joi, 2 mai 2024

SFANTA JOIA MARE ! DENIA CELOR 12 SFINTE EVANGHELII !


            


Cele 12 Sfinte  Evanghelii ,

din  Sfânta  Joia  Mare !



Cele 12 Evanghelii ale Patimilor Mantuitorului Iisus Hristos Joia Mare ...


https://www.youtube.com/watch?v=tW0JtT7nOZM

Mix - Cele 12 Evanghelii ale Patimilor Mantuitorului Iisus Hristos Joia Mare - lectura pr. Dani ...

  Image result for iisus

Cele  12  Sfinte  Evanghelii ,


ale sfintelor si mântuitoarelor Patimi ale Domnului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos - care se citesc la Denia celor 12 (douasprezece) Evanghelii din seara de Joia Mare, cu care si începe Slujba Sfintelor si Mântuitoarelor Patimi ale Domnului.

CELE 12 SFINTE EVANGHELII ,DIN JOIA MARE !

                        Image result for iisus


Denia celor 12 Evanghelii, Denia de Vineri savarsita in Joia Mare.

Troparul : Când maritii ucenici la spalarea cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rau credincios, cu iubirea de argint bolnavindu-se, s-a întunecat, si judecatorilor celor fara de lege, pe Tine, Judecatorul cel drept, te-a dat. Vezi dar, iubitorule de avutii, pe cel ce pentru aceasta spânzurare si-a agonisit. Fugi de sufletul nesatios, cel ce a îndraznit unele ca acestea asupra Învatatorului. Cela ce esti spre toti bun, Doamne, slava Tie!


Prima Evanghelie a Patimilor:


Ioan XIII, 31-38; XIV; XV; XVII; XVII; XVIII, 1. 13, 31. [Zis-a Domnul ucenicilor Sai:]

Acum a fost preaslãvit Fiul Omului si Dumnezeu a fost preaslãvit întru El.
13, 32. Iar dacã Dumnezeu a fost preaslãvit întru El, si Dumnezeu Îl va preaslãvi întru El si îndatã Îl va preaslãvi.
13, 33. Fiilor, încã putin timp sunt cu voi. Voi Mã veti cãuta, dar, dupã cum am spus iudeilor - cã unde Mã duc Eu, voi nu puteti veni - vã spun vouã acum.
13, 34. Poruncã nouã dau vouã: Sã vã iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sã vã iubiti unul pe altul.
13, 35. Întru aceasta vor cunoaste toti cã sunteti ucenicii Mei, dacã veti avea dragoste unii fatã de altii.
13, 36. Doamne, L-a întrebat Simon-Petru, unde Te duci? Rãspuns-a Iisus: Unde Mã duc Eu, tu nu poti sã urmezi Mie acum, dar mai târziu Îmi vei urma.
13, 37. Zis-a Petru Lui: Doamne, de ce nu pot sã urmez tie acum? Sufletul meu îl voi da pentru Tine.
13, 38. Iisus i-a rãspuns: Vei pune sufletul tãu pentru Mine? Adevãrat, adevãrat zic tie cã nu va cânta cocosul, pânã ce nu te vei lepãda de Mine de trei ori!
14, 1. Sã nu se tulbure inima voastrã; credeti în Dumnezeu, credeti si în Mine.
14, 2. În casa Tatãlui Meu multe locasuri sunt. Iar de nu, v-as fi spus. Mã duc sã vã gãtesc loc.
14, 3. si dacã Mã voi duce si vã voi gãti loc, iarãsi voi veni si vã voi lua la Mine, ca sã fiti si voi unde sunt Eu.
14, 4. si unde Mã duc Eu, voi stiti si stiti si calea.
14, 5. Toma i-a zis: Doamne, nu stim unde Te duci; si cum putem sti calea?
14, 6. Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevãrul si Viata. Nimeni nu vine la Tatãl Meu decât prin Mine.
14, 7. Dacã M-ati fi cunoscut pe Mine, si pe Tatãl Meu L-ati fi cunoscut; dar de acum Îl cunoasteti pe El si L-ati si vãzut.
14, 8. Filip I-a zis: Doamne, aratã-ne nouã pe Tatãl si ne este de ajuns.
14, 9. Iisus i-a zis: De atâta vreme sunt cu voi si nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a vãzut pe Mine a vãzut pe Tatãl. Cum zici tu: Aratã-ne pe Tatãl?
14, 10. Nu crezi tu cã Eu sunt întru Tatãl si Tatãl este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatãl - Care rãmâne întru Mine - face lucrãrile Lui.
14, 11. Credeti Mie cã Eu sunt întru Tatãl si Tatãl întru Mine, iar de nu, credeti-Mã pentru lucrãrile acestea.
14, 12. Adevãrat, adevãrat zic vouã: cel ce crede în Mine va face si el lucrãrile pe care le fac Eu si mai mari decât acestea va face, pentru cã Eu Mã duc la Tatãl.
14, 13. si orice veti cere întru numele Meu, aceea voi face, ca sã fie slãvit Tatãl întru Fiul.
14, 14. Dacã veti cere ceva în numele Meu, Eu voi face.
14, 15. De Mã iubiti, pãziti poruncile Mele.
14, 16. si Eu voi ruga pe Tatãl si alt Mângâietor vã va da vouã ca sã fie cu voi în veac,
14, 17. Duhul Adevãrului, pe Care lumea nu poate sã-L primeascã, pentru cã nu-L vede, nici nu-L cunoaste; voi Îl cunoasteti, cã rãmâne la voi si în voi va fi!
14, 18. Nu vã voi lãsa orfani: voi veni la voi.
14, 19. Încã putin timp si lumea nu Mã va mai vedea; voi însã Mã veti vedea, pentru cã Eu sunt viu si voi veti fi vii.
14, 20. În ziua aceea veti cunoaste cã Eu sunt întru Tatãl Meu si voi în Mine si Eu în voi.
14, 21. Cel ce are poruncile Mele si le pãzeste, acela este care Mã iubeste; iar cel ce Mã iubeste pe Mine va fi iubit de Tatãl Meu si-l voi iubi si Eu si Mã voi arãta lui.
14, 22. I-a zis Iuda, nu Iscarioteanul: Doamne, ce este cã ai sã Te arãti nouã, si nu lumii?
14, 23. Iisus a rãspuns si i-a zis: Dacã Mã iubeste cineva, va pãzi cuvântul Meu, si Tatãl Meu îl va iubi, si vom veni la el si vom face locas la el.
14, 24. Cel ce nu Mã iubeste nu pãzeste cuvintele Mele. Dar cuvântul pe care îl auziti nu este al Meu, ci al Tatãlui care M-a trimis.
14, 25. Acestea vi le-am spus, fiind cu voi;
14, 26. Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatãl, în numele Meu, Acela vã va învãta toate si vã va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu.
14, 27. Pace vã las vouã, pacea Mea o dau vouã, nu precum dã lumea vã dau Eu. Sã nu se tulbure inima voastrã, nici sã se înfricoseze.
14, 28. Ati auzit cã v-am spus: Mã duc si voi veni la voi. De M-ati iubi v-ati bucura cã Mã duc la Tatãl, pentru cã Tatãl este mai mare decât Mine.
14, 29. si acum v-am spus acestea înainte de a se întâmpla, ca sã credeti când se vor întâmpla.
14, 30. Nu voi mai vorbi multe cu voi, cãci vine stãpânitorul acestei lumi si el nu are nimic în Mine;
14, 31. Dar ca sã cunoascã lumea cã Eu iubesc pe Tatãl si precum Tatãl Mi-a poruncit asa fac. Sculati-vã, sã mergem de aici.
15, 1. Eu sunt vita cea adevãratã si Tatãl Meu este lucrãtorul.
15, 2. Orice mlãditã care nu aduce roadã întru Mine, El o taie; si orice mlãditã care aduce roadã, El o curãteste, ca mai multã roadã sã aducã.
15, 3. Acum voi sunteti curati, pentru cuvântul pe care vi l-am spus.
15, 4. Rãmâneti în Mine si Eu în voi. Precum mlãdita nu poate sã aducã roadã de la sine, dacã nu rãmâne în vitã, tot asa nici voi, dacã nu rãmâneti în Mine.
15, 5. Eu sunt vita, voi sunteti mlãditele. Cel ce rãmâne întru Mine si Eu în el, acela aduce roadã multã, cãci fãrã Mine nu puteti face nimic.
15, 6. Dacã cineva nu rãmâne în Mine se aruncã afarã ca mlãdita si se usucã; si le adunã si le aruncã în foc si ard.
15, 7. Dacã rãmâneti întru Mine si cuvintele Mele rãmân în voi, cereti ceea ce voiti si se va da vouã.
15, 8. Întru aceasta a fost slãvit Tatãl Meu, ca sã aduceti roadã multã si sã vã faceti ucenici ai Mei.
15, 9. Precum M-a iubit pe Mine Tatãl, asa v-am iubit si Eu pe voi; rãmâneti întru iubirea Mea.
15, 10. Dacã pãziti poruncile Mele, veti rãmâne întru iubirea Mea dupã cum si Eu am pãzit poruncile Tatãlui Meu si rãmân întru iubirea Lui.
15, 11. Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea sã fie în voi si ca bucuria voastrã sã fie deplinã.
15, 12. Aceasta este porunca Mea: sã vã iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.
15, 13. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sã si-l punã pentru prietenii sãi.
15, 14. Voi sunteti prietenii Mei, dacã faceti ceea ce vã poruncesc.
15, 15. De acum nu vã mai zic slugi, cã sluga nu stie ce face stãpânul sãu, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru cã toate câte am auzit de la Tatãl Meu vi le-am fãcut cunoscute.
15, 16. Nu voi M-ati ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi si v-am rânduit sã mergeti si roadã sã aduceti, si roada voastrã sã rãmânã, ca Tatãl sã vã dea orice-I veti cere în numele Meu.
15, 17. Aceasta vã poruncesc: sã vã iubiti unul pe altul.
15, 18. Dacã vã urãste pe voi lumea, sã stiti cã pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât.
15, 19. Dacã ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al sãu; dar pentru cã nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vã urãste.
15, 20. Aduceti-vã aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stãpânul sãu. Dacã M-au prigonit pe Mine, si pe voi vã vor prigoni; dacã au pãzit cuvântul Meu, si pe al vostru îl vor pãzi.
15, 21. Iar toate acestea le vor face vouã din cauza numelui Meu, fiindcã ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.
15, 22. De n-as fi venit si nu le-as fi vorbit, pãcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovãtire pentru pãcatul lor.
15, 23. Cel ce Mã urãste pe Mine, urãste si pe Tatãl Meu.
15, 24. De nu as fi fãcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a fãcut pãcat nu ar avea; dar acum M-au si vãzut si M-au urât si pe Mine si pe Tatãl Meu.
15, 25. Dar (aceasta), ca sã se împlineascã cuvântul cel scris în Legea lor: "M-au urât pe nedrept".
15, 26. Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite  vouã de la Tatãl, Duhul Adevãrului, Care de la Tatãl purcede, Acela va mãrturisi despre Mine.
15, 27. si voi mãrturisiti, pentru cã de la început sunteti cu Mine.
16, 1. Acestea vi le-am spus, ca sã nu vã smintiti.
16, 2. Vã vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vã va ucide sã creadã cã aduce închinare lui Dumnezeu.
16, 3. si acestea le vor face, pentru cã n-au cunoscut nici pe Tatãl, nici pe Mine.
16, 4. Iar acestea vi le-am spus, ca sã vã aduceti aminte de ele, când va veni ceasul lor, cã Eu vi le-am spus. si acestea nu vi le-am spus de la început, fiindcã eram cu voi.
16, 5. Dar acum Mã duc la Cel ce M-a trimis si nimeni dintre voi nu întreabã: Unde Te duci?
16, 6. Ci, fiindcã v-am spus acestea, întristarea a umplut inima voastrã.
16, 7. Dar Eu vã spun adevãrul: Vã este de folos ca sã mã duc Eu. Cãci dacã nu Mã voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacã Mã voi duce, Îl voi trimite la voi.
16, 8. si El, venind, va vãdi lumea de pãcat si de dreptate si de judecatã.
16, 9. De pãcat, pentru cã ei nu cred în Mine;
16, 10. De dreptate, pentru cã Mã duc la Tatãl Meu si nu Mã veti mai vedea;
16, 11. si de judecatã, pentru cã stãpânitorul acestei lumi a fost judecat.
16, 12. Încã multe am a vã spune, dar acum nu puteti sã le purtati.
16, 13. Iar când va veni Acela, Duhul Adevãrului, vã va cãlãuzi la tot adevãrul; cãci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi si cele viitoare vã va vesti.
16, 14. Acela Mã va slãvi, pentru cã din al Meu va lua si vã va vesti.
16, 15. Toate câte are Tatãl ale Mele sunt; de aceea am zis cã din al Meu ia si vã vesteste vouã.
16, 16. Putin si nu Mã veti mai vedea, si iarãsi putin si Mã veti vedea, pentru cã Eu Mã duc la Tatãl.
16, 17. Deci unii dintre ucenicii Lui ziceau între ei: Ce este aceasta ce ne spune: Putin si nu Mã veti mai vedea, si iarãsi putin si Mã veti vedea, si cã Mã duc la Tatãl?
16, 18. Deci ziceau: Ce este aceasta ce zice: Putin? Nu stim ce zice.
16, 19. si a cunoscut Iisus cã voiau sã-L întrebe si le-a zis: Despre aceasta vã întrebati între voi, cã am zis: Putin si nu Mã veti mai vedea si iarãsi putin si Mã veti vedea?
16, 20. Adevãrat, adevãrat zic vouã cã voi veti plânge si vã veti tângui, iar lumea se va bucura. Voi vã veti întrista, dar întristarea voastrã se va preface în bucurie.
16, 21. Femeia, când e sã nascã, se întristeazã, fiindcã a sosit ceasul ei; dar dupã ce a nãscut copilul, nu-si mai aduce aminte de durere, pentru bucuria cã s-a nãscut om în lume.
16, 22. Deci si voi acum sunteti tristi, dar iarãsi vã voi vedea si se va bucura inima voastrã si bucuria voastrã nimeni nu o va lua de la voi.
16, 23. si în ziua aceea nu Mã veti întreba nimic. Adevãrat, adevãrat zic vouã: Orice veti cere de la Tatãl în numele Meu El vã va da.
16, 24. Pânã acum n-ati cerut nimic în numele Meu; cereti si veti primi, ca bucuria voastrã sã fie deplinã.
16, 25. Acestea vi le-am spus în pilde, dar vine ceasul când nu vã voi mai vorbi în pilde, ci pe fatã vã voi vesti despre Tatãl.
16, 26. În ziua aceea veti cere în numele Meu; si nu vã zic cã voi ruga pe Tatãl pentru voi,
16, 27. Cãci Însusi Tatãl vã iubeste pe voi, fiindcã voi M-ati iubit pe Mine si ati crezut cã de la Dumnezeu am iesit.
16, 28. Iesit-am de la Tatãl si am venit în lume; iarãsi las lumea si Mã duc la Tatãl.
16, 29. Au zis ucenicii Sãi: Iatã acum vorbesti pe fatã si nu spui nici o pildã.
16, 30. Acum stim cã Tu stii toate si nu ai nevoie ca sã Te întrebe cineva. De aceea credem cã ai iesit de la Dumnezeu.
16, 31. Iisus le-a rãspuns: Acum credeti?
16, 32. Iatã vine ceasul, si a si venit, ca sã vã risipiti fiecare la ale sale si pe Mine sã Mã lãsati singur. Dar nu sunt singur, pentru cã Tatãl este cu Mine.
16, 33. Acestea vi le-am grãit, ca întru Mine pace sã aveti. În lume necazuri veti avea; dar îndrãzniti. Eu am biruit lumea.
17, 1. Acestea a vorbit Iisus si, ridicând ochii Sãi la cer, a zis: Pãrinte, a venit ceasul! Preaslãveste pe Fiul Tãu, ca si Fiul sã Te preaslãveascã.
17, 2. Precum I-ai dat stãpânire peste tot trupul, ca sã dea viatã vesnicã tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui.
17, 3. si aceasta este viata vesnicã: Sã Te cunoascã pe Tine, singurul Dumnezeu adevãrat, si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.
17, 4. Eu Te-am preaslãvit pe Tine pe pãmânt; lucrul pe care Mi l-ai dat sã-l fac, l-am sãvârsit.
17, 5. si acum, preaslãveste-Mã Tu, Pãrinte, la Tine Însuti, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai înainte de a fi lumea.
17, 6. Arãtat-am numele Tãu oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie  din lume. Ai Tãi erau si Mie Mi i-ai dat si cuvântul Tãu l-au pãzit.
17, 7. Acum au cunoscut cã toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine;
17, 8. Pentru cã cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit si au cunoscut cu adevãrat cã de la Tine am iesit,  si au crezut cã Tu M-ai trimis.
17, 9. Eu pentru acestia Mã rog; nu pentru lume Mã rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, cã ai Tãi sunt.
17, 10. si toate ale Mele sunt ale Tale, si ale Tale sunt ale Mele si M-am preaslãvit întru ei.
17, 11. si Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt si Eu vin la Tine. Pãrinte Sfinte, pãzeste-i în numele Tãu, în care Mi i-ai dat, ca sã fie una precum suntem si Noi.
17, 12. Când eram cu ei în lume, Eu îi pãzeam în numele Tãu, pe cei ce Mi i-ai dat; si i-am pãzit si n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzãrii, ca sã se împlineascã Scriptura.
17, 13. Iar acum, vin la Tine si acestea le grãiesc în lume, ca sã fie deplinã bucuria Mea în ei.
17, 14. Eu le-am dat cuvântul Tãu, si lumea i-a urât, pentru cã nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume.
17, 15. Nu mã rog ca sã-i iei din lume, ci ca sã-i pãzesti pe ei de cel viclean.
17, 16. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume.
17, 17. Sfinteste-i pe ei întru adevãrul Tãu; cuvântul Tãu este adevãrul.
17, 18. Precum M-ai trimis pe Mine în lume, si Eu i-am trimis pe ei în lume.
17, 19. Pentru ei Eu Mã sfintesc pe Mine Însumi, ca si ei sã fie sfintiti întru adevãr.
17, 20. Dar nu numai pentru acestia Mã rog, ci si pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor,
17, 21. Ca toti sã fie una, dupã cum Tu, Pãrinte, întru Mine si Eu întru Tine, asa si acestia în Noi sã fie una, ca lumea sã creadã cã Tu M-ai trimis.
17, 22. si slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca sã fie una, precum Noi una suntem:
17, 23. Eu întru ei si Tu întru Mine, ca ei sã fie desãvârsiti întru unime, si sã cunoascã lumea cã Tu M-ai trimis si cã i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.
17, 24. Pãrinte, voiesc ca, unde sunt Eu, sã fie împreunã cu Mine si aceia pr care Mi i-ai dat, ca sã vadã slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru cã Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii.
17, 25. Pãrinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, si acestia au cunoscut cã Tu M-ai trimis.
17, 26. si le-am fãcut cunoscut numele Tãu si-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu sã fie în ei si Eu în ei.
18, 1. Zicând acestea, Iisus a iesit cu ucenicii Lui dincolo de pârâul Cedrilor, unde era o grãdinã, în care a intrat El si ucenicii Sãi. Si sfârsindu-se Evanghelia se zice: Slava îndelung-rabdarii Tale, Doamne, slava Tie, Doamne, slava Tie! Urmeaza Antifoanele 1-3, apoi Sedealna (glas 7): Ospatând la cina pe ucenici, si cunoscând viclesugul vânzarii, ai vadit la cina aceea pe Iuda, stiindu-l pe el ca nu se va îndrepta, si vrând sa arati tuturor ca Te-ai dat de bunavoie, ca sa rapesti lumea de la cel strain: îndelung-Ragdatorule, slava Tie!


A 2-a Evanghelie a Patimilor :


Ioan XVIII, 1-28 18, 1. [În vremea aceea,] Iisus a iesit cu ucenicii Lui dincolo de pârâul Cedrilor, unde era o grãdinã, în care a intrat El si ucenicii Sãi.
18, 2. Iar Iuda vânzãtorul cunostea acest loc, pentru cã adesea Iisus si ucenicii Sãi se adunau acolo.
18, 3. Deci Iuda, luând oaste si slujitori, de la arhierei si farisei, a venit acolo cu felinare si cu fãclii si cu arme.
18, 4. Iar Iisus, stiind toate cele ce erau sã vinã asupra Lui, a iesit si le-a zis: Pe cine cãutati?
18, 5. Rãspuns-au Lui: Pe Iisus Nazarineanul. El le-a zis: Eu sunt. Iar Iuda vânzãtorul era si el cu ei.
18, 6. Atunci când le-a spus: Eu sunt, ei s-au dat înapoi si au cãzut la pãmânt.
18, 7. si iarãsi i-a întrebat: Pe cine cãutati? Iar ei au zis: Pe Iisus Nazarineanul.
18, 8. Rãspuns-a Iisus: V-am spus cã Eu sunt. Deci, dacã Mã cãutati pe Mine, lãsati pe acestia sã se ducã;
18, 9. Ca sã se împlineascã cuvântul pe care l-a spus: Dintre cei pe care Mi i-ai dat, n-am pierdut pe nici unul.
18, 10. Dar Simon-Petru, având sabie, a scos-o si a lovit pe sluga arhiereului si i-a tãiat urechea dreaptã; iar numele slugii era Malhus.
18, 11. Deci a zis Iisus lui Petru: Pune sabia în teacã. Nu voi bea, oare, paharul pe care Mi l-a dat Tatãl?
18, 12. Deci ostasii si comandantul si slujitorii iudeilor au prins pe Iisus si L-au legat.
18, 13. si L-au dus întâi la Anna, cãci era socrul lui Caiafa, care era arhiereu al anului aceluia.
18, 14. si Caiafa era cel ce sfãtuise pe iudei cã este de folos sã moarã un om pentru popor.
18, 15. si Simon-Petru si un alt ucenic mergeau dupã Iisus. Iar ucenicul acela era cunoscut arhiereului si a intrat împreunã cu Iisus în curtea arhiereului;
18, 16. Iar Petru a stat la poartã, afarã. Deci a iesit celãlalt ucenic, care era cunoscut arhiereului, si a vorbit cu portãreasa si a bãgat pe Petru înãuntru.
18, 17. Deci slujnica portãreasã i-a zis lui Petru: Nu cumva esti si tu dintre ucenicii Omului acestuia? Acela a zis: Nu sunt.
18, 18. Iar slugile si slujitorii fãcuserã foc, si stãteau si se încãlzeau, cã era frig, si era cu ei si Petru, stând si încãlzindu-se.
18, 19. Deci arhiereul L-a întrebat pe Iisus despre ucenicii Lui si despre învãtãtura Lui.
18, 20. Iisus i-a rãspuns: Eu am vorbit pe fatã lumii; Eu am învãtat întotdeauna în sinagogã si în templu, unde se adunã toti iudeii si nimic nu am vorbit în ascuns.
18, 21. De ce Mã întrebi pe Mine? Întreabã pe cei ce au auzit ce le-am vorbit. Iatã acestia stiu ce am spus Eu.
18, 22. si zicând El acestea, unul din slujitorii, care era de fatã, I-a dat lui Iisus o palmã, zicând: Asa rãspunzi Tu arhiereului?
18, 23. Iisus i-a rãspuns: Dacã am vorbit rãu, dovedeste ce este rãu, iar dacã am vorbit bine, de ce Mã bati?
18, 24. Deci Anna L-a trimis legat la Caiafa arhiereul.
18, 25. Iar Simon-Petru stãtea si se încãlzea. Deci i-au zis: Nu cumva esti si tu dintre ucenicii Lui? El s-a lepãdat si a zis: Nu sunt.
18, 26. Una din slugile arhiereului, care era rudã cu cel cãruia Petru îi tãiase urechea, a zis: Nu te-am vãzut eu pe tine, în grãdinã, cu El?
18, 27. si iarãsi s-a lepãdat Petru si îndatã a cântat cocosul.
18, 28. Deci L-au adus pe Iisus de la Caiafa la pretoriu; si era dimineatã. si ei n-au intrat în pretoriu, ca sã nu se spurce, ci sã  mãnânce Pastile. Si sfârsindu-se Evanghelia se zice: Slava îndelung-rabdarii Tale, Doamne, slava Tie, Doamne, slava Tie! Urmeaza Antifoanele 4-6, apoi Sedealna (glas 7): Ce pricina te-a facut, Iuda, vânzator al Mântuitorului? Au doara te-a despartit din ceata Apostolilor? Au doara te-a lipsit de harul tamaduirilor? Au doara cinând împreuna cu ceilalti pe tine te-a gonit de la masa? Au doara picioarele celorlalti le-a spalat, iar ale tale nu le-a bagat în seama? O, cât bine te-ai facut uitator! Iata, gândul tau cel nemultumitor se vadeste, iar îndelunga-rabdarea cea neasemanata si mare mila Mântuitorului se propovaduieste.

 

A 3-a Evanghelie a Patimilor :


Matei XXVI, 57-75 26, 57. [În vremea aceea,] cei care au prins pe Iisus L-au dus la Caiafa arhiereul, unde erau adunati cãrturarii si bãtrânii.
26, 58. Iar Petru Îl urma de departe pânã a ajuns la curtea arhiereului si, intrând înãuntru, sedea cu slugile, ca sã vadã sfârsitul.
26, 59. Iar arhiereii, bãtrânii si tot sinedriul cãutau mãrturie mincinoasã împotriva lui Iisus, ca sã-L omoare.
26, 60. si n-au gãsit, desi veniserã multi martori mincinosi. Mai pe urmã însã au venit doi si au spus:
26, 61. Acesta a zis: Pot sã dãrâm templul lui Dumnezeu si în trei zile sã-l clãdesc.
26, 62. si, sculându-se, arhiereul I-a zis: Nu rãspunzi nimic la ceea ce mãrturisesc acestia împotriva Ta?
26, 63. Dar Iisus tãcea. si arhiereul I-a zis: Te jur pe Dumnezeul cel viu, sã ne spui nouã de esti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.
26, 64. Iisus i-a rãspuns: Tu ai zis. si vã spun încã: De acum veti vedea pe Fiul Omului sezând de-a dreapta puterii si venind pe norii cerului.
26, 65. Atunci arhiereul si-a sfâsiat hainele, zicând: A hulit! Ce ne mai trebuie martori? Iatã acum ati auzit hula Lui.
26, 66. Ce vi se pare? Iar ei, rãspunzând, au zis: Este vinovat de moarte.
26, 67. si au scuipat în obrazul Lui, bãtându-L cu pumnii, iar unii Îi dãdeau palme,
26, 68. Zicând: Prooroceste-ne, Hristoase, cine este cel ce Te-a lovit.
26, 69. Iar Petru sedea afarã, în curte. si o slujnicã s-a apropiat de el, zicând: si tu erai cu Iisus Galileianul.
26, 70. Dar el s-a lepãdat înaintea tuturor, zicând: Nu stiu ce zici.
26, 71. si iesind el la poartã, l-a vãzut alta si a zis celor de acolo: si acesta era cu Iisus Nazarineanul.
26, 72. si iarãsi s-a lepãdat cu jurãmânt: Nu cunosc pe omul acesta.
26, 73. Iar dupã putin, apropiindu-se cei ce stãteau acolo au zis lui Petru: Cu adevãrat si tu esti dintre ei, cãci si graiul te vãdeste.
26, 74. Atunci el a început a se blestema si a se jura: Nu cunosc pe omul acesta. si îndatã a cântat cocosul.
26, 75. si Petru si-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care zisese: Mai înainte de a cânta cocosul, de trei ori te vei lepãda de Mine. si iesind afarã, a plâns cu amar. Si sfârsindu-se Evanghelia se zice: Slava îndelung-rabdarii Tale, Doamne, slava Tie, Doamne, slava Tie! Urmeaza Antifoanele 7-9, apoi Sedealna (glasul 8): O, cum Iuda, cel ce era oarecând ucenic, a gândit vânzare asupra Ta! A cinat împreuna cu viclesug, vicleanul si nedreptul, si mergând a zis preotilor: Ce-mi veti da mie, si eu voi da voua pe Acela, Care a stricat legea si a spurcat Sâmbata. Îndelung-rabdatorule Doamne, slava Tie!


A 4-a Evanghelie a Patimilor :


Ioan XVIII, 28-40; XIX, 1-16. 18, 28. [În vremea aceea,] L-au adus pe Iisus de la Caiafa la pretoriu; si era dimineatã. si ei n-au intrat în pretoriu, ca sã nu se spurce, ci sã mãnânce Pastile.
18, 29. Deci Pilat a iesit la ei, afarã, si le-a zis: Ce învinuire aduceti Omului Acestuia?
18, 30. Ei au rãspuns si i-au zis: Dacã Acesta n-ar fi rãufãcãtor, nu ti L-am fi dat tie.
18, 31. Deci le-a zis Pilat: Luati-L voi si judecati-L dupã legea voastrã. Iudeii însã i-au rãspuns: Nouã nu ne este îngãduit sã omorâm pe nimeni;
18, 32. Ca sã se împlineascã cuvântul lui Iisus, pe care îl spusese, însemnând cu ce moarte avea sã moarã.
18, 33. Deci Pilat a intrat iarãsi în pretoriu si a chemat pe Iisus si I-a zis: Tu esti regele iudeilor?
18, 34. Rãspuns-a Iisus: De la tine însuti zici aceasta, sau altii ti-au spus-o despre Mine?
18, 35. Pilat a rãspuns: Nu cumva sunt iudeu eu? Poporul Tãu si arhiereii Te-au predat mie. Ce ai fãcut?
18, 36. Iisus a rãspuns: Împãrãtia Mea nu este din lumea aceasta. Dacã împãrãtia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca sã nu fiu predat iudeilor. Dar acum împãrãtia Mea nu este de aici.
18, 37. Deci i-a zis Pilat: Asadar esti Tu împãrat? Rãspuns-a Iisus: Tu zici cã Eu sunt împãrat. Eu spre aceasta M-am nãscut si pentru aceasta am venit în lume, ca sã dau mãrturie pentru adevãr; oricine este din adevãr ascultã glasul Meu.
18, 38. Pilat I-a zis: Ce este adevãrul? si zicând aceasta, a iesit iarãsi la iudei si le-a zis: Eu nu gãsesc în El nici o vinã;
18, 39. Dar este la voi obiceiul ca la Pasti sã vã eliberez pe unul. Voiti deci sã vã eliberez pe regele iudeilor?
18, 40. Deci au strigat iarãsi, zicând: Nu pe Acesta, ci pe Baraba. Iar Baraba era tâlhar.
19, 1. Deci atunci Pilat a luat pe Iisus si L-a biciuit.
19, 2. si ostasii, împletind cununã din spini, I-au pus-o pe cap si L-au îmbrãcat cu o mantie purpurie.
19, 3. si veneau cãtre El si ziceau: Bucurã-te, regele iudeilor! si-I dãdeau palme.
19, 4. si Pilat a iesit iarãsi afarã si le-a zis: Iatã vi-L aduc pe El afarã, ca sã stiti cã nu gãsesc în El nici o vinã.
19, 5. Deci a iesit Iisus afarã, purtând cununa de spini si mantia purpurie. si le-a zis Pilat: Iatã Omul!
19, 6. Când L-au vãzut deci arhiereii si slujitorii au strigat, zicând: Rãstigneste-L! Rãstigneste-L! Zis-a lor Pilat: Luati-L voi si rãstigniti-L, cãci eu nu-I gãsesc nici o vinã.
19, 7. Iudeii i-au rãspuns: Noi avem lege si dupã legea noastrã El trebuie sã moarã, cã S-a fãcut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu.
19, 8. Deci, când a auzit Pilat acest cuvânt, mai mult s-a temut.
19, 9. si a intrat iarãsi în pretoriu si I-a zis lui Iisus: De unde esti Tu? Iar Iisus nu i-a dat nici un rãspuns.
19, 10. Deci Pilat i-a zis: Mie nu-mi vorbesti? Nu stii cã am putere sã Te eliberez si putere am sã Te rãstignesc?
19, 11. Iisus a rãspuns: N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacã nu ti-ar fi fost dat tie de sus. De aceea cel ce M-a predat tie mai mare pãcat are.
19, 12. Pentru aceasta, Pilat cãuta sã-L elibereze; iar iudeii strigau zicând: Dacã Îl eliberezi pe Acesta, nu esti prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine împãrat este împotriva Cezarului.
19, 13. Deci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus afarã pe Iisus si a sezut pe scaunul de judecatã, în locul numit pardosit cu pietre, iar evreieste Gabbata.
19, 14. si era Vinerea Pastilor, cam la al saselea ceas, si a zis Pilat iudeilor: Iatã Împãratul vostru.
19, 15. Deci au strigat aceia: Ia-L! Ia-L! Rãstigneste-L! Pilat le-a zis: Sã rãstignesc pe Împãratul vostru? Arhiereii au rãspuns: Nu avem împãrat decât pe Cezarul.
19, 16. Atunci L-a predat lor ca sã fie rãstignit. si ei au luat pe Iisus si L-au dus ca sã fie rãstignit. Si sfârsindu-se Evanghelia se zice: Slava îndelung-rabdarii Tale, Doamne, slava Tie, Doamne, slava Tie! Urmeaza Antifoanele 10-12, apoi Sedealna (glasul al 8-lea): Când ai stat înaintea Caiafei, Dumnezeule, si ai fost dat lui Pilat, Tu, Judecatorul, puterile ceresti s-au clatinat de frica; si când Te-ai înaltat pe lemn în mijlocul a doi tâlhari, ai fost socotit cu cei fara-de-lege, Cel ce esti fara de pacate, ca sa mântuiesti pe om. Îndelung-Rabdatorule, Doamne, slava Tie !


A 5-a Evanghelie a Patimilor :


Matei XXVII, 3-32 27, 3. Atunci Iuda, cel ce L-a vândut, vãzând cã a fost osândit, s-a cãit si a adus înapoi arhiereilor si bãtrânilor cei treizeci de arginti,
27, 4. Zicând: Am gresit vânzând sânge nevinovat. Ei i-au zis: Ce ne priveste pe noi? Tu vei vedea.
27, 5. si el, aruncând argintii în templu, a plecat si, ducându-se, s-a spânzurat.
27, 6. Iar arhiereii, luând banii, au zis: Nu se cuvine sã-i punem în vistieria templului, deoarece sunt pret de sânge.
27, 7. si tinând ei sfat, au cumpãrat cu ei tarina Olarului, pentru îngroparea strãinilor.
27, 8. Pentru aceea s-a numit tarina aceea tarina Sângelui, pânã în ziua de astãzi.
27, 9. Atunci s-a împlinit cuvântul spus de Ieremia proorocul, care zice: "si au luat cei treizeci de arginti, pretul celui pretuit, pe care l-au pretuit fiii lui Israel,
27, 10. si i-au dat pe tarina Olarului dupã cum mi-a spus mie Domnul".
27, 11. Iar Iisus stãtea înaintea dregãtorului. si L-a întrebat dregãtorul, zicând: Tu esti regele iudeilor? Iar Iisus i-a rãspuns: Tu zici.
27, 12. si la învinuirile aduse Lui de cãtre arhierei si bãtrâni, nu rãspundea nimic.
27, 13. Atunci I-a zis Pilat: Nu auzi câte mãrturisesc ei împotriva Ta?
27, 14. si nu i-a rãspuns lui nici un cuvânt, încât dregãtorul se mira foarte.
27, 15. La sãrbãtoarea Pastilor, dregãtorul avea obiceiul sã elibereze multimii un întemnitat pe care-l voiau.
27, 16. si aveau atunci un vinovat vestit, care se numea Baraba.
27, 17. Deci adunati fiind ei, Pilat le-a zis: Pe cine voiti sã vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Iisus, care se zice Hristos?
27, 18. Cã stia cã din invidie L-au dat în mâna lui.
27, 19. si pe când stãtea Pilat în scaunul de judecatã, femeia lui i-a trimis acest cuvânt: Nimic sã nu-I faci Dreptului acestuia, cã mult am suferit azi, în vis, pentru El.
27, 20. Însã arhiereii si bãtrânii au atâtat multimile ca sã cearã pe Baraba, iar pe Iisus sã-L piardã.
27, 21. Iar dregãtorul, rãspunzând, le-a zis: Pe cine din cei doi voiti sã vã eliberez? Iar ei au rãspuns: Pe Baraba.
27, 22. si Pilat le-a zis: Dar ce voi face cu Iisus, ce se cheamã Hristos? Toti au rãspuns: Sã fie rãstignit!
27, 23. A zis iarãsi Pilat: Dar ce rãu a fãcut? Ei însã mai tare strigau si ziceau: Sã fie rãstignit!
27, 24. si vãzând Pilat cã nimic nu foloseste, ci mai mare tulburare se face, luând apã si-a spãlat mâinile înaintea multimii, zicând: Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veti vedea.
27, 25. Iar tot poporul a rãspuns si a zis: Sângele Lui asupra noastrã si asupra copiilor nostri!
27, 26. Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus L-a biciuit si L-a dat sã fie rãstignit.
27, 27. Atunci ostasii dregãtorului, ducând ei pe Iisus în pretoriu, au adunat în jurul Lui toatã cohorta,
27, 28. si dezbrãcându-L de toate hainele Lui, I-au pus o hlamidã rosie.
27, 29. si împletind o cununã de spini, I-au pus-o pe cap si în mâna Lui cea dreaptã trestie; si, îngenunchind înaintea lui îsi bãteau joc de El, zicând: Bucurã-Te, regele iudeilor!
27, 30. si scuipând asupra Lui, au luat trestia si-L bãteau peste cap.
27, 31. Iar dupã ce L-au batjocorit, L-au dezbrãcat de hlamidã, L-au îmbrãcat cu hainele Lui si L-au dus sã-L rãstigneascã.
27, 32. si iesind, au gãsit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l-au silit sã ducã crucea Lui. Si sfârsindu-se Evanghelia se zice: Slava îndelung-rabdarii Tale, Doamne, slava Tie, Doamne, slava Tie! Urmeaza Antifoanele 13-15; iar la troparul care urmeaza (glasul al 6-lea) din Antifonul al 15-lea, preotul scoate crucea din Sfântul Altar si o pune în milocul bisericii spre închinare: Astazi a fost spânzurat pe lemn Cel ce a spânzurat pe ape. (de trei ori)
Cu cununa de spini a fost încununat Împaratul îngerilor.
Cu porfira mincinoasa a fost îmbracat Cel ce îmbraca cerul cu nori.
Lovire peste obraz a luat Cel ce a slobozit în Iordan pe Adam.
Cu piroane a fost pironit Mirele Bisericii.
Cu sulita a fost împuns Fiul Fecioarei.
Închinamu-ne patimilor Tale, Hristoase. Arata-ne noua si slavita învierea Ta! (de trei ori)

Sedealna (glasul al 4-lea): Rascumparatu-ne-ai pe noi din blestemul legii cu scump sângele Tau; pe cruce fiind rastignit si cu sulita împuns, nemurire ai invorât oamenilor, Mântuitorul nostru, slava Tie!


A 6-a Evanghelie a Patimilor :


Marcu XV, 16-32 15, 16. Iar [În vremea aceea] ostasii L-au dus înãuntrul curtii, adicã în pretoriu, si au adunat toatã cohorta.
15, 17. si L-au îmbrãcat în purpurã si, împletindu-I o cununã de spini, I-au pus-o pe cap.
15, 18. si au început sã se plece în fata Lui, zicând: Bucurã-Te regele iudeilor!
15, 19. si-L bãteau peste cap cu o trestie si-L scuipau si, cãzând în genunchi, I se închinau.
15, 20. si dupã ce L-au batjocorit, L-au dezbrãcat de purpurã si L-au îmbrãcat cu hainele Lui. si L-au dus afarã ca sã-L rãstigneascã.
15, 21. si au silit pe un trecãtor, care venea din tarinã, pe Simon Cirineul, tatãl lui Alexandru si al lui Ruf, ca sã ducã crucea Lui.
15, 22. si L-au dus la locul zis Golgota, care se tãlmãceste "locul Cãpãtânii".
15, 23. si I-au dat sã bea vin amestecat cu smirnã, dar El n-a luat.
15, 24. si L-au rãstignit si au împãrtit între ei hainele Lui, aruncând sorti pentru ele, care ce sã ia.
15, 25. Iar când L-au rãstignit, era ceasul al treilea.
15, 26. si vina Lui era scrisã deasupra: Regele iudeilor.
15, 27. si împreunã cu El au rãstignit doi tâlhari: unul de-a dreapta si altul de-a stânga Lui.
15, 28. si s-a împlinit Scriptura care zice: Cu cei fãrã de lege a fost socotit.
15, 29. Iar cei ce treceau pe acolo Îl huleau, clãtinându-si capetele si zicând: Huu! Cel care dãrâmi templul si în trei zile îl zidesti.
15, 30. Mântuieste-Te pe Tine Însuti, coborându-Te de pe cruce!
15, 31. De asemenea si arhiereii, batjocorindu-L între ei, împreunã cu cãrturarii, ziceau: Pe altii a mântuit, dar pe Sine nu poate sã Se mântuiascã!
15, 32. Hristos, regele lui Israel, sã Se coboare de pe cruce, ca sã vedem si sã credem. si cei împreunã rãstigniti cu El Îl ocãrau. Si sfârsindu-se Evanghelia se zice: Slava îndelung-rabdarii Tale, Doamne, slava Tie, Doamne, slava Tie!

 

Urmeaza Fericirile . Se pun nou stihiri, glasul al 4-lea.


A 7-a Evanghelie a Patimilor :


Matei XXVII, 33-54 27, 33. si [În vremea aceea] venind la locul numit Golgota, care înseamnã: Locul Cãpãtânii,
27, 34. I-au dat sã bea vin amestecat cu fiere; si, gustând, nu a voit sã bea.
27, 35. Iar dupã ce L-au rãstignit, au împãrtit hainele Lui, aruncând sorti, ca sã se împlineascã ceea ce s-a zis de proorocul: "Împãrtit-au hainele Mele între ei, iar pentru cãmasa Mea au aruncat sorti".
27, 36. si ostasii, sezând, Îl pãzeau acolo.
27, 37. si deasupra capului au pus vina Lui scrisã: Acesta este Iisus, regele iudeilor.
27, 38. Atunci au fost rãstigniti împreunã cu El doi tâlhari, unul de-a dreapta si altul de-a stânga.
27, 39. Iar trecãtorii Îl huleau, clãtinându-si capetele,
27, 40. si zicând: Tu, Cel ce dãrâmi templul si în trei zile îl zidesti, mântuieste-Te pe Tine Însuti! Dacã esti Fiul lui Dumnezeu, coboarã-Te de pe cruce!
27, 41. Asemenea si arhiereii, bãtându-si joc de El, cu cãrturarii si cu bãtrânii, ziceau:
27, 42. Pe altii i-a mântuit, iar pe Sine nu poate sã Se mântuiascã! Dacã este regele lui Israel, sã Se coboare acum de pe cruce, si vom crede în El.
27, 43. S-a încrezut în Dumnezeu: Sã-L scape acum, dacã-L vrea pe El! Cãci a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu.
27, 44. În acelasi chip Îl ocãrau si tâlharii cei împreunã-rãstigniti cu El.
27, 45. Iar de la ceasul al saselea, s-a fãcut întuneric peste tot pãmântul, pânã la ceasul al nouãlea.
27, 46. Iar în ceasul al nouãlea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? adicã: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai pãrãsit?
27, 47. Iar unii dintre cei ce stãteau acolo, auzind ziceau: Pe Ilie îl strigã Acesta.
27, 48. si unul dintre ei, alergând îndatã si luând un burete, si umplându-l de otet si punându-l într-o trestie, Îi da sã bea.
27, 49. Iar ceilalti ziceau: Lasã, sã vedem dacã vine Ilie sã-L mântuiascã.
27, 50. Iar Iisus, strigând iarãsi cu glas mare, si-a dat duhul.
27, 51. si iatã, catapeteasma templului s-a sfâsiat în douã de sus pânã jos, si pãmântul s-a cutremurat si pietrele s-au despicat;
27, 52. Mormintele s-au deschis si multe trupuri ale sfintilor adormiti s-au sculat.
27, 53. si iesind din morminte, dupã învierea Lui, au intrat în cetatea sfântã si s-au arãtat multora.
27, 54. Iar sutasul si cei ce împreunã cu el pãzeau pe Iisus, vãzând cutremurul si cele întâmplate, s-au înfricosat foarte, zicând: Cu adevãrat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta! Si sfârsindu-se Evanghelia se zice: Slava îndelung-rabdarii Tale, Doamne, slava Tie, Doamne, slava Tie! Si se face citire.

 

Apoi Psalmul 50 si, dupa acesta, Evanghelia a opta:


A 8-a Evanghelie a Patimilor :


Matei XXIII, 32-49 23, 32. si erau dusi si altii, doi fãcãtori de rele, ca sã-i omoare împreunã cu El.
23, 33. si când au ajuns la locul ce se cheamã al Cãpãtânii, L-au rãstignit acolo pe El si pe fãcãtorii de rele, unul de-a dreapta si unul de-a stânga.
23, 34. Iar Iisus zicea: Pãrinte, iartã-le lor, cã nu stiu ce fac. si împãrtind hainele Lui, au aruncat sorti.
23, 35. si sta poporul privind, iar cãpeteniile îsi bãteau joc de El, zicând: Pe altii i-a mântuit; sã Se mântuiascã si pe Sine Însusi, dacã El este Hristosul, alesul lui Dumnezeu.
23, 36. si Îl luau în râs si ostasii care se apropiau, aducându-I otet.
23, 37. si zicând: Dacã Tu esti regele iudeilor, mântuieste-Te pe Tine Însuti!
23, 38. si deasupra Lui era scris cu litere grecesti, latinesti si evreiesti: Acesta este regele iudeilor.
23, 39. Iar unul dintre fãcãtorii de rele rãstigniti, Îl hulea zicând: Nu esti Tu Hristosul? Mântuieste-Te pe Tine Însuti si pe noi.
23, 40. si celãlalt, rãspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, cã esti în aceeasi osândã?
23, 41. si noi pe drept, cãci noi primim cele cuvenite dupã faptele noastre; Acesta însã n-a fãcut nici un rãu.
23, 42. si zicea lui Iisus: Pomeneste-mã, Doamne, când vei veni în împãrãtia Ta.
23, 43. si Iisus i-a zis: Adevãrat grãiesc tie, astãzi vei fi cu Mine în rai.
23, 44. si era acum ca la ceasul al saselea si întuneric s-a fãcut peste tot pãmântul pânã la ceasul al nouãlea.
23, 45. Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâsiat pe la mijloc.
23, 46. si Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Pãrinte, în mâinile Tale încredintez duhul Meu. si acestea zicând, si-a dat duhul.
23, 47. Iar sutasul, vãzând cele ce s-au fãcut, a slãvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevãrat, Omul Acesta drept a fost.
23, 48. si toate multimile care veniserã la aceastã priveliste, vãzând cele întâmplate, se întorceau bãtându-si pieptul.
23, 49. si toti cunoscutii Lui, si femeile care Îl însotiserã din Galileea, stãteau departe, privind acestea. Si sfârsindu-se Evanghelia se zice: Slava îndelung-rabdarii Tale, Doamne, slava Tie, Doamne, slava Tie!

Urmeaza Tricântarea. Cântarea a 5-a, apoi Condac , glasul al 8-lea: Pe Cel ce s-a rastignit pentru noi, veniti toti sa-L laudam, ca pe Acela L-a vazut Maria pe lemn si a zis: Desi rabzi rastignire, Tu esti Fiul si Dumnezeul meu.

Icos : Vazând mieluseau, Maria, pe Mieluselul sau tras spre junghiere, mergea dupa El zdrobita, împreuna cu alte femei, strigând asa: Unde mergi, Fiule? Pentru ce faci aceasta calatorie grabnica? Au doara este iarasi alta nunta în Cana, si acolo Te grabesti acum, ca sa le mai faci lor vin din apa? Oare, merge-voi cu Tine, Fiule, sau voi astepta mai bine? Da-mi cuvânt, Cuvinte; nu ma trece tacând, Cel ce m-ai pazit curata; ca Tu esti Fiul si Dumnezeul meu. Urmeaza Sinaxarul pentru Sfânta si Marea Vineri, apoi Cântarile a 8-a si a 9-a ale Tricântarii. Apoi Luminânda (exapostilaria), de trei ori: Întru o zi ai învrednici, Doamne, pe tâlharul în rai; si pe mine lumineaza-ma cu lemnul Crucii, si ma mântuieste.


Apoi Evanghelia a noua, de la Ioan :

A 9-a Evanghelie a Patimilor :


Ioan XIX, 25-37 19, 25. [În vremea aceea] stãteau, lângã crucea lui Iisus, mama Lui si sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, si Maria Magdalena.
19, 26. Deci Iisus, vãzând pe mama Sa si pe ucenicul pe care Îl  iubea stând alãturi, a zis mamei Sale: Femeie, iatã fiul tãu!
19, 27. Apoi a zis ucenicului: Iatã mama ta! si din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.
19, 28. Dupã aceea, stiind Iisus cã toate s-au sãvârsit acum, ca sã se împlineascã Scriptura, a zis: Mi-e sete.
19, 29. si era acolo un vas plin cu otet; iar cei care Îl loviserã, punând în vârful unei trestii de isop un burete înmuiat în otet, l-au dus la gura Lui.
19, 30. Deci dupã ce a luat otetul, Iisus a zis: Sãvârsitu-s-a. si plecându-si capul, si-a dat duhul.
19, 31. Deci iudeii, fiindcã era vineri, ca sã nu rãmânã trupurile sâmbãta pe cruce, cãci era mare ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat sã le zdrobeascã fluierele picioarelor si sã-i ridice.
19, 32. Deci au venit ostasii si au zdrobit fluierele celui dintâi si ale celuilalt, care era rãstignit împreunã cu el.
19, 33. Dar venind la Iisus, dacã au vãzut cã deja murise, nu I-au zdrobit fluierele.
19, 34. Ci unul din ostasi cu sulita a împuns coasta Lui si îndatã a iesit sânge si apã.
19, 35. si cel ce a vãzut a mãrturisit si mãrturia lui e adevãratã; si acela stie cã spune adevãrul, ca si voi sã credeti.
19, 36. Cãci s-au fãcut acestea, ca sã se împlineascã Scriptura: "Nu I se va zdrobi nici un os".
19, 37. si iarãsi altã Scripturã zice: "Vor privi la Acela pe care L-au împuns". Si sfârsindu-se Evanghelia se zice: Slava îndelung-rabdarii Tale, Doamne, slava Tie, Doamne, slava Tie!

Si îndata Laudele : Toata suflarea sa laude pe Domnul! Laudati pe Domnul din ceruri, laudati pe El intru cele inalte; Tie se cuvine cantare, Dumnezeule. Laudati-L pe El toti ingerii Lui, laudati-L pe El toate puterile Lui; Tie se cuvine cantare, Dumnezeule.

Se pun stihirile, apoi Evanghelia a zecea, de la Marcu :


A 10-a Evanghelie a Patimilor :


Marcu XV, 43-47 15, 43. [În vremea aceea] venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care astepta si el împãrãtia lui Dumnezeu, si, îndrãznind, a intrat la Pilat si a cerut trupul lui Iisus.
15, 44. Iar Pilat s-a mirat cã a si murit si, chemând pe sutas, l-a întrebat dacã a murit de mult.
15, 45. si aflând de la sutas, a dãruit lui Iosif trupul.
15, 46. si Iosif, cumpãrând giulgiu si coborându-L de pe cruce, L-a înfãsurat în giulgiu si L-a pus într-un mormânt care era sãpat în stâncã, si a prãvãlit o piatrã la usa mormântului.
15, 47. Iar Maria Magdalena si Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. Si sfârsindu-se Evanghelia se zice: Slava îndelung-rabdarii Tale, Doamne, slava Tie, Doamne, slava Tie!

Apoi Doxologia :

Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire.

Laudamu-Te, bine Te cuvantam, inchinamu-ne Tie, slavimu-Te, multumim Tie pentru slava Ta cea mare.

Doamne, Imparate ceresc, Dumnezeule, Parinte atottiitorule, Doamne, Fiule, Unule-Nascut, Iisuse Hristoase si Duhule Sfinte.

Doamne Dumnezeule, Mieluselul lui Dumnezeu, Fiul Tatalui, Cel ce ridici pacatul lumii, miluieste ne pe noi, Cel ce ridici pacatele lumii.

Primeste rugaciunea noastra, Cel ce sezi de-a dreapta Tatalui, si ne miluieste pe noi.

Ca Tu esti Unul Sfant, Tu esti Unul Domn Iisus Hristos, intru marirea lui Dumnezeu Tatal. Amin.

In toate zilele bine Te voi cuvanta si voi lauda numele Tau in veac si in veacul veacului. Invredniceste-ne, Doamne, in ziua aceasta fara de pacat sa ne pazim noi.

Bine esti cuvantat, Doamne, Dumnezeul parintilor nostri, si laudat si preaslavit este numele Tau in veci. Amin.

Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nadajduit intru Tine. Bine esti cuvantat, Doamne, invata-ma indreptarile Tale (de 3 ori).

Doamne, scapare Te-ai facut noua in neam si in neam. Eu am zis: Doamne, miluieste-ma, vindeca sufletul meu, ca am gresit Tie.

Doamne, la Tine am scapat, invata-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu.

Ca la Tine este izvorul vietii, intru lumina Ta vom vedea lumina. 

 

Tinde mila Ta celor ce te cunosc pe Tine. Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi (de trei ori).

Slava... Si acum... Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi. Apoi mai pe larg: Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi. Si îndata, ectenia: Sa plinim rugaciunile noastre de dimineata Domnului...

Si Ecfonisul: Ca Dumnezeul milelor...

Si îndata, Evanghelia a unsprezecea, de la Ioan :


A 11-a Evanghelie a Patimilor :


Ioan XIX, 38-42 19, 38. Dupã acestea Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus, dar într-ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat ca sã ridice trupul lui Iisus. si Pilat i-a dat voie. Deci a venit si a ridicat trupul Lui.
19, 39. si a venit si Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la o sutã de litre de amestec de smirnã si aloe.
19, 40. Au luat deci trupul lui Iisus si l-au înfãsurat în giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de înmormântare la iudei.
19, 41. Iar în locul unde a fost rãstignit era o grãdinã, si în grãdinã un mormânt nou, în care nu mai fusese nimeni îngropat.
19, 42. Deci, din pricina vinerii iudeilor, acolo L-au pus pe Iisus, pentru cã mormântul era aproape. Si sfârsindu-se Evanghelia se zice: Slava îndelung-rabdarii Tale, Doamne, slava Tie, Doamne, slava Tie! Urmeaza Stihoavna, si apoi Evanghelia a douasprezecea, de la Matei:


A 12-a Evanghelie a Patimilor :


Matei XXVII, 62-66 27, 62. Iar a doua zi, care este dupã vineri, s-au adunat arhiereii si fariseii la Pilat,
27, 63. Zicând: Doamne, ne-am adus aminte cã amãgitorul Acela a spus, fiind încã în viatã: Dupã trei zile Mã voi scula.
27, 64. Deci, porunceste ca mormântul sã fie pãzit pânã a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui sã vinã si sã-L fure si sã spunã poporului: S-a sculat din morti. si va fi rãtãcirea de pe urmã mai rea decât cea dintâi.
27, 65. Pilat le-a zis: Aveti strajã; mergeti si întãriti cum stiti.
27, 66. Iar ei, ducându-se, au întãrit mormântul cu strajã, pecetluind piatra. Si sfârsindu-se Evanghelia se zice: Slava îndelung-rabdarii Tale, Doamne, slava Tie, Doamne, slava Tie!

Troparul , glasul al 4-lea : Rascumparatu-ne-ai pe noi din blestemul legii, cu scump sângele Tau. Pe Cruce pironindu-Te si cu sulita împungându-Te, nemurire ai izvorât oamenilor, Mântuitorul nostru, slava Tie. Apoi ectenia obisnuita si apolisul. 

Un comentariu:

  1. Să umplem bisericile la slujbe,Mântuitorul a suferit pentru noi toți păcătoșii.
    Minuni se întâmplă în toate bisericile și mănăstirile de pe pământ.Sa îl urmăm pe Iisus Hristos.

    RăspundețiȘtergere