OCHII LUI DUMNEZEU ! ESTE MOMENTUL CA LUCRAREA ACEASTA SCUMPĂ , SĂ VIE CU VOI CU TOŢI !

         

                                                Dragii mei,

In aceasta dimineata, m-a trezit o lumina alba si stralucitoare  ,lumina ce-mi arata Cerul Imparatiei Lui Dumnezeu,Cer care arata dumnezeiesc de frumos. Culorile Cerului Lui Dumnezeu sunt vii,sunt stralucitoare si catifelate ,asa cum nu exista pe pamant.
Brusc, imi aud propriul glas, fara ca eu sa deschid gura mea, era glasul sufletului meu care spune cu dragoste infintă aşa :

          "Tu esti Dumnezeul meu, Doamne ,si noi toti suntem Lucrul Mainilor Tale !"

Clipă în care, în Cerul bleu stralucitor, in Cerul văzut de noi,se intâmplă O  MARE  MINUNE !
Cerul senin obisnuit se deschide in două părţi, se trage precum o cortina ,atat  in stanga cat si in dreapta.
In acest Cer bleu, a apărut Cerul  in care erau  Ochii Lui DUMNEZEU .
Acest Cer in care erau Ochii Lui DUMNEZEU, era un Cer ca din Soare.

Asa cum arata Soarele pe Cerul nostru de vara, tot asa arăta Cerul Lui DUMNEZEU,adica,un Cer numai din Soare.
Era un Cer stralucitor, cât o mie de Sori la un loc !
Aici, in mijlocul Cerului de Soare ,au apărut doua romburi la verticală, asezate la distanţă mică unul de altul, exact ca doi ochi .
Rombul la interior avea culoarea liliacului roziu, cu nuanţe de violet.
În fiecare Romb, in mijlocul lui, era cate un ochi ca de soare,un auriu intens rupt ca din soare. 
Ambele romburi (ambii ochi), străluceau orbitor de tare in roziul din romb.
În jurul Ochilor Lui DUMNEZEU , a apărut o Lumina alba si orbitor de strălucitoare.
In acest moment , aud glas din Cerul sfant al Lui Dumnezeu, adica, din Cerul cu acesti doi ochi ai Lui Dumnezeu ,glas care spune tare si rasunator asa:
                   " Este momentul ca Lucrarea,această Lucrare scumpă ,sa vie cu voi cu toti !"
Apoi ,in cealalta clipă tresalt puternic in patul meu, exact ca la un şoc electric ,deschid ochii  si am lacrimi pe obraji. Asa ,cu mâna tremuranda de emotii si de bucurie divina, ma grabesc a-mi nota repede in caietul meu de suflet, caiet ce -l ţin sub căpătâiul meu zi si noapte.
Dragilor,ceea ce eu fac cu tot ce am adunat in cei 27 de  ani si pana in prezent, este  cu adevărat O  LUCRARE  a Lui DUMNEZEU ,asa precum Însusi  DUMNEZEU ne-a grait noua, prin Mesajul de mai sus. 

Dragii mei, eu ştiu ca toate câte trăiesc, au un anume scop . Care este acest scop al Lui Dumnezeu? Eu nu-l cunosc pe deplin. 
Dar, ceea ce va urma va fi ceva dumnezeiesc  de frumos si de minunat, si multi oameni, extrem de multi dintre cei care se autodeclarau ATEI convinsi, se vor intoarce la CREDINŢĂ, se vor intoarce la Bunul DUMNEZEU ,căindu-se ca au ratacit CALEA.
Aveţi grijă fraţilor, aveti grija ca sa nu rataciţi CALEA  cea bineplăcuta Lui DUMNEZEU .
Mergeti la Sfanta BISERICA in zilele de Sfantă  Sărbătoare,participaţi la Sfanta  şi Dumnezeiasca LITURGHIE, marturisiti-vă la PREOT, faceţi fapte de milostenie celor saraci, tineţi Post daca puteti,atunci cand este oranduit de BOR si rugati-va neincetat.

Asta inseamna dragilor , ca atunci cand mergem pe strada sau la munca, decat sa cantam sau sa fredonam nu stiu ce melodie, mai bine inalţăm în gândul nostru O RUGACIUNE pe care o stim sau si cea mai scurta, adica,RUGACIUNEA inimii care este asa:
                           "Doamne Iisuse Hristoase,Fiul Lui Dumnezeu ,milostiv fii mie pacatosul (a),Amin!"

                     Ca intotdeauna, cu dragoste MARIA !

LA MULTI ANI TUTUROR CELOR CARE PURTATI NUMELE SFANTULUI STEFAN !

                               27 Decembrie 2025,

SFANTUL STEFAN,primul Diacon si martir al Bisericii Crestin Ortodoxe!

LA MULTI ANI, Prieteni dragi sufletului meu!

Ma rog la Bunul Dumnezeu si la Maicuta Domnului ca sa fiti sanatosi,fericiti si ocrotiti de Duhul Sfant si de Maicuta Domnului cu Sfintii Săi!

Cu iubire si cu multa dragoste sufleteasca, pentru voi toti, Maria Ghiorghiu!

  

Acatistul Sfantului Stefan Stefan - Sfant Arhidiacon!

 

27 Decembrie 2025 - SFANTUL STEFAN !

Acatistul Sfantului Stefan

Mareste imaginea.

Acatistul Sfantului Stefan

Stefan - Sfant Arhidiacon!

(27 decembrie)

Rugaciunile incepatoare

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
 

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
 

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
 

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
 

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
 

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele si Icoasele

Condacul 1

Apostole al lui Hristos cel mai intai intre diaconi, intarire mucenicilor, cel ce marginile lumii le-ai sfintit cu chinurile si minunile tale; sufletele credinciosilor le-ai luminat, pe cei ce te cinstesc cu credinta mantuieste-i din toate nevoile, ca sa cantam tie: Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Icosul 1

Ingerii vazind patimirea ta, s-au mirat de rabdarea ta, si cu dragoste au laudat nevointele tale zicand :

Bucura-te, inger intrupat;

Bucura-te, ca pe Dumnezeu ai iubit cu adevarat;

Bucura-te, ca patimilor Lui ai urmat;

Bucura-te, indreptatorule la fapte bune;

Bucura-te, ca pentru lege ti-ai pus sufletul;

Bucura-te, ca prin patimire ai indemnat pe toti a urma tie;

Bucura-te, usa mucenicilor;

Bucura-te, intarirea credinciosilor;

Bucura-te, lauda nevoitorilor;

Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 2

Nesuferind iudeii ravna ta cea dumnezeiasca, cu care graiai impotriva lor si-i mustrai cu indrazneala, s-au pornit asupra ta sa te ucida pentru ca ei nu stiau sa cante: Aliluia!

Icosul 2

Inversunata rautate a iudeilor si locul nebuniei lor le-au varsat asupra ta; si s-au pornit cu pietre a te ucide pe tine, ca pe un miel nevinovat; iar noi cinstind ravna ta, zicem:

Bucura-te, suflet de diamant;

Bucura-te, trup neintinat;

Bucura-te, vointa infocata catre Hristos;

Bucura-te, ca El te-a incununat frumos;

Bucura-te, ca raza Dumnezeirii ai vazut;

Bucura-te, Ca pe Fiul lui Dumnezeu iudeilor L-ai vestit;

Bucura-te, ca ei din pricina aceasta au innebunit;

Bucura-te, ca fata lor s-a ingalbenit;

Bucura-te, ca sufletul lor s-a amarat;

Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 3

Sfintii Apostoli vorbind cu indrazneala la adunarea lor crestinilor, au zis: nu se cuvine a sluji meselor, ci lui Dumnezeu; atunci ai fost ales a fi ocrotitor sarmanilor, spre a-i invata sa cante: Aliluia!

Icosul 3

Fiind ales arhidiacon, ai facut multe minuni cu darul cel dat tie de la Dumnezeu, spre intarirea celor ce te vedeau; de aceea vrednic esti de acestea:

Bucura-te, arhidiacone;

Bucura-te, apostole minunate;

Bucura-te, ca pe bolnavi ai vindecat;

Bucura-te, ca pe credinciosi ai intarit;

Bucura-te, ca pe evrei cu indrazneala ai mustrat;

Bucura-te, ca pe Hristos L-ai aratat Mesia cel adevarat;

Bucura-te, ca fariseii de aici s-au indemnat spre a te ucide;

Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 4

Fiind adunate toate neamurile in Templul lui Solomon si in sinagoga lor, ai fost parat ca strici Legea si necinstesti locul cei sfant, hulindu-te fara dreptate; iar tu cantai din inima: Aliluia!

Icosul 4

Stand tu in mijlocul celor nedrepti, ca un inger intre ucigasi, ai zis: O, barbatilor, nu va inselati, ca Iisus Hristos Mesia nu in locasuri facute de maini omenesti locuieste, ci in sufletele celor ce striga cu credinta: Hristos este Dumnezeu adevarat; iar noi zicem tie acestea:

Bucura-te, ca stand intre iudei ca un inger te-ai aratat;

Bucura-te, ca gura lor cea inveninata o ai astupat;

Bucura-te, ca ochii lor au sangerat privindu-te;

Bucura-te, ca toata istoria de la Adam si Moise le-ai aratat;

Bucura-te, ca ei acestea auzind, si-au astupat urechile;

Bucura-te, ca i-ai mustrat ca Ilie ravnitorul;

Bucura-te, ca i-ai aratat pe ei a fi impotrivitori Duhului Sfant;

Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 5

Dumnezeiescul har intarindu-te pe tine, inaintea iudeilor ai zis cu indrazneala, ca a venit Mesia cel adevarat; iar ei necrezand, s-au pornit asupra ta cu manie. Dar tu, vesel fiind, radeai de nebunia lor, cantand: Aliluia!

Icosul 5

In zadar s-au tulburat iudeii asupra ta, ca stand la loc inalt ai strigat cu mare glas: iata vad cerurile deschise si pe Fiul lui Dumnezeu stand de-a dreapta Tatalui; iar noi mirandu-ne de indrazneala ta, graim tie acestea:

Bucura-te, om ingeresc;

Bucura-te, ingere pamantesc;

Bucura-te, piatra nesfaramata;

Bucura-te, propovaduitorule al lui Hristos;

Bucura-te, urmatorule al blandului Iisus;

Bucura-te, ca ai biruit cu puterea Lui;

Bucura-te, ca El ti-a gatit cununa rabdarii;

Bucura-te, ca in ceruri te salasluiesti;

Bucura-te, ca acolo vezi pe Sfinta Treime;

Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 6

Mucenice si Arhidiacone Stefane, ca sa intaresti pe credinciosi, ai facut rugaciuni pentru ucigasii tai; deci roaga-te si pentru noi si ne izbaveste de toate nevoile si de vrajmasii nostri si pazeste pe credinciosii crestini de erezii, ca sa cante lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

Neamul evreiesc fiind invatat la uciderea proorocilor, s-a pornit asupra ta cu vifor de manie, si te-a scos afara din cetate, ca sa te ucida; dar noi te cinstim cu laude ca acestea:

Bucura-te, urmatorule al patimilor lui Hristos;

Bucura-te, caci ca El ai fost batjocorit;

Bucura-te, ca afara de porti ai patimit;

Bucura-te, ca toate chinurile Lui in trupul tau le-ai inchipuit;

Bucura-te, ca negutatoria sufletului bine o ai chibzuit;

Bucura-te, ca dreapta credinta pana la sfarsit o ai pazit;

Bucura-te, ca rabdarea ta a strabatut cerurile;

Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 7

Saul, fiind foarte ravnitor dupa Legea cea parinteasca, sufla cu ingrozire asupra ta, vrand cu mii de maini sa te ucida; dar neputand el face aceasta, a pazit hainele ucigasilor, ca nu stia sa cante: Aliluia!

Icosul 7

Valea lui Iosafat fiind indestulata de pietre, iudeii cei blestemati acolo te-au scos ca sa te ucida, ca pe un miel nevinovat; dar fiindu-ne jale de tine, cu lacrimi zicem tie acestea:

Bucura-te, suflet nevinovat;

Bucura-te, trup neintinat;

Bucura-te, ca Duhul Sfant te-a umbrit;

Bucura-te, ca Saul, rudenia ta, la credinta crestineasca a venit;

Bucura-te, ca si el asemenea a patimit;

Bucura-te, ca rabdarea ta pe multi i-a intarit;

Bucura-te, ca prin tine Domnul s-a preaslavit;

Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 8

Preasfanta Fecioara, Maica Domnului Iisus, impreuna cu ucenicul cel iubit stand la loc inalt si privind spre patimirea ta, se ruga pentru tine, invatandu-ne pe noi ca sa ne rugam unul pentru altul, si sa cantam cu credinta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

Mucenice al lui Hristos Stefane, dulci si lesnicioase ti se pareau chinurile, cand vedeai pe Iisus privindu-te si pe Sfanta Maica Sa rugandu-se pentru tine; iar noi, incredintandu-ne indraznelii tale celei catre Dumnezeu, cantam tie aceste laude:

Bucura-te, ca ele ti s-au facut tie flori spre incununare;

Bucura-te, ca prin ele ai castigat mare indrazneala la Dumnezeu;

Bucura-te, rugatorule pentru sufletele noastre;

Bucura-te, cel ce ne izbavesti pe noi de vrajmasi;

Bucura-te, cel ce impaci sufletele celor invrajbiti;

Bucura-te, prietenul lui Dumnezeu cel curat;

Bucura-te, ca rugandu-te pentru noi vei fi ascultat;

Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 9

Fiii piericiunii cei bautori de sange, intunecati fiind la minte de tatal lor satana, si-au plinit pofta lor ucigandu-te cu pietre pe tine care te rugai pentru ei si cantai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

Dumnezeiasca pronie a sadit in inima ta frica Sa, si te-a indemnat a rabda azvarliturile de pietre, a ne intari pe noi spre dragostea lui Dumnezeu si a grai tie acestea:

Bucura-te, purtatorule de chinuri;

Bucura-te, biruitorul iudeilor;

Bucura-te, fierbinte rugatorule al Mantuitorului;

Bucura-te, cel ce te milostivesti de toti credinciosii;

Bucura-te, Apostole preaminunate;

Bucura-te, aratatorule de taine adevarate;

Bucura-te, ca rugandu-te ai adormit;

Bucura-te, ca sufletul tau Dumnezeu ca o jertfa l-a primit;

Bucura-te, scaparea celor necajiti;

Bucura-te, ocrotirea diaconilor;

Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 10

Imparatul slavei, Domnul Iisus, primind sfantul tau suflet in cerul cel vazut de tine deschis, si salasluindu-te langa scaunul Dumnezeirii, nu ne uita pe noi cei cuprinsi de multe nevoi si de ispitele vietii; ci te roaga pentru noi si ne intareste in rabdarea si in dragostea cea catre Dumnezeu, spre a canta: Aliluia!

Icosul 10

Trupul tau cel zdrobit de pietre fiind aruncat spre mancare fiarelor si pasarilor, zacea neingropat; dar maritui Gamaliel, cu fiul sau, l-au ingropat cu cinste, zicand catre tine asa:

Bucura-te, soare stralucitor;

Bucura-te, blandule mielusel;

Bucura-te, mantuitorule de suflete;

Bucura-te, risipitorule de vrajmasi;

Bucura-te, al Evangheliei propovaduitor;

Bucura-te, sprijinitorul vaduvelor;

Bucura-te, mustratorul iudeilor;

Bucura-te, binefacatorul tuturor;

Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 11

Imparateasa Evdochia, venind la cetatea Ierusalimului si afland locul unde ai fost tu ucis, cu lacrimi a sarutat pamantul cel rosit candva cu sangele tau; si zidind biserica preafrumoasa, ca sa se preaslaveasca Dumnezeul minunilor, a pus intr-insa cinstitele tale moaste, ca vazandu-te credinciosii sa cante lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

Imparate Sfinte, preadulce Iisuse, primeste pe patimitorul Tau ca mijlocitor pentru mantuirea noastra si pentru sporirea in fapte bune; pentru ca indreptandu-ne viata, sa graim cu dragoste catre patimitorul Tau, unele ca acestea:

Bucura-te, viteazule ostas;

Bucura-te, propovaduitorule al lui Dumnezeu;

Bucura-te, mostenitorule al cerestii imparatii;

Bucura-te, al lumii invatator;

Bucura-te, pazitorule al legii stramosesti;

Bucura-te, ocrotitorule al tarilor crestinesti;

Bucura-te, intarirea ostasilor crestini;

Bucura-te, cel ce surpi pe vrajmasii vazuti si nevazuti;

Bucura-te, impodobitorul bisericilor;

Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 12

Faclie luminoasa fiind tu, nu putem a te lauda pe tine, cel ce ai pus in uimire pe ingeri prin patimirile tale; ci tu cu darul cel dat tie de la Dumnezeu, invata-ne pe noi a avea evlavie si credinta catre toti sfintii, ca impreuna cu tine sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Intrupandu-Se Fiul lui Dumnezeu, a izvorat multime de mucenici, intre care tu ai fost cel dintai, aratandu-le calea spre patimire si indemnandu-ne pe noi a zice tie unele ca acestea:

Bucura-te, rugatorule fierbinte pentru neamul crestinesc;

Bucura-te, cel ce ai biruit tot sfatul diavolesc;

Bucura-te, cel ce cu rugaciunile tale mangai pe toti;

Bucura-te, cel ce prin patimirile tale gonesti demonii;

Bucura-te, ca pe cei ce te cinstesc, ii faci sanatosi;

Bucura-te, ca cei ce te lauda vor castiga mila ta;

Bucura-te, mangaierea celor intristati;

Bucura-te, grabnicule ajutator al celor ce te cheama;

Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Condacul 13

O, preadulce mucenice al lui Hristos Stefane, primeste aceasta putina rugaciune din gurile noastre cele de tina si te roaga pentru noi nevrednicii, ca prin rugaciunile tale sa ne mantuim de mania lui Dumnezeu si de ceasul cel infricosator al Judecatii; ca impreuna cu tine sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

(acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice iarasi Icosul intai

Ingerii vazind patimirea ta, s-au mirat de rabdarea ta, si cu dragoste au laudat nevointele tale zicand:

Bucura-te, inger intrupat;

Bucura-te, ca pe Dumnezeu ai iubit cu adevarat;

Bucura-te, ca patimilor Lui ai urmat;

Bucura-te, indreptatorule la fapte bune;

Bucura-te, ca pentru lege ti-ai pus sufletul;

Bucura-te, ca prin patimire ai indemnat pe toti a urma tie;

Bucura-te, usa mucenicilor;

Bucura-te, intarirea credinciosilor;

Bucura-te, lauda nevoitorilor;

Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane !

si Condacul intai

Apostole al lui Hristos cel mai intai intre diaconi, intarire mucenicilor, cel ce marginile lumii le-ai sfintit cu chinurile si minunile tale; sufletele credinciosilor le-ai luminat, pe cei ce te cinstesc cu credinta mantuieste-i din toate nevoile, ca sa cantam tie: Bucura-te, intaiule mucenice si Arhidiacone Stefane!

Apoi se zice aceasta rugaciune:

Sfinte mare mucenice al lui Hristos Stefane, cel ce ai proslavit pe Dumnezeu intru madularele tale cele mucenicesti, nu ne trece cu vederea pe noi, cei cuprinsi de nevoi si ispite; ci te roaga pentru noi Preamilostivului Dumnezeu ca sa impace lumea, si sa departeze de la noi pe tot vrajmasul cel pornit asupra noastra, prin mania lui Dumnezeu pentru pacatele noastre.

Roaga-te, sfinte al lui Dumnezeu cu aceeasi caldura cu care te-ai rugat pentru ucigasii tai; roaga-te sa departeze de la noi furia celor fara de Dumnezeu si sa ne apere pe noi, poporul Sau cel nou ales, ca prin rugaciunile tale fiind mantuiti, sa laudam bunatatea lui Dumnezeu cea nespusa si pe tine sa te marim in vecii vecilor. Amin!

ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFANT , PREZENT LA ZIUA NATIONALA A ROMÂNIEI !

                                         

                                  LA  MULTI  ANI  ROMANIA,
                                      LA MULTI  ANI  ROMÂNI !

                                30 Noiembrie 2017 ora 22,47 !

                                   Dragii mei,

În aceasta noapte dragilor,in timp ce scriam aici pe Blog, am avut onoarea ca sa primesc în camera mea,chiar langa mine, un musafir cu totul si cu totul deosebit.
Desi eram cu ochii pe monitor,vad dragilor în stanga mea, pe insusi STEFAN CEL MARE si sfant , DOMN al MOLDOVEI !
DOMNITORUL  MOLDOVEI era imbracat in haine aurii ,iar pe capul său avea COROANA .
Era viu ,de parca ar trai acum in zilele noastre.
STEFAN CEL MARE statea pe un TRON inalt si era inconjurat de o Lumina alb-aurie.
Era bucuros si fericit, ma privea cu mare bucurie, semn ca era tare fericit ca BUNUL DUMNEZEU i-a ingaduit ca sa vina in ajunul ANIVERSARII ZILEI NATIONALE a ROMÂNIEI, si sa-l vad pe TRONUL său de DOMN al MOLDOVEI !
La chip ,STEFAN CEL MARE era slabuţ si cu faţa alungita,iar mustata -i era subtire si adusa pana la coltul buzelor.Avea cred eu ,pâna în 40 de ani, asa cum eu l-am vazut in stanga mea,fiind inconjurat de un Izvor de LUMINA DIVINA .
Dragii mei,ori priveam la Soarele de pe Cer,ori la STEFAN CEL MARE si SFANT ,era acelasi lucru; atat de tare era cuprins de stralucire.
Totul a durat circa 5 -6 secunde,după care a disparut.
Iar eu am ramas deosebit de placut surprinsa, de vizita DOMNITORULUI MOLDOVEI în camera mea,in ALTARUL SUFLETULUI meu.
Iata si un Cantec minunat:

, Ștefan cel Mare și Sfânt, a fost domnul Moldoveiîntre anii 1457 și 1504

Cantecul lui Stefan cel Mare - YouTube

▶ 3:26

https://www.youtube.com/watch?v=nMRHL-Ay4ic

Sep 27, 2011 - Uploaded by Andrei8654

O altfel de istorie - 5 lucruri pe care nu le stii despre Stefan cel Mare - Duration: 7:

.
Dragii mei, din dragoste si pretuire aleasa pentru DOMNITORUL MOLDOVEI STEFAN CEL MARE si SFANT (a fost canonizat de BOR in anul 1992  ),am adus aici, de pe net,mai multe detalii despre DOMNITORUL MOLDOVEI STEFAN CEL MARE.
Iata:
Ștefan cel Mare a fost un mare sprijinitor al culturii și al bisericii, ctitorind un număr mare de mănăstiri și biserici atât în Moldova, cât și în Țara Românească, Transilvania sau la Muntele Athos. Pentru aceste merite a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română, cu numele de Ștefan cel Mare și Sfânt, la 20 iunie 1992.

DOCUMENTAR: Ștefan cel Mare și Sfânt, domn al Moldovei (1457-1504)

Mormântul domnitorului Ștefan cel Mare de la mănăstirea Putna
Foto: (c) PAUL BUCIUTA / AGERPRES ARHIVA

La 20 iunie 1992, a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română: Dreptcredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt.

Cel mai de seamă descendent al descălecătorilor maramureșeni ai Țării Moldovei, intrat în istorie sub numele de Ștefan cel Mare, s-ar fi născut pe la 1434 la Borzești, fiind întâiul fiu al voievodului Bogdan al II-lea (1449-1451) și al soției sale Oltea.

Asociat la tron și purtând titlul de ''voievod'' în vremea domniei tatălui său, viitorul domn luase calea pribegiei, petrecând câțiva ani în Transilvania, unde Iancu de Hunedoara (1441-1456) i-a oferit probabil adăpost în virtutea tratatului din 1450. Aici s-a familiarizat cu tacticile militare ale acestuia, care îmbinau elemente de artă militară din estul, centrul și apusul Europei. 
Statuia domnitorului Ștefan cel Mare, ridicată în curtea bisericii Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Iași
Foto: (c) PAUL BUCIUTA / AGERPRES ARHIVA

Cu o forță militară pusă la dispoziție de către Vlad Țepeș (1448; 1456-1472; 1476), la care s-au adăugat partizanii săi din sudul Moldovei, Ștefan cel Mare a obținut o victorie categorică la Doljești (Dolhești), în ziua de 12 aprilie 1457, asupra oastei lui Petru Aron, obligându-l pe acesta să se retragă la Camenița.

Pe câmpul de la Direptate, situat mai degrabă în apropierea locului luptei abia încheiat, adică în zona Mirceștilor din ținutul Roman, Ștefan a fost proclamat domn legiuit al țării de către toate stările întrunite și ''a luat schiptrul Moldovei'', după ce a primit ungerea din partea mitropolitului Teoctist.

A găsit o țară sărăcită, sfâșiată de luptele dintre diverșii pretendenți la domnia Moldovei, o țară ce plătea tribut turcilor începând cu anul 1456. Domnitorul amână lupta antiotomană pentru independență timp de 18 ani (1457-1475) consimțind să plătească tribut Porții.

În asemenea circumstanțe, domnitorul a trebuit să inițieze ample măsuri de redresare a situației social-economice.

Pentru a-și asigura suportul politic necesar stabilității guvernării, Ștefan cel Mare a eliminat tendințele marii boierimi de anarhie și de nesupunere față de puterea centrală, a favorizat consolidarea economică a țărănimii libere (răzeșii), a încurajat clasa negustorească și legăturile comerciale externe.

În plus, a acordat o atenție aparte structurilor militare tradiționale ale țării (''oastea cea mică'' — structură militară permanentă, și ''oastea cea mare'' — chemată numai în caz de atac extern), susținând introducerea unei discipline mai riguroase și ameliorarea dotării.

Măsurile sale militare au vizat și întărirea capacității defensive a țării, prin consolidarea și modernizarea cetăților Hotin, Tighina, Soroca, Chilia, Cetatea Albă, Suceava, Neamț, Crăciuna.

De asemenea, pe plan extern încheie un sistem de alianțe și are în vedere consolidarea legăturilor cu voievozii celorlalte țări române. Îl învinge pe Matei Corvin la Baia (1467), iar pe tătari la Lipnic (1470).

În acest context, consolidat pe plan intern și extern, Ștefan refuză plata tributului.

Încep războaiele de apărare a Moldovei: marea biruință de la Vaslui sau Podul Înalt (10 ianuarie 1475), înfrânt în încleștarea de la Războieni (26 iulie 1476), dar prin retragerea în cetățile Moldovei și apărarea lor transformă înfrângerea în biruință. 
Steagul de luptă al lui Ștefan cel Mare, cu Sfântul Gheorghe pe tron
Foto: (c) SILVIA MARCU / AGERPRES ARHIVA

Victoria obținută la Vaslui a fost relatată în letopisețul de la Bistrița astfel: ''Și au biruit atunci Ștefan voievod și au căzut atunci mulțime nenumărată de oameni și mulți și fără de număr au fost prinși de vii, care mai apoi au fost tăiați, numai pe unul îl lăsară viu, pe fiul lui Sac-bașa; și steagurile lor împreună cu schiptrele cele mari au fost luate, mai mult de 40 de schiptre ... iar Ștefan se întoarse cu oștenii săi ca un biruitor în scaunul său din Suceava''.

Câțiva ani mai târziu, Mahomed al II-lea invadează Moldova și cucerește Chilia și Cetatea Albă (1848) provocând o spărtură în sistemul de apărare al Moldovei. După doi ani, Ștefan îi înfrânge din nou pe turci în Bătălia de la Scheia (1486). Întrucât Imperiul Otoman încheie pace cu Veneția (1479), cu Ungaria (1483) și cu Polonia (1487), Ștefan este nevoit să plătească suma de 5.000 de ducați și să încheie pace cu sultanul (1489).

În ultimii ani de domnie Ștefan respinge expansiunea polonă a regelui Ioan Albert, pe care îl învinge în bătălia din Codrii Cosminului (26 octombrie 1497).

La 2 iulie 1504, Ștefan cel Mare moare, lăsându-l pe tron pe fiul său Bogdan al III-lea cel Orb (1504-1517).

Victoriile militare spectaculoase ale lui Ștefan cel Mare, repurtate practic împotriva tuturor vecinilor săi (turci, tătari, maghiari, poloni) au fost pregătite întotdeauna de o politică externă foarte abilă, ce a permis voievodului ca, înconjurat de trei adversari redutabili (Ungaria, Polonia și Imperiul Otoman), să nu se angajeze niciodată într-un conflict pe două fronturi. Din punct de vedere diplomatic, Ștefan cel Mare a purtat negocieri și a încheiat alianțe, în funcție de împrejurări, cu o serie de state puternice din estul, centrul și vestul Europei (Hanatul de Crimeea, Imperiul Otoman, cnezatul de Moscova, Polonia, Ungaria, Veneția, Statul Papal). La acestea se adaugă și tratativele inițiate în vederea organizării unei alianțe antiotomane cu Uzun Hassan, șahul statului turcoman din Anatolia orientală și Iranul Occidental. 
Statuia domnitorului Stefan cel Mare — Podul Înalt (Vaslui)
Foto: (c) PAUL BUCIUTA / AGERPRES ARHIVA

Vitejia sa pe câmpul de luptă a fost permanent dublată de râvna pentru credința creștină, în numele căreia ieșea la război și în virtutea căreia a zidit numeroase lăcașuri de cult (peste 40). Printre ctitoriile sale de referință se numără mănăstirile Putna (1470), Voroneț (1488), Tazlău (1487), Borzești (1494), Războieni (1496), Neamț (1497), precum și biserici domnești pe tot cuprinsul Moldovei: la Vaslui, Bacău, Iași, Dorohoi etc. A contribuit, de asemenea, cu danii substanțiale la zidirea unor locașuri de cult din Muntenia, Ardeal, de la Sfintele Locuri, precum și de la Muntele Athos.

A fost numit de Papa Sixt al IV-lea ''atlet al lui Hristos''. Din relatările cronicarilor este cunoscut ca om al rugăciunii și postului (se spune că își îndemna oștenii la post și împărtășanie înaintea războaielor), fiind povățuit de marele Daniil Sihastrul.

La nici trei decenii de la trecerea în neființă, la 3 februarie 1531, Ștefan cel Mare, era amintit de Sigismund I, regele Poloniei (1506-1548), ca Stephanus ille magnus (''acel mare Ștefan''). Bernard Wapowski, cartograful și istoriograful oficial al aceluiași rege, consemna că domnul moldovean era ''principele și războinicul cel mai vestit'' din epoca sa.

Doctorul Matteo Muriano, trimis de Veneția la Suceava, în vara anului 1502, spre a-i acorda asistența medicală principelui moldovean, consemna în raportul său că acesta ''este un om foarte înțelept, vrednic de multă laudă, iubit mult de supușii săi, pentru că este îndurător și drept, veșnic treaz și darnic''. Văzut de contemporanii lui europeni ca un șef de stat care a reușit să se mențină la cârma țării 47 de ani, pe plan intern el a simbolizat stabilitatea, continuitatea, dezvoltarea economică, dreptatea, încât la înmormântarea sa în Moldova ''jale era, că plângea toți ca pe un părinte al său ...'' (Grigore Ureche). 
Statuia lui Ștefan cel Mare din Iași
Foto: (c) BOGDAN BARBULESCU / AGERPRES ARHIVA

În 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a procedat la actul de canonizare al Voievodului Ștefan cel Mare.

Condițiile canonizării au fost: ortodoxia neîndoielnică a credinței, puterea de a suferi moarte martirică pentru dreapta credință, puterea de a înfrunta orice primejdie sau chinuri pentru mărturisirea dreptei credințe, puterea de a-și închina viața celei mai desăvârșite trăiri morale și religioase, puterea de a săvârși minuni în viață și după moarte, puterea de a apăra și de a sluji cu devotament eroic credința și biserica ortodoxă, răspândirea miresmei de sfințenie după moartea lui și confirmarea acesteia prin cultul spontan pe care i-l acordă poporul credincios.

Calitățile sale de organizator, protector al culturii și promotor al ortodoxiei, diplomat și conducător de oști, au fost recunoscute pe plan intern și extern încă din timpul vieții sale, rezistând atât la trecerea timpului, cât și la analizele istoriografiei moderne.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

PREDICA PĂRINTELUI CLEOPA, LA ZIUA SFÂNTULUI ARHIDIACON STEFAN !

 

Predică la Sfîntul Apostol şi Arhidiacon Ştefan
( 27 decembrie )

Iar Ştefan, fiind plin de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari întru popor (Fapte 6, 8)Iubiţi credincioşi,Astăzi, Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare sărbătoreşte pe Sfîntul, Slăvitul Apostol, Întîiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan. Astăzi, a treia zi după Naşterea Domnului, prăznuim pe Apostolul Ştefan, uşa mucenicilor, sluga cea dreaptă, preaînţeleaptă şi plină de dragoste şi de credinţă; pe următorul cel adevărat al Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, care mai înainte de alţii şi-a pus sufletul său pentru dragostea lui Hristos şi L-a mărturisit cu mare şi înflăcărată credinţă în faţa iudeilor şi mai-marilor lor. Sfîntul Arhidiacon Ştefan este cel dintîi care a văzut cerurile deschise şi pe Fiul Omului stînd de-a dreapta lui Dumnezeu (Fapte 7, 56).
De aceea fericitul Augustin a zis că "el este mai întîi între diaconi, după cum Petru între Apostoli"; iar Lucian îl numeşte pe el arhidiacon.
                         
Sfîntul Apostol Ştefan era iudeu de neam din seminţia lui Avraam, precum singur spune în cuvîntul său de apărare în faţa sinedriului (Fapte 7, 2). Numele său de Ştefan este de origine greacă şi înseamnă "coroană". Cînd i s-au descoperit moaştele scria pe mormîntul său "chiliel", care în limba ebraică înseamnă "cunună", pentru că într-adevăr el a luat cel dintîi dintre creştini cununa muceniciei. Sfîntul Ştefan era unul din cei 70 de ucenici; feciorelnic ca şi Sfîntul Apostol Ioan, foarte rîvnitor pentru Evanghelia lui Hristos, cunoştea bine Vechiul şi Noul Testament şi, fiind plin de Duhul Sfînt, mărturisea pe Hristos cu multă putere în faptă şi în cuvînt.
Mulţimea credincioşilor sporea din zi în zi, fiind adeverită prin practicarea tuturor faptelor bune. Toţi se socoteau fraţi şi aveau împreună o inimă şi un suflet. Cei bogaţi îşi vindeau averile, iar preţul îl puneau la mijloc spre folosul de obşte. Din aceste fonduri, o parte se cheltuia cu mesele-agape sau "mesele dragostei", altă parte se folosea pentru ajutorarea săracilor, a orfanilor şi văduvelor.
Se ridicaseră însă cîteva plîngeri în privinţa aceasta, dar îndată s-au liniştit, cunoscîndu-li-se cauzele. Grecii murmurau împotriva evreilor, pe motiv că văduvele lor nu erau băgate în seamă cînd se împărţea milostenia. Sfinţii Apostoli, ca să curme acest rău şi această neînţelegere, adunară pe credincioşi şi le făcură cunoscut că ei nu pot să părăsească slujba cuvîntului şi să slujească la mese (Fapte 6, 2).
Deci, le-au zis: Fraţilor, căutaţi şapte bărbaţi dintre voi cu nume bun, plini de Duh Sfînt şi de înţelepciune, pe care să-i rînduim la această slujbă, iar noi vom stărui în rugăciune şi în slujirea cuvîntului. Şi a plăcut cuvîntul acesta înaintea întregii mulţimi şi au ales pe Ştefan, plin de credinţă şi de Duh Sfînt, şi pe Filip, pe Prohor şi pe Nicanor, pe Timon şi pe Parmena şi pe Nicolae, prozelit din Antiohia, pe care i-au pus înaintea Apostolilor şi, rugîndu-se, au pus mîinile peste dînşii (Fapte 6, 3-6). Cuvîntul "diacon" în limba greacă înseamnă "slujitor", pentru că ajutau pe episcopi şi preoţi la săvîrşirea celor sfinte şi serveau la mesele- agape de obşte. Unii cred că diaconii aceştia s-ar fi ales dintre greci, ca să potolească mai bine nemulţumirile lor. Dar după nume nu putem considera că ei ar fi fost elini, pentru că şi evreii pe acea vreme îşi puneau nume greceşti, care aveau aceeaşi însemnătate şi care erau mai uşor de rostit.
Din timpurile cele mai vechi ale Bisericii diaconii ajutau pe preoţi şi episcopi la serviciul divin, predicau Evanghelia, împărţeau pîinea binecuvîntată de episcopi sau preoţi şi împărţeau Sfînta Împărtăşanie poporului; aceasta o dovedeşte şi Sfîntul Ioan Gură de Aur care zice: "Dar şi către voi, diaconilor, care slujiţi, de nevoie este şi către voi a vorbi, ca, cu multă osîrdie, să împărţiţi darurile acestea, că nu mică muncă apasă asupra voastră, dacă, ştiind pe cineva nevrednic, îl veţi îngădui să se împărtăşească de masa aceasta; Sîngele Lui din mîinile voastre se va cere. Măcar voievod de ar fi, măcar eparh, măcar cel încununat cu coroană, dacă se apropie cu nevrednicie, opreşte-l că mai mare stăpînire ai decît acela" (Sf. Ioan Gură de Aur, Împărţire de grîu, Cuvîntul 55, Pentru Sfintele şi Preacuratele Taine, Buzău, p. 458-459).
Hirotonia celor şapte diaconi s-a făcut deci prin alegerea lor de către toţi şi apoi prin punerea mîinilor Apostolilor pe capetele lor, prin care se coboară Duhul Sfînt peste cei hirotoniţi, în urma unei hotărîri a adunării tuturor Apostolilor. Această adunare, în limba greacă, se numeşte "Sinod". Tradiţia diaconilor în Biserică este din Legea Veche. Ei se numeau leviţi şi ajutau la slujbele ce se făceau în templu. Sfîntul Apostol Pavel vorbeşte ce misiune au diaconii în Biserica lui Hristos şi le cere o viaţă morală exemplară, asemenea preoţilor: Diaconii, zice el, să fie de asemenea, cucernici, nu vorbind în două feluri sau daţi la vin mult, neagonisitori de cîştig urît, păstrînd taina credinţei în cuget curat. Dar şi aceştia să fie puşi mai întîi la încercare şi apoi, dacă se dovedesc fără prihană, să se diaconească. Femeile lor, de asemenea, să fie cuviincioase, neclevetitoare, cumpătate, credincioase întru toate. Diaconul să fie bărbat al unei femei, să-şi chivernisească bine casa sa şi pe copiii săi (I Timotei 3, 8-12).
Deşi titlul "diaconos" este dat oricărei forme de slujire, "diaconia" în Biserică arată o funcţie specifică, adică cea mai de jos treaptă a ierarhiei, cum spune la Filipeni (1, 1), unde se vorbeşte în mod clar de diacon şi episcop. Sfîntul Ignatie, ucenic al Apostolilor, porunceşte credincioşilor să respecte diaconia, întrucît diaconii sînt slujitori ai lui Dumnezeu şi servitori ai tainelor lui Iisus Hristos.
Acelaşi sfînt zice: "Se cuvine ca toţi să se poarte cuviincios, chiar şi faţă de diaconi, ca slujitori ai tainelor lui Iisus Hristos, căci serviciul lor nu stă numai în a împărţi mîncarea şi băutura, ci a împlini şi serviciile sfinte în Biserica lui Dumnezeu. De aceea şi diaconii trebuie a se feri ca de foc de tot felul de sminteli. Fiecare credincios în parte să respecte pe diaconi, ca o poruncă a lui Iisus Hristos; pe episcop ca pe înfăţişătorul Tatălui şi pe preoţi ca pe sfatul lui Dumnezeu şi ca pe nişte colegi ai Apostolilor".
Sfîntul Ioan Gură de Aur zice că marele Arhidiacon Ştefan a fost ales cel dintîi dintre diaconi. Fiind plin de Duh Sfînt, el predica Sfînta Evanghelie cu mare zel şi cu mare înflăcărare şi făcea mari minuni în popor, căruia nu-i putea sta împotrivă vrăjmaşii Crucii lui Hristos. De aceea cuvîntul Domnului se răspîndea din ce în ce mai mult şi numărul ucenicilor creştini se adăuga mereu în Ierusalim. Ba erau şi mulţi din preoţi care se supuneau credinţei (Fapte 6, 7).
Dar să auzim şi alte laude mari şi adevărate despre Arhidiaconul Ştefan. Iată ce vorbeşte despre viaţa lui Sfîntul Asterie al Amasiei: "Ştefan este cel care ne-a chemat astăzi la această prăznuire... Nimenea înainte de Ştefan nu şi-a vărsat sîngele pentru Evanghelie... după cum Cain, ucigaşul de frate, a fost primul care a făcut începutul uciderii pe pămînt, Ştefan cel prea fericit a fost primul care a sfinţit prin patimile sale evlavioase pămîntul, cu propriul său sînge; bărbat posterior timpurilor apostolice, dar cel dintîi prin faptele sale cele de bărbăţie". Apoi, făcînd aluzie la sfinţii şi marii Apostoli, zice: "Să nu te întristezi, Petre! Nu te tulbura, Iacove! Nu fii supărat, Ioane, numai dacă compar pe bărbat cu înţelepciunea voastră, că dacă aş voi să-i atribui lui Ştefan ceva mai mult, mai mult bucuraţi-vă şi fiţi veseli, că voi sînteţi părinţi neinvidioşi şi vă bucuraţi de vitejia  fiilor voştri şi simţiţi plăcere cînd sînteţi biruiţi de copiii voştri. Dacă este ceva mare şi frumos în Ştefan, apoi aceasta se datoreşte vouă, dascălii şi iniţiatorii lui".
Victoria atleţilor este cinste pentru cei ce i-au învăţat pe ei. Pentru aceasta, îngăduiţi-mi să vă las puţin la o parte, şi voi vorbi cu încredere ceea ce îmi oferă subiectul de azi, pentru apărarea celui mai brav luptător al lui Hristos.
"Eşti mai în vîrstă decît ceilalţi ucenici, Sfinte Petre, şi ai vestit înainte de toţi pe Hristos. Pe cînd tu, însă, propovăduiai cuvîntul Evangheliei, pe cînd mergeai din cetate în cetate şi schimbai ţară după ţară, propovăduind, Ştefan abia intra în stadiu, şi, totuşi, a răpit cununa luptelor şi, mutîndu-se la cer, a fost slăvit. Pe cînd tu încă erai pe pămînt, pe Ştefan - şi acesta este lucrul mare - l-a strigat însuşi Tatăl şi Fiul printr-o vedenie minunată" (Fapte 7, 53-56).
Apoi zice: "Cunoaştem faptele tale, Iacove; frate al lui Ioan (Matei 4, 21). Eşti evanghelist al lui Hristos, al doilea vînat după Petru. Cine oare n-ar admira credinţa ta? Abia ai fost chemat şi ai ascultat fără să-ţi mai pese de ceva. Ai părăsit odată cu corabia şi pe Zevedeu tatăl tău şi ai urmat pe Hristos, ca un adevărat ucenic. Mărturisesc că ai suferit cu dragă inimă pentru credinţă. Irod tiranul te-a omorît cu sabia (Fapte 7, 1-2), dar după Ştefan, mulţi ani mai tîrziu. Şi pentru ca să nu mai vorbesc de fiecare în parte, Ştefan a luat cununa muceniciei înaintea tuturor sfinţilor, primul care s-a luptat cu diavolul, primul care l-a învins, imitînd pe David, chiar dacă l-a imitat în sens invers. David a biruit pe Goliat cu pietre (I Regi 17, 32-52); tot cu pietre şi Ştefan l-a biruit pe diavolul; cel dintîi prin pietrele ce le-a aruncat, celălat prin pietrele cu care era lovit".
Iubiţi credincioşi,Să ne întoarcem la viaţa Sfîntului Ştefan şi la cuvîntul nostru de la început: Pe cînd marele Ştefan propovăduia cuvîntul Domnului cu mare îndrăzneală şi era plin de har şi de putere şi făcea minuni mari în popor, s-au ridicat asupra lui unii iudei din sinagoga ce se chema a libertinilor şi a cirenenilor şi a alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi din Asia, certîndu-se cu Ştefan şi nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi a duhului cu care el vorbea (Fapte 6, 8-10).
Atunci au pus martori mincinoşi ca să spună că l-au auzit hulind împotriva lui Moise, a lui Dumnezeu şi a Legii, zicînd că Iisus Nazarineanul va strica locul acesta şi va schimba datinile pe care ni le-au lăsat nouă Moise. Şi uitîndu-se la dînsul toţi cei ce şedeau în sinedriu au văzut faţa lui ca o faţă de înger (Fapte 6, 13-15). Atunci arhiereul a zis: Adevărate sînt acestea? Iar Sfîntul Ştefan s-a sculat în picioare şi a ţinut un puternic cuvînt de apărare în faţa tuturor, zicînd: Bărbaţi, fraţi şi părinţi, ascultaţi! Dumnezeul slavei s-a arătat părintelui nostru Avraam cînd era în Mesopotamia, mai înainte de a locui el în Haran. Şi a zis către el: Ieşi din pămîntul tău şi din rudenia ta şi vino în pămîntul pe care ţi-l voi arăta. Atunci ieşind din pămîntul haldeilor, a locuit în Haran, iar de acolo, după moartea tatălui său, l-a strămutat în această ţară în care voi acum locuiţi şi nu i-a dat moştenire în ea nici un pas de pămînt, ci i-a făgăduit că i-o va da lui spre stăpînire şi urmaşilor lui după el, neavînd el copii (Fapte 7, 1-5).
Şi arătînd despre legămîntul dintre Dumnezeu şi Avraam, despre cei 12 patriarhi, robia Egiptului, despre scoaterea lui din robie prin profetul Moise, rătăcirea evreilor în pustiul Sinai, Tablele Legii,  închinarea la idoli, intrarea în pămîntul făgăduinţei, a vorbit apoi despre Isus Navi, David şi Solomon care a zidit templul din Ierusalim, la urmă a zis cu glas ca de înger: Voi cei tari în cerbice şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, voi pururea staţi împotriva Duhului Sfînt; precum părinţii voştri, aşa şi voi! Pe care dintre prooroci nu i-au prigonit părinţii voştri şi au ucis pe cei ce au vestit mai înainte sosirea Celui Drept, ai Cărui vînzători şi ucigaşi, v-aţi făcut voi acum? Voi, care aţi primit Legea întru rînduieli de la îngeri şi n-aţi păzit-o!
Iar ei, auzind acestea, se frămîntau de mînie şi scrîşneau din dinţi împotriva lui. Iar Ştefan, fiind plin de Duh Sfînt şi privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus Hristos stînd de-a dreapta lui Dumnezeu şi a zis: Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stînd de-a dreapta lui Dumnezeu! Iar ei, strigînd cu glas mare, şi-au astupat urechile şi au năvălit asupra lui. Şi scoţîndu-l afară din cetate îl băteau cu pietre. Iar martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tînăr, numit Saul. Şi-l băteau cu pietre pe Ştefan care se ruga şi zicea: Doamne Iisuse Hristoase, primeşte duhul meu! Şi îngenunchind a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Şi zicînd aceasta a adormit (Fapte 7, 51-60).
Aşa s-a săvîrşit cel dintîi martir al Bisericii lui Hristos, mărturisind pe Dumnezeu şi rugîndu-se pentru iertarea ucigaşilor săi! Fericitul Augustin şi unii dintre Sfinţii Părinţi atribuie convertirea Sfîntului Apostol Pavel rugăciunilor Sfîntului Apostol şi Arhidiacon Ştefan, considerînd aceasta ca o dovadă a marii îndrăzneli dinaintea lui Dumnezeu.
După moartea lui, cîţiva credincioşi i-au ridicat trupul şi l-au înmormîntat cu mare evlavie la un loc tăinuit plîngînd mult după el, cu toate că martorii lui îl priveau ca o biruinţă a vieţii asupra morţii, ca un triumf al creştinismului asupra necredincioşilor. Sfintele lui moaşte s-au descoperit în chip minunat în secolul al V-lea de preotul Lucian, care a scris despre aceste mari descoperiri. El afirmă că Sfîntul Ştefan a fost îngropat la două mile de Ierusalim, prin îngrijirea şi cheltuiala lui Gamaliel.
În ţara noastră Sfîntul Apostol şi Arhidiacon Ştefan se bucură de o mare cinstire. În numele lui s-au ridicat mai multe biserici, iar în rîndul credincioşilor sînt numeroşi cei care îi poartă numele.
Iubiţi credincioşi,Astăzi, cînd S-a născut Hristos în peşteră, Ştefan Apostolul se duce la cer. Mîntuitorul vine la oameni să-i răscumpere din robia păcatului şi sluga Lui se înalţă cu sufletul la cer pentru a lua cununa biruinţei. Mîntuitorul se face om pentru noi, iar Ştefan îndumnezeit, fiind plin de Duh şi de putere, merge să stea înaintea Preasfintei Treimi. Hristos se smereşte în pîntecele şi în braţele Fecioarei Maria, iar Ştefan se smereşte sub loviturile de moarte ale iudeilor necredincioşi. Hristos se întrupează din dragoste pentru noi oamenii, iar Sfîntul Apostol Ştefan iese din trup cu moarte de martir, din dragoste pentru Hristos.
Să învăţăm de aici că fără iubire creştină, fără smerenie adîncă şi fără jertfă martirică nu ne putem mîntui. Întîi Dumnezeu ne-a iubit pe noi păcătoşii, ca apoi să-L iubim şi noi pe El. Întîi El a venit la noi, ca apoi să ne urce pe noi la El, în cer. El a răbdat întîi moarte de cruce, ca apoi şi noi să îndrăznim a-L mărturisi şi a răbda toate pentru Dumnezeu, pentru dobîndirea vieţii veşnice. De la naştere pînă la cruce viaţa lui Hristos pe pămînt este singurul şi adevăratul model de trăire duhovnicească şi de jertfă divină pentru mîntuirea lumii. Deci, dacă El ne-a iubit întîi, datori sîntem şi noi să-L iubim din inimă pe pămînt. Dacă El S-a smerit pentru noi şi a răbdat moarte de ocară pentru iertarea şi răscumpărarea noastră, cum am putea noi fugi de necazuri, de ispite, de suferinţă şi de rele pătimiri pentru Hristos? Cine se poate mîntui fără necazuri şi jertfă? Căci una este calea mîntuirii. Aceasta pe care ne-a arătat-o Hristos şi pe care au mers sfinţii Lui. Adică dragostea desăvîrşită, iertarea, smerenia, răbdarea, rugăciunea, milostenia şi apoi jertfa cea mai de pe urmă, cînd plecăm la Domnul să luăm plata ostenelilor după faptele noastre.
Sfîntul Apostol Ştefan, cel dintîi martir al Bisericii lui Hristos, este primul model de jertfă creştină pentru toţi. Să trăieşti pe pămînt creştineşte, să mărturiseşti cu viaţa şi cuvintele tale pe Hristos, să rabzi greutăţile şi ispitele pămînteşti cu tărie şi nădejde, să te rogi neîncetat şi să fii lovit de moarte de către fraţii tăi, iar tu să-ţi dai duhul zicînd: Iartă-le lor, Doamne, păcatul acesta, că nu ştiu ce fac! Cine dintre noi poate face ceea ce a făcut Sfîntul Arhidiacon Ştefan? Cine mai iartă astăzi pe fratele său, care nu numai că-i răpeşte averea şi cinstea, dar vrea să-l şi ucidă? Că dacă noi ne certăm şi ne urîm de moarte, numai pentru un cuvînt, pentru o mică jignire sau un lucru pămîntesc, care moare odată cu noi, apoi cum vom putea ierta pe cel care vrea să ne ia şi viaţa?
Într-adevăr, a slăbit dragostea aceea sfîntă, curată, deplină şi dezinteresată dintre noi oamenii. Ne-am dezvăţat de a ierta pe aproapele, de a-l iubi şi de a-i cere iertare noi mai întîi, ca apoi să ne ierte şi el. Căci, cînd iertăm din inimă şi ne smerim noi mai întîi în faţa lui, atunci Duhul Sfînt îi înmoaie inima ca să se smerească şi el şi să ne ierte. Deci să păşim întîi noi spre fratele nostru, să facem noi primul pas de iertare şi îndată se va smeri şi el şi ne va ierta.
După Mîntuitorul, Sfîntul Apostol Ştefan ne este cel mai bun exemplu. Nu avea mai mult de 30 de ani, dar inima lui era plină de credinţă şi ardea pentru dragostea lui Hristos. Pe această credinţă curată în Hristos s-o păstrăm şi noi, chiar cu preţul vieţii. Pe această dragoste sfîntă şi desăvîrşită s-o cerem de la Dumnezeu pentru noi şi pentru urmaşii noştri.
Odată cu cinstirea Sfîntului Apostol Ştefan, cinstim astăzi şi pe Ştefan cel Mare şi Sfînt (Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a rînduit prăznuirea binecredinciosului voievod Ştefan cel Mare şi Sfînt la data de 2 iulie), domnul Moldovei, care odihneşte la Mînăstirea Putna. El a fost cel mai mare domn şi apărător al Creştinătăţii pe pămîntul ţării noastre. El şi-a iubit ţara lui, Moldova, poate ca nimeni altul. Aceasta o dovedesc cele aproape cincizeci de războaie de apărare pe care le-a purtat împotriva păgînilor şi a celor ce voiau să ocupe Moldova. Dar Ştefan cel Mare a iubit în acelaşi timp pe Dumnezeu ca puţini alţii. Credinţa lui tare şi iubirea de Dumnezeu sînt neîntrecute de alţi domni pămînteni. Aceasta o dovedesc cele aproape cincizeci de mînăstiri şi biserici zidite de el, care împodobesc Moldova noastră.
Să ne aducem aminte astăzi şi de jertfa marelui domn Ştefan Vodă al Moldovei. Să-i aprindem cîte o lumînare în semn de recunoştinţă şi să facem o rugăciune pentru odihna sufletului său.
Fie ca jertfa şi rugăciunile Sfîntului Apostol şi Arhidiacon Ştefan şi jertfa lui Ştefan cel Mare să ne întărească dragostea de Hristos şi dreapta credinţă şi să ne ajute pe calea mîntuirii. Amin.

SFINTELE EVANGHELII , DIN ZIUA A TREIA DE CRACIUN !

                           27  Decembrie  2025,

          Sfântul Apostol , Întâiul  Mucenic şi Arhidiacon Ştefan şi Cuviosul Părintele nostru,mărturisitorul Teodor cel însemnat !

                                               La UTRENIE,

                           Sfânta Evanghelie  de  la LUCA !
                            (XXI, 12 - 19 )

Zis-a Domnul către ucenicii Săi : păziţi-vă de oameni , pentru că ei vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni , dându-vă prinşi în sinagogi şi în temniţe , şi vă vor duce la împăraţi şi la dregători
, din pricina numelui Meu. Şi vi se va întâmpla să mărturisiţi. Puneţi deci în inimile voastre să nu vă gândiţi de mai înainte ce veţi răspunde. Căci eu vă voi da gură şi înţelepciune , căreia nu-i vor putea răspunde nici sta împotrivă toţi potrivnicii vostri. Şi veti fi daţi şi de părinţi , şi de fraţi şi de rudenii, şi de prieteni;şi unii dintre voi vor fi daţi la moarte. Şi veţi fi urâţi de toţi oamenii, din pricina numelui Meu. Dar niciun păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastra, vă veţi păstra sufletele voastre.
Slava Ţie Doamne, Slavă Ţie !
                                Amin !

 La  Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie,

          Sfânta  Evanghelie  de la Matei !
                      (II, 13 -23 )

După ce s-au dus Magii , iată Îngerul Domnului 
s-a arătat în vis lui Iosif , zicând : scoală-te , ia Pruncul şi pe mama Sa şi fugi în Egipt şi stai acolo , până ce îţi voi spune eu ,căci Irod are să caute Pruncul ca să-L omoare.

 Iar el, sculându-se , a luat noaptea Pruncul şi pe mama Sa şi s-au dus în Egipt: şi au stat acolo până la moartea lui Irod , ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul prin Proorocul , care zice : din Egipt am chemat pe Fiul Meu . Iar când  Irod  a văzut că a fost înşelat de Magi , s - a  mâniat foarte tare şi, trimiţând , a omorât pe toţi copiii , care erau în Betleem şi în toate hotarele lui , de doi ani şi mai mici , după timpul pe care-l aflase de la Magi . Atunci s-a împlinit cuvântul spus de Ieremia proorocul,care zice : glas în Rama s-a auzit , plângere şi tânguire şi ţipăt mult ; Rahila plângea pe fiii săi şi nu vroia să se mângâie , pentru că nu mai sunt. Iar după ce a murit Irod , iată că Îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif în Egipt , zicându-i : scoală-te , ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în Pământul lui Israel , căci au murit cei ce căutau să ia viaţa Pruncului . Iar el sculându-se , a luat Pruncul şi pe mama Lui şi au venit în Pământul lui Israel . Dar auzind că domneşte Arhelau în Iudeea , în locul lui Irod , tatăl său, s-a temut să meargă acolo şi , luând poruncă în vis , s-a dus în părţile  Galileii. Şi a venit şi a locuit în oraşul , care se numeşte Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Prooroci, că Nazarinean se va chema. 
Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie ! Amin!  
Şi tot astăzi :
      La Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, 
          Sfânta Evanghelie de la Matei,
          din Duminica a 13 a ,după Rusalii !
                      (XXI, 33-44)
 Zis-a  Domnul : ascultaţi Pilda aceasta: era un om oarecare stăpân al casei sale , care a sădit vie şi a împrejmuit-o cu gard ;apoi a săpat într-însa teasc, a clădit un turn de pază şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe.Când a sosit vremea roadelor , a trimis pe slujitorii Săi la lucratori , ca să ia partea lui de roade;dar lucrătorii, punând mâna pe slujitori , pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât , iar pe altul l-au ucis cu pietre.Din nou a trimis pe alţi slujitori, mai mulţi decât cei dintâi , şi le-au făcut şi acelora tot aşa.La urmă a trimis la ei pe fiul său , zicând :
se vor ruşina de fiul meu ;însă lucrătorii viei , văzând pe fiul, au zis între ei : acesta este moştenitorul , veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui.Şi, punând mâna pe el , l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Deci, când va veni stăpânul viei , ce va face acelor lucrători? I-au răspuns : pe cei răi , cu rău îi va pierde , iar via o vor da altor lucrători, care-i vor da roadele la vremea lor. Iisus le-a zis :n-aţi citit niciodată în Scripturi că piatra pe care au aruncat-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului ? De la Domnul s-a făcut aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri.De aceea vă spun vouă că se va lua de la voi împărăţia lui Dumnezeu şi se va da neamului care va aduce roadele ei . Şi cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma ; iar peste care va cădea ea , pe acela îl va spulbera .
SLAVĂ  ŢIE  DOAMNE , SLAVĂ  ŢIE !
                                   AMIN !  
Prieteni dragi, oriunde vă veti afla, daca aveti posibilitate si timp liber, mergeti la SFANTA  BISERICA ca  sa traiti cu inima si cu sufletul toate aceste dumnezeiesti Pericope evanghelice ,care sunt vindecatoare pentru suflet si trup.
Vă veti simti mai puternici sufleteste,mai încrezatori si veti trece mult mai usor peste necazurile vietii de zi cu zi.
                                     Cu dragoste,Maria.