204. Unde se cuvine sa se faca slujba Cununiei?
Slujba Cununiei se cuvine sa se faca in biserica,
deoarece Cununia este una din cele sapte Taine si aici e locasul sfant
in care se savarsesc si celelalte Sfinte Taine si pentru ca aici se
aduna si Biserica in intelesul ei de comunitate, adica obstea
credinciosilor din care face parte si care, in felul acesta, se bucura
si ia parte impreuna cu noi la unul din cele mai de seama prilejuri de
bucurie din viata noastra, dupa cum ia parte si la necazurile si
durerile noastre. De aceea, savarsirea cununiei in casa este ingaduita
numai rareori si numai din motive bine intemeiate, cu dezlegarea
arhiereului, care hotaraste de la caz la caz.
205. Cand se savarseste Cununia?
Fiind prilej de bucurie si de veselie, Cununia se
savarseste in zilele de sarbatoare, indata dupa liturghie, cand toti
credinciosii se afla in biserica.
206. Cand nu se pot face nunti?
Potrivit poruncii a noua a Bisericii, nu se pot face nunti in urmatoarele zile si rastimpuri de peste an:
a) in cele patru posturi de peste an, ca si in toate
zilele de post din cursul anului: miercurea si vinerea, Ziua Crucii (14
septembrie), Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul (29 august).
Aceasta, pentru ca petrecerile si ospetele ce insotesc de obicei nunta
nu se potrivesc cu pocainta si infranarea pe care ne-o impune postul
(Vezi si Talcuirea la Can. 69 al Sf. Apostoli; can. 52 al Sinodului din
Laodiceea si Sf. Simion al Tesalonicului, Raspuns la intrebarea 25,
trad. rom. p. 318.). In Paresimi este ingaduita la nevoie logodna si
aceasta numai in ziua Bunei-Vestiri (daca nu cade in saptamana
Patimilor) si in Duminica Floriilor.
b) in saptamana branzei (sau saptamana alba), care este socotita ca vreme de pregatire pentru post.
c) in saptamana luminata (dintre Duminica Pastilor si
Duminica Tomii), in Duminica Rusalulor, in rastimpul dintre Craciun si
Boboteaza, precum si in ajunul tuturor praznicelor imparatesti, pentru
ca veselia nuntilor sa nu intunece sau sa ne faca sa uitam bucuria
duhovniceasca a celor mai mari sarbatori crestine.
207. Ce e logodna si care e randuiala ei?
Logodna (cuvant slav, care inseamna a face fagaduinta
de casatorie) e randuita tocmirii sau asezarii nuntii a doi tineri care
s-au fagaduit unul altuia. Biserica binecuvanteaza aceasta veche datina
printr-o slujba scurta, premergatoare nuntii sau cununiei; slujba
logodnei de cele mai multe ori se face impreuna cu slujba cununiei,
savarsindu-se imediat inaintea acesteia (dar se poate face si aparte, cu
mult mai inainte). Logodna binecuvantata de Biserica are o deosebita
valoare prin legatura ei cu casatoria, cu Sfanta Taina a Nuntii, de
aceea ea nu se poate strica sau desface ca orice invoiala omeneasca.
Partea cea mai de seama a slujbei logodnei e punerea inelelor in
degetele logodnicilor de catre preot si apoi schimbarea acestor inele de
catre nasi.
208. Ce rost au inelele de la logodna?
Ele sunt semnul iubirii, al credinciosiei si al
legaturii trainice pe care o faureste Taina Casatoriei intre viitorii
soti. Slujba logodnei si a cununiei se face in naos, adica in sanul
Bisericii, inaintea unei mese pe care se aseaza Sfanta Evanghelie,
cununiile, Sf. Cruce, sfesnice cu lumanari si inelele de logodna. Mirele
sta in dreapta ca unul care este mai mare si cap femeii, iar mireasa,
la stanga lui, langa inima lui si ca una care este mai mica decat
barbatul, fiind facuta din coasta lui si datorandu-i supunere si
ascultare. Atat la logodna cat si la Cununie, mirii sunt insotiti de
nasi (nuni).
209. Care este rostul nasilor la cununie?
Rostul si datoria nasilor la cununie sunt aceleasi ca
ale nasilor de la botez. Ei sunt martori si chezasi ai temeiniciei
fagaduintelor facute de viitorii soti unul fata de altul si ai
trainiciei legaturii pentru tot restul vietii. De aceea pun mana pe
cununii, atat atunci cand sunt puse pe capul mirilor, cat si atunci cand
sunt luate. De regula ei sunt aceiasi de la botez, sau urmasii lor si
trebuie sa fie ortodocsi si cu buna vietuire crestineasca, purtandu-se
fata de miri ca niste parinti si invatatori ai acestora. In timpul
slujbei, nasii tin in mana faclii aprinse, simbol al curatiei mirilor,
al luminii darului de sus si al bucuriei nuntasilor.
210. Care e partea cea mai de seama din randuiala Cununiei?
Este punerea cununiilor: preotul face de trei ori
semnul crucii cu cununiile peste fetele mirilor, rostind la fiecare, de
cate trei ori, cuvintele: "Cununa-se robul (roaba) lui Dumnezeu (numele)
cu roaba (robul) lui Dumnezeu (numele), in numele Tatalui si al Fiului
si al Sfantului Duh", apoi le pune pe capul lor, intai al mirelui si
apoi al miresei.
211. Ce inchipuie "cununiile" care se pun pe capul mirilor?
Acestea sunt facute in chipul coroanelor cu care se
incununau odinioara regii si imparatii. Ele inchipuie podoaba, cinstea
si rasplata care se aduc curatiei si fecioriei mirilor pentru care
acestia sunt incununati ca niste imparati, inzestrati cu puterea de a da
viata, a naste copii. De aceea se si canta pentru dansii: "Doamne,
Dumnezeul nostru, cu marire si cu cinste incununeaza-i pe dansii!"
Dupa punerea cununiilor, urmeaza Apostolul (de la
Efes. cap. 5, vers 20-33), in care Sfantul Apostol Pavel aseamana nunta
cu legatura sfanta dintre Hristos si Biserica, indemnand pe miri sa se
iubeasca unul pe altul. Se citeste apoi Evanghelia in care se
istoriseste minunea infaptuita de Mantuitorul la nunta din Cana Galileii
(Ioan 2, 1-11).
Urmeaza o ectenie, dupa care preotul binecuvanteaza
paharul de obste (comun), adica un pahar cu vin din care da mirilor sa
guste pe rand, in timp ce se canta: "Paharul mantuirii voi lua si numele
Domnului voi chema" (Ps. 115, 4).
212. Ce inseamna paharul acesta?
Inseamna, pe de o parte, bucuria si veselia nuntii,
iar pe de alta, unirea intr-un cuget si menirea comuna a viitorilor soti
pe care ei vor impartasi-o impreuna de aici inainte, avand parte de
aceleasi bucurii si aceleasi necazuri. Aceleasi lucruri inchipuie si
bucata de paine din care se da acum mirilor sa guste, odata cu paharul
de obste. Dupa aceasta se face inconjurarea de trei ori a mesei de catre
alaiul de nunta, format din slujitori, miri si nasi.
213. Ce inseamna inconjurarea mesei?
Aceasta inconjurare in chip de hora inchipuie bucuria
prilejuita de nunta. Si deoarece nunta se face in scopul nasterii de
prunci, Biserica ne duce cu gandul la nasterea minunata a
dumnezeiescului Prunc din Sfanta Fecioara, nastere pe care a prezis-o
mai ales proorocul Isaia (7, 14). Pe acesta il indeamna acum Biserica,
prin cantare, sa dantuiasca impreuna cu noi, de bucurie ca i s-a
implinit proorocia: "Isaie, dantuieste! Fecioara a avut in pantece..."
etc. Se canta, de asemenea, si celelalte doua cantari de la slujba
hirotoniei: "Sfintilor Mucenici..." si "Slava Tie, Hristoase
Dumnezeule... ", care inseamna ca mirii trebuie sa se faca partasi ai
lui Hristos si ai sfintilor Lui, prin viata curata pe care o vor duce si
in casnicie547 (Ibidem, cap. 282, p. 182).
214. Sunt ingaduite de Biserica a doua si a treia nunta?
A doua si a treia nunta erau privite odinioara de
Biserica cu mai multa asprime si ingaduite numai ca un pogoramant facut
pentru slabi-ciunea firii omenesti. De aceea, erau insotite de unele
epitimii, sau canoane de pocainta (opriri de la Sf. impartasanie).
Astazi insa, deoarece asemenea casatorii au devenit mai dese, Biserica e
nevoita sa le ingaduie si sa le binecuvanteze, pentru a nu lasa pe cei
impreunati cu legatura trupeasca, sa traiasca in pacat, fara
binecuvantarea lui Dumnezeu.
215. Slujba la a doua si a treia nunta e ca si la cea dintai?
Nu este la fel. Cununia a doua si a treia se
savarsesc dupa o randuiala deosebita, in care se vede inca vechea
disciplina a asprimii cu care erau privite de catre Biserica asemenea
casatorii. Aceasta randuiala este, in prima ei parte, mult mai simpla si
mai putin sarbatoreasca decat cea de la prima cununie. Logodna este
impreunata aici cu cea a cununiei, ca o singura slujba, avand
binecuvantarea de la inceput nu ca la Taine ("Binecuvantata este
imparatia Tatalui..."), ci ca la slujbele de binecuvantare si Sfintire,
numite ierurgii ("Binecuvantat este Dumnezeul nostru..."). Atat ectenia,
cat si molitvele de la logodna, cat si cele dinaintea punerii
cununiilor, cuprind rugaciuni pentru pocainta si iertarea mirilor,
pentru ca insotirea lor prin a doua sau a treia nunta le e socotita ca
un pacat izvorat din aprinderea trupeasca, pe care ei n-au putut-o
birui. Incepand de la punerea cununiilor pe cap, randuiala slujbei la a
doua si a treia nunta e intocmai ca si la prima nunta.
216. E ingaduita a patra nunta?
A patra nunta e socotita de Biserica drept o
faradelege, de aceea preotii sunt opriti de a o sluji, sub pedeapsa
caterisirii (Molitfelnicul, la sfarsitul Randuielii Nuntii ).
217. Ce trebuie sa stie si sa pazeasca mirii?
"Trebuie sa stim ca cei ce se insotesc prin nunta
s-au insotit de la Dumnezeu si sunt curati cu chemarea Celui Curat. Sa
pazeasca deci unul fata de altul nunta neintinata si in pace, sa
vietuiasca in cucernicie. Cei ce au luat unire de la Dumnezeu, pentru
cinste, dragoste intru curatie, insotirea intr-un gand si in pace, sa le
pazeasca unul cu altul, ca un odor, pentru ca sa nu li se ceara sa dea
raspuns de curatie si de celelalte lucruri dumnezeiesti; si sa se
ingrijeasca nu numai de trupul lor, ci mai cu seama de sufletele lor...
caci intr-acest chip si Dumnezeu va fi cu dansii. Pe fiii lor sa-i
creasca "intru frica si invatatura Domnului", precum invata
dumnezeiescul Pavel (Efes. 6, 4), si din cele ce castiga de la Dumnezeu
sa miluiasca pe fratii cei saraci, ca si ei sa fie miluiti si sa se
invredniceasca imparatiei cerurilor, impreuna cu fiii lor" (Povatuirea
catre Miri, din Sf. Simion al Tesalonicului, Despre cinstita nunta, cap.
282, trad. rom. p. 183).
Sa nu uite mirii ca legatura cu care Taina nuntii
uneste pe barbat si femeie este sfanta si vesnica, pentru ca este
binecuvantata si consfintita de Biserica, adica intarita de Dumnezeu
insusi. Precum auzim in Apostolul ce se citeste la cununie, aceasta
legatura e asemanata de Sf. Apostol Pavel cu legatura sfanta si tainica
dintre Hristos si Biserica (Efes. 5, 23 s.u.). Ea trebuie sa ramana deci
trainica si statornica si nu poate fi desfacuta pentru orice
nepotrivire trecatoare, sau pentru alte pricini marunte care tulbura din
cand in cand pacea si linistea caminului. Supararile si necazurile,
mici sau mari, de care nimeni nu este scutit in viata, pot umbri uneori
intelegerea si armonia ce trebuie sa dainuiasca intre soti; dar ele nu
sunt temeiuri pentru divort, adica pentru desfacerea casniciilor. "Si
vor fi cei doi un trup..." zice Sfantul Apostol Pavel despre cei ce se
insotesc prin Taina nuntii (Efes. 5, 31). "Si pe care i-a unit Dumnezeu,
omul sa nu-i desparta...", adauga Biserica, citand pe Mantuitorul.
Numai pacatul adulterului de care s-ar face vinovat unul din soti da
celuilalt dreptul de a rupe legatura casatoriei, pangarita prin pacat.
Si numai moartea desparte vremelnic pe sotii care s-au iubit in aceasta
viata, pentru ca sa-i uneasca din nou, pentru vesnicie, in cealalta
viata.
Cu dragoste, Maria.
.
