2 Martie 2014, ora 7,10 dimineaţa !
Abia mă trezisem, dar mai stăteam în pat cu ochii închişi, şi admiram Cerul ca de noapte, în care vedeam multe TAINE nevăzute cu ochiul liber, despre care am scris şi scriu mereu.
Spre surprinderea mea, aud un Glas tare fericit, care exclamă pur si simplu :
"Un anunţ important !
Astăzi Bucurie S-a făcut....."!
Şi ceea ce am auzit de a răsunat şi Cerul şi Pământul, mi-a apărut si scris în faţa ochilor închişi, scris cu litere mici de tipar, aurii in noapte si subliniate cu roşu.
Dragilor,nu ştiu unde S-a făcut această Bucurie imensa, dar cu siguranţă vom auzi şi noi, si ne vom putea bucura de această BUCURIE, ce ne-a fost adusă la cunoştinţă, ca un anunţ important.
Eu abia astept, sa primesc din nou,alte informaţii din Cerul sfânt.
Puţin mai târziu ,m-am bucurat enorm, de Glasul care striga aşa :
"Născătoare de Dumnezeu !
Născătoare de Dumnezeu !
Clipă în care, imi apare în faţa ochilor închişi , O SFÂNTĂ ICOANĂ, in care era MAICA DOMNULUI, cu veşmânt roşu,catifelat şi stralucitor de lumină, cu Pruncul IIsus pe braţul drept, şi care avea la partea stângă sus, a ICOANEI SFINTE, u buchet mare de flori roşii de tot felul, cu multe frunze verzi la codiţe.
PREA SFÂNTA NĂSCĂTOARE de DUMNEZEU, era tare fericită în SFÂNTA ICOANA ,iar CHIPUL Ei a prins viaţă, şi zâmbea bucuroasă, văzând cât de frumoasă Îi era ICOANA împodobită cu flori dumnezeiesti de frumoase.
Ochii MAICII SFINTE, s-au întors spre stânga Ei, si privea extrem de fericită la florile multicolore, cu preponderenţă roşii, ce împodobea dumnezeiesc de frumos, Sfanta Icoană.
Şi aud din nou, un Glas puternic, care ne spune ceva tare impresionant:
"Iubiţi călători !
În pântecele noastre , mai întâi şi mai întăi, poposeşte şi binefăcătoarea.."!
Şi în următoarea clipă, totul dispare ca un abur.
Dragii mei, ştim cu toţii cine este BINEFĂCĂTOAREA noastra ! Este MAICA DOMNULUI, care se roagă în genunchi pentru noi, pentru iertarea păcatelor noastre ,pentru mântuirea sufletului nostru.
Şi noi să ne rugăm MAICII LUI DUMNEZEU, si să-I aducem mulţumire ,pentru toate câte ne-a dăruit si ne dăruieşte nouă tuturor. De mâine 3 Martie 2014 ,începe SFÂNTUL POST, al PĂTIMIRILOR DOMNULUI, şi ar fi minunat pentru sufletul nostru ,să încercăm şi noi să postim din DRAGOSTE, şi nu din interesul de a mai slăbi ,ca să arătăm bine. Acesta nu este Post .
Atunci cand postim, trebuie sa imbinăm POSTUL cu Rugăciunea, cu faptele bune, cu milostenia. Numai astfel ne vom putea aduna comori în Cer, pe care le vom găsi 100%, atunci când vom părăsi această lume.
Cu dragoste şi preţuire, MARIA
duminică, 2 martie 2014
NU MAI AI PAT LUI HRISTOS !
28 Aprilie 2004, ora 23, 55 !
Mă rugam la BUNUL DUMNEZEU şi la MAICA DOMNULUI, când brusc, aud un Glas, care spune cu mirare aşa :
"Nu mai ai pat .
Nu mai ai pat LUI HRISTOS !
Să vedem cât de dulce era...."!
Clipă în care văd cu ochii închişi, O SFÂNTĂ ICONIŢĂ, sub forma SFANTULUI ALTAR fără uşi!
Iconiţa era aşezată pe un dulap ,mai sus, spre Răsărit.
Văd cu ochii închişi cum pereţii ICONIŢEI SFINTE se lărgesc chiar sub privirea mea, devine mai mare ICONIŢA, care avea forma SFANTULUI ALTAR fără uşi.După ce ICONIŢA s-a făcut mai mare, s-a extins lateral, văd în adâncul ei, O LUMINĂ albă orbitor de strălucitoare,şi în LUMINĂ apare IISUS HRISTOS, (bust ), ca şi în carne şi oase. MARGINEA exterioara a ICONIŢEI mărite, arăta chiar precum ,intrarea în SFANTUL ALTAR, cu uşile sfinte deschise. Din LUMINA ALBĂ, ce a venit din adâncul ICONIŢEI transformate se desprinde pur si simplu, MÂNTUITORUL HRISTOS, care vine spre mai în faţă.
Acum IISUS HRISTOS, ţine locul SFINTELOR UŞI ale SFÂNTULUI ALTAR.
Era în LUMINA albă orbitoare, cu veşmânt si mai alb decât LUMINA în care stătea, fericit la chip, cu ochii albastri de seninul Cerului, şi cu părul castaniu ondulat, lunguţ până la umeri.IISUS bucuros foarte, înconjurat de LUMINA alba stralucitoare, privea spre mine, zâmbind ,apoi s-a retras în adâncul LUMINII, dispărând. În următoarea clipă..., totul a revenit ca la inceput, adică la ICONIŢA de pe dulapul de sus.
Iar eu tresalt puternic ,ca la un şoc electric, şi ma bucur de cele văzute şi auzite, îmi notez repede toate.
Şi iată că astăzi după 10 ani,cu VOIA LUI DUMNEZEU, împărtăşesc cu voi toţi, cei care IUBIŢI pe BUNUL DUMNEZEU şi pe MAICA SFANTĂ.
Imi din toată inima, ca să vă puteţi cu răţa sufletul şi întări CREDINŢA, prin SFANTUL POST care incepe de mâine , si pri RUGĂCIUNEA curată, împletită armonios cu faptele bune.
Cu dragoste, Maria
Mă rugam la BUNUL DUMNEZEU şi la MAICA DOMNULUI, când brusc, aud un Glas, care spune cu mirare aşa :
"Nu mai ai pat .
Nu mai ai pat LUI HRISTOS !
Să vedem cât de dulce era...."!
Clipă în care văd cu ochii închişi, O SFÂNTĂ ICONIŢĂ, sub forma SFANTULUI ALTAR fără uşi!
Iconiţa era aşezată pe un dulap ,mai sus, spre Răsărit.
Văd cu ochii închişi cum pereţii ICONIŢEI SFINTE se lărgesc chiar sub privirea mea, devine mai mare ICONIŢA, care avea forma SFANTULUI ALTAR fără uşi.După ce ICONIŢA s-a făcut mai mare, s-a extins lateral, văd în adâncul ei, O LUMINĂ albă orbitor de strălucitoare,şi în LUMINĂ apare IISUS HRISTOS, (bust ), ca şi în carne şi oase. MARGINEA exterioara a ICONIŢEI mărite, arăta chiar precum ,intrarea în SFANTUL ALTAR, cu uşile sfinte deschise. Din LUMINA ALBĂ, ce a venit din adâncul ICONIŢEI transformate se desprinde pur si simplu, MÂNTUITORUL HRISTOS, care vine spre mai în faţă.
Acum IISUS HRISTOS, ţine locul SFINTELOR UŞI ale SFÂNTULUI ALTAR.
Era în LUMINA albă orbitoare, cu veşmânt si mai alb decât LUMINA în care stătea, fericit la chip, cu ochii albastri de seninul Cerului, şi cu părul castaniu ondulat, lunguţ până la umeri.IISUS bucuros foarte, înconjurat de LUMINA alba stralucitoare, privea spre mine, zâmbind ,apoi s-a retras în adâncul LUMINII, dispărând. În următoarea clipă..., totul a revenit ca la inceput, adică la ICONIŢA de pe dulapul de sus.
Iar eu tresalt puternic ,ca la un şoc electric, şi ma bucur de cele văzute şi auzite, îmi notez repede toate.
Şi iată că astăzi după 10 ani,cu VOIA LUI DUMNEZEU, împărtăşesc cu voi toţi, cei care IUBIŢI pe BUNUL DUMNEZEU şi pe MAICA SFANTĂ.
Imi din toată inima, ca să vă puteţi cu răţa sufletul şi întări CREDINŢA, prin SFANTUL POST care incepe de mâine , si pri RUGĂCIUNEA curată, împletită armonios cu faptele bune.
Cu dragoste, Maria
RUSIA !!! SĂ FIE ACEASTA SCÂNTEIA...LA CEEA CE MI S-A TRANSMIS ÎN 2002 ???
vineri, 24 ianuarie 2014 Şi scriam pe 24 ianuarie 2014, ceea ce mi s-a transmis în 3 noiembrie 2002 !
Să ne rugăm fraţilor cu toţii, pentru PACEA LUMII ÎNTREGI ! Iată mesajul din 2002, scris de mine ,în 24 iauarie 2014 !
UN AL TREILEA RĂZBOI MONDIAL , ESTE IMINENT !
3 Noiembrie 2002, zori de zi !
Dormeam şi brusc, O LUMINĂ albă stralucitoare, ca un fulger, îmi pătrunde din creştet pâna in picioare, tresalt puternic, mă trezesc şi văd cu ochii închişi , UN CER de noapte neagră, şi ca din adânc, dinspre răsărit ,aud multe glasuri care vorbeau foarte aprins între ele.
La un moment dat, UN GLAS iese în evidenţă şi spune tare aşa :
"RĂZBOI MONDIAL !
Şi văd in intunericul negru, o siluetă ce se îndrepta cu repeziciune spre răsărit şi spune cu Glas tare aşa :
"UN AL TREILEA RĂZBOI MONDIAL , ESTE IMINENT "!
Apoi totul dispare ca prin topire.
Iar in 2012 la 28 februarie zori de zi, aud iar ceva in legătura cu un posibil al 3 lea război mondial. Citez un glas :
"PE MĂSURĂ CE CEL DE-AL TREILEA RĂZBOI MONDIAL AL VIITORULUI...."!
Şi glasul nu mai continuă.
Dragii mei, au trecut aproape 12 ani de când am auzit aceste cuvinte. Să sperăm din tot sufletul ,că va fi pace pe Pământul nostru mult încercat.
De vom avea CREDINŢĂ şi NĂDEJDE în DUMNEZEU şi MAICA DOMNULUI , ne vom bucura de MAREA MILĂ A DOMNULUI, care poate schimba orice stare de lucruri, care ar face ca ai SĂI copii să sufere.
Dar ca să se întâmple aşa, trebuie să ne îndreptăm şi să nu mai lăsăm SFINTELE BISERICI goale.
Trebuie să facem fapte bune, şi să dăruim dragoste sufletească aproapelui nostru. Şi nu mă refer aici numai la cei din familia noastră, ci la toţi fraţii noştri ÎNTRU HRISTOS !
Este atât de uşor şi de liniştitor pentru suflet, ca să -L primim pe DUMNEZEU în sufletul nostru şi să facemVOIA SA ...! Încercaţi şi veţi primi ajutor DIVIN, ca să puteţi merge numai pe CALEA cea dreaptă.
Cu dragoste şi cu preţuire, Maria.
Dormeam şi brusc, O LUMINĂ albă stralucitoare, ca un fulger, îmi pătrunde din creştet pâna in picioare, tresalt puternic, mă trezesc şi văd cu ochii închişi , UN CER de noapte neagră, şi ca din adânc, dinspre răsărit ,aud multe glasuri care vorbeau foarte aprins între ele.
La un moment dat, UN GLAS iese în evidenţă şi spune tare aşa :
"RĂZBOI MONDIAL !
Şi văd in intunericul negru, o siluetă ce se îndrepta cu repeziciune spre răsărit şi spune cu Glas tare aşa :
"UN AL TREILEA RĂZBOI MONDIAL , ESTE IMINENT "!
Apoi totul dispare ca prin topire.
Iar in 2012 la 28 februarie zori de zi, aud iar ceva in legătura cu un posibil al 3 lea război mondial. Citez un glas :
"PE MĂSURĂ CE CEL DE-AL TREILEA RĂZBOI MONDIAL AL VIITORULUI...."!
Şi glasul nu mai continuă.
Dragii mei, au trecut aproape 12 ani de când am auzit aceste cuvinte. Să sperăm din tot sufletul ,că va fi pace pe Pământul nostru mult încercat.
De vom avea CREDINŢĂ şi NĂDEJDE în DUMNEZEU şi MAICA DOMNULUI , ne vom bucura de MAREA MILĂ A DOMNULUI, care poate schimba orice stare de lucruri, care ar face ca ai SĂI copii să sufere.
Dar ca să se întâmple aşa, trebuie să ne îndreptăm şi să nu mai lăsăm SFINTELE BISERICI goale.
Trebuie să facem fapte bune, şi să dăruim dragoste sufletească aproapelui nostru. Şi nu mă refer aici numai la cei din familia noastră, ci la toţi fraţii noştri ÎNTRU HRISTOS !
Este atât de uşor şi de liniştitor pentru suflet, ca să -L primim pe DUMNEZEU în sufletul nostru şi să facemVOIA SA ...! Încercaţi şi veţi primi ajutor DIVIN, ca să puteţi merge numai pe CALEA cea dreaptă.
Cu dragoste şi cu preţuire, Maria.
UN ŞARPE ALB , PE CERUL SENIN CA DE OGLINDĂ !
28 Mai 2004, ora 6,33 dimineaţa !
Frumoasă dimineaţă de Mai cu parfumul florilor ce imi intra pe geamul deschis al camerei mele.
Şi văd cu ochii închişi UN CER de senin bleu stralucitor ca de oglindă.Brusc ,pe acest Cer, vad cum dinspre Răsărit se întinde spre apus, traversează BOLTA CEREASCĂ, un imens ŞARPE ALB, dens ca un abur strălucitor.
Acest ŞARPE ,era unul uriaş; era extrem de lung si gros la trup.
ŞARPELE, se ondula pe CERUL ca de oglindă, precum ŞARPELE care se încolăceşte pe după ramurile unui copac.
ŞARPELE alb, aluneca uşor pe BOLTA CEREASCĂ, si era înfiorător de mare.
Şi în timp ce Capul Şarpelui se tot întindea spre apus, cu tot cu trup, brusc apare din Cer ,O MÂNĂ adevărată, ca si din carne si oase, O MÂNĂ rozie, chiar în faţa capului Şarpelui !
Eu eram sus în CER, chiar lipită de MÂNA care apăruse din adâncul Cerului.
MÂNA ,începe a şterge ŞARPELE, incepând chiar de la cap, si continuând cu trupul Şarpelui, care ducea spre răsărit.
MÂNA, a întrerupt târâişul Şarpelui , chiar dacă acesta ,traversase doă treimi din CER.
De la cap spre coadă, MÂNA şterge ŞARPELE alb dens, precum am sterge noi cu un burete, tabla de la scoala , pe care ve scris cu cretă.
ŞARPELE, era chiar la marginea Cerului ca de oglindă.
MÂNA a şters tot ŞARPELE de pe CER, şi când a ajuns la Rasărit, când mai era putin din coada Şarpelui ,a sters si pe aceasta şi a dispărut.
Dragii mei, eu nu ştiu ce înseamnă acest ŞARPE, care voia parcă să lege Cerul de la Răsărit spre Apus, cert este ca, MÂNA apărută din Cer,a oprit mersul Şarpelui si mai mult, a făcut ca el ,şarpele sa dispara de pe CER.
Şarpele a fost cel care, atunci când ADAM şi EVA, era singurii oameni în RAIUL LUI DUMNEZEU, i-a păcălit pe ADAM şi EVA!
DUMNEZEU, i-a spus lui ADAM şi EVA, că au voie sa mănânce din toţi POMII RAIULUI, numai dintr-un POM anume, sa nu mănânce, căci vor suferi.
ŞARPELE însă,i-a spus EVEI, ca nu este adevărat ca ar fi rău daca ar mânca din POMUL oprit, ci ca e bine sa mănânce, ca sa fie si ea si Adam ,ca niste dumnezei mai mici.
Eva a luat din POMUL oprit un măr, i-a dat si lui ADAM, apoi au cunoscut ca sunt goi si s-au rusinat, DUMNEZEU l-a strigat pe ADAM, si el i-a raspuns ca e gol si îi este ruşine.
EVA a dat vina pe şarpe, ca el a îndemnat-o sa ia un măr din POMUL oprit, ADAM a dat vina pe femeie, adică pe EVA, că ea i-a dat să mănânce, apoi DUMNEZEU , s-a mâniat că nimeni nu-şi cerea iertare pentru păcatul făcut de bună voie, şi l-a izgonit pe ADAM din RAI, ca sa se hrănească cu sudoarea frunţii, din spini şi pălămidă sa adune roadele pământului. Asa cum s-a numit si DUMINICA de azi... 2 martie 2014 ,IZGONIREA LUI ADAM DIN RAI !
Dragii mei,
Să nu dăm niciodată vina pentru păcatele noastre ,pe altcineva ! Ci să fim tari si sa ne asumăm toate consecinţele prin SFÂNTA TAINĂ A SPOVEDANIEI, mai ales că ...intrăm de mâine, în SFÂNTUL POST AL PĂTIMIRILOR DOMNLUI .
Să nu uităm că, trebuie sa postim si de la mâncare,dar mai ales de la a face fapte rele, mai ales de la a jigni pe cel ce ne-a gresit..., mai ales să învăţăm gura noastră slobodă ca să postească, de la vorbele pe care le-ar putea spune, si care ar răni pe aproapele nostru.
Cu dragoste si preţuire, Maria,
Frumoasă dimineaţă de Mai cu parfumul florilor ce imi intra pe geamul deschis al camerei mele.
Şi văd cu ochii închişi UN CER de senin bleu stralucitor ca de oglindă.Brusc ,pe acest Cer, vad cum dinspre Răsărit se întinde spre apus, traversează BOLTA CEREASCĂ, un imens ŞARPE ALB, dens ca un abur strălucitor.
Acest ŞARPE ,era unul uriaş; era extrem de lung si gros la trup.
ŞARPELE, se ondula pe CERUL ca de oglindă, precum ŞARPELE care se încolăceşte pe după ramurile unui copac.
ŞARPELE alb, aluneca uşor pe BOLTA CEREASCĂ, si era înfiorător de mare.
Şi în timp ce Capul Şarpelui se tot întindea spre apus, cu tot cu trup, brusc apare din Cer ,O MÂNĂ adevărată, ca si din carne si oase, O MÂNĂ rozie, chiar în faţa capului Şarpelui !
Eu eram sus în CER, chiar lipită de MÂNA care apăruse din adâncul Cerului.
MÂNA ,începe a şterge ŞARPELE, incepând chiar de la cap, si continuând cu trupul Şarpelui, care ducea spre răsărit.
MÂNA, a întrerupt târâişul Şarpelui , chiar dacă acesta ,traversase doă treimi din CER.
De la cap spre coadă, MÂNA şterge ŞARPELE alb dens, precum am sterge noi cu un burete, tabla de la scoala , pe care ve scris cu cretă.
ŞARPELE, era chiar la marginea Cerului ca de oglindă.
MÂNA a şters tot ŞARPELE de pe CER, şi când a ajuns la Rasărit, când mai era putin din coada Şarpelui ,a sters si pe aceasta şi a dispărut.
Dragii mei, eu nu ştiu ce înseamnă acest ŞARPE, care voia parcă să lege Cerul de la Răsărit spre Apus, cert este ca, MÂNA apărută din Cer,a oprit mersul Şarpelui si mai mult, a făcut ca el ,şarpele sa dispara de pe CER.
Şarpele a fost cel care, atunci când ADAM şi EVA, era singurii oameni în RAIUL LUI DUMNEZEU, i-a păcălit pe ADAM şi EVA!
DUMNEZEU, i-a spus lui ADAM şi EVA, că au voie sa mănânce din toţi POMII RAIULUI, numai dintr-un POM anume, sa nu mănânce, căci vor suferi.
ŞARPELE însă,i-a spus EVEI, ca nu este adevărat ca ar fi rău daca ar mânca din POMUL oprit, ci ca e bine sa mănânce, ca sa fie si ea si Adam ,ca niste dumnezei mai mici.
Eva a luat din POMUL oprit un măr, i-a dat si lui ADAM, apoi au cunoscut ca sunt goi si s-au rusinat, DUMNEZEU l-a strigat pe ADAM, si el i-a raspuns ca e gol si îi este ruşine.
EVA a dat vina pe şarpe, ca el a îndemnat-o sa ia un măr din POMUL oprit, ADAM a dat vina pe femeie, adică pe EVA, că ea i-a dat să mănânce, apoi DUMNEZEU , s-a mâniat că nimeni nu-şi cerea iertare pentru păcatul făcut de bună voie, şi l-a izgonit pe ADAM din RAI, ca sa se hrănească cu sudoarea frunţii, din spini şi pălămidă sa adune roadele pământului. Asa cum s-a numit si DUMINICA de azi... 2 martie 2014 ,IZGONIREA LUI ADAM DIN RAI !
Dragii mei,
Să nu dăm niciodată vina pentru păcatele noastre ,pe altcineva ! Ci să fim tari si sa ne asumăm toate consecinţele prin SFÂNTA TAINĂ A SPOVEDANIEI, mai ales că ...intrăm de mâine, în SFÂNTUL POST AL PĂTIMIRILOR DOMNLUI .
Să nu uităm că, trebuie sa postim si de la mâncare,dar mai ales de la a face fapte rele, mai ales de la a jigni pe cel ce ne-a gresit..., mai ales să învăţăm gura noastră slobodă ca să postească, de la vorbele pe care le-ar putea spune, si care ar răni pe aproapele nostru.
Cu dragoste si preţuire, Maria,
sâmbătă, 1 martie 2014
PREDICA PĂRINTELUI CLEOPA , ÎN DUMINICA IZGONIRII LUI ADAM DIN RAI !
Predică la Duminica lasatului sec de brînză
( a Izgonirii lui Adam din Rai )
Despre lucrarea faptelor bune în ascuns şi despre milostenieIar tu postind, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti (Matei 6, 17)Iubiţi credincioşi,Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos a venit din Cer ca să facă ascultare de Părintele Său şi să slujească la mîntuirea neamului omenesc, scoţîndu-l din robia diavolului şi a morţii. În toată Evanghelia El a învăţat neîncetat pe oameni, cum să facă voia lui Dumnezeu şi cum să lucreze faptele bune spre slava Lui şi spre mîntuirea sufletelor lor. În dumnezeiasca Evanghelie de azi, pe lîngă alte învăţături, ne arată cum să postim şi unde să adunăm comoară pentru sufletele noastre. Iată ce zice în privinţa postului ca să fie spre slava lui Dumnezeu şi spre mîntuirea sufletelor noastre: Tu însă, cînd posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns; şi Tatăl care vede în ascuns îţi va răsplăti ţie (Matei 6, 17-18).
Dar Mîntuitorul ne-a poruncit nu numai postul să-l facem în ascuns, spre a scăpa de slava oamenilor, ci şi milostenia, şi rugăciunea, şi toate faptele bune, că iată ce zice: Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri (Matei 6, 1). Deci, cînd faci milostenie, nu trîmbiţa înainta ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă că îşi iau plata lor. Tu însă, cînd faci milostenie, să nu ştie stînga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Iar cînd vă rugaţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stînd în picioare, să se roage ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă că îşi iau plata lor. Tu însă, cînd te rogi, intră în cămara ta şi, închizînd uşa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie (Matei 6, 2- 6).
Iată, fraţii mei, cum ne-a învăţat Mîntuitorul nostru Iisus Hristos să lucrăm întru ascuns, spre a ne feri de păcatul cel mare al mîndriei şi al slavei deşarte care de multe ori ne vine din lauda oamenilor.
Dar oare întotdeauna trebuie să lucrăm faptele bune în ascuns? Suntem datori să lucrăm faptele bune şi în ascuns şi la arătare, cînd nu vom putea să le ascundem. Numai un lucru să avem în vedere: ca toate faptele noastre să fie plăcute lui Dumnezeu şi spre slava Lui. Că zice Mîntuitorul nostru Iisus Hristos: Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încît să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru cel din ceruri (Matei 5, 16). Deci, ori de facem fapte bune în ascuns, ori întru arătare, să le facem spre slava şi plăcerea lui Dumnezeu. Acest lucru ne învaţă şi vasul alegerii marele Apostol Pavel, zicînd: De aceea, ori de mîncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi. (I Corinteni 10, 31).
Dumnezeieştii Părinţi ne arată că fapta are trup şi suflet. Trupul faptelor bune este lucrarea lor, iar sufletul faptelor bune este scopul cu care le lucrăm. Deci, se cuvine să fim cu mare luare aminte la scopul cu care lucrăm faptele cele bune. Fapta bună făcută cu scop rău are temelie de umbră şi, pe lîngă faptul că pierdem osteneala săvîrşirii ei, ne facem vinovaţi de osîndă. Căci Dumnezeu, care vede cele ascunse ale inimii noastre nu ia aminte la cele ce facem, ci la scopul cu care lucrăm fapta bună.
Acest adevăr ni-l arată şi dumnezeiescul părinte Maxim Mărturisitorul, care zice: "În toate cele făcute de noi, Dumnezeu ia seama la scop" (Filocalia, vol. II, Sibiu, 1947, p. 86). Căci unul lucrează fapta bună ca să fie lăudat şi cinstit de oameni, altul, ca să cîştige bani sau avere, iar altul, ca să tragă pe unii la păcate şi dezmierdări. Toate aceste scopuri sunt rele şi vătămătoare de suflet. Altul însă suferă toată osteneala faptelor bune şi cu multă răbdare şi smerenie îşi duce crucea vieţii avînd în vedere numai scopul sfînt de a face toate spre slava lui Dumnezeu, spre a cîştiga milă şi îndurare în ziua morţii şi a Judecăţii de apoi ca să-şi mîntuiască sufletul. Fericit şi de trei ori fericit este asemenea om care nu doreşte altceva în viaţă decît mîntuirea sufletului său.
Oare cîţi din sfinţi, urînd slava de la oameni, au fugit de lume şi au slujit lui Dumnezeu prin pustietăţi şi prin stîncile pămîntului! Iar unii, spre a fi urîţi şi batjocoriţi de oameni, s-au făcut nebuni pentru Hristos, precum au fost sfinţii Andrei şi Simon. Alţii, avînd în vedere prăpastia slavei deşarte, se sileau mai mult a ascunde faptele bune decît a le lucra. Aşa vedem pe acel bătrîn care se depărta totdeauna întru adîncul pustiului şi acolo îşi petrecea viaţa lui în tăcere, în linişte şi rugăciune. Odată l-a întrebat ucenicul lui, zicînd: "Pentru ce, părinte, totdeauna fugi de noi şi te depărtezi în adîncul pustiului? Nu este mai bine să trăieşti aproape de oameni, ca văzînd ei nevoinţa şi viaţa ta bună, să se folosească şi alţii, şi tu vei avea mai mare plată de la Dumnezeu?"
Răspuns-a bătrînul: "Crede-mă, fiule, că măcar de ar fi cineva asemenea cu Sfîntul şi Marele Prooroc al lui Dumnezeu Moise şi ar trăi împreună cu oamenii, nu poate să se cheme fiu al lui Dumnezeu după dar şi să-şi folosească sufletul său nicidecum. Că eu sunt fiu al lui Adam, şi precum Adam părintele meu, văzînd roada frumoasă şi bună la gust, n-a răbdat să nu guste, prin care a murit, aşa şi eu, cînd văd rodul păcatului, îndată îl poftesc, prin care luînd şi gustînd mor. Pentru aceea, Preacu-vioşii noştri Părinţi, fugeau din lume la pustie, ca să-şi omoare patimile şi poftele dulceţilor căci acolo nu aflau mîncare care naşte poftele păcatului" (Pateric, Rm. Vîlcea, 1930. Despre smerenie).
Iubiţi credincioşi,Astăzi se lasă sec de brînză, iar de mîine începe Sfîntul şi Marele post al Paştelui, care durează şapte săptămîni. Primele şase săptămîni formează postul propriu-zis, iar ultima săptămînă de la Florii pînă la Învierea Domnului, postim şapte zile în cinstea Sfintelor şi mîntuitoarelor Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos.
De felul cum trebuie să postim ne învaţă Însuşi Mîntuitorul în Evanghelia de astăzi, cum am amintit la început. Adică să postim după puterea fiecăruia, dar în taină şi cu bucurie, iar nu cu tristeţe, căci sunt o parte din creştini care spun: "Eu nu pot posti că sunt bolnav!" Sau dacă totuşi postesc o zi, două se arată trişti, indispuşi şi chiar agitaţi. În această privinţă, fraţii mei, trebuie să ştiţi că "Biserica nu este omorîtoare de oameni ci de patimi". Postul de mîncare de dulce şi chiar de vin este rînduit de Biserică pentru toţi, dar după putere. El este necesar tuturor, mai ales celor tineri, ca să-i oprească de la păcate şi de la patimile trupeşti. Iar dacă cineva este bolnav, bătrîn sau neputincios să asculte de duhovnicul lui şi să postească după cît poate.
Să ştiţi şi aceasta, că postul este de două feluri. Post trupesc, adică înfrînare de la mîncare pe un timp limitat, cu scopul de a ne ruga mai curat lui Dumnezeu şi de a ne stăpîni firea. Al doilea, este postul sufletesc, adică înfrînarea limbii, a ochilor, a auzului de la cele rele; a mîinilor să nu lucreze vreun păcat şi, mai ales, înfrînarea minţii de la imaginaţii şi gînduri pătimaşe, a inimii de la pofte şi tot felul de răutăţi "care ies din inimă" şi a voinţei ca să nu accepte săvîrşirea vreunui păcat.
Iată deci, cele două feluri de posturi. Numai cine posteşte cu amîndouă felurile de post, adică şi cu trupul şi cu sufletul, numai acela ţine post întreg şi adevărat. Iar dacă cineva este bolnav să se înfrîneze de la mîncare după putere, dar să postească de mînie, de tutun, de beţie, de ceartă, de înjurături, de glume, de somn mult, de gînduri şi imaginaţii necurate, de cărţi rele, de păcate urîte trupeşti şi sufleteşti, de furt, de minciună, de judecăţi prin tribunale, de vrăjitorie, de avorturi, de divorţ, de dezbinări între rude şi de tot păcatul. Că mai mare este postul sufletesc de gînduri şi de faptele rele, decît postul trupesc de mîncare. Cine se înfrînează de la toate aceste răutăţi se va putea cu uşurinţă înfrîna şi de la mîncare şi băutură.
Poate întreba cineva de vechimea postului, crezînd că postul a fost rînduit de Biserică mult mai tîrziu. Aici vă amintesc cuvintele Sfîntului Vasile cel Mare care spunea că postul este una din cele mai vechi porunci, fiind rînduit chiar din rai. Căci a poruncit Dumnezeu lui Adam: Din toţi pomii din rai poţi să mănînci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănînci, căci, în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit! (Facere 2, 16-17). Vedeţi vechimea postului? Iar dacă Adam şi Eva au călcat porunca postului şi ascultării, vedeţi că au fost izgoniţi din rai şi au murit? Iată vechimea postului şi iată şi urmările celor ce au putut dar n-au voit să postească. Deci şi noi să ne silim a trece curgerea Postului Mare, cu înfrînare după puterea trupească şi sufletească. Iar cînd nu putem sau nu ştim cum să postim să urmăm sfatul preotului nostru.
Iubiţi credincioşi,Postul se respecta şi în Legea Veche. Iudeii posteau lunea şi joia şi în anumite zile după rînduiala de cult a Vechiului Testament. In Legea Harului, Sfinţii Părinţi, pornind de la cultul iudaic, au rînduit două zile de post săptămînal obligatoriu: miercurea, în amintirea vînzării Domnului de către Iuda şi vinerea, în cinstea răstignirii Lui pe cruce. Mai tîrziu s-a rînduit şi lunea zi de post, mai ales pentru călugări, ca să prisosească în toate Biserica creştină faţă de cultul iudaic. Apoi s-au rînduit şi celelalte patru posturi de peste an, dintre care cel mai important pentru pocăinţa şi creşterea noastră duhovnicească este Postul Mare. În acest sfînt post creştinii se înfrînează de la mîncare de dulce, merg cît mai regulat la biserică, se împacă unii cu alţii, soţii ţin definitiv curăţenie trupească. Apoi toţi se roagă mai mult, citesc regulat Psaltirea, fac metanii şi milostenie după putere, se spovedesc şi se împărtăşesc în post de două ori, sau măcar odată pînă la Sfintele Paşti, renunţă la judecăţi, la certuri şi distracţii care robesc mintea şi înşeală pe mulţi.
Pentru a avea folos de post şi pentru a-l trece cu uşurinţă, trebuie să-l unim cu încă două fapte bune cu sfînta rugăciune şi cu milostenia. Rugăciunea şi postul formează cele două aripi cu care creştinul poate zbura pînă la Hristos, iar amîndouă unite cu milostenia ne duc pînă în faţa Preasfintei Treimi şi formează cea mai sigură şi scurtă scară de mîntuire pentru creştini. O scară numai cu trei trepte care ne poate ridica de jos, unde suntem căzuţi împreună cu Adam, pînă sus, în Împărăţia Cerurilor. Să iubim aceste trei virtuţi şi să le lucrăm toată viaţa, dar mai ales acum în Postul Sfintelor Paşti. Postul este jertfa trupului, rugăciunea este jertfa sufletului, iar milostenia este jertfa dragostei în Hristos.
Să postim cu dragoste şi să urcăm scara Postului Mare cu bucurie, iar nu suspinînd, "că pe dătătorul de bunăvoie îl iubeşte Dumnezeu". Adam a căzut călcînd porunca postului. De aceea se şi numeşte Duminica de astăzi "a Izgonirii lui Adam din rai". Noi însă să ne ridicăm din căderea lui Adam, încercînd cu post, cu rugăciune şi cu milostenie, scara celor patruzeci de zile ale Marelui Post, crescînd duhovniceşte în credinţă, în dragoste şi în nădejdea mîntuirii, pînă vom ajunge înaintea lui Hristos înviat şi în lumina cea neapusă a Preasfintei Treimi.
În seara aceasta se citeşte la vecernie o rugăciune de iertare şi se iartă, acasă şi în biserică, toţi credincioşii din fiecare sat, parohie, familie, ca şi cei din mănăstiri. Fără iertare nu putem începe postul, nu ne putem ruga şi osteneala ne este fără folos. Iar începînd de mîine, timp de patru zile se citeşte, în fiecare biserică, "Canonul Mare" al Sfîntului Andrei Criteanul, o prea frumoasă rugăciune de pocăinţă. Care puteţi, luaţi parte cu evlavie la slujba Canonului Mare, care se citeşte patru zile. Acasă citiţi cărţi de rugăciuni şi cărţi creştineşti, după timp şi putere faceţi metanii şi, mai ales, citiţi Psaltirea pînă la Sfintele Paşti, că mare putere au psalmii.
Cu aceste scurte învăţături duhovniceşti, încheiem predica de azi şi rugăm pe bunul Dumnezeu să ne binecuvînteze începutul Postului Mare, ca să-l parcurgem cu folos şi să ajungem cu bucurie să ne închinăm şi slăvitei Sale Învieri. Amin.
Cu dragoste şi preţuire,
Maria.
DUMINICA IZGONIRII LUI ADAM DIN RAI !
Omul a fost creat pentru Rai, pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi pentru a fi în comuniune cu El. Însă păcatul său l-a lipsit de această viaţă fericită şi existenţa sa pe pământ este un exil. Hristos deschide uşa Raiului oricui îl urmează, iar Biserica, descoperindu-ne frumuseţea împărăţiei, face din viaţa noastră o călătorie spre patria cerească.
Tema izgonirii lui Adam din Rai, legată de Duminica Lăsatului sec de brânză, reprezintă otranspunere a expulzării penitenţilor în afara bisericii care, odinioară, avea loc atunci. Aceştia trebuiau să rămână în afara uşilor bisericii, icoană a Raiului, şi să-şi plângă păcatele, pentru a fi reintroduşi în ea, împreună cu catehumenii, la sfârşitul Postului Mare. De aceea, imnografia acestei duminici se întemeiază pe imaginea lui Adam plângând înaintea porţilor Raiului: „Şezut-a Adam în preajma Raiului, şi de goliciunea sa plângând, se tânguia: Vai mie, celui ce m-am supus înşelăciunii celei viclene, şi am fost furat de ea şi de mărire m-am depărtat. Vai mie, celui dezbrăcat de nevinovăţie şi lăsat în sărăcie. Ci, o Raiule, de acum nu mă voi mai desfăta întru dulceaţa ta. Nu voi mai vedea pe Domnul şi Dumnezeul şi Ziditorul meu; căci în pământ voi merge, din care am şi fost luat. Milostive îndurate, strig către Tine: Miluieşte-mă pe mine cel ce am căzut” (Slava de la „Doamne strigat-am”). Dramatismul trăit de credincioşi în această duminică, dramatism insuflat de însuşi dramatismul lui Adam este „asemănător” cu dramatismul trăit începând cu Sâmbăta lui Lazăr până în Sâmbăta Mare, când urmărim zi de zi Patima lui Hristos pentru readucerea lui Adam în Raiul pierdut.
Postul Mare - călătorie spre patria cerească
Această denumire sintetizează, de fapt, întreaga pregătire pentru Postul Mare. Noi ştim că omul a fost creat pentru Rai, pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi pentru a fi în comuniune cu El. Păcatul său l-a lipsit de această viaţă fericită şi existenţa sa pe pământ este, totuşi, un exil. Hristos deschide uşa Raiului oricui îl urmează, iar Biserica, descoperindu-ne frumuseţea împărăţiei, face din viaţa noastră o călătorie spre patria cerească. Astfel, la începutul Postului Mare noi ne asemănăm cu Adam: „Scos a fost Adam din Rai pentru mâncare; pentru aceasta şi şezând în preajma lui, plângea tânguindu-se şi cu glas de umilinţă zicea: Vai mie, ce am pătimit eu ticălosul! O poruncă am călcat a Stăpânului meu, şi de tot binele m-am lipsit. Raiule preasfinte, care ai fost sădit pentru mine şi prin Eva ai fost încuiat, roagă pe Cel ce te-a făcut pe tine şi pe mine m-a zidit, ca să mă satur de florile tale. La acestea Mântuitorul îi răspunde: Zidirea Mea nu vreau să piară, ci vreau să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină. Că pe cel ce vine la Mine nu-1voi goni afară” (Slava de la stihoavnă).
Izgonirea lui Adam din Rai, care încheie Săptămâna brânzei, este aşezată la începutul Postului Mare pentru a arăta urmările nefericite ale neascultării şi ale însoţirii cu patimile. Numai prin înfrânare şi prin supunere faţă de Domnul, poate credinciosul să se învrednicească de dobândirea Raiului, pe care Mântuitorul ni l-a deschis din nou prin jertfa Sa de pe cruce.
Cele două extremităţi ale Postului Mare reprezintă, aşa cum aminteşte Nichifor Calist, cei doi poli cruciali ai istoriei mântuirii: căderea şi mântuirea: „Postul Mare, care urmează după această duminică, va fi mai mult chiar şi decât o simplă restabilire a Raiului, fiindcă, încorporându‑se în <<al Doilea Adam>> la Paşte, creştinul va anticipa duhovniceşte învierea de obşte, trecând astfel virtual de la timp la veşnicie”.
Ritualul iertării
În Biserica slavă, această Duminică poartă numele de „Duminica Iertării”. După Vecernie, are loc un ritual de iertare în timpul căruia fiecare creștin își cere iertare de la ceilalți prezenți, iar corul cântă irmoasele canonului Paştelui. Originea acestui rit al iertării se găseşte în Palestina, unde, după mărturiile Sfântului Sofronie al Ierusalimului, „în Duminica ce s-a obişnuit să se numească întâia din săptămânile Postului Mare, se săvârşea Sfânta Liturghie, ca de obicei şi fiecare se împărtăşea cu preacuratele şi de viaţă făcătoarele Taine şi mâncau puţin, după cum era obiceiul. După aceasta se strângeau toţi în biserică şi, făcându-se îndelungată rugăciune şi multe metanii, călugării se îmbrăţişau cu sărutare unii pe alţii, sărutau şi pe stareţ, făcându-i metanie, şi se rugau să le dea binecuvântarea, care să le fie de ajutor şi de sfătuire în nevoinţele ce le stăteau înainte. După ce se săvârşeau acestea, se deschideau porţile mănăstirii şi ieşeau toţi din mănăstire cântând cu voce dulce: „Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu de cine mă voi teme? Domnul este Izbăvitorul vieţii mele, de cine mă voi înfricoşa?” şi celelalte stihuri ale psalmului”.
Acest obicei a lăsat numeroase urme în Triod. De aceea, cele două extremităţi ale Postului Mare, Duminica brânzei şi Duminica Floriilor, cuprind aluzii imnografice şi ritualuri extrem de limpezi la acest obicei.
Obiceiul slav, al iertării reciproce, poate fi privit şi ca o solemnizare a iertării prescrise în mănăstiri, în fiecare zi după Miezonoptică şi Pavecerniţă, dar faptul că fiecare se împacă aici în mod individual, cu preotul şi unul cu celălalt, îi dă uncaracter de profundă autenticitate, evidenţiind dispoziţia fiecăruia dintre credincioşi spre o adevărată pocăinţă şi o schimbare decisivă a conduitei în relaţiile cu aproapele său.
O împăcare pentru veșnicie
Sărutarea de la Vecernia Duminicii Lăsatului sec de brânză reprezintă oanticipare a împăcării universale a oamenilor, în Hristos Cel Înviat, ce va fi simbolizată de un alt rit al sărutării săvârşit la încheierea Utreniei Paştelui, în timpul căruia se cântă: „Ziua învierii, să ne luminămcu prăznuirea, şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm. Să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi. Să iertăm toate pentru Înviere şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!”
Prin primatul iubirii, afirmat în acest rit de iertare reciprocă, Triodul apare ca un ciclu, ale cărui două extremităţi se întâlnesc. Începutul corespunde cu sfârşitul, darnu îndată, căci efortul depus în timpul Postului Mare, ce se deschide într-o atmosferă pascală şi de participare mistică la Patima lui Hristos, vor da celui de-al doilea rit al iertării profunzime duhovnicească şi hristologică, pe care cel dintâi nu o are.
Înviind astfel „înainte de înviere”, creștinul va putea scăpa de asprimea judecăţii pe care o comemorează Duminica Lăsatului de carne, pentru a fi iniţiat în mila şi comuniunea cu Dumnezeu în timpul celor cincizeci de zile de după înviere, icoana veacului viitor.
Cu dragoste şi preţuire, Maria.
SFÂNTA EVANGHELIE , DIN DUMINICA LĂSATULUI SEC TOTAL !
DUMINICA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ !
SFÂNTA EVANGHELIE DE LA MATEI !
(VI, 14 -21 )
Zis-a DOMNUL : dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor,şi TATĂL vostru Cel Ceresc vă va ierta greşelile voastre. Iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. Când postiţi , nu fiţi trişti ca făţarnicii , căci ei îşi întunecă feţele lor, ca să se arate oamenilor că postesc . Adevărat vă spun vouă că îşi iau răsplata lor. Iar tu, când posteşti , unge-ţi capul tău şi faţa ta o spală , ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti , ci TATĂLUI tău care este în ascuns ; şi TATĂL tău care vede cele ascunse îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ , unde moliile şi rugina le strică , şi unde furii le sapă şi le fură . Ci vă adunaţi comori din cer, unde nici moliile, nici rugina nu le strică, şi unde furii nu le sapă, nici nu le fură. Că unde este comoara voastră , acolo va fi şi inima voastră .
SLAVĂ ŢIE DOAMNE, SLAVA ŢIE !
AMIN !
Să adunăm fraţilor, comori în Cer, prin POST şi Rugăciune, prin fapte de milostenie, şi prin a merge la SFANTA BISERICĂ, la fiecare SFÂNTĂ SĂRBĂTOARE.
Să ne spovedim păcatele noastre, la PĂRINTELE DUHOVNIC, ca apoi sa ne învrednicim a primi SFANTA ŞI DUMNEZEIASCA ÎMPĂRTĂŞANIE.
Dragii mei, mergeţi la SFÂNTA BISERICĂ , şi primiţi în inima voastră , în sufletul vostru, SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA LITURGHIE , care vă va întări în Credinţă şi vă va ajuta, ca sa treceţi mai uşor peste toate necazurile şi greutăţile vieţii .
Cu dragoste si cu preţuire, Maria.
SFÂNTA EVANGHELIE DE LA MATEI !
(VI, 14 -21 )
Zis-a DOMNUL : dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor,şi TATĂL vostru Cel Ceresc vă va ierta greşelile voastre. Iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. Când postiţi , nu fiţi trişti ca făţarnicii , căci ei îşi întunecă feţele lor, ca să se arate oamenilor că postesc . Adevărat vă spun vouă că îşi iau răsplata lor. Iar tu, când posteşti , unge-ţi capul tău şi faţa ta o spală , ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti , ci TATĂLUI tău care este în ascuns ; şi TATĂL tău care vede cele ascunse îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ , unde moliile şi rugina le strică , şi unde furii le sapă şi le fură . Ci vă adunaţi comori din cer, unde nici moliile, nici rugina nu le strică, şi unde furii nu le sapă, nici nu le fură. Că unde este comoara voastră , acolo va fi şi inima voastră .
SLAVĂ ŢIE DOAMNE, SLAVA ŢIE !
AMIN !
Să adunăm fraţilor, comori în Cer, prin POST şi Rugăciune, prin fapte de milostenie, şi prin a merge la SFANTA BISERICĂ, la fiecare SFÂNTĂ SĂRBĂTOARE.
Să ne spovedim păcatele noastre, la PĂRINTELE DUHOVNIC, ca apoi sa ne învrednicim a primi SFANTA ŞI DUMNEZEIASCA ÎMPĂRTĂŞANIE.
Dragii mei, mergeţi la SFÂNTA BISERICĂ , şi primiţi în inima voastră , în sufletul vostru, SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA LITURGHIE , care vă va întări în Credinţă şi vă va ajuta, ca sa treceţi mai uşor peste toate necazurile şi greutăţile vieţii .
Cu dragoste si cu preţuire, Maria.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)