SA NE SPOVEDIM SI SA NE IMPARTASIM ! IISUS HRISTOS SI MAICA DOMNULUI STAU IN FAŢA NOASTRA !

                         Dragii mei,

În aceasta dimineata,ma trezeste un glas care plangea cu amar si spunea asa:

                             "Făcându-i de Tânguire deasupra mortii, asteptand luminata şi ..."
    Clipă în care ,am in faţa ochilor inchisi un Mormânt ,iar pe mijlocul Mormântului vad o tava pe care era o Coliva de grau.
Afara ,Cerul era de ziua.
Aud doar un glas care, spune cu durere asa:

              "Iar daca apare întunericul,mergeti in spomena noptii!
Si daca am plecat de acolo,voi pleca si de aici nemiruit,nespovedit si neimparatasit!"

În aceasta clipă dragii mei, am in faţa ochilor inchiși ,un barbat care sta in genunchi in curtea Sfintei Biserici.
Acest bărbat era chiar in faţa Ușilor inchise, ale Sfintei Biserici, plângea si spunea cuvintele din Mesajul acesta:
"Iar daca apare întunericul,mergeti in spomena noptii!
Si daca am plecat de acolo,voi pleca si de aici nemiruit,nespovedit si neimparatasit!"
Acest om,vedea ca nu mai este nimeni in Sfânta Biserica,Usile erau zavorâte,iar prin curte nu mai era nimeni,doar acel Mormânt care avea pe el o tavă cu o farfurie de Coliva de grâu.
Iar in timp ce el se tânguia in genunchi in faţa usilor inchise, din stânga lui ,de la colțul Sfintei Biserici apare ceva minunat.
Vedeam dragilor ,cum a aparut in chip nevăzut si minunat de frumos, o Sfântă Cruce mare, lucrată din lemn maro.
Crucea sfântă, avea circa 2 metri înalțime, poate chiar puţin mai mult.
Pe Sfânta Cruce fratilor, stătea rastignit in carne si oase,Însusi Mântuitorul nostru drag si scump.
Iisus Hristos coborâse in mod nevazut din Cer,așa cum era rastignit pe Cruce.

Altfel spus, Sfânta Cruce coborâse din Cerul

Sfânt, asa cu Fiul Lui Dumnezeu rastignit pe ea.
Bărbatul care statea in genunchi ,ÎL vede pe Mântuitorul, si striga tare asa:
                 "Slava Ţie Doamne Dumnezeule !
                Slava Ţie Hristoase Dumnezeule !"
Iar in acest moment dragilor, apar in mod tainic doua Mâini ,care aprind o Sfânta Candela,si pe care, o aseaza jos la baza Sfintei Cruci,in faţa Sfintei Cruci cu IISUS rastignit pe ea.
După ce Candela sfânta a fost asezata jos, pe pămant la picioarele Lui IISUS HRISTOS,
în aceasta clipa fratilor, O vad pe Maicuta sfântă între doi stâlpi ,înconjurata fiind de multe flori si de multa verdeață.

Prea Curata Fecioara Maria era vie,era in carne si oase ,ținea pe Mâinile Sale sfinte, un Veșmânt colorat,un Vesmânt exact precum este Sfântul Acoperamant al Maicii Domnului.
Maica Domnului, Îsi ținea sfântul Acoperamant pe bratele Sale sfinte.

În aceasta clipă, vad doua Mâini care leaga la Sfanta Cruce pe care era rastignit Iisus Hristos,leagă mult,foarte mult Busuioc verde.
Bietul barbat era uimit de ceea ce vedea ,iar lacrimile-i curgeau șiroaie pe obraji.
Dragilor, Mântuitorul a auzit glasul de tânguire al acestui suflet, a vazut cat de mult se căiește si cât de mult isi doreste ca sa fie spovedit 

și împartasit.

Iar Fiul Lui Dumnezeu și-al Prea Curatei si Prea Sfintei Fecioare Maria a venit la el, și asa precum i-a zis tâlharului de pe Cruce,tot la fel,prin apariția Sa, a iertat pe acest Suflet si l-a împartașit cu Prea Scump si Prea Sfânt Trup si Sângele Său, care curgea șiroaie de pe Sfanta Cruce pe care era rastignit.
                                                                                                                                
Sa mergem si noi dragilor la Sfanta Biserica, la Părintele Duhovnic,sa ne spovedim si sa ne împartasim ,deoarece,numai asa vom putea avea Haina noua pentru sufletul nostru, si vom fi primiti in Împartia Lui Dumnezeu ,la Masa Lui Dumnezeu.
                  
Fratilor,nu suntem singuri niciodata!
Chiar daca ,de multe ori simtim si traim astfel de momente, sa-ngenunchem si noi in faţa Sfintelor Icoane si cu lacrimi de caința si pocainta ,sa chemam în ajutorul nostru pe Mantuitorul nostru IISUS HRISTOS si pe MAICA PREA CURATA FECIOARA MARIA,Cărora Li se cuvine toata cinstea,slava si închinarea,Amin!
                                     Cu dragoste,Maria.

P.S.

Sfânta Evanghelie după Luca

Capitolul 23

1.	Şi sculându-se toată mulţimea acestora, L-au dus înaintea lui Pilat.
2.	Şi au început să-L pârască, zicând: Pe Acesta L-am găsit răzvrătind neamul nostru şi împiedicând să dăm dajdie Cezarului şi zicând că El este Hristos rege.
3.	Iar Pilat L-a întrebat, zicând: Tu eşti regele iudeilor? Iar El, răspunzând, a zis: Tu zici.
4.	Şi Pilat a zis către arhierei şi către mulţimi: Nu găsesc nici o vină în Omul acesta.
5.	Dar ei stăruiau, zicând că întărâtă poporul, învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici.
6.	Şi Pilat auzind, a întrebat dacă omul este galileian.
7.	Şi aflând că este sub stăpânirea lui Irod, l-a trimis la Irod, care era şi el în Ierusalim în acele zile.
8.	Iar Irod, văzând pe Iisus, s-a bucurat foarte, că de multă vreme dorea să-L cunoască pentru că auzise despre El, şi nădăjduia să vadă vreo minune săvârşită de El.
9.	Şi L-a întrebat Irod multe lucruri, dar El nu i-a răspuns nimic.
10.	Şi arhiereii şi cărturarii erau de faţă, învinuindu-L foarte tare.
11.	Iar Irod, împreună cu ostaşii săi, batjocorindu-L şi luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare şi L-a trimis iarăşi la Pilat.
12.	Şi în ziua aceea, Irod şi Pilat s-au făcut prieteni unul cu altul, căci mai înainte erau în duşmănie între ei.
13.	Iar Pilat, chemând arhiereii şi căpeteniile şi poporul,
14.	A zis către ei: Aţi adus la mine pe Omul acesta, ca pe un răzvrătitor al poporului; dar iată eu, cercetându-L în faţa voastră, nici o vină n-am găsit în acest Om, din cele ce aduceţi împotriva Lui.
15.	Şi nici Irod n-a găsit, căci L-a trimis iarăşi la noi. Şi iată, El n-a săvârşit nimic vrednic de moarte.
16.	Deci, pedepsindu-L, Îl voi elibera.
17.	Şi trebuia, la praznic, să le elibereze un vinovat.
18.	Dar ei, cu toţii, au strigat, zicând: Ia-L pe Acesta şi eliberează-ne pe Baraba,
19.	Care era aruncat în temniţă pentru o răscoală făcută în cetate şi pentru omor.
20.	Şi iarăşi le-a vorbit Pilat, voind să le elibereze pe Iisus.
21.	Dar ei strigau, zicând: Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!
22.	Iar el a zis a treia oară către ei: Ce rău a săvârşit Acesta? Nici o vină de moarte nu am aflat întru El. Deci, pedepsindu-L, Îl voi elibera.
23.	Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari ca El să fie răstignit, şi strigătele lor au biruit.
24.	Deci Pilat a hotărât să se împlinească cererea lor.
25.	Şi le-a eliberat pe cel aruncat în temniţă pentru răscoală şi ucidere, pe care îl cereau ei, iar pe Iisus L-a dat în voia lor.
26.	Şi pe când Îl duceau, oprind pe un oarecare Simon Cirineul, care venea din ţarină, i-au pus crucea, ca s-o ducă în urma lui Iisus.
27.	Iar după El venea mulţime multă de popor şi de femei, care se băteau în piept şi Îl plângeau.
28.	Şi întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri.
29.	Căci iată, vin zile în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe şi pântecele care n-au născut şi sânii care n-au alăptat!
30.	Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi; şi dealurilor: Acoperiţi-ne.
31.	Căci dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?
32.	Şi erau duşi şi alţii, doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El.
33.	Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi unul de-a stânga.
34.	Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac. Şi împărţind hainele Lui, au aruncat sorţi.
35.	Şi sta poporul privind, iar căpeteniile îşi băteau joc de El, zicând: Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască şi pe Sine Însuşi, dacă El este Hristosul, alesul lui Dumnezeu.
36.	Şi Îl luau în râs şi ostaşii care se apropiau, aducându-I oţet.
37.	Şi zicând: Dacă Tu eşti regele iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi!
38.	Şi deasupra Lui era scris cu litere greceşti, latineşti şi evreieşti: Acesta este regele iudeilor.
39.	Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniţi, Îl hulea zicând: Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi pe noi.
40.	Şi celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă?
41.	Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău.
42.	Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta.
43.	Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai.
44.	Şi era acum ca la ceasul al şaselea şi întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea.
45.	Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâşiat pe la mijloc.
46.	Şi Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat duhul.
47.	Iar sutaşul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost.
48.	Şi toate mulţimile care veniseră la această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-şi pieptul.
49.	Şi toţi cunoscuţii Lui, şi femeile care Îl însoţiseră din Galileea, stăteau departe, privind acestea.
50.	Şi iată un bărbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, bărbat bun şi drept,
51.	- Acesta nu se învoise cu sfatul şi cu fapta lor. El era din Arimateea, cetate a iudeilor, aşteptând împărăţia lui Dumnezeu.
52.	Acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus.
53.	Şi coborându-L, L-a înfăşurat în giulgiu de in şi L-a pus într-un mormânt săpat în piatră, în care nimeni, niciodată, nu mai fusese pus.
54.	Şi ziua aceea era vineri, şi se lumina spre sâmbătă.
55.	Şi urmându-I femeile, care veniseră cu El din Galileea, au privit mormântul şi cum a fost pus trupul Lui.
56.	Şi, întorcându-se, au pregătit miresme şi miruri; iar sâmbătă s-au odihnit, după Lege.