi.
Si chiar de vi se pare ca-i tarziu
Aflati acum, despre ce scriu!

Scriu despre Tot si despre Toate,
Scriu despre Viata, despre Moarte.
Scriu despre Stele,despre Luna
Scriu despre Lume,
Ca poate o fac mai buna.

Ma uit in jurul meu
Si tot ce vad, eu scriu.
Iarba, imi e condeiul!
Vantul, cuvintele mi-aduna!
Copacul Sfant ,mi-i Teiul ,
Ce-i iau  frunzele-n mana.

Iar ele imi soptesc
Si-mi spun cat ma iubesc!
Dar Sufletu-i pustiu,
Stau singura si scriu!

Eu scriu si cand gresesc,
Si-atunci cand eu jelesc.
Imi place ca sa scriu
C-atunci,ma regasesc!

Cand Sufletul ma doare
Si inima-i pustie,
Cerul ce mi-i prieten
Mereu imi pare a-mi spune:
Aseaza-te si scrie !

O floare din gradina
De eu m-am dus si-am rupt,
O rog ca sa ma ierte,
Si-i spun, c-o duc in casa
Sa-mi tina de urat!
Atunci in noapte, mai tarziu,
Cand eu ,stau singura si scriu!

As scrie atat de mult
Incat nu m-as opri.
As tine-o tot asa,
Caci asta-i, hrana mea!

Dar nu stiu de ce scriu,
Caci nimeni nu ma-ndeamna.
Doar Sufletul, ce-l simt pustiu
Ma-ndeamna tot mereu.
Imi spune ca il vindec,
Cand, stau singura si scriu.

Dar oare, de ce-i pustiu?
Nimic nu pare a-i lipsi.
Si totusi, zi de zi
Stau singura si scriu!

In Suflet simt un gol
Ce niciodata  nu-l voi umple.
A aparut incoace, mai tarziu
Si-acum, stau singura si scriu.

Eu mi-am dorit dintotdeauna,
Altfel ,in viata ca sa fiu.
Se vede c-am gresit,
Altfel,n-as sta singura sa scriu.

Voi scrie atat cat am sa pot.
Pân" Sufletul s-o vindeca de tot.
Dar cand s-o intampla, nu stiu.
Si pan-atunci, stau singura si scriu!