vineri, 14 aprilie 2017

PROHODUL DOMNULUI SCRIS, AUDIO -VIDEO !


                              Image result for STEAG ROMANIEI
                       Image result for LUMANARE


Postul Mare
- texte la Postul Mare -
Prima pagina -> Postul Mare -> Prohodul Domnului

Prohodul Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos

- care se citeste la Denia Prohodului Domnului din seara de Vinerea Mare -
La Dumnezeu este Domnul..., troparul, glasul al 2-lea:
Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat Trupul Tau, cu giulgiu curat înfasurându-L si cu miresme, în mormânt nou îngropându-L, L-a pus.
Slava...
Când Te-ai pogorât la moarte, Cel ce esti viata cea fara de moarte, atunci iadul l-ai omorât cu stralucirea Dumnezeirii; si când ai înviat pe cei morti din cele de dedesupt, toate puterile ceresti au strigat: Datatorule de viata, Hristoase, Dumnezeul nostru, slava Tie.
Si acum...
Mironositelor femei, stând lânga mormânt, îngerul a grait: Miresmele mortilor sunt cuviincioase, iar Hristos puterjunii S-a arat strain.
Dupa aceasta, preotii si credinciosii aprind lumânari de ceara curata si se rânduiesc în jurul mesei, pe care se afla asezat sfântul Epitaf. Urmeaza Catisma a saptesprezecea - starile Prohodului, care se cânta dulce si cu mare cuviinta.

Starea întâi..


                                         Prohodul Domnului
Preotul cadeste sfântul Epitaf în chipul crucii, altarul si stranele; daca sunt mai multi, cadeste protosul. Apoi se cânta rar întâiul tropar, glasul al 5-lea:
1.  În mormânt, Viaţă,
    Pus ai fost, Hristoase,
Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti,
Plecăciunea Ta cea multă preamărind. (proslăvind).
2. Dar cum mori, Viaţă,
    Şi cum şezi în mormânt ?
Şi împărăţia morţii Tu o zdrobeşti
Şi pe morţii cei din iad îi înviezi ?
3. Te mărim pe Tine,
    Iisuse Doamne,
Şi-ngroparea îţi cinstim şi patimile,
Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit.
4.  Cel ce-ai pus pământul
    Cu măsuri, Hristoase,
Astăzi şezi în mic mormânt, Ziditorule,
Şi din gropi, pe cei ce-au murit înviezi.
5. Iisuse al meu,
    Împărat a toate,
De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu ?
Vrei să dezrobeşti neamul omenesc.
6. Stăpânul a toate
    Mort se vede acum
Şi deşertătorul gropilor celor morţi
Se încuie-n groapă nouă ca unom.
7. În mormânt, Viaţă,
    Pus ai fost, Hristoase,
Şi cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut
Şi viaţă lumii Tu ai izvorât.
8. Cu cei răi, Hristoase,
    Ca un răufăcător
Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toţi
Şi ne-ai scos din amăgirea celui rău.
9. Mai frumos cu chipul
    Decât oamenii toţi,
    Ca un om se vede mort şi fără de chip,
Cel ce toată firea a-nfrumuseţat.
10. Iadul cum va răbda
  Intrarea Ta, Doamne,
  Şi cum nu se va zdrobi întunecându-se,
  De-a luminii Tale fulgere orbind ?
11. Dulcea mea lumină
     Şi mântuitoare,
  Cum în groapă-ntunecoasă Tu Te-ai ascuns ?
  O, răbdare de nespus şi negrăit !
12. Nici lumea de duhuri
     Nu pricepe, Doamne,
 Nici mulţimea făr’ de trup poate povesti
 Taina îngropării Tale, neştiind.
13. O, minuni străine !
      O, ce lucruri nouă !
   Cel ce-mi dă suflare mie Se poartă mort,
   Îngropat de mâinile lui Iosif.
14. În mormânt ai apus,
      Dar de-al Tatălui sân
   Nicicum nu Te-ai despărţit, Hristoase al meu.
   Acest lucru e străin şi nefiresc !
15. Întreaga făptură
      Recunoaşte-n Tine:
  Împărat adevărat, pe pământ şi-n cer,
  Deşi în mormânt Te-ncui, Hristoase-al meu !
16.  Tu-n mormânt fiind pus
   Ziditor Hristoase,
  Temelia iadului s-a cutremurat
  Şi-ale  morţilor morminte s-au  deschis.
17. Cela ce în palmă
    Tot pământul ţine.
 Sub pământ acum cu trupul Se află mort,
 Slobozind pe morţii cei legaţi în iad.
18. Din stricare, Doamne,
      Viaţa mea o ridici;
  Căci murind acum, la cei morţi Te-ai pogorît
  Şi-ale iadului zăvoare le-ai zdrobit.
19. Ca lumina-n sfeşnic,
      Se ascunde acum
   Sub pământ, ca sub obroc, Trupul Domnului
   Şi din iad goneşte întunericul.
20. Mulţimea de oştiri,
      Cea duhovnicească,
      Împreună cu Iosif şi Nicodim
      Merg să-ngroape pe Cel ce e ne-ncăput.
21. Murind Tu de voie,
 În mormânt ai fost pus;
 Şi pe mine ce-am fost mort, Iisuse-al meu,
 De amara mea greşeală m-ai scăpat.
22. S-a schimbat făptura
    Prin a Tale patimi,
 Căcicu Tine-au pătimit toate câte sunt,
 Ţiitor a toate cunoscându-Te.
23. Luând în pântece
      A vieţii Piatră,
  Cel a toate mâncător, iadul, a vărsat
  Pe toţi morţii ce din veac i-a înghiţit.
24. În mormânt nou Te-au pus,
     Înnoind, Hristoase,
     Firea oamenilor, prin învierea Ta,
     După cum se cade unui Dumnezeu.
25. Pe pământ ai venit,
     Pe Adam să-l mântui.
  Şi pe-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît;
  Pân’ la iad, Stăpânul meu, l-ai căutat.
26. Pământul de frică
     S-a mişcat, Cuvinte,
  Şi luceafărul lumina sa şi-a ascuns,
  Apunând a Ta lumină sub pământ.
27. Ca un om, ai murit
    De-a Ta voie, Doamne;
 Dar ca Dumnezeu pe morţi din groap-ai sculat
    Şi din întunericul păcatelor.
28. Vărsând râu de lacrimi
     Peste Tine, Doamne,
 Cea Curată, ca o maică, a glăsuit:
 „Oare, cum Te voi îngropa, Fiul meu ?”
29. Ca grăuntul de grâu,
     Ce-ncolţeşte-n pământ,
  Spic aducător de rod nouă Te-ai făcut,
  Înviind pe toţi urmaşii lui Adam.
30. Sub pământ Te-ai ascuns
     Ca un soare, acum,
 Şi-ntr-a morţii noapte neagră Te-ai învelit;
 Ci răsai, Hristoase-al meu, mai strălucit !
31. Cum ascunde luna
      Faţa sa de soare,
   Aşa groapa Te-a ascuns şi pe Tine-acum,
   Cel ce prin trupească moarte ai apus.
32. Iisus, Viaţa,
     Gustând moartea acum,
 Pe toţi oamenii de moarte i-a izbăvit
 Şi viaţa tuturor le-a dăruit.
33.  Pe întâiul Adam,
     Prin păcat omorât,
  La viaţă ridicându-l cu moartea Ta,
  Adam nou în trup Te-ai arătat acum.
34. Cereştile cete,
 Mort întins, pentru noi,
 Te-au văzut, Stăpânul meu, şi s-au spăimântat
 Şi cu aripile s-au acoperit.
35. Pogorându-Te mort,
     De pe lemn, Cuvinte,
 Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormânt;
 Ci-nviază, Doamne, mântuind pe toţi !
36. Bucurie, Doamne,
  Fiind îngerilor,
  Întristare lor acum le-ai pricinuit,
  Cu trup mort, ca pe un om, văzându-Te.
37. Suind Tu pe cruce,
     Împreună-ai suit
 Şi pe muritorii vii; iar stând sub pământ,
 Ai sculat de-acolo pe cei adormiţi.
38. Ca un leu, Tu Doamne,
     Adormind cu trupul,
  Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort,
     Lepădând şi bătrâneţea trupului.
39. Cela ce din coasta
     Lui Adam cel dintâi
     Pe strămoş ai plăsmuit, eşti în coastă-mpuns
     Şi izvor curăţitor ne izvorăşti.
40. Se-njunghia-n taină
     Mai-nainte mielul,
     Iar acum Tu, pătimind fără să cârteşti,
     Eşti făţiş junghiat şi firea curăţeşti.
41. Cine dar va spune
      Chipul groaznic şi nou ?
      Cel ce stăpâneşte toate făpturile
      Pătimeşte azi şi moare pentru noi.
42. Cuprinzându-i spaima,
      Au strigat îngerii:
      „Cum Se vede mort Stăpânul vieţii
      Şi de ce-n mormânt se-ncuie Dumnezeu ?”
43. Din coasta Ta, Doamne,
      Cea însuliţată,
      Izvorăşti mie viaţă, prin viaţa Ta,
     Şi mă înnoieşti şi mă viezi cu ea.

44. Răstignit pe cruce,
        Ai chemat pe oameni,
        Iar curată coasta Ta împungându-se,
  Tuturor iertare dai, lisuse-al meu.
45. Cel cu chip cuvios
      Te găteşte-ngrozit
      Şi Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie,
      De-ngroparea Ta înfricoşându-se.
46.  Sub pământ, de voie,
     Pogorând ca un mort,
     Tu ridici de pe pământ, Hristoase, la cer
     Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.
47. Deşi Te-ai văzut mort,
     Dar eşti viu Dumnezeu
     Şi ridici de pe pământ, Hristoase la cer,
     Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.
48. Deşi Te-ai văzut mort,
     Dar eşti viu Dumnezeu
     Şi pe oamenii cei morţi, pe toţi, înviezi,
     Omorând de tot pe-al meu omorâtor.
49. O, ce bucurie,
         Ce dulceaţă multă,
      A fost ceea ce-a umplut pe toţi ceidin iad,
      Strălucind lumina Ta-n adâncul lui.

50. Îngroparea-Ţi laud,
         Patimilor mă-nchin;
         Şi puterea Îţi măresc, Milostivule,
         Prin care de patimi am fost dezlegat.
51. Asupra Ta, Doamne,
      Sabie-au ascuţit
      Şi-a puternicului sabie s-a tocit,
      Iar cea din Eden se biruieşte-acum.
52. Văzând mieluşeaua
     Pe-al său Miel înjunghiat,
      Doborâtă de dureri striga şi-ndemna
      Ca şi turma să se tânguie cu ea.
53. În mormânt de Te-ngropi,
     Şi în iad de pogori,
  Dar mormintele, lisuse, le-ai deşertat
  Şi întregul iad, Hristoase, l-ai golit.
54. De-a Ta voie, Doamne,
     Pogorând sub pământ,
 Pe toţi oamenii din moarte i-ai înviat
 Şi la slava Tatălui i-ai înălţat.
55. Unul din Treime,
 Cu trupul, pentru noi,
 Defăimată moarte rabdă, binevoind;
 Se cutremură şi soare şi pământ.
56. Urmaşii lui Iuda,
     Din izvor adăpaţi
  Şi cu mană săturaţi demult, în pustiu,
  În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.
57. Ca un vinovat, stă
     Cel Preadrept la Pilat
  Şi la moartea cea nedreaptă e osândit
  Şi Judecătoru-i răstignit pe lemn.
58. Îngâmfat Israil,
     Ucigaşe popor !
  Pentru ce pe Varava, pătimaş, slobozi,
  Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti ?
59. Plăsmuind pe Adam
     Din pământ, cu mâna,
 Pentru dânsul Te-ai făcut om firesc în trup
 Şi de bunăvoia Ta Te-ai răstignit.
60. Ascultând, Cuvinte,
     De al Tău Părinte,
 Pân’ la iadu-ngrozitor Tu Te-ai pogorît,
 Înviind tot neamul muritorilor.
61. „Vai, Lumina lumii !
  Vai, a mea Lumină !
  O, lisuse-al meu ! O, Fiule preadorit !”
  Cu amar, striga Fecioara şi jelea.
62. Pizmăreţ popor,
  Ucigaş blestemat !
  Ruşinează-te măcar, înviind Hristos,
  De mahrama şi de giulgiurile Lui.
63. Vino, necurate,
     Ucigaş ucenic,
 Şi pricina răutăţii arată-mi-o:
 Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos să-L vinzi ?
64. Iubitor de oameni
    Te prefaci, nebune,
 Orb, nemernic, ne-mpăcat, vânzătorule,
 Tu, ce Mirul ai voit să-L vinzi pe bani.
65. Cu ce preţ ai vândut
    Sfântul Mir cel ceresc ?
 Sau ce lucru de El vrednic în schimb ai luat ?
 Nebunie-aflaşi, preablestemat satan !
66. De iubeşti pe săraci,
     Şi mâhnit eşti de mir
 Ce se varsă, curăţind suflet păcătos,
 Cum pe-arginţi pe-a tuturor Lumină vinzi ?

67. „O, Cuvinte, Doamne,
      A mea bucurie,
  Îngroparea-Ţi de trei zile cum voi răbda ?
  Mi se rupe inima ca unei maici”.
68. „Cine-mi va da lacrimi
     Şi izvor nesecat,
  Ca să plâng pe lisus, dulcele meu Fiu ?”
  A strigat Fecioara, Maica Domnului.
69. O, munţi şi vâlcele
     Şi mulţimi de oameni,
     Tânguiţi-vă şi plângeţi cu mine toţi
     Şi jeliţi cu Maica Domnului ceresc !
70. „Când am să Te mai vad,
  Veşnică Lumină,
  Bucuria şi dulceaţa sufletului ?”,
  A strigat Fecioara, tânguindu-se.
71. Deşi ca o piatră,
     Tare şi tăioasă,
  Ai primit a Te tăia; dar ne-ai izvorât
  Râu de viaţă vie, veşnice Izvor.
72. Ca dintr-o fântână,
      Din îndoitul râu,
  Ce din coasta Ta a curs, noi ne adăpăm
  Şi viaţa veşnică o moştenim.
73.  Voind Tu, Cuvinte,
 În mormânt Te-ai văzut;
 Dar eşti viu şi Te ridici din morţi, cum ai spus,
 Cu-nvierea Ta, Mântuitorule.
74. Te cântăm, Cuvinte,
     Doamne al tuturor,
 Împreună şi cu Tatăl şi Duhul Sfânt
 Şi-ngroparea Ta cea sfântă preamărim.
75.  Fericimu-Te toţi,
     Maica lui Dumnezeu,
 Şi-ngroparea de trei zile noi o cinstim
 A  Fiului tău şi-al nostru Dumnezeu.
76. În mormânt, Viaţă,
     Pus ai fost, Hristoase,
 Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti
 Plecăciunea Ta cea multă preamărind.

Starea a doua

Cadeste al doilea preot, când sunt mai multi preoti, la fel ca la starea întâi sau însusi preotul, daca este un singur preot. Apoi, începe rar si cu glas lin pe glasul al 5-lea:
1. Cuvine-se, dar,
   Săcădem Ia Tine, Ziditorul,
   Cela ce pe cruce mâinile Ţi-ai întins,
   Şi-ai zdrobit de tot puterea celui rău.
 2. Cuvine-se, dar,
Să-Ţi dăm slava-a toate Ziditorul,
Căci din patimi Tu ne-ai scos, prin patima Ta,
Şi din stricăciune toţi ne-am izbăvit.       
3. Soarele-a apus
Iar pământul s-a clătit, Cuvinte,
Apunând Tu, ne-nseratul Soare, Hristos,
Şi cu trupul în mormânt punându-Te.
4. Somn învietor
În mormânt dormind, Hristoase Doamne,
Din cel greu somn al păcatului ai sculat
Întreg neamul omenesc cel păcătos.
5. „Una-ntre femei
Te-am născut Fiu, fără de durere;
Dar acum sufăr dureri, prin patima Ta”,
Cea curată, mult jelindu-se, zicea.
6.  Sus văzându-Te,
 De Părinte nedespărţit, Doamne,
Iară jos cu trupul mort, sub pământ fiind,
Serafimii s-au înfricoşat acum.
7. Răstignindu-Te,
S-a rupt tâmpla templului prin mijloc
Şi şi-ascund luminătorii lumina lor,
Sub pământ Tu, Soare, ascunzându-Te.
8. Cela ce cu-n semn
A făcut la început pământul,
Azi apune sub pământ, ca un muritor;
Îngrozeşte-te de-aceasta, cerule !
9. Sub pământ apui
   Cela ce-ai făcut pe om cu mâna,
   Ca pe oameni să-i înalţi din căderea lor,
   Cu puterea Ta atotputernică.
10.  Veniţi să cântăm
 Lui Hristos cel mort, Ce-i plâns cu jale,
 Ca femeile, ce mir au adus atunci,
 S-auzim cu ele: „Bucuraţi-vă !”
11. Cu adevărat,
 Nesecat Mir eşti, Cuvinte Doamne;
 Pentru-aceea şi femeile mir Ţi-aduc,
 Celui viu, ca unui mort şi îngropat.
12. Cu-ngroparea Ta
Ai zdrobit de tot iadul, Hristoase,
Şi cu moartea Ta pe moarte ai omorât,
Şi din stricăciune lumea mântuieşti.
13. Râu de viaţă eşti
 Cedin Tatăl curgi, Înţelepciune,
 Iar în groapă apunând, viaţă dăruieşti,
 Celor din adâncurile iadului.
14. „Ca să înnoiesc
 Firea oamenilor cea zdrobită,
 Eu cu moartea Mi-am rănit trupul Meu, voind;
 Deci, jelind, nu-ţi bate pieptul, Maica Mea”.
15. Sub pământ apui,
  Cel ce eşti Luceafăr al dreptăţii,
  Şi pe morţi i-ai ridicat, ca dintr-un somn greu,
  Alungând din iad tot întunericul.
16. Bob cu două firi:
  Dătătorul de viaţă, astăzi,
  În adânc pământ, cu lacrimi se seamănă;
  Răsărind El iar, lumea va bucura.
17. S-a temut Adam,
 Dumnezeu umblând în rai, atuncea,
 Iar acum s-a bucurat c-ai venit la iad;
 Căci căzând atunci, acum s-a ridicat.
18. Maica Ta acum
 Varsă râuri de lacrimi, Hristoase,
    Şi-a strigat, când Te-a văzut cu trupu-n mormânt:
 „Înviază, Fiule, precum ai spus !”
19.   losif Te-a ascuns,
  Cu evlavie, în groapă nouă;
  Şi cântări dumnezeieşti, de-ngroparea Ta,
  Ţi-a cântat, cu lacrimi împletindu-le.
20. Doamne, Maica Ta,
      Pironit văzându-Te pe cruce,
      De amară întristare, sufletul ei
      S-a pătruns de cuie şi de sabie.
21. Maica Ta, văzând
      Adăparea Ta cu fiere, Doamne,
 Cel ce eşti dulceaţa lumii noastre întregi,
 Faţa ei cu-amare lacrămi a udat.
22. „Rău m-am întristat
Şi rărunchii mi se rup, Cuvinte,
Junghierea Ta nedreaptă văzând-o”,
Zis-a Preacurata, tânguindu-se.
23. „Cum am să-Ţi închid
 Ochii dulci şi-ale Tale buze, Doamne,
 Şi cum dar ca pe un mort Te voi îngropa ?”,
 losif a strigat, înfiorându-se.
24. Jalnice cântări
 Iosif şi cu Nicodim cântă
 Lui Hristos ce S-a-ngropat, acum, în mormânt
 Şi cu dânşii cântă cetele cereşti.
25. Sub pământ apui
Tu, Hristoase, Soare al dreptăţii;
Deci şi buna, Maica Ta, care Te-a născut,
De dureri se stinge, nevăzându-Te.
26. Iadul s-a-ngrozit
     Dătătorule de viaţă, Doamne,
     Când prădată şi-a văzut bogăţia lui
     Şi-nviaţi pe morţii cei legaţi din veac.
27. Soare luminos
După noapte străluceşte, Doamne;
Iar Tu, după moartea Ta, străluceşti mai mult,
Înviind din groapă ca un Dumnezeu.
28.  Ziditorule,
 Primindu-Te în sân pământul
 S-a clătit de frica Ta, Preaputernice,
 Şi pe morţi cutremurul i-a deşteptat.
29. O, Hristoase-al meu !
      Iosif şi Nicodim cu miruri,
      Într-un chip deosebit, acum Te gătesc
       Strigând: „O, pământe-nfricoşează-te !”
30. Doamne, ai apus
 Şi cu Tine-a soarelui lumină;
 Iar făptura de cutremur cuprins-a fost,
 Făcător al tuturor vestindu-Te.
31. Piatra cea din unghi
O acoperă piatra tăiată
Şi pe Domnu-L pune-n groapă un muritor.
Înfioară-te, de-acum, pământule !
32. „Vezi-ne aici:
 Ucenicul cel iubit şi Maica,
 Şi cu dulce glas răspunde-ne, Fiule !”,
 A strigat Curata, cu amar plângând.
33. Tu, ca Cel ce eşti
De viaţă dătător, Cuvinte,
Pe iudei nu i-ai ucis, fiind răstignit;
     Ba chiar şi pe morţii lor îi înviezi.
34. Nici chip ai avut,
Nici frum’seţe, când pătimeai, Doamne;
Dar mai mult ai strălucit, când ai înviat,
     Şi cu sfinte raze ne-ai împodobit.
35. Ai apus în trup,
 Sub pământ, nestinsule Luceafăr;
 Şi aceasta neputând vedea soarele,
 În amiază-zi el s-a întunecat.
36. Luna, soarele
 Se întunecă-mpreună, Doamne,
 Şi robi binevoitori Ţi s-au arătat
 Şi în mantii negre s-au înveşmântat.
37. „Chiar de-ai şi murit,
 Dar sutaşul Dumnezeu Te ştie;
 Iar eu cum Te-oi pipăi, Dumnezeul meu,
 Mă cutremur”, a strigat cel cu bun chip.
38. A dormit Adam
  Şi din coasta lui-’şi scoase moarte;
  Tu dormind acum, Cuvinte-al lui Dumnezeu,
  Lumii viaţă izvorăşti din coasta Ta.
39. Ai dormit puţin
  Şi-ai dat viaţă celor morţi, Hristoase,
  Şi-nviind ai înviat pe cei adormiţi,
  Ce-adormiseră din veacuri, Bunule.
40. De ai şi murit,
 Dar ai dat vinul de mântuire,
 Viţă, care izvorăşti viaţă tuturor;
 Patima şi crucea Ţa Ţi le slăvesc.
41. Cum au suferit
     Cereştile cete îndrăzneala
 Celor ce Te-au răstignit, Dumnezeule,
 Când Te văd gol, sângerat şi osândit ?
42. O, neam jidovesc
     Îndărătnic, ce-ai primit arvuna !
 Cunoscut-ai ridicarea Bisericii;
 Pentru ce dar pe Hristos L-ai osândit ?
43. În batjocură
  Tu îmbraci pe Împodobitorul,
  Care cerul a-ntărit şi-a împodobit
  Tot pământul, într-un chip preaminunat.
44. Ca un pelican,
  Te-ai rănit în coasta Ta, Cuvinte;
  Şi-ai dat viaţă l-ai Tăi fii, care au murit,
   Răspândind asupra lor izvoare vii.
45. Oarecând Navi,
 Opri soarele, zdrobind duşmanii;
 Iar Tu, Soare, ascunzându-Ţi lumina Ta,
 Ai zdrobit pe-al iadului stăpânitor.
46. Nu Te-ai despărţit
 De-al Părintelui sân, Milostive,
 Chiar binevoind a lua chip de muritor;
 Şi în iad Hristoase-al meu, Te-ai pogorât.
 47. Tins fiind pe lemn,
   Cel ce spânzuri pământul pe ape,
   În pământ, fără suflare, acum cobori;
   Care lucru nerăbdându-l, tremură.
48. „Vai, o, Fiul meu !”,
  Preacurata jeleşte şi zice
  Că „pe care-L aşteptam ca pe-un Împărat,
  Osândit acum pe cruce îl privesc !”
49. „Astfel mi-a vestit
  Gavriil, venind din cer la mine:
  El mi-a spus că-mpărăţia Fiului meu
  Este o împărăţie veşnică.”
50. „Vai, s-a împlinit
 A lui Simeon proorocie
 Căprin inima mea sabie a trecut;
 O, Emanuile, Cel ce eşti cu noi !”
51. O, iudeilor !
 Ruşinaţi-vă măcar de morţii
     Înviaţi de Dătătorul vieţii lor,
 Cel pe Care, plini de pizmă, L-aţi ucis.
52. S-a cutremurat
 Şi lumina soarele şi-a stins-o,
 Când în groapă Te-a văzut neînsufleţit;
 Nevăzuta mea lumină, Bunule !
53. Cu amar plângea
     Preacurata Maica Ta, Cuvinte,
 Când pe Tine Te-a văzut acum în mormânt;
 Ne-nceput şi negrăite Dumnezeu !
54.  Maica Precista
 Omorârea Ta văzând, Hristoase,
 Cu adânc-amărăciune, Ţie-Ţi grăia:
 „Să nu zăboveşti, Viaţă, între morţi !”
55. Iadul celcumplit
 Tremura, când Te-a văzut pe Tine,
 Veşnic Soare al măririi, Hristoase al meu,
 Şi în grab’ a dat din el pe cei legaţi.
56. Ce privelişte
 Mare şi grozav-acum se vede;
 Căci al vieţii Dătător moarte-a suferit,
 Voind El să dea viaţă tuturor !
57. Coasta Ţi-au împuns,
     Mâinile Ţi-au pironit, Stăpâne;
  Şi cu rana Ta din coastă ai vindecat
  Ne-nfrânarea mâinilor strămoşilor.
58. Oarecând jelea
 Toată casa pe fiul Rahilei;
 Iar acum pe al Fecioarei Fiu îl jelesc
 Maica Lui şi ceata Ucenicilor.
59. Palme şi loviri
 I s-au dat lui Hristos peste faţă,
 Celui ce cu mâna Sa pe om plăsmui,
 Şi-a zdrobit cu totul ale fiarei fălci.
60. Toţi cei credincioşi,
    Cu-ngroparea Ta scăpaţi de moarte,
 Îţi cinstim,  Hristoase-al nostru, cu laude,
 Răstignirea şi-ngroparea Ta acum.
61. Cel făr’ de-nceput,
     Veşnice Părinte, Fiu şi Duh Sfânt,
     Întăreşte stăpânirea ’mpăraţilor
     Împotriva duşmanilor, caun bun.
62. Ceea ce-ai născut,
     Preacurată Fecioară, Viaţa,
     Potoleşte dezbinarea-n Biserică
     Şi dă pace, cao bună, tuturor.
63. Cuvine-se, dar,
  Să cădem la Tine, Ziditorul,
  Cela ce pe cruce mâinile Ţi-ai întins
  Şi-ai zdrobit de tot puterea celui rău.

Starea a treia

Cadeste al treilea preot; sau însusi preotul, daca e numai unul. Dupa aceea, începe cu glas dulce si sfânta cuviinta a cânta, pe glasul al 3-lea:
1. Neamurile toate
    Laudă-ngropării
Ţi-aduc, Hristoase-al meu.
2. Arimateanul
   Jalnic Te pogoară
 Şi în mormânt Te-ngroapă.
3. De mir purtătoare,
    Mir Ţie, Hristoase,
    Ţi-aduc cu sârguinţă.
4. Vino-întreagă fire,
    Psalmi de îngropare
    Lui Hristos să-I aducem,
5. Pe Cel viu cu miruri,
 Ca pe-un mort să-L ungem,
 Cu mironosiţele.
6. Fericite losif !
   Trupul ce dă viaţă,
 Al lui Hristos, îngroapă.
7. Cei hrăniţi cu mană
   Lovesc cu piciorul
 În Binefăcătorul.
8. Cei hrăniţi cu mană,
   Oţet şi cu fiere
 Ţi-aduc, Hristoase al meu.
9. O, ce nebunie !
   Pe Hristos omoară
 Cei ce-au ucis pe profeţi.
10. Ca rob făr’ de minte,
     A trădat Iuda
      Pe-Adâncu-nţelepciunii.
11. Rob ajunge-acuma
    Vicleanul de Iuda,
    Cel ce-a vândut pe Domnul.
12. Zis-a înţeleptul:
    „Groap’-adâncă este
    Gâtlejul jidovilor.”
13. La viclenii jidovi,
    Căile lor strâmbe
    Curse şi ciulini sunt.
14. losif şi Nicodim                
      Pe Domnul îngroapă,     
      Cu toată cuviinţa.
15. Slavă Ţie, Doamne,
      Cel ce dai viaţă
 Şi-n iad, puternic, cobori.
16. Maica Preacurata
     Se jelea, Cuvinte,
     Pe tine mort văzându-Te.
17. „Primăvara dulce,
      Fiul meu preadulce.
     Frum’seţea unde Ţi-a apus ?”
18. Plângere pornit-a
      Maica Preacurata,
      Când ai murit, Cuvinte.
19. Vin cu mir, să-L ungă,
      De mir purtătoare,
  Pe Hristos, Mirul ceresc.
20. Cu moartea pe moarte
     O omori Tu, Doamne,
     Cu sfânta Ta putere.
21. Piere-amăgitorul,
     Scapă amăgitul
     Cu-nţelepciunea-Ţi, Doamne.
22.  Cade vânzătorul
     În fundul gheenei,
     În groapa stricăciunii.
23.  Curse de ciulini sunt
     Căile lui Iuda,
 Celui nebun şi viclean.
24. Pier răstignitorii,
     Împărate-a toate,
  Dumnezeiescule Fiu.
25. Toţi pier, împreună,
     În groapa pierzării,
  Bărbaţii sângiurilor.
26. „Fiule din Tatăl,
     Împărat a toate,
  Cum ai primit patima ?”
27. Maica, mieluşeaua,
      Mielul ei pe cruce
     Văzându-L, s-a tânguit.
28. Trupul ce dă viaţă
      losif împreună
  Cu Nicodim îngroapă.
29. Mult înlăcrimată
     A strigat Fecioara,
     Rărunchii pătrunzându-şi:
30. „O, a mea lumină,
      Fiul meu preadulce,
   Cum Te-ai ascuns în groapă ?”
31. „Nu mai plânge Maică;
      Pe Adam şi Eva
  Ca să-i slobod, Eu sufăr”.
32.  „Fiul meu, slăvescu-Ţi
      Înalta-ndurare
  Prin care rabzi acestea”.
33. Cu oţet şi fiere
      Te-au adăpat, Doamne,
      Gustarea veche s-o strici.
34. Te-ai suit pe cruce,
      Cel ce altădată
      Umbrişi poporul sub nor.
35. De mir purtătoare,
      Venind la a Ta groapă,
      Ţi-aduceau, Doamne, miruri.
36. Scoală-Te, ’ndurate,
      Şi pe noi ne scoate
      Din a gheenei groapă !
37. „Doamne, înviază”,
      Zicea, vărsând lacrimi,
     Maica Ta ce Te-a născut.
38. Înviază-n grabă,
      Alungând durerea
     Curatei Tale Maice !
39. Prinse-au fost de frică
      Cereştile cete,
  Când Te-au văzut mort, Doamne.
40. Iartă de greşale
     Pe cei ce, cu frică,
     Cinstesc ale Tale patimi.
41. O, înfricoşată,
      Străină vedere;
      Pâmântul cum Te-ascunde !
42. Altădat’ un losif
     Ţi-a slujit în fugă
     Şi-acum Te-ngroapă altul.
43. Plânge, Te jeleşte,
      Preacurata-Ţi Maică,
      Fiind Tu mort, Cuvinte.
44. Spaimă ia pe îngeri
      De grozava-Ţi  moarte,
      O, Făcător a toate !
45. Până-n zori, cu miruri
      Ţi-au stropit mormântul
      Cele înţelepţite.
46. Pace în Biserici,
      Lumii mântuire,
     Prin învierea-Ţi dă-ne !
47. O, Treime Sfântă,
      Tată, Fiu şi Duh Sfânt,
      Lumea o mântuieşte.
48. Robilor tăi, Maică,
      Dă-le ca să vadă
      ’Nvierea Fiului tău !
49. Neamurile toate
      Laudă-ngropării
      Ţi-aduc, Hristoase al meu.
Si îndata se cânta, pe glasul al 5-lea:

Binecuvântarile Învierii

Stih: Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale.
Soborul îngeresc s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morţi socotit fiind, şi puterea morţii surpând, Mântuitorule, şi împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, şi din iad pe toţi slobozindu-i.
Stih: Binecuvântat eşti, Doamne...
Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecaţi, o uceniţelor? îngerul cel ce a strălucit la mormânt a zis mironosiţelor: Vedeţi voi groapa şi înţelegeţi, că Mântuitorul a înviat din mormânt.
Stih: Binecuvântat eşti, Doamne...
Foarte de dimineaţă mironosiţele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a stat îngerul şi a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeţi, ci Apostolilor spuneţi învierea.
Stih: Binecuvântat eşti, Doamne...
Mironosiţele femei, cu miruri venind la groapa Ta, Mântuitorule, plângeau; iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiţi pe Cel viu cu cei morţi? Căci, ca un Dumnezeu, a înviat din mormânt.
Slavă... a Treimii:
Închinămu-ne Tatălui şi Fiului Acestuia şi Duhului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o fiinţă, cu Serafimii grăind: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Doamne.
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Pe Dătătorul de viaţă născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit; şi bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, şi pe cei căzuţi din viaţă i-a îndreptat la aceeaşi, Cel ce S-a întrupat din tine, Dumnezeu şi om.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule! (de trei ori)
Apoi Sedelnele, glasul 1:
Cu giulgiu curat si cu miresme dumnezeiesti, a uns precurat trupul Tau Iosif, cerându-L la Pilat, si L-a pus în mormânt nou. Pentru aceasta, dis-de-dimineata venind mironositele femei, au grait: Arata noua precum ai zis mai înainte, Hristoase, Învierea Ta.
Slava... Si acum...
Spaimântatu-s-au cetele îngerilor, vazând pe Cel ce sade în sânurile Tatalui cel nemuritor, cum a fost pus în mormânt ca un mort; pe Care-L înconjoara cetele îngeresti si-L slavesc împreuna cu mortii cei din iad, ca pe un Facator si Domn.
Si cealalta slujba a utreniei.
* * *

NOTE:
1. Pentru indicatiile de slujba: Triodul, EIBMBOR, Bucuresti, 2000.
2. O parte din aceste strofe au fost eliminate din ultimele editii ale cartilor de cult, pentru a se evita interpretarea lor ca o atitudine antisemita, dupa cum urmeaza:
Din Starea întâi au fost eliminate total:

56. Urmaşii lui Iuda,
      Din izvor adăpaţi
      Şi cu mană săturaţi demult, în pustiu,
      În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.

58. Îngâmfat Israil,
      Ucigaşe popor !
      Pentru ce pe Varava, pătimaş, slobozi,
      Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti ?

62. Pizmăreţ popor,
      Ucigaş blestemat !
      Ruşinează-te măcar, înviind Hristos,
      De mahrama şi de giulgiurile Lui.

Din Starea a doua au fost eliminate total:

33. Tu, ca Cel ce eşti
       De viaţă dătător, Cuvinte,
       Pe iudei nu i-ai ucis, fiind răstignit;
       Ba chiar şi pe morţii lor îi înviezi.

42. O, neam jidovesc
       Îndărătnic, ce-ai primit arvuna !
       Cunoscut-ai ridicarea Bisericii;
       Pentru ce dar pe Hristos L-ai osândit ?

51. O, iudeilor !
       Ruşinaţi-vă măcar de morţii
       Înviaţi de Dătătorul vieţii lor,
       Cel pe Care, plini de pizmă, L-aţi ucis.

(Acesta din urmă este singurul caz în care nu a avut loc o eliminare totală, însă a fost schimbat "O, iudeilor !" cu "Fariseilor!").

61. Cel făr’ de-nceput,
      Veşnice Părinte, Fiu şi Duh Sfânt,
      Întăreşte stăpânirea ’mpăratilor
      Împotriva duşmanilor, ca un bun.

Din Starea a treia au fost eliminate total:

7. Cei hrăniţi cu mană
     Lovesc cu piciorul
     În Binefăcătorul.

9. O, ce nebunie !
    Pe Hristos omoară
    Cei ce-au ucis pe profeţi.

12. Zis-a înţeleptul:
    "Groap’-adâncă este
      Gâtlejul jidovilor."

13. La viclenii jidovi,
      Căile lor strâmbe
      Curse şi ciulini sunt.

24. Pier răstignitorii,
      Împărate-a toate,
      Dumnezeiescule Fiu.

25. Toţi pier, împreună,
       În groapa pierzării,
       Bărbaţii sângiuirilor.

 Dragii mei,

Din inimă si din suflet,aduc multumiri tuturor 
celor care au pus si pun o cărămidă sau mai 
multe, la ZIDIREA CUVANTULUI LUI DUMNEZEU!
Vă asigur pe toti dragilor,că mă rog pentru 
fiecare in parte,iar DARUL vostru ,vă va fi dat 
înapoi de Dumnezeu si de Măicuta 
Domnului,înzecit si poate chiar însutit.

Ajutorul tău pentru zidirea Cuvântului 
Lui Dumnezeu,este de nepretuit!

DONATII PENTRU URMATOARELE DOUA VOLUME ,ALE  ADEVARULUI DUHULUI SFANT! 



https://plus.google.com/.../SC4N4eBme14

7 days ago - DONATII PENTRU URMATOARELE DOUA VOLUME, ALE ADEVARULUI DUHULUI SFÂNT ! DONATII PENTRU URMATOARELE DOUA VOLUME ,ALE ...


https://plus.google.com/.../CCD4pSVdgtb


Dec 7, 2016 - CARTEA ADEVARUL DUHULUI SFANTVA COSTA DOAR 28 LEI,  PENTRU LUNA DECEMBRIE 2016  si pentru tot anul 2017 !! CARTEA ADEVARUL DUHULUI SFANT, VA



CONT DONATII , PENTRU ZIDIREA CUVANTULUI LUI DUMNEZEU ...

https://plus.google.com/.../posts/EDkpmvpXtCn

Translate this page
1 day ago - CONT DONATII , PENTRU ZIDIREA CUVANTULUI LUI DUMNEZEU ! CONT DONATII , PENTRU ZIDIREA CUVANTULUI LUI DUMNEZEU !

20 de comentarii:

  1. Cancerul - Metode de vindecare interzise

    http://burebista2012.blogspot.ro/2017/01/cancerul-metode-de-vindecare-interzise.html

    https://www.youtube.com/watch?v=074z10ytNBM


    https://www.youtube.com/watch?v=KfSaQkCM0dU

    RăspundețiȘtergere
  2. Maria Magdalena - film 2000

    https://www.youtube.com/watch?v=oMp03cpZ0Ik


    Vizionare placuta !

    RăspundețiȘtergere
  3. Drumul crucii - live Papa

    2017.04.14 Way of the Cross

    https://www.youtube.com/watch?v=5aPAoLbX2OI

    RăspundețiȘtergere
  4. Apocalipsa – The Apocalypse (2000) film


    Este anul 90.
    Imperiul Roman este condus de împăratul Domitian care s-a declarat a fi Dumnezeu și conducător peste cer și pământ.
    Creștinii care nu-i recunosc divinitatea, sunt ca un ghimpe în coasta lui Domitian și vor fi crud persecutați..
    Micul sat din Asia Mică unde s-a retras bătrânul apostol Ioan, este, de asemenea, atacat de soldați romani.
    Printr-o minune, Ioan este singura persoană care scăpa de măcel și primește ordinul divin să-și scrie viziunile pe care le va avea și să le împărtășească comunităților de creștini din provinciile romane ale Asiei.


    http://magazinweb.net/apocalipsa-the-apocalypse-2000-san-giovanni-lapocalisse.html


    Vizionare placuta !

    RăspundețiȘtergere
  5. Doamna Maria , va doresc Sarbatori Pascale cu lumina si soare in viata dumneavostra alaturi de cei dragi ! Sa va traiasca nepotica si sa va bucurati de ea !

    RăspundețiȘtergere
  6. Am reusit!M-am spovedit si m-am impartasit,ceea ce nu mai facusem de multa vreme.Caci nu se stie ce se va intampla si ce vom mai putea face.Dar astazi e zi de priveghere,sa ne gandim la insemnatatea acestui timp,ce inseamna acum,la fel ca in urma cu doua milenii.

    RăspundețiȘtergere
  7. Scriati acum cateva zile ca ,,un avion se va prabusi. ''
    Iata ca tragedia a avut loc in Italia , cei doi piloti au murit pe loc.


    Tragedie înainte de Paşte în Italia. Un avion ulor care a decolat de pe aerodromul din Dover, s-a prăbuşit în curtea unei case. Cei doi piloţi au murit pe loc, după ce aeronava a explodat la impactul cu solul.

    Proprietarul locuinţei a dat imediat alarma, dar pompierii şi echipajele de prim ajutor nu au mai putut să-i salveze pe cei doi.Din primele cercetări, se pare că a fost vorba de o eroare de pilotaj a tânărului de 17 ani, care avea brevet de nici două luni.

    http://www.romaniatv.net/avion-usor-prabusit-in-italia-nu-exista-supravietuitori_351181.html

    RăspundețiȘtergere
  8. Minunat de trait slava Lui Hristos .j.g

    RăspundețiȘtergere
  9. Ati scris miercuri 5 aprilie de ,, UN INCENDIU VIOLENT , CU MULT FUM NEGRU !'' Iata ca s-a intamplat in Siria :

    Televiziunea de stat siriană a anunţat că în atac au fost ucişi sau răniţi mai mulţi oameni, al căror număr nu este cunoscut. În imaginile difuzate de televiziunea de stat se putea vedea ceea ce părea a fi locul atacului imediat după explozie, cu trupuri întinse pe jos, incendii şi fuioare negre de fum. Autobuzele erau înnegrite de la explozie, cu geamurile făcute ţăndări.


    https://www.antena3.ro/externe/nou-atentat-in-siria-un-convoi-de-civili-aruncat-in-aer-de-un-kamikaze-408640.html

    RăspundețiȘtergere
  10. Cel mai frumos spectacol . Pentru toti iubitorii de animale :

    https://www.youtube.com/watch?v=UcsQScInoXk

    RăspundețiȘtergere
  11. 70 de morti in siria , fumul negru de care vorbeati :

    http://www.stiripesurse.ro/atentat-in-ajun-de-pa-te-cel-pu-in-70-mor-i-dupa-un-atac-asupra-unor-autobuze-in-siria-18_1191333.html

    RăspundețiȘtergere
  12. CARE SUNT CONDITIILE CA RUGACIUNILE NOASTRE SA FIE BINE PRIMITE LA DUMNEZEU?


    Adevarata rugaciune nu se sfarseste niciodata.
    – Ce să facem ca să-L iubim pe Dumnezeu mai mult, ca să-L simţim mai aproape de noi?
    – Trebuie să vorbim cu El. Trebuie să-L simţi pe Dumnezeu în tine, nu în afară de tine, în exterior, ci în interior, în inima ta, căci inima noastră este infinită întrucât în ea se sălăşluieşte Hristos de la botez. O persoană are nişte dimensiuni infinite ale personalităţii lui; în adânc, fără limită, persoana umană este veşnică. În adâncul acesta din noi există Dumnezeu, după cum spune Sfântul Pavel de atâtea ori: „voi sunteţi biserica Dumnezeului Celui Viu”.
    Să nu direcţionăm rugăciunea noastră într-un colţ, că Dumnezeu nu e material sau spaţial să-L pui într-un colţ şi să spui: acolo e Dumnezeu! Coboară-te în tine şi adresează rugăciunea în inima ta lui Dumnezeu şi vei simţi prezenţa Lui. Convorbirea cu Dumnezeu îţi aduce simţirea acesta a prezenţei lui Dumnezeu. Spune-I lui Dumnezeu când ţi-e foame, când ţi-e sete, spune-I lui Dumnezeu că te duci la Rădăuţi, spune-I lui Dumnezeu ceva pe drum, arată-I lui Dumnezeu ce frumoase sunt florile. Vorbeşte cu Dumnezeu de toate. „Doamne, ce să fac? Uite trebuie să fac asta şi asta; mi-e foame, mă duc să mănânc o bucăţică de pâine”; tot ai în minte lucrurile astea, par copilăreşti, dar conversaţia aceasta cu Dumnezeu se preface în rugăciune.
    Pentru că ce este rugăciunea? Este o continuă comunicare a omului cu Dumnezeu. Gândiţi-vă ce spunea Sfântul Apostol Pavel în epistola către Tesaloniceni: „Rugaţi-vă neîncetat!”. Cum putea el să se roage neîncetat când era un om foarte activ? Atâtea biserici a făcut, atâtea epistole a dictat, atâtea lucruri avea de făcut. Nu putea să stea în genunchi neîncetat. La asta s-a gândit: să ai întotdeauna în inima ta sentimentul prezenţei lui Dumnezeu. De fapt, Sfinţii Părinţi aşa definesc rugăciunea: rugăciunea este sentimentul prezenţei lui Dumnezeu. Rugăciunea nu este doar atunci când citeşti din carte. Trebuie spus tinerilor lucrul acesta. Nu este doar când te rogi dimineaţa şi, gata, am terminat. Sau zici: „ah, nu mi-am sfârşit rugăciunile!”. Rugăciunea nu se sfârşeşte niciodată. Vorbeşte cu Dumnezeu copilăreşte, că noi suntem copiii lui Dumnezeu! Şi vorba asta copilărească cu Dumnezeu îţi aduce sentimentul prezenţei intime a lui Dumnezeu în inima ta. Voi ştiţi proverbul călugăresc: „dacă te rogi numai când te rogi, nu te rogi deloc”. Dacă ai prezenţa lui Dumnezeu în tine, atunci eşti într-o stare de rugăciune. Omul devine o rugăciune. Omul are o stare de rugăciune, nu momente de rugăciune, momente când se roagă şi momente când nu se roagă. Ar fi groaznic. Trebuie să avem tot timpul simţirea lui Dumnezeu.
    Când spui: „Doamne!”, să fii sigur că Dumnezeu Se întoarce cu faţa la tine şi aşteaptă să-I spui ceva. Când eşti ocupat, fii atent la lucrul pe care-l faci. Când ai conversaţii, gândeşte- te la ce spui. Dar, dacă ai timp, puţin, 2-3-4 minute sau chiar într-o conversaţie cu oamenii, poţi să spui: „Doamne Iisuse Hristoase uită-te la noi, ajută-ne!” sau: „Binecuvintează-i pe oamenii aceştia!”.

    "Arhim. Roman Braga".

    RăspundețiȘtergere
  13. Sfantul Ioan de Kronstadt:

    Aratati-va Domnului pacatele, cu cuvintele voastre!
    Uneori avem impresia ca ne rugam sarguitor, dar rugaciunea noastra nu aduce roadele pacii si ale bucuriei intru Duhul Sfant. De ce oare? Fiindca rugandu-ne numai cu rugaciuni gata scrise, nu ne caim cu sinceritate de greselile facute in timpul zilei, prin care ne-am intinat inima – templul lui Hristos – si L-am maniat pe Domnul. Daca ne vom aduce aminte de ele, caindu-ne din toata inima si osandindu-ne fara partinire, in aceeasi clipa ni se va umple inima de “pacea lui Dumnezeu, care covarseste orice minte” (Filipeni 4,7). Rugaciunile bisericesti enumera greselile si deseori nu gasim in aceasta enumerare pacatele in care am cazut. Pe acestea trebuie sa le spunem noi insine cand ne rugam, constienti de gravitatea lor, cu smerenie si inima zdrobita. De aceea in rugaciunile de seara, atunci cand se numesc pacatele, apare deseori cuvantul sau – “sau altceva rau am facut“, adica ni se lasa libera vointa de a pomeni pe langa pacatele specificate si altele.
    Inima trebuie trezita mereu pentru rugaciune, altminteri se va usca de tot. Dragoste de Dumnezeu, sinceritate, firesc, iata calitatile de care nu trebuie sa se lipseasca rugaciunea. Sa ne rugam in duh, fiindca Dumnezeu nu este trup, ci duh. Sa ne rugam adevarat, nu fatarnic, fiindca Dumnezeu este Adevarul. Tot asa si in rugaciunile catre sfinti. Sa nu-i chemam doar cu gura, fiindca ei nu mai au gura, nu mai au glas, nu mai au nimic din cele ale trupului, ci cu inima, cu suflet fierbinte si atunci ne vor auzi, fiindca ceea ce se aseamana, se aduna. Nu carnea si sangele vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu, ci duhul curat, arzand de iubire de Dumnezeu.
    Cuvintele rugaciunii trebuie rostite cu convingere, din toata inima.
    Cand va rugati seara, nu uitati sa aratati, in rugaciunea catre Duhul Sfant, cu toata sinceritatea si cu zdrobire de inima, pacatele in care ati cazut in timpul zilei. Prin cateva clipe de pocainta fierbinte, Duhul Sfant va va curati de toata intinaciunea, mai alb decat zapada va va albi, din ochi va vor picura lacrimi de curatire a inimii, acoperiti veti fi cu haina adevarului lui Hristos, uniti cu El, cu Tatal si cu Duhul Sfant.
    Ni se intampla uneori in timpul rugaciunii, acasa sau la biserica, sa ne cuprinda un fel de slabiciune a sufletului si a trupului; sufletul ni se face atunci neputincios, rece, neroditor, ca un templu pagan pustiu si desert. Dar indata ce ne incordam inima intr-o rugaciune sincera, indreptandu-ne-o catre Dumnezeu impreuna cu mintea, cu o credinta vie, indata sufletul prinde viata, se incalzeste, devine roditor. Si ne cuprinde deodata, o stare de pace, de usurare, de umilinta, un foc launtric sfant; incep sa ne picure din ochi lacrimi si sa ne para rau din tot cugetul ca L-am maniat pe Stapanul Cel Preabun cu pacatele noastre. Cata lumina in inima si in minte, ce bogat suvoi de apa vie ne inunda inima, putand sa se reverse de acolo nestanjenit, in cuvinte rostite sau scrise cu condeiul ori cu creionul pe hartie! Pustiul din suflet incepe sa infloreasca precum un crin o data cu venirea Domnului in inima. De ce oare nu ne indreptam mai des sufletele spre Domnul? Cata pace si cata liniste ne pregateste Domnul in locasurile Sale! “Cat este de mare multimea bunatatii Tale, Doamne, pe care ai gatit-o celor ce se tem de tine“ (Psalmul 30,20).

    RăspundețiȘtergere
  14. Sfintii stareti de la Optina:

    SA AI CUGETUL SI TRAIREA VAMESULUI!
    Puterea rugaciunii nu sta in multa vorbarie, ci in sinceritatea suspinului de rugaciune. (Sfantul Nectarie al Optinei)
    Nu asteptati de la rugaciune numai extazul si nu va intristati atunci cand nu simtiti bucurii. Caci se intampla si sa stai, sa stai in biserica si inlauntrul tau sa nu ai inima parca, ci asa, o bucata de lemn, dar un lemn neprelucrat…..Pai si pentru aceasta, adica pentru lemn, ne mantuieste Domnul. Inseamna ca asa trebuie sa fie. Caci sufletul, simtind bucurii foarte mari, se poate ingamfa, iar aceasta stare de “inlemnire” il smereste. (Sfantul Varsanufie)
    Trebuie sa rostim cu atentie cuvintele rugaciunii, sa patrundem sensul lor, nu sa tindem spre ceva prea inalt. Caci, daca nu citim corect si nu suntem atenti la cele citite, ii mangaiem pe diavoli. (Sfantul Nicon)
    Nu va lipiti inimile de desertaciunea lumii. Mai ales in timpul rugaciunii lepadati toate gandurile legate de cele lumesti. Dupa rugaciunea savarsita acasa sau in biserica, pentru a pastra starea rugatoare, induiosata a sufletului, este nevoie de tacere. Uneori chiar o vorba simpla, in aparenta neinsemnata, poate distruge si speria, ca pe o pasare mica, induiosarea din sufletul nostru. (Sfantul Nicon)
    Trebuie sa pazim rodul rugaciunii. El se pagubeste, se pierde foarte adesea din pricina vorbariei desarte indata dupa rugaciune si din pricina visarii, care este tot vorbarie desarta, dar dusa numai cu noi insine. Tacerea dupa rugaciune este foarte folositoare: ea tine rugaciunea in minte, in inima si chiar pe buze, in auzul nostru launtric. (Sfantul Nicon)
    Nu trebuie sa atribuim rugaciunii noastre o putere miraculoasa, nu trebuie sa credem ca Domnul implineste intotdeauna cele cerute de noi. Aceasta parere vine din mandrie si duce la inselare. (Sfantul Ilarion)
    In toata vremea, orice ati face, fie ca stati, fie ca mergeti, fie ca lucrati, sa rostiti in inima: “Doamne, miluieste!” (Sfantul Nectarie)
    Cel pe care il cerceteaza Domnul prin grea incercare, prin necaz, prin pierderea celui iubit dintre cei apropiati, acela si fara sa vrea se roaga cu toata inima si cu tot cugetul sau, cu toata mintea sa. Prin urmare, izvorul rugaciunii fiecare il are, dar se deschide fie prin adancirea treptata in sine, dupa invatatura parintilor, fie dintr-odata cu burghiul lui Dumnezeu. (Sfantul Lev)
    Roaga-te pentru tine, cautand numai mila si voia lui Dumnezeu, fie ca esti in biserica, fie ca nu esti in biserica, fie ca mergi, fie ca stai, fie ca te odihnesti, roaga-te: “Doamne, miluieste-ma cum stii si cum voiesti Tu“. (Sfantul Ambrozie)
    De la incepatori Dumnezeu nu cere rugaciune neamprastiata: ea se dobandeste prin multe osteneli si dupa mult timp, asa cum spun scrierile Sfintilor Parinti: “Dumnezeu da rugaciune celui ce se roaga…“. (Sfantul Ilarion)
    Cand nu aveti mult timp pentru rugaciune, multumiti-va cu cat aveti, iar Dumnezeu va primi vointa voastra. Tineti minte ca lui Dumnezeu Ii place sa aveti la rugaciune trairea vamesului si feriti-va sa puneti pret pe rugaciunea voastra: aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, nu a noastra. (Sfantul Macarie)
    Rugaciunea este un asemenea lucru, incat, daca traiesti in manastire cativa ani, nu inveti imediat sa te rogi asa cum trebuie, dar deocamdata roaga-te cum stii si cum poti, numai sa ai cugetul vamesului. (Sfantul Ambrozie)

    RăspundețiȘtergere
  15. Standing ovation

    https://www.youtube.com/watch?v=cz3vCX2nhfc

    RăspundețiȘtergere
  16. Iisus Hristos să vă Lumineze calea spre adevăr și un Paşte binecuvântat!🤗

    RăspundețiȘtergere
  17. acest film cu Maria-Magdalena edte o mare minciuna.nu merita vazut!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, sunt multe filme care-s doar fictiuni.

      Ștergere
  18. 16 aprilie ora 0.00- Adevarat a inviat !

    RăspundețiȘtergere