ACESTA ESTE DUHUL SFANT !!! ACESTA ESTE IISUS HRISTOS !!!

                                             Dragii mei, 

În aceasta dimineata in zori de zi,ma trezeste un glas care spune asa:
             "Acesta este Duhul Sfant !
             Acesta este Iisus Hristos !
Clipa in care dragii mei,vad doua mâini care construiesc cu degetele un romb.

Cum?Unind degetul aratator de la mana stanga ,cu cel aratator de la mana dreapta,precum si degetul mare de la mâna stanga ,cu cel mare de la mâna dreapta.Si astfel,cele doua maini imi aratau un romb in aer,romb care,in clipa urmatoare s-a umplut cu un rosu intens, precum sângele.

Da,in acel romb rosu,era acum Duhul Sfant,era acum Iisus Hristos,era intreaga Dumnezeire!
Dar in cealalta clipa,Il vad pe Duhul Cel Prea Sfant sub chip de porumbel,inconjurat de raze aurii ,asezate tot sub forma de romb.
.
Aud un glas, care spune asa:
             "Cred intr-unul domn si om lumesc...
Dar alte glasuri spun la unison, că ele nu cred in cuvintele de mai sus,ci cred in :
          "Intr-unul Domn Iisus Hristos!
        Eu nu cred in domnul si omul lumesc,ci cred numai intr-unul Domn IISUS HRISTOS!"
Dragii mei,oare am putea sa spunem si noi din toata inima noastra,cu toata fiinta noastra,aceste cuvinte:

 Eu nu cred in domnul si omul lumesc,ci cred numai intr-unul Domn IISUS HRISTOS!"
Dragilor,indiferent prin ce necazuri am trece, indiferent cât am suferi,trebuie sa fim convinsi ca daca vom cere ajutorul Lui Dumnezeu si al Macii Domnului,il vom primi fara nicio indoiala si fara ca sa platim pentru el.
Dumnezeu voieste de la noi, doar iubire,credinta si sa implinim cele 10 Porunci ale Sale.Ne cere oare prea mult?Categoric nu !

 La cate DARURI divine am primt,Dumnezeu si Maicuta Domnului ne cer doar sa ne iubim unii pe altii si sa nu deznadajduim.
Lumea a crezut dintotdeauna ,si crede  si acum ca,se poate descurca si fara Duhul Sfant,si fara Maica Domnului.Total gresit !
Dumnezeu ne ingaduie pana la un punct, ca sa credem ca ne descurcam,ca suntem niste mici dumnezei si ca nu avem nevoie de El, după care,ingaduie ca sa apara cate un dusman nevazut,precum, mai noul Coronavirus, si iarasi ne lasa ca sa ne luptam cu dusmanul nevazut si sa credem ca-l  vom si invinge.
Nu dragilor ! Numai BUNUL DUMNEZEU si MAICUTA DOMNULUI ne pot scoate din lupta cu dusmanii vazuti si nevazuti.
Cum?Prin Rugaciunea noastra curata si fierbinte,prin luminarea mintii semenilor nostri care ne ajuta atunci cand avem nevoie,(Medici,Preoti,Cercetatori ,etc etc) prin intarirea in Credinta, si nu in ultimul rand,prin iubirea faţa de Aproapele nostru.
Asadar,sa ne rugam Bunului Dumnezeu ,Prea Sfintei Treimi si Maicii Prea Curatei Fecioare Maria,ca sa nu-si intoarca Faţa Sa de la noi pacatosii,ci sa ne ajute cu mila si cu iubirea Sa de oameni,Amin!
                          Cu dragoste,Maria.

ASTAZI, 30 MAI 2026 O CINSTIM PE MAICUTA DOMNULUI SI PE SFINTII ARHANGHELI MIHAIL SI GAVRIIL,LA SFÂNTA TROITA FĂCATOARE DE MINUNI,DIN TECUCI,JUDETUL GALATI!

                                                    30 Mai 2026, ora 4,19 !

Hristos S-a Înălțat, Prieteni dragi!

Azi-30 Mai 2026 ,Marea si Sfanta Sarbatoare a MAICII DOMNULUI -POTIRUL NESECAT, din Sfanta Troita Facatoare de Minuni,din Tecuci ,judetul Galati, si a Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil.

.

 TECUCI,Sfanta Troita a Maicii Domnului -Potirul Nesecat si a Sfintilor Voievozi si Arhangheli Mihail si Gavriil.

30 Mai 2026,ora 12 -HRAMUL SFINTEI TROITE !

Va asteptam cu multa dragoste sufleteasca!

Telefon 0747226236 !

Dragii mei, astazi 30 Mai 2026, Maicuta Domnului si Sfintii Arhangheli Voievozi Mihail si Gavriil, ne cheama sub Aripile Sale ocrotitoare,la POTIRUL NESECAT din Tecuci,judetul Galati.

Locul pe care este ridicata Sfanta Troita, Loc sfant este! 

Maica Domnului si-a ales locul,si tot Maicuta Domnului mi-a grait si mi-a arătat cum sa arate Sfanta Sa Troita.

Apoi,când a fost sa aleg Hramul Sfintei Troite, tot Maicuta Domnului mi-a grait asa:

"Veniti,veniti la Sfanta Troita a Maicii Domnului -Potirul Nesecat si a Sf.Voievozi si Arhangheli Mihail si Gavriil.Veniti pe 30 Mai 2026!

"Sfanta Troita are Hramul MAICII DOMNULUI -POTIRUL NESECAT si a Sfintilor Voievozi si Arhangheli Mihail si Gavriil."

Fiecare Sfanta Icoana din Sfanta Troita,fiecare lucrusor si chiar florile,toate sunt alese numai de MAICUTA DOMNULUI.

Eu dragilor, doar m-am supus intru totul dorintei si Voii Maicutei Lui Dumnezeu si-a Prea Sfintei Treimi.Am facut totul asa cum mi s-a grait din Cerul Sfant,asa precum mi-a aratat Maicuta Lui Dumnezeu.

Sfanta Troita,a fost sfintita de trei ori,in numele Maicutei Domnului si -a Prea Sfintei Treimi,in anul 2021, 2023 si 2024.

Iar astazi, un Sobor de Preoti vor săvârși Sfanta Slujba a Hramului Sfintei Troite si -a Sfintei Aghesmei mici.

Dupa care, vom sta cu totii la masa, intrand in curtea casei mele(a Maicii Lui Dumnezeu) si ne vom bucura de bucate alese si total naturale, pregatite in casa si sfintite de Preotii prezenti.

Dragilor, veniti si spuneti-i Maicutei Domnului necazul si durerea voastra,si veti vedea Prieteni dragi, ca -n timp, toate se vor rezolva,toate se vor implini dupa Credinta fiecaruia.

Va asteptam cu multa dragoste sufleteasca si cu mult drag!

Cu dragoste si cu recunostinta,Maria Ghiorghiu!

SUFLETUL MORTILOR MANANCA SAU NU ? HAIDETI SA AFLAM!

                                           30 Mai 2026,

                         Sâmbăta MOSILOR de Vara!

 "Cel ce pastreaza numai pentru sine DARUL care de la Dumnezeu vine,nu stie sa Îi fie recunoscator Prea Sfantului nostru Binefacator,adica, Prea Sfantului Duh!"

                   .

                     Sa dam de pomana pentru sufletul 

                                       celor adormiti!

                          Totul va ajunge la ei acolo sus!   

  

                                                   Hristos S-a Înaltat!

                                                    Dragii mei, 

In aceasta dimineata dragii mei, eram la Sfanta Biserica, la sfanta si dumnezeiasca Liturghie .

Parintele iesise in mijlocul Sfintei Biserici cu cadelnita in mainile sale, iar dupa ce a cădit cu tamaie, a inceput sa citeasca Pomelnicele pentru cei adormiti.

In timp ce Parintele citea Pomelnicele pentru cei adormiti, desi eram in strana langa dascal si dadeam raspunsurile impreuna, vad intr-o clipita ceva ce nu exista in Sfanta Biserica in acel moment.

Vedeam o masuta pe care se afla o Prescura, exact ca aceasta de mai jos:

.

Pe masuta , langa prescura formata din 7 pâinisoare mici, vad o Cadelnita, asa ca aceasta:

.

In aceeasi clipa, margelutele aurii de la cadelnita, se transforma in pâinite mici care se duceau singurele spre Prescura.

Prescura prisese viata, se misca de parca ar fi avut ochi si gura si manca acele painite micute, ca margelutele ce proveneau de la lantul Cadelnitei, le mesteca si le inghitea de parca ar fi fost un chip de om si nu o Prescura.

Dragilor, eu stiu, se spune ca , mortii nu mananca.Total gresit pentru cei care gandesc astfel.

Trupul in care a salasluit sufletul cat am fost pe pamant, intr-adevar nu manțnca, dar sufletul este vesnic viu in Cer si are si acolo un alt trup, exact cu acel trup care sta in pamant.

Aici, in Cerul Sfant, toate sufletele mananca,asteapta sa primeasca cate ceva de pomana de la cei dragi ramasi pe pamant.

Aici in Cer,sufletele au activitate ca , si in viata pe pamant. Exista câmpii, exista paduri,exista animale, exista flori care au nevoie de ingrijire, nimeni nu sta degeaba.

De mult,am vazut in Cer o masa lunga, de nu-i vedeam capetele, dar ingusta de circa 50 cm.

La o asa masa lunga si ingusta,stateau pe scaune oameni de toate varstele, oameni care aveau in maini cate o lingura mare din lemn, cu o coada cat latimea mesei la care mancau.

Pe masa, aveau tot felul de bunatati, doar ca, nu aveau voie sa prinda lingura decat de varful cozii ei, nu mai de jos.Ori acest lucru, facea imposibil ca sa manânce singuri.

Si-atunci, au gasit o solutie.

Fiecare a prins de varful cozii la lingura, si hranea pe cel din fața sa. In acest fel, lingura era foarte buna.Se hraneau unii pe altii,de pe o parte si de cealalta a mesei, asa cum hranim noi pe copilasii nostri mai mici.

Pe sotul meu, Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, am momente cand il vad viu in carne si oase prin bucatarie, il vad cum deschide frigiderul si isi pune de mancare in farfurie.

In gandul meu il strig,dar el nu ma aude si continua sa manance. Atunci, am grija mereu ca sa-i dau de pomana tot ceea ce-i placea,dar intotdeauna cu lumânare aprinsa.

Da, dragilor! Si Mortii(cei plecati la Domnul ) mănânca.

Sotul meu, a venit la 4 ore dupa ce a plecat la Domnul, ca sa-mi spuna ca e tare bolnav, dar el nu -si dadea seama ca murise, ca iesise din corp. Peste alte doua ore,cand intre timp primisem vestea trista ca murise la Iasi ,intr-un Spital mare, apare din nou sotul meu,asa ca un fulger pe Cer apare, si-mi spune asa:

Mami,nu am haine!

El se vazuse gol si intr-un sac negru de nailon, isi vedea trupul in sac si-n acelasi timp se vedea pe el gol.

Cu lacrimi multe ,am cautat cele mai bune haine, am chemat un vecin necajit si l-am imbracat si incaltat de la piele ,apoi, i-am dat si mancare.

Noaptea, intr-o alta Revelatie il vedeam din nou pe sotul meu, imbracat cu hainele pe care i le dadusem de pomana si cu o lumanare aprinsa in mâna sa stanga.Statea la rând acolo Sus in Ceruri,langa o masa ,si isi stergea o lacrima de pe obrazul drept.Avea in mâna dreapta o punguta micuta,ca din aceea de martisor.

Sotul meu nu credea in viata vesnica, iar acum, vedea ca exista viata vesnica.

Dragii mei, sa credem in viata vesnica, sa dam de pomana celor care nu mai sunt printre noi, si va asigur ca toate ajung la cei dragi acolo sus sa dam si apa de pomana dragilor, nu numai bauturi diverse. Pe tata socru, l-am vazut in cea de-a 40 a zi ,la Parastas, căuta ceva pe masa, el nu vedea bine, si l-am intrebat in gand:Tata socrule ce cauti? Ai nevoie de ceva ? 

Iar el imi spune: 

Am de toate,nu-mi lipseste nimic.Imi lipseste doar tubul.

Apoi ,imaginea disparuse.

Merg la soacra mea si o intreb:

Mama, avea tata socru ceva, un tub?

Ea mi-l aduce si-mi spune : acesta este tubul,dar ce faci cu el?

Vazand ca e un tub cu unguent pentru articulatii, o rog sa mi-l dea mie daca ea nu are nevoie.

Mi l-a dat cu mare usurinta, m-am bucurat, am luat o lumanare si l-am dat de pomana la sora lui care avea mare nevoie de el.Si asa, tata socru avea si unguentul acolo sus in Ceruri.

Asadar dragilor, exista viata dupa moarte si sa dam de pomana pentru sufletul celor morti.

As dori ca sa va mai spun inca o intamplare adevarata, in legatura cu vecina mea care murise la o varsta inaintata ,iar cei doi baieti ai ei 

 nu-i dadeau nimic de pomana.

Mi-a aparut intr-o clipita si o vedeam culcata pe marginea drumului, langa poarta ei, iar mancarea era pe jos, pe asfalt.

Am transmis rudelor dansei ,si- am inteles ca i-au dat de pomana tot mobilerul din casa , asa incat,sa nu mai doarma pe jos si sa nu mai manance de pe jos acolo sus.

Dragilor ,sufletul celor dragi care nu mai sunt printre noi, are nevoie de hrana, de imbracaminte, are nevoie de toate câte a avut in aceasta viata.Sa le dam de pomana dragilor, iar daca noua nu o sa aiba cine sa ne dea de pomana cand vom pleca din aceasta viata, sa ne dam singuri cât suntem in viata si le vom gasi acolo sus,ne vom bucura de tot ce ne-am dat de pomana,in timpul cât am trait pe pamant.

Iata cateva Pilde divine si foarte adevarate:

Un inger si coaja de ceapa.

Un înger n-avea pace în cer din cauza chinurilor păcătoşilor din iad şi cobora des să-i roage să-şi amintească binele făcut în viaţă.

– Poate, totuşi, ați făcut o cât de mică faptă bună! Încercați să vă amintiți! Îi ruga el pe păcătoşi.

Într-un târziu o doamnă şi-a amintit:

– Eu! Eu am dat unui cerşetor o coajă de ceapă! Aceasta nu este o faptă bună?

– Bineînţeles că este! S-a bucurat îngerul. Apoi a alergat la Arhivele Cerului şi a verificat povestea cu ceapa. A adus coaja de ceapă în iad şi i-a spus femeii:

– Ţine-te bine de coaja de ceapă! Eu voi prinde celălalt capăt şi împreună vom zbura în sus. Aşa vei ajunge în Cer!

Zis şi făcut. Coaja de ceapă a rezistat şi nu s-a rupt sub greutatea femeii. Dar alţi păcătoşi au prins de veste şi degrabă s-au agăţat de picioarele femeii, pentru ca astfel să scape şi ei din iad. O mulţime de oameni atârnau de picioarele şi poalele ei, iar coaja de ceapă rezista, fără să se rupă. Toţi zburau spre Cer. Când femeia a privit în jos şi a văzut mulţimea de oameni, a început să se teamă, că ceapa se va rupe şi ea va cădea. Aşa că a început să-i împingă pe ceilalţi cu piciorul, încercând să-i dea jos, şi spunându-le:

– Voi rămâneţi acolo, în iad, păcătoşilor! Căci voi n-aţi făcut niciun bine! În clipa aceea coaja de ceapă s-a rupt şi cu toţii au căzut în Iad.

Ea, păcătoasa, judecase alți păcătoși si nu se schimbase deloc nici aici in iad, nu avea mila de ceilalti de langa ea. Degeaba spusese Ingerului ca ea s-a schimbat,ca a inteles ca a gresit cat a trait pe pamant si ca acum daca se poate sa fie scoasa din iad, ca a dat si ea de pomana o coaja de ceapa.

Si ar fi reusit sa iese,daca ar fi avut mila de cei care se tineau de picioarele ei, de firul de ceapa ca sa iasa si ei.

___

Niciodată, omule, să nu-ți judeci semenii! Și nu rata ultima șansă pozitivă, din pricina egoismului, prostiei, fricii sau necredinței.

O Batranica care L-a invitat pe MANTUITORUL la masa:

„O babă credincioasă ca dumneavoastră a luat îndrăzneală la Dumnezeu, iar când a ajuns în fața icoanei Mântuitorului, a zis așa:Doamne, dacă cu adevărat m-ai iubit vreodată, dă-mi un semn. Și Hristos i-a zis, din icoană, atât:Te-am iubit, te iubesc, te apreciez, cere-mi o dorință să ți-o îndeplinesc.A stat baba și s-a gândit așa, speriată, dar deodată și-a revenit și a zis așa:Doamne, vreau să mănânci o dată cu mine la masă, când vrei Tu.I-a răspuns:Voi vrea sâmbătă, între ora 12 și 8 seara, nu știu ora exactă când vin, dar voi trece.S-a pregătit, bineînțeles, bătrâna; și-a adunat toate prietenele, toate colegele și creștinele pe care le avea ea, și-a pregătit tacâmurile de aur, porțelanurile scumpe, mesele delicate, că venea Domnul Hristos la masă.Pe la ora 1, când stăteau ei la masă și așteptau venirea lui Hristos, aude bocănind în ușă. Cel care bătea, a zis: Sunt un biet om sărac, de 3 zile nu am mâncat nimic. Dă-mi și mie o pâine și ceva cald, ca sunt rupt în două de foame.Femeia i-a răspuns:Pleacă de aici, am musafiri, ești nebun? Dădaco, dă drumul la câine să nu mai intre ăștia în ogradă, așa ca nesimțiții.La o oră, iar aude bocănind în ușă. Cel care bătea, a zis:Sunt un biet copil orfan, mi-i foame, mi-i frig, mi-i sete, îs bolnav, dă-mi și mie ceva: o haină, un bănuț, o mâncareși ea așa a răspuns:Pleacă, omule, nu înțelegi că am musafiri? De ce dați drumul la toți sărăntocii ăștia? Peste o oră, iar se aude bătând la ușă un sărac olog. Și până seara pe la 8 au mai bătut vreo 3-4. S-a supărat femeia și a zis să nu mai lase pe nimeni să intre, ca să vină Hristos.La ora 8, vede că nu a venit nimeni, se duce în fața icoanei și zice:Doamne, te-am așteptat cu atâta dragoste toată ziua și totuși ai uitat de mine. Îmi pare rău, nu m-ai înțeles niciodată.Și i s-a răspuns:De câte ori am venit la tine, întotdeauna ți-a fost rușine de mine și nu m-ai primit în niciun fel: sărac nu ți-am plăcut, flămând nu ți-am plăcut, bolnav nu ți-am plăcut… cum trebuia să vin, ca să te conving că sunt Eu?Femeia a zis că nici prin cap nu i-a venit că acela fusese modul în care El venise la dânsa. Iar Hristos a adăugat:Întrucât nu ați făcut celor mai mici, mie nu mi-ați făcut..

Cu dragoste, Maria.

DUMNEZEU NE CHEAMĂ ! MESAJUL DIN VÂRFUL SFINTEI CRUCI !

                                           Dragii mei, 

În această dimineaţă, în timp ce scriam aici pe Blog, desi eram cu ochii în monitor, văd spre Răsărit O Sfanta Biserică la exterior.
Era ca şi cum as fi avut al 3 lea ochi la ceafă.                       .

La vârful Sfintei Cruci din vârful Turlei, o mână nevăzută scria un MESAJ cu litere mari.
Acest MESAJ era :

                                    

                   "În Numele Sfântului Duh !"

Iar un glas care venea din Cer, a spus tare :

         "Şi acum cu Fiul Lui Dumnezeu !"   

Cuvintele din vârful Sfintei Cruci, erau scrise cu litere mari aurii, litere care pulsau, respirau .

                  "ÎN  NUMELE  SFÂNTULUI  DUH  !" ,

Dragii mei, BUNUL  DUMNEZEU ne-a scris MESAJ din CERUL  SFÂNT, deasupra Crucii pe care a fost rastignit Fiul Său.
Să-I multumim din inimă si sa mergem in fiecare Duminică la Sfânta Biserică, acolo unde este mântuirea sufletului nostru.
Dragilor, 
Ceea ce eu scriu, trebuie sa fiţi ferm convinşi ca nu de la mine scriu, ci numai cu PUTEREA  DUHULUI  CELUI  PREA  SFÂNT, numai cu VOIA  LUI  DUMNEZEU.
Eu nu cer nimic de la nimeni, cu acest BLOG!
Nu fac niciun profit bănesc sau material !
Dorm câte 3 -4 ore pe noapte, ca sa pot scrie aici toate câte BUNUL  DUMNEZEU îmi descoperă, pentru ca atunci când ele se adeveresc, voi sa va convingeti de faptul că, nu de la mine am scris, pentru că nu aveam de unde sa stiu eu dinainte, ci am scris numai cu VOIA si cu PUTEREA  DUHULUI  CELUI  PREA  SFÂNT.
De ce scriu? PORUNCĂ  am primit de la MÂNTUITORUL  HRISTOS, ca sa scriu toate câte văd si toate câte aud, pentru că toate se vor adeveri, si asa ,cei care vor citi se vor intoarce la CREDINŢĂ.
Acesta este castigul meu cel mai de preţ ! Sa -mi aduc Semenii la IISUS HRISTOS, prin toate câte scriu de la HRISTOS !                          

Acesta este singurul si unicul scop al vietii mele, sa întorc oamenii la CREDINŢĂ si să-i fac mai buni si mai credinciosi.
                                          Cu dragoste, Maria.

AM VAZUT POGORAREA SFANTULUI DUH , ASA CUM S-A PETRECUT ACUM 2000 DE ANI !

                                                                   31 Mai 2026!

       

                                           Dragii mei,

În aceasta dimineata, ma trezeste un glas care spune ceva uimitor.

Glasul spunea asa ,dragilor:

                  "Aud Tămâia! Aud Clopotele!

               Se aude până la noi !

Clipă în care dragii mei, vad inspre Rasarit o cladire extrem de inalta ,cladire ce parca se unea cu Cerul.

Numai că,aceasta cladire era inclinată destul de tare spre spate. Multime de oameni lucrau la aceasta cladire si tot voiau ca s-o ridice si  mai mult.

                          

Brusc,se aude un Tunet cumplit din Cer,un Vuiet mare, si vad cum din Cerul Sfant cad precum ploaia torentiala, niste fulgere alb -albastre  care au cuprins intreaga cladire de jos in sus, au inconjurat-o precum se urca o ederă pe pereti.

Chiar daca fulgerele alb- albastre au cuprins intreaga cladire, o vad tot la fel de inclinata spre spate, iar in faţa acestei cladiri uriase ,vad multime de oameni care vorbeau unul cu altul si priveau la cladirea ce parca se tot inclina spre Pămant,pana sa fie jos la orizontala.

Si iarasi un vuiet puternic vine din Cer, iar acum, vad deasupra crestetului fiecarui om care lucra la acest TURN,vad precum sunt pastaile de roscove ca formă,vad mici fulgere de foc,late si rosii la culoare.

Culoarea limbilor de foc, era precum sunt visinile bine coapte.

Fiecare limba de foc atingea crestetul fiecarui om ce privea cu uimire, cum TURNUL BABEL era culcat la Pămant de fulgerele alb-albastre ce l-au prins ca intr-o pânza de păianjen, si astfel ,nimeni nu era ranit.
            

In clipa urmatoare,cand TURNUL era deja la Pămant , oamenii incercau sa vorbeasca unii cu altii dar nu se mai intelegeau. 

Din multimea de cateva sute de oameni care vorbeau aceeasi limba inainte ca TURNUL sa fie la orizontala, acum vedeam  cum oamenii disperati  se cautau unii pe altii după cuvintele pe care le rosteau, si abia daca se mai formau grupuri mici de 3 -4 persoane care vorbeau aceeasi limba.

Si astfel dragilor, s-au format multe grupuri mici de 3 -4 persoane,care vorbeau aceeasi limba si puteau sa se inteleaga intre ei.

MINUNEA se întamplase !

 DUMNEZEU a oprit nebunia lor de a tot construi varful TURNULUI ca sa ajunga la EL.

 Întâi a pus la Pămant TURNUL cu ajutorul fulgerelor alb-albastre ,fulgere care l-au infasurat ca un balot de jos din temelii pana au ajuns la varf, după care, l-au culcat fara probleme la Pămant.

Apoi ,a trimis limbile de foc pe crestetul fiecaruia, si astfel, le-a incurcat limbile  si nu s-au mai putut intelege .

Acest fapt i-a convins ca trebuie sa se opreasca din nebunia lor si sa nu mai construiasca nimic la TURNUL Babel culcat la Pământ.

           

Si iata Prieteni dragi ,cum s-au petrecut lucrurile cand DUHUL CEL PREA SFANT S-a pogorat din CER sub forma de limbi de foc care,au stat deasupra crestetului fiecarui om incurcandu-le limbile vorbirii lor si oprindu-i din nebunia lor de a construi un TURN prin care sa ajunga la DUMNEZEU.
Putem sa ajungem si noi la DUMNEZEU fratilor, dar nu construind o cladire inalta, ci intarindu-ne in Credinta, facand fapte de milostenie,iubindu-ne Aproapele, mergand la Sfanta Biserica macar in ziua Sfintei Duminici, spovedindu-ne la Preot si primind pe IISUS HRiSTOS în inima si-n sufletul nostru, prin ÎMPARTASIREA cu PREA SCUMP si PREA SFANT TRUP si SANGELE DOMNULUI, Amin!
De vom face asa,ne vom cladi SCARA la CER si vom dobandi un loc în ÎMPĂRĂTIA LUI DUMNEZEU si a MAICII DOMNULUI.
Asa sa ne ajute PREA SFANTA TREIME si MAICA LUMINII,Amin!
Cu dragoste,Maria.

P.S.

Turnul Babel

Mareste imaginea.

"In vremea aceea era in tot pamantul o singura limba si un singur grai la toti. Purcezand de la rasarit, oamenii au gasit in tara Senaar un ses si au descalecat acolo. Apoi au zis unul catre altul: "Haidem sa facem caramizi si sa le ardem cu foc!" Si au folosit caramida in loc de piatra, iar smoala in loc de var. Si au zis iarasi: "Haidem sa ne facem un oras si un turn al carui varf sa ajunga la cer si sa ne facem faima inainte de a ne imprastia pe fata a tot pamantul!"

Atunci S-a pogorat Domnul sa vada cetatea si turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. Si a zis Domnul: "Iata, toti sunt de un neam si o limba au si iata ce s-au apucat sa faca si nu se vor opri de la ceea ce si-au pus in gand sa faca. Haidem, dar, sa Ne pogoram si sa amestecam limbile lor, ca sa nu se mai inteleaga unul cu altul.

Si i-a imprastiat Domnul de acolo in tot pamantul si au incetat de a mai zidi cetatea si turnul. De aceea s-a numit cetatea aceea Babilon, pentru ca acolo a amestecat Domnul limbile a tot pamantul si de acolo i-a imprastiat Domnul pe toata fata pamantului." (Facere 11, 1-9)

Turnul Babel

Turnul Babel este amintin, pentru prima data, in Vechiul Testament, in fragmentul citat mai sus. O povestire asemanatoare, sumeriana insa, se pastreaza in opera "Enmerkar si Domnul Arattei". Cuvantul "babel" provine de la akkadianul "bab-ilim", care inseamna "poarta spre Dumnezeu". De asemenea, "babel" ar putea sa mai insemne si "confuzie", "amestecare".

De la acest eveniment biblic a luat nastere expresia "ca la turnul Babel", care semnifica o amestecatura de lucruri sau de idei confuze, o intreprindere sortita esecului, o reuniune haotica, unde toti vorbesc fara sa se poata intelege.

Descendentii lui Noe, lepadand si uitand de inchinarea la singurul si adevaratul Dumnezeu, au ajuns sa inalte acest turn, pentru a ajunge la cer si pentru a dobandi faima. Turnul Babel se vroia a fi o capodopera umana a orasului Babel - Babilon. Babel era un oras unde erau adunati, la acea vreme, toti oamenii de pe pamant, cu totii vorbind o singura limba.

Conducatorul orasului era regele Nimrod, orasul sau fiind primul oras construit dupa Potop. "Nimrod a fost cel dintai viteaz pe pamant." (Facere 10, 8) In cartea Facere nu ni se spune ca regele Nimrod, al carui oras era Babilonul, ar fi ordonat construirea turnului Babel, insa aceasta este marturisita de alte surse, cu sau fara temei.

Hotararea de a ridica un turn care "sa ajunga pana la cer" a fost motivata de mandria si setea de faima a oamenilor. Incetand de a mai sluji lui Dumnezeu, oamenii au inceput a sluji lor insisi. Dumnezeu le-a pedepsit insa mandria, facand ca fiecare sa vorbeasca o alta limba si, din cauza multimii limbilor vorbite de constructori, oamenii sa nu se mai poata intelege intre ei, si deci sa nu poata termina constructia. Nemaintelegandu-se intre ei, oamenii se vor imprastia pe toata fata pamantului.

Turnul Babel

Turnul Babel a fost identificat, in repetate randuri, cu ziguratul lui Marduk, numit Etemenanki. Aceasta teorie nu este acceptata de toti cercetatorii subiectului.Cei care o sustin pornesc insa de la o inscriptie de pe vremea lui Nabopolassar, care spune: " In acea vreme, Marduk mi-a poruncit sa implant adanc in maruntaiele pamantului temeliile turnului Babel, care se cutremurase inaintea domniei mele, gata sa se prabuseasca, si sa-i ridic varful pana la cer." Fiul lui Nabopolassar, Nabucodonosor II (605-562 i.Hr) spune si el: "Am pus cununa peste Etemenanki, ca varful lui sa se ia la intrecere cu cerul."

Turnul Babel apare desenat inca din epoca romana, in picturile murale din Saint-Savin, in mozaicurile Catedralei din Monreale, in Sicilia, in sculptura, la Palatul Dogilor din Venetia, in lucrarea semnata de Bruegel cel Batran si Rafael, in ansamblul decorativ al unei incaperi din Vatican, care cuprinde scene din Vechiul Testament, cat si in lucrarile altor pictori.

Initial, s-a crezut ca Turnul Babel se afla la Borsippa (Birs Nimrud) sau la Aquarquf, la 30 de kilometri de Bagdad, unde au ramas vestigii impresionante ale ziguratelor. Incertitudinea localizarii turnului este fireasca, tinand cont ca acesta a fost daramat pana la pamant. Ruinele orasului din Babilon au fost descoperite de catre arheologi aproape de Hillah, Babil Governorate, Irak.

Istoricul grec Herodot, mare calator si narator fidel, a vizitat Babilonul pe la mijlocul secolului al V-lea i.Hr.. Acesta a vazut numai niste uriase ruine, turnul din Babilon fiind distrus de Xerxes, odata cu cucerirea locului.

O tablita de argila, pastrata astazi in Muzeul Luvru, avand dimensiunile de 20 X 10 cm, a fost descoperita intr-o colectie particulara de parintele Vincent Scheil. Tablita vorbeste despre dimensiunile turnului. Astfel, baza acestuia era patrata, avand fiecare laterala lunga de 90 de metri.

Dupa infrangerea lui Darius, in anul 33 i.Hr, regele Alexandru cel Mare a dorit refacerea orasului Babilon, el vazand in acest loc un potential economic semnificativ. Astfel, el a inceput mai intai cu indepartarea ruinelor vechiului turn, lucrare care a necesitat un efort urias. Pana la inceperea lucrarilor de ridicare a turnului, regele macedonean a murit, planul fiind si el abandonat.

Cladirea Parlamentului din Strasbourg - Uniunea Europeana

In ce priveste arhitectura, cladirea Parlamentului din Strasbourg, Franta, intruchipeaza ideea Turnului Babel. Cladirea actuala reprezinta primul sediu al Uniunii Europene. Cladirea aceasta este numita "Louise Weiss", ea infatisand un turn aparent neterminat. Arhitectura acesteia a fost inspirata de un tablou al lui Brueghel cel Batran, din anul 1563, infatisand Turnul Babel.

Uniunea Europeana a creat un afis, spre a puncta misiunea acesteia in lume. Cele 12 stele ale UE sunt asezate deasupra Turnului Babel, avand drept motto: "Multe limbi, o singura voce." Stelele folosite in afis sunt intoarse, voit sau nu, acestea fiind simboluri satanice recunoscute.

PREDICA PĂRINTELUI CLEOPA ,LA DUMINICA RUSALIILOR !

                Predică la Duminica Cincizecimii

( Despre darul vorbirii în limbi )

Darul limbilor va înceta (I Corinteni 13, 8)

                                          

Iubiţi credincioşi,

Pe cît ne va ajuta mila şi îndurarea lui Dumnezeu astăzi vom vorbi despre încetarea darului vorbirii în limbi în Biserica lui Hristos.
Darul vorbirii în limbi a fost dat de Dumnezeu Sfinţilor Apostoli la Duminica pogorîrii Duhului Sfînt, dar numai pentru o vreme, cu scopul de a se converti mai uşor neamurile păgîne la creştinism.
Într-adevăr, la pogorîrea Duhului Sfînt, Dumnezeu a vorbit iudeilor prin gurile străinilor. Căci iudeii străini, auzind pe apostoli vorbind în limba lor despre faptele minunate ale lui Dumnezeu, au crezut (Fapte 2, 11). Despre darul vorbirii în limbi Apostolul Pavel a proorocit că va înceta în Biserică (I Corinteni 13, 8) deoarece a fost un dar şi un semn numai pentru începutul creştinismului ca să-i convertească mai uşor pe necredincioşi (I Corinteni 14, 22-28). Despre încetarea darului vorbirii în limbi în Biserică, arată luminat şi marele dascăl şi luminător a toată lumea, Sfîntul Ioan Gură de Aur care zice: "Pentru care pricină a fost dat şi luat dintre oameni darul vorbirii în limbi? Nu pentru că Dumnezeu ne necinsteşte, ci pentru că ne cinsteşte foarte mult. Şi iată cum: Oamenii erau atunci mai nepregătiţi, deoarece erau de curînd izbăviţi de idoli şi mintea lor era încă neascuţită şi mai nesimţitoare; erau atraşi şi încîntaţi de toate cele trupeşti, nu aveau încă nici o idee despre darurile netrupeşti şi nu ştiau ce este harul spiritual care se contemplă numai prin credinţă. Pentru aceea se făceau atunci semne. Unele dintre harismele cele duhovniceşti sînt nevăzute şi se înţeleg numai prin credinţă. Iar altele se fac prin semne văzute pentru încredinţarea celor necredincioşi.
Deci, eu acum n-am nevoie de semne. Cel ce nu crede are nevoie de zălog. Dar eu, care nu am nevoie de zălog nici de semne, ştiu că am fost curăţit de păcate, chiar dacă nu aş vorbi în limbi. Cei de atunci, însă, nu credeau dacă nu aveau semn ca mărturie a adevărului în care credeau. Prin urmare li se dădeau semne nu ca unor credincioşi, ci ca unor necredincioşi, ca să devină credincioşi". În acest sens zice marele Apostol Pavel: Limbile sînt spre semn, nu credincioşilor, ci necredincioşilor (I Corinteni 14, 22).

Iubiţi credincioşi,

Pînă aici v-am arătat, nu cu cuvintele mele, ci cu ale Sfintei şi dumnezeieştii Scripturi, că darul vorbirii în limbi a încetat în Biserica lui Hristos şi totodată v-am arătat şi pricina pentru care a încetat, ca să ştiţi şi să puteţi spune şi la cei rătăciţi de la dreapta credinţă, care se laudă că ei ar avea darul vorbirii în limbi.
Dar oare, fraţii mei, seamănă vorbirea lor în limbi cu vorbirea cea adevărată în limbi care a fost la începutul creştinismului? Nicidecum. Căci aceşti pretinşi vorbitori în limbi fac nişte bolboroseli şi nimenea nu înţelege ce spun şi aşa înşeală pe cei ce nu cunosc ce spune Scriptura despre adevărata vorbire în limbi. Noi ştim că glosolalia este vorbirea în limbi, iar pronunţarea unui amestec ciudat de sunete nu poate fi numită vorbire, ci bolborosire. În Sfînta Scriptură este vorba de "limbă" sau de "limbi". Un amestec ciudat de sunete nu poate fi numit vorbire, iar sunetele încîlcite şi gîngave nu pot fi numite "limbi", cîtă vreme sînt neînţelese şi fără nici o rînduială.
Prin darul vorbirii în limbi, Dumnezeu îşi descoperă tainele Sale cele minunate (Fapte 2, 11; I Corinteni 14, 2), însă este de neconceput ca El să facă vreodată vreo descoperire prin bolborosire. Dumnezeu ne-a dat fiecăruia la îndemînă limba noastră maternă, care este mijlocul cel mai bun şi cel mai potrivit pentru a ne face să înţelegem tot ce El ne descoperă. Ori, prin mijlocirea bolboroselilor, Dumnezeu mai mult ne-ar încurca decît ne-ar lămuri.
Aceşti oameni zic că nu sînt înţeleşi cînd vorbesc în limbi, pentru că nu vorbesc oamenilor, ci lui Dumnezeu şi că în duh vorbesc taine (I Corinteni 14, 2). Noi însă învăţăm că cei insuflaţi vorbeau limpede, pe înţeles şi oamenilor şi lui Dumnezeu, uneori putînd fi înţeleşi, iar alteori nu, în funcţie de felul ascultătorilor pe care îi aveau, străini sau localnici. În Ierusalim Apostolii au vorbit oamenilor şi au fost înţeleşi pentru că ascultătorii erau oameni străini de altă limbă (Fapte 2, 1-12).
În Corint însă cei insuflaţi nu vorbeau oamenilor ci lui Dumnezeu, pentru că ei nu aveau în faţă decît localnici neştiutori de alte limbi şi de aceea nimenea nu putea înţelege. În aceste cazuri se poate spune, cu drept cuvînt, că cel ce vorbeşte în limbi (I Corinteni 14, 2) nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, deoarece pentru ascultători cele vorbite de ei sînt taine pe care nu le pot înţelege fără tălmăcire.
Fiecare creştin ar trebui să dovedească prezenţa şi lucrarea Duhului Sfînt în el. Dar prezenţa Duhului Sfînt nu se dovedeşte numai prin vorbirea în limbi. Marele Apostol Pavel zicea că roadele Duhului Sfînt sînt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blîndeţele, înfrînarea, curăţia (Galateni 5, 22-23). Iată, însă, că printre roadele Duhului nu este pomenită vorbirea în limbi, deoarece a fost un dar al Bisericii numai pentru un anumit timp, nu cum sînt cele enumerate mai sus, pe care trebuie să le aibă creştinul din toate timpurile. Cine se dovedeşte că are aceste roade ale Duhului Sfînt, acela are şi pe Duhul Sfînt.
Oare noi ortodocşii nu avem deloc darul vorbirii în limbi? Sau îl avem mai puţin decît alţi creştini? A spune aşa ceva înseamnă a osîndi pe alţii din mîndrie şi a judeca prea părtinitor. Darul vorbirii în limbi nu este un dar obişnuit, ci unul deosebit şi nu este dat fiecăruia (I Corinteni 12, 10). De ce atunci unii sectanţi l-au socotit drept o condiţie a mîntuirii? Apostolul zice: Oare toţi vorbesc în limbi? (I Corinteni 12, 30). Deci şi cei ce nu vorbesc în limbi pot să fie buni creştini în comunitatea creştinilor adevăraţi întrucît nu toţi creştinii au aceleaşi daruri. Atunci cum se poate pretinde ca toţi să aibă darul vorbirii în limbi? Apostolii nu l-au cerut, ba chiar au arătat că între localnici e nefolositor. Nici ei înşişi nu au folosit darul vorbirii în limbi, decît în cazuri extraordinare cînd a avut un anumit rost, cum a fost pogorîrea Duhului Sfînt din Ierusalim. Altfel l-ar fi cerut şi nouă tuturor.
Iată acum care sînt condiţiile principale prin care se poate cunoaşte adevărata glosolalie sau vorbirea în limbi:
1. Cel care vorbeşte într-o limbă insuflată să fie înţeles de toţi cei străini care sînt de faţă (Fapte 2, 1-13).
2. Cînd cineva vorbeşte într-o limbă insuflată între localnici, care nu cunosc lucruri străine, cum a fost cazul din Corint, este nevoie de un alt dar, de acela al tălmăcirii, fără de care vorbirea în limbi este o vorbire în vînt şi o nebunie (I Corinteni 14, 23).
3. Darul vorbirii în limbi nu a fost dat Bisericii pentru totdeauna, cum am arătat, ci a fost dat numai la începutul creştinismului spre a trezi pe păgîni şi pe iudei ca să creadă în Hristos. De aceea Marele Apostol Pavel a arătat că darul vorbirii în limbi va înceta în Biserică (I Corinteni 13, 8).
4. După ce am crezut în Hristos că este Dumnezeu adevărat, nu mai avem nevoie de vorbirea în limbi, deoarece limbile sînt semn, nu pentru credincioşi, ci pentru cei necredincioşi (I Corinteni 14, 22).
5. Chiar la începutul creştinismului darul vorbirii în limbi a fost unul din darurile cele mai mici în Biserică faţă de cel al proorociei (predicii), al tălmăcirii, al dragostei şi altele care erau superioare. Despre aceasta zice Sfîntul Apostol Pavel: De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător (I Corinteni 13, 1).
Este cu totul exclus să se creadă că vorbirea în limbi prin darul Sfîntului Duh ar însemna o bolborosire de vorbe într-o limbă neexistentă sau numai concepută, deoarece atunci nu s-ar mai vorbi de limbi (Marcu 16, 17) şi mai presus de toate ar fi de neînlăturat contrazicerea din Faptele Apostolilor, la capitolul 2. Bolborosirile şi sunetele nearticulate precum şi cuvintele încîlcite pe care le auzim la vorbitorii în limbi în ziua de azi se aseamănă foarte mult cu manifestările păgîne în faţa zeului Dionisos şi cu ale ereticilor montanişti, gnostici şi ţuackeri de mai tîrziu, pe care Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare i-a dat anatema pentru totdeauna.
Aşadar, fraţilor, să ştiţi că este cu totul străină de Duhul lui Dumnezeu vorbirea în limbi a acelor ce li se pare că o au azi, şi îndrăznesc fără de Dumnezeu să răstălmăcească adevărata glosolalie, care a fost cu adevărat un dar harismatic la începutul creştinismului.

Iubiţi credincioşi,

Astăzi este Duminica Cincizecimii, numită şi Duminica Rusaliilor sau Duminica Mare. Astăzi, la 50 de zile de la Înviere şi la zece zile de la Înălţarea Domnului la cer, a fost trimis pe pămînt în chip de limbi de foc Duhul Sfînt Mîngîietorul, a treia persoană a Preasfintei Treimi, "Care din Tatăl purcede", cum mărturisim în Crez. El a fost trimis de către Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru a desăvîrşi opera de răscumpărare şi mîntuire a neamului omenesc prin jertfa Sa de pe Cruce. Mai înainte de patima Sa, Mîntuitorul spunea ucenicilor Săi: De mă iubiţi, păziţi poruncile Mele şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mîngîietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte. Voi îl cunoaşteţi, că rămîne la voi şi va fi în voi va fi. Nu vă voi lăsa orfani. Voi veni la voi... (Ioan 14, 15-18).
În alt loc Mîntuitorul iar făgăduieşte Apostolilor, şi prin ei tuturor celor ce vor crede în El, pe Duhul Sfînt, zicînd: Iar cînd va veni Mîngîietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine (Ioan 15, 26). Iar scopul trimiterii Sfîntului Duh pe pămînt ni-l descoperă Domnul nostru Iisus Hristos, zicînd: Iar cînd va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci cîte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti. Acela Mă va slăvi pentru că din al Meu ia şi vă vesteşte vouă (Ioan 16, 13-14).
Deci ce trebuie să ştim noi despre Sfîntul Duh? Că este a treia persoană a Preasfintei Treimi, că purcede de la Tatăl şi că a fost trimis în lume prin Fiul, după înălţarea Sa la cer. Dar de ce a venit pe pămînt la zece zile după Înălţarea Domnului? Pentru că Fiul lui Dumnezeu, cînd S-a înălţat la cer, a zăbovit cîte o zi la fiecare din cele nouă cete îngereşti pentru a le înnoi şi bucura prin Învierea Sa. A zecea zi, spun unii Sfinţi Părinţi, după ce Fiul S-a aşezat de-a dreapta Tatălui pe tronul slavei Sale, a trimis pe Duhul Sfînt în lume.
De ce se numeşte Sfîntul Duh "Mîngîietorul" şi "Duhul Adevărului"? Pentru că Duhul Sfînt mîngîie pe creştini cît sînt pe pămînt. El mîngîie mamele care nasc şi cresc copii, mîngîie pe copiii orfani, pe săraci, pe infirmi, pe văduve şi pe cei bolnavi şi pe bătrîni. Duhul Sfînt mîngîie şi întăreşte în credinţă şi în răbdare pe mucenicii care rabdă grele chinuri şi îşi dau viaţa pentru Hristos. Duhul Sfînt mîngîie pe credincioşi, pe călugări şi pe slujitorii Bisericii în timpul rugăciunii şi al grelelor ispite care vin asupra lor de la diavol, de la oamenii răi şi din firea lor înclinată spre păcat. Duhul Sfînt mîngîie inimile celor smeriţi şi rîvnitori pentru Hristos şi mustră prin conştiinţă pe cei păcătoşi care nu se pocăiesc.
Duhul Sfînt se numeşte "Duhul Adevărului" pentru că prin El se mărturiseşte şi se apără dreapta credinţă pe pămînt, se întăresc dogmele ortodoxe, se vesteşte Sfînta Evanghelie în lume, se inspiră sfinţii, proorocii, ierarhii, preoţii şi cuvioşii care păstoresc Biserica lui Hristos, care vestesc cele viitoare şi povăţuiesc sufletele pe calea mîntuirii. Pe toate le sfinţeşte, le îndreptează şi le călăuzeşte "la tot adevărul" Duhul Sfînt, care rămîne cu noi "în veac", adică şi pe pămînt şi în cer, după mutarea noastră la cele veşnice. Duhul Sfînt "va mărturisi" despre Hristos că este Fiul lui Dumnezeu Mîntuitorul şi Judecătorul lumii şi "va vesti", adică va descoperi celor aleşi tainele Sale cele viitoare. Tot Duhul Sfînt va mustra şi va vădi necredinţa celor lepădaţi de Dumnezeu, eresul şi reaua credinţă a sectelor rupte din sînul Bisericii, ca şi răutatea păcătoşilor robiţi de păcate şi nepocăiţi.
Dar de ce a venit Sfîntul Duh Duminica şi în chip de limbi de foc s-a aşezat pe capetele Sfinţilor Apostoli aflaţi în foişorul Cinei din Ierusalim? Domnul a înviat Duminica, în ziua cea dintîi a săptămînii, şi tot Duminica pe la orele nouă dimineaţa S-a coborît Duhul Sfînt peste Apostoli, ca să sfinţească această zi, ca zi de odihnă veşnică a creştinilor în locul sabatului Legii Vechi şi să ne îndemne Duminica dimineaţa, mai ales la biserică, pentru a asculta Sfînta Liturghie şi cuvîntul de învăţătură din Evanghelie.
Limbile de foc ce s-au aşezat peste Apostoli ca un vuiet şi suflare de vînt ce vine repede (Fapte 2, 1-4) simbolizau focul Duhului Sfînt ce avea să ardă toată necredinţa, tot eresul şi păcatul în lume.
Prin limbile de foc ale Duhului Sfînt s-au sfinţit cei doisprezece Apostoli, s-a întemeiat în lume Biserica şi urma să se hirotonească diaconi, preoţi şi episcopi. Prin acest foc dumnezeiesc urmau să se săvîrşească cele şapte Taine ale Bisericii şi să se reverse peste creştini harul mîntuitor al Duhului Sfînt.

Iubiţi credincioşi,

Iată cît de mare este praznicul de astăzi! S-a înălţat Hristos la cer de-a dreapta Tatălui, dar a venit la noi Duhul Sfînt Mîngîietorul, ca să ne sfinţească, să ne călăuzească, şi să lucreze mîntuirea sufletelor noastre. Noi toţi care ne închinăm cu dreaptă credinţă Preasfintei Treimi, ne împărtăşim cu harul Duhului Sfînt prin cele şapte Sfinte Taine întemeiate de Hristos. Prin botez devenim fii ai lui Dumnezeu după dar şi fii ai Bisericii Ortodoxe. Prin taina Ungerii cu Sfîntul Mir primim pecetea harului Duhului Sfînt.
Prin spovedanie ne spălăm şi ne dezlegăm de păcatele făcute după botez, tot cu puterea harului dumnezeiesc, care împreună cu Botezul şi Mirungerea revarsă peste noi cel mai mult harul mîntuitor al Duhului Sfînt. La fel şi ultimele trei Taine şi mai ales Preoţia, ne împărtăşesc în viaţă harul mîntuirii, prin care ne curăţim, ne iluminăm şi ne sfinţim în Hristos.
Datoria noastră principală este să nu întristăm pe Duhul Sfînt care este în noi de la botez, prin păcate.
Nici să alungăm pe Sfîntul Duh de la noi prin necredinţă, mîndrie, desfrînare, ucidere şi mai ales prin căderea în cursele sectelor. Am greşit? Să ne pocăim de îndată ca să nu ne părăsească Duhul Sfînt. Spovedania şi Sfînta Împărtăşanie ne ajută în viaţă cel mai mult la mîntuire. Să nu le amînăm la bătrîneţe, ca să nu murim aşa, că nu ne putem mîntui fără dezlegarea păcatelor şi fără Trupul şi Sîngele lui Hristos.
Să fugim de păcate, că păcatul îndepărtează Duhul Sfînt de la noi. Să ne ferim de adunări şi învăţături sectare, că acelea nu au Biserică nici harul Duhului Sfînt. Vrem să ştim tainele credinţei? Să citim cărţi sfinte şi să cerem sfatul preoţilor. Vrem să vorbim limba îngerilor, care este cea mai frumoasă? Să ne rugăm din inimă cu smerenie şi lacrimi şi să lăudăm pe Dumnezeu acasă şi în Biserică.
Prin rugăciune vorbim cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu Apostolii, cu sfinţii din cer şi cu oamenii de pe pămînt. Rugăciunea este cea mai preţioasă vorbire duhovnicească în limba Duhului Sfînt. Vrem să biruim răutatea lumii şi a diavolului? Să iubim curat pe toţi oamenii, să iertăm şi să ajutăm după putere pe toţi. Vrem să lăudăm pe Duhul Sfînt? Să rostim zilnic rugăciunea "Împărate ceresc Mîngîietorule". Vrem să lăudăm cu toţii îngerii şi cu toţi sfinţii pe Preasfînta Treime? Să cîntăm adesea "Sfinte Dumnezeule", lăudînd pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfînt. Amin.