DOVEZI ??? ÎNCĂ O FĂRÂMIŢĂ , DIN CE NU ŞTIŢI DESPRE MINE ! ÎNCĂ O DOVADĂ VIE, A TOATE CÂTE VĂD ŞI AUD !

                                                      Bine v-am regăsit, fraţilor !

            Începând de astăzi , timp de 3 zile, voi lipsi de pe BLOG, pentru că, plec într-o mică vacanţă, şi acolo unde merg, nu este Internet.
Tocmai de aceea , am dorit ca să vă spun de ce voi lipsi.
Dar, aş vrea să vă mai spun, un mic secret, în ceea ce mă priveşte: atunci când mă rog, la SFINTELE  ICOANE, din camera mea , din ochii mei, iese O  LUMINĂ albastra violet, ce acoperă şi luminează SFINTELE ICOANE , pe o suprafaţă mare, LUMINĂ care, pulsează pe SFINTELE ICOANE, apoi, aceasta LUMINĂ, este urmată de o alta, AURIE, orbitor de stralucitoare, combinată cu alb, orbitor de stralucitor.
Toate aceste LUMINI, ies din ochii mei deschişi, de această dată, iar SFINŢII din SFINTELE  ICOANE, pur şi simplu înviază; clipesc, îşi mişcă buzele, MÂNTUITORUL, suflă spre mine, O LUMINA AURIE , ca un râu de LUMINĂ.
Chiar dacă în cameră, este întuneric beznă,  SFINTELE  ICOANE, atunci când eu mă rog, strălucesc de LUMINĂ, precum Soarele pe CERUL de plină vară.
De fiecare dată, dacă cineva aprinde lumina, de la întrerupător, dacă porneşte frigiderul, sau orice aparat electric, simt cum mă cutremur, şi şocul electric al aparatelor, chiar dacă sunt în alte camere, trece prin creştetul meu, îl simt foarte rece, ca de gheaţă, iar în ochii mei, fie ei închişi sau deschişi, văd curentul ce-mi intra în corp, ca un fulger de lumină, care mă cutremură, ca un norişor alabastru violet, care este brăzdat de fulgerul produs de curentul electric de la aparatele casnice, înconjurate, de mici steluţe aurii, albastre ,sai argintii.
Pe pieptul meu, metalele stau fără nicio problemă.
Când trebuie să vină ploaia, eu văd cu , câteva ore bune, înainte, fulgerele şi norii care se adună, le văd închizând ochii, şi simt fulgerele, care se descarcă şi prin trupul meu, atunci când ele sunt încă la mare distanţă, şi ploaia nu şi-a făcut apariţia încă.
Aşa se întâmplă şi noaptea, când eu dorm, vine O LUMINĂ puternică , ca un fulger, prin creştet îmi intră în trup, mă cutremur, tresalt de pe pat, nu deschid ochii, nu pentru că aşa vreau eu, ci pentru că, aşa se întâmplă. Apoi, după ce văd ce voieşte BUNUL DUMNEZEU , ca eu să văd, sau să aud, deschid ochii instantaneu, aprind veioza şi notez în acea clipă, trăirea ce tocmai am avut-o. De sunt obosită foarte, nu mă pot trezi, şi dacă nu notez, în clipa în care am trăit acele evenimente tainice, mai târziu, fie si numai cu, câteva minute, nu mai ţin minte nimic, din ceea ce am văzut sau am auzit.
Se mai întâmplă şi aşa, dar mai rar; în general, mă trezesc după fiecare trăire, are grijă LUMINA, care mă cutremură la propriu în pat, şi mă trezesc.
Mâinile mele, palmele, degetele, de le lipesc pe o foaie de hârtie albă, când ridic palma de pe hârtie, rămâne forma palmei mele, a degetelor, perfect pe hârtia albă, şi sunt mai albe decât hârtia albă.
E ca şi cum, te-ai da cu tuş pe palme, şi le pui pe o foaie de hârtie, şi îţi rămâne forma mâinii ,fireşte pe hârtie.
Dar eu, nu mă dau cu nimic ! Este îndeajuns, să lipesc palma şi degetele pe hârtie, o ţin câteva secunde, maxim 10, şi când o ridic, văd palma mea şi degetele pe albul hârtiei, mai albe decât hârtia, de un alb orbitor !
Pot dovedi aceasta, oriunde, şi oricând, şi la oricine doreşte să se convingă, că nu mint cu nimic, şi că toate sunt DARURI DUMNEZEIEŞTI, cu , care m-a înzestrat BUNUL DUMNEZEU şi MAICA DOMNULUI, pentru ca să fiu, aşa cum L-am rugat cu 13 ani în urmă, O  DOVADĂ VIE, O DOVADĂ DE ÎNTĂRIRE ÎN CREDINŢĂ, PENTRU SEMENII NOŞTRI, PENTRU LUMEA ÎNTREAGĂ, şi pentru soţul meu, ce era un ateu convins. Acum nu mai este un ateu convins, ci un suflet credincios, cu frică de DUMNEZEU.
                                   PENTRU  CEI  CARE, NU  CRED ÎN TOATE CÂTE SCRIU  !

Cum aţi dori să vă conving, de cele scrise şi afirmate de mine ?
Daţi-mi un sfat, o idee, şi voi face întocmai, ca să dovedesc că, tot ce scriu, nu sunt de la mine, ci de la DUHUL CEL PREA SFÂNT !
Dacă veţi scrie cuvinte jignitoare la adresa mea, vă asigur că, nu vor fi publicate !
Eu v-am spus despre mine, şi de felul cum eu văd şi aud, cele nevăzute şi cele neauzite, precum şi că, oricând sunt gata, să mă supun ,oricăror investigaţii, ca să dovedesc că nu sunt nebună, aşa cum mi s-a spus de unii cititori, şi că nu sunt nici schizofrenică, ci sunt perfect sănătoasă şi lucidă.
Raspund de faptele mele, şi de toate câte scriu şi afirm ! Dovadă stă şi faptul că, nu mi-am ascuns identitatea !
                                                  FRAŢILOR !

CREDEŢI  ÎN BUNUL  DUMNEZEU şi în MAICA DOMNULUI, mergeţi la SFÂNTA BISERICĂ, hrăniţi-vă sufletul cu SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA LITURGHIE, pentru că...de acestea avem nevoie !Toate celelalte materialnice, sunt pământ şi cenuşă.
DUMNEZEU  EXISTA !!! DĂRUIŢI-I  INIMA  ŞI  SUFLETUL  VOSTRU, TOATĂ  DRAGOSTEA  VOASTRĂ, FACEŢI  FAPTE  BUNE, AVEŢI  CREDINŢĂ  ŞI  NĂDEJDE, ŞI AŞA, CU SIGURANŢĂ, VĂ VEŢI CONSTRUI ,TREAPTĂ CU TREAPTĂ, SCARA  ,SPRE ÎMPĂRĂŢIA  LUI  DUMNEZEU !
                                            Cu dragoste, Maria.

CINE SE TEME DE CIFRA 6 ?

                                               4  FEBRUARIE  2007, după miezul nopţii !

             Mă rugam şi brusc, aud GLAS, care spune aşa :

                   "TRUPĂ  DIN  LUCRAREA  LUI  DUMNEZEU !"

Clipă în care, văd cu ochii închişi, o maşină neagră, ce mergea dinspre nord  spre sud, foarte încet, şi la un moment dat, chiar a tras pe dreapta.
În faţă, maşina avea un număr, cu cifre aurii, rupte ca din soare. Deşi era noapte, cifrele care ţineau loc de numărul maşinii, străluceau chiar ca si Soarele.
Aceste cifre, erau trei la număr, şi erau acestea :

                                "  006  "!

Un GLAS, spune :
                                  "TRUPĂ  DIN  LUCRAREA LUI  DUMNEZEU !
                                    DOAMNE  IISUSE  HRISTOASE , ÎMPĂRATE CERESC ,
                                    CĂCI TU  EŞTI  ACELA , CARE   Îi PAŞTI  PE  OAMENI "!

Dragii mei, să nu vă fie frică de cifre, sau de oameni. Ci numai de BUNUL DUMNEZEU, să vă fie frică, ca să nu păcătuiţi cu bună ştiinţă !Oamenii, întotdeauna vor fi nemulţumiţi şi vor căuta să linguşească pe cei de care ,pot profita, ca să obţină ceea ce vor.

Şi iarăşi, în timp ce îmi continuam Rugăciunea, aud GLAS, din nou :
                               "CĂTRE  STĂPÂNE , IUBITORULE  DE  ŞASE "!
(şi văd o mână ,care face cifra  6 în aer, de culoare albă stralucitoare, apoi glasul spune :

                                "ATENŢIE  ! UNDE  NU  ESTE  PIETRE (citez întocmai ), LA PORŢILE  PALATULUI !
                                 SĂRĂCIA , E  LUCIE '!
Şi apoi...:                   STEAUA  IUBITEI  MELE, ESTE  CORALUL !
                                 LEGI , MAI BUNE !

Clipă în care ÎL  VĂD , cu ochii închişi fiind, ÎL VĂD pe IISUS  HRISTOS, stând ca la RUGĂCIUNEA de pe munte, şi care răspune acestui GLAS, aşa ;

                        "SUNT  CELE  MAI  POTRIVITE "!

Dragii mei, nu uitaţi ca de fiecare dată, atunci când sunteţi în impas, să alegeţi o cale de mijloc, să fiţi buni şi împăciutori, milostivi şi iertători, căci aşa Îi este bineplăcut LUI DUMNEZEU şi MAICII DOMNULUI.
                          Cu dragoste şi cu preţuire, Maria

POTIRUL SFÂNT , A COBORÂT DIN CER , PÂNĂ LA MINE !

                                                   21  DECEMBRIE  2006 , ora 0,55 !

Încă nu mă culcasem la această oră; eram în camera mea şi în genunchi stând, mă rugam cu toată fiinţa mea, la BUNUL DUMNEZEU şi la MAICA DOMNULUI.
Brusc, ochii mi se-nchid fără voia mea, şi astfel văd UN CER de noapte, şi din CERUL albastru de noapte, coboară lin, UN NOR, alb strălucitor, ca de rouă.
Norul, a coborât până deasupra capului meu,apoi a venit în faţa mea, şi aşa văd, UN SFÂNT POTIR, ca şi acela din care primim SFANTA ŞI DUMNEZEIASCA ÎMPĂRTĂŞANIE, de la Preot, numai că,acesta era ca şi făcut din CRISTALUL cel mai scump, sau numai din bobiţe de rouă.
POTIRUL SFÂNT, îmi este adus, de O PUTERE DIVINĂ, nevăzută, în faţa mea, şi chiar aplecat puţin, spre mine, şi astfel văd că, are un lichid incolor, care este plin de bule ca din aer, sau ca atunci când punem ceva efervescent în apă.
Deci , privesc în interiorul POTIRULUI, văd că este plin, apoi NORUL alb stralucitor, se urcă tot la fel de lin, la CERUL SFÂNT, precum a apărut.
Dragii mei, nu aşteptaţi POSTUL, ca să vă puteţi vindeca sufletul cu SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA ÎMPĂRTĂŞANIE ! Ci , postiţi 3 zile, apoi mergeţi să vă mărturisiţi şi să primiţi PREA SCUMP ŞI PREA SFÂNT ,TRUP ŞI SÂNGELE DOMNULUI nostru IISUS  HRISTOS.
Şi după doar câteva minute, un alt GLAS, strigă tare aşa ;

               " DORINŢA  I  S-A  ÎMPLINIT !
                  EU SUNT  IUDA CARIOTEANUL !
                   DE  VA LĂSA TOATE  CERURILE....."!

Şi iarăşi, UN ALT GLAS, care spune, cântă cu dragoste , aşa ;

             "SĂ  LĂUDĂM  NUMELE  TĂU....
              CUVINTELE  LOR ?
               LUMINĂ  DIN  LUMINĂ,
            DUMNEZEU  ADEVĂRAT...!
            FĂRĂ  ADÂNC ! DREPT  ADÂNCUL , E ÎNŢELEPCIUNE !"

Dragii mei, să lăudăm şi noi, cu toată inima noastră, NUMELE LUI DUMNEZEU ŞI AL MAICII SALE, ca să putem ajunge şi noi, mai uşor, în ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU.
                                 Cu dragoste, Maria

ŞI CHIPUL LUI IISUS HRISTOS, STRĂLUCEA PE CERUL DE NOAPTE !

   x                                                    27 Octombrie 2008, târziu în noapte !

Eram singură în camera mea şi mă rugam, la BUNUL DUMNEZEU şi la MĂICUŢA DOMNULUI.
Brusc, O LUMINĂ puternică, luminează întunericul nopţii, şi astfel văd cu ochii închişi fiind, văd O PÂNZĂ albă, ca o mahrama, cu CHIPUL MÂNTUITORULUI ,pe ea, ce stralucea precum LUNA de pe CER, iar pe capul LUI IISUS, era O COROANĂ, de spini, bine îndesată pe fruntea sângerândă a LUI IISUS.
Aud UN GLAS, care spune aşa :

                  "PENTRU  SECOLII  TĂI , CREDINCIOŞII  POPORUL  ROMÂN !
                   NUMAI  CEI  CURAŢI  CU INIMA, VOR PUTEA  VEDEA PE  DUMNEZEU ?

Da, dragii mei ! NUMAI  CEI  CURAŢI  CU  INIMA , VOR PUTEA VEDEA PE DUMNEZEU !
Curăţaţi-vă deci, inima şi sufletul, făcând fapte bune, ajutând pe cei în necaz, rugându-vă şi postind, mergând la SFÂNTA BISERICĂ şi la scaunul SFINTEI SPOVEDANII, mărturisindu-ne fără să ascundem vreun păcat. Numai aşa, vom putea ca să ÎL vedem pe DUMNEZEU.
Puţin mai târziu, Rugăciunea îmi este întreruptă de un alt GLAS, care pune o întrebare, pe care eu nu pot a o tălmăci ,citez :
                     " BINECUVÂNTAŢII  PĂRINŢILOR  NOŞTRI ,
                       OARE , N-AŢI VĂZUT VOI  GREI , MUNTENEGRU  ŞI  INEGROS ?

Şi glasul se pierde ca un ecou., ca apoi, un alt GLAS, să fie tare nemulţumit, de cinstirea pe care o aduc oamenii Pământului. Citez :

                       "SUBŢIRICĂ...., SUBŢIRICĂ  TARE  !
                         TARE  S-A  FĂCUT  SUBŢIRICĂ , CINSTIREA  PĂMÂNTULUI "!

Aşa este ,fraţilor ! Mai cinstim noi Pământul ? Îl mai ocrotim ? NU ! În zilele noastre, PĂMÂNTUL, este distrus, bucăţică cu bucăţică, de săpături, de bombe, de arme chimice, de chimicale, pe care le folosim, la cultivarea cerealelor şi legumelor, de tunele, făcute în tot felul de scopuri, de forări..etc, etc.
Şi staţi, că parcă n-ar fi îndeajuns, acum PĂMÂNTUL, stă pe un butoi imens de pulbere, care la apăsarea unui buton, totul se va transforma în praf si cenuşă.
Cine mai cinsteşte Pământul lăsat de BUNUL DUMNEZEU, ca să ne hranim şi să locuim ?
Nimeni! Cei care au puterea s-o facă, au dat în patima lăcomiei, iar cei care ar dori s-o facă, nu au putere, nu au cu ce să facă.
                                     Cu dragoste şi cu preţuire , Maria

SFÂNTA EVANGHELIE DE DUMINICĂ , 8 SEPTEMBRIE 2013 !

                                                          FRAŢILOR !
 LA  8 SEPTEMBRIE  2013,   LA  SFÂNTA ŞI MAREA  SĂRBĂTOARE A  NAŞTERII 
 MAICII  DOMNULUI ,  DIN SFINŢII  ŞI  DREPŢII  DUMNEZEIEŞTI PĂRINŢI , IOACHIM ŞI ANA , AVEM  O  SFANTA ŞI  DUMNEZEIASCĂ  LITURGHIE, MAI SPECIALĂ, CU TREI PERICOPE EVANGHELICE  !                         
                                        SFÂNTA  EVANGHELIE  DE  LA  MATEI !

             Zis-a DOMNUL : ascultaţi pilda aceasta : asemenea este ÎMPĂRĂŢIA  CERURILOR cu un împărat care a hotărât să facă socoteala cu slujitorii săi.  Şi , începând să facă socoteala , au adus la el, pe un datornic cu zece mii de talanţi . Dar neavând el cu ce să plătească , domnul său a poruncit să-l vândă pe el şi pe femeia lui , pe copii şi toate câte avea , ca să se plătească datoria . Atunci acel slujitor , îndrăznind , a îngenunchiat şi se închina lui , zicând : doamne , mai îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot.  Iar domnul slujitorului aceluia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria. Dar, când a ieşit de acolo, slujitorul acela a găsit pe unul din tovarăşii săi , care îi era dator o sută de dinari, şi ,punând mâna pe el, îl strângea de gât şi-i zicea : plăteşte-mi ce-mi eşti dator . Atunci tovarăşul acela , căzând în genunchi la picioarele lui, îl ruga ,zicând : mai îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti tot.
El însă n-a vrut, ci, ducându-l , l-a băgat în temniţă până când va plăti datoria . Atunci tovarăşii lui , văzând cele ce s-au petrecut , s-au întristat foarte mult şi , venind, au spus domnului lor toate cele întâmplate . Atunci , chemându-l , domnul său i-a zis : slujitor viclean , toată datoria aceea ţi-am iertat-o , pentru că m-ai rugat ; oare, nu se cădea să ai milă de tovarăşul tău , precum şi eu am avut milă de tine? Şi , mâniindu-se , domnul său , l-a dat pe mâna chinuitorilor , până ce va plăti toată datoria. Tot aşa va face şi TATĂL MEU, CEL CERESC , cu voi,  dacă fiecare din voi nu va ierta fratelui său , din inimă ,greşelile lui.
Dragii mei, voi să nu faceţi ca slujitorul căruia împăratul ,i-a iertat datoria de zece mii de talanţi, iar el, a aruncat în temniţă, pe tovarăşul lui, care îi datora, doar o sută de dinari.
Să fiţi buni şi iertători, şi să iertaţi pe cei care vă greşesc, şi odată iertată greşeala să nu spuneţi că, aţi iertat dar nu uitaţi. Căci aceasta, nu mai este iertare, ci osândă, pentru sufletul celui care spune si face asa. Asa va face şi DUMNEZEU, cu cel care iarta si nu uită, sau cu cel care nu iarta pe cel care i-a gresit.

                                              SFÂNTA  EVANGHELIE DE LA LUCA,
                                   A  PREA  SFINTEI  NĂSCĂTOAREI  DE  DUMNEZEU !

  În zilele acelea , sculându-se Maria , s-a dus în grabă la munte , într-un oraş a lui Iuda, şi a intrat în casa lui ZAHARIA , şi s-a închinat Elisabetei. Iar când a auzit Elisabeta închinăciunea Mariei , a săltat pruncul în pântecele ei ; şi Elisabeta s-a umplut de DUHUL SFÂNT şi a strigat cu glas mare şi a zis : binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde cinstea aceasta pentru mine, ca să vină la mine MAICA DOMNULUI  meu ? Căci iată , cum a ajuns glasul închinării tale în urechile mele , a săltat pruncul de bucurie în pântecele meu . Şi fericită este aceea care a crezut că vor fi împlinite întocmai cele spuse ei, de la DOMNUL. Atunci a zis MARIA : măreşte sufletul meu pe DOMNUL şi se bucură DUHUL meu de DUMNEZEU  MÂNTUITORUL meu, pentru că a căutat spre smerenia roabei sale .  
Iată , de acum, mă vor ferici toate neamurile ,  pentru că mi-a făcut mie mărire CEL  puternic şi sfânt este numele LUI . Şi a rămas MARIA , împreună cu Elisabeta, ca la trei luni. Apoi s-a înapoiat la casa SA .
                                  CONVORBIREA  LUI  IISUS  CU  NICODIM  !
Zis-a DOMNUL : nimeni nu s-a suit în  CER, fără numai CEL care S-a pogorât din CER , FIUL OMULUI care este în CER. Şi precum MOISE a înălţat şarpele în pustie , aşa trebuie să se înalţe FIUL OMULUI , pentru ca oricine crede în EL , să nu piară ,ci să aibă viaţă veşnică. Căci aşa a iubit DUMNEZEU lumea , încât a dat pe FIUL SĂU  UNUL -NĂSCUT , pentru ca oricine crede în EL , să nu piară , ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis DUMNEZEU pe FIUL SĂU în lume ca să osândească lumea, ci ca să se mântuiască lumea prin EL. 
              SLAVĂ  ŢIE  DOAMNE  , SLAVĂ  ŢIE !   AMIN !
Dragii mei, mergeţi DUMINICĂ 8septmbrie, la SFANTA ŞI DUMNEZEIACA LITURGHIE, şi rugaţi-vă MAICII LUI DUMNEZEU, cu toată fiinţa voastră, şi bucuraţi-vă sufletul şi inima cu aceste SFINTE PERICOPE EVANGHELICE.
Veţi simţi în suflet ,AJUTORUL MAICII DOMNULUI, precum şi MILA şi DRAGOSTEA LUI  IISUS  HRISTOS, pentru noi ,oamenii !

                                   Cu dragoste şi cu preţuire , Maria.

ACATISTUL PREA SFINTEI NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU, CARE SE CITEŞTE MAI ALES ACUM, LA 8 SEPTEMBRIE !

                   ACATISTUL  PREA  SFINTEI  NĂSCĂTOAREI  DE  DUMNEZEU,  PURUREA  PREA  CURATA  FECIOARA  MARIA !
                    SĂ - L  CITIM  FRAŢILOR , MAI ALES ACUM, LA  8 SEPTEMBRIE , CĂCI ESTE                                                  VINDECĂTORUL RĂNILOR SUFLETULUI NOSTRU !

în cinstea Icoanei : "Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră"


Acatist - Orice astfel de rugăciune specială, poartă numele de Acatist. Prin numele de ACATIST se înţelege "Rugăciune citită în picioare", deci este o rugăciune care se citeşte obligatoriu în picioare sau stând în genunchi, dar numai după rostirea rugăciunilor începătoare! (indiferent de numele Sfinţilor cărora se adresează!)

Rugăciunile începătoare, obligatorii:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacele şi icoasele:

Condacul 1:
Celei alese dintre toate neamurile, Stăpânei lumii, Fecioarei Născătoare de Dumnezeu, să-i aducem daruri de laude, că şi acum, precum mai înain-te, pe cei căzuţi îi ridici, pe cei slabi îi întăreşti, pe bolnavi îi vindeci, de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi izbăveşti, pe cei slabi în credinţ îi înţelepţeşti, celor mâhniţi le dai tărie să creadă în puterea plină de har a sfintelor Tale icoane, învăţându-i cu inima şi buzele pline de mulţumire şi de umilinţă să-Ţi cânte Ţie: Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră" dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Icosul 1:
Îngerii în ceruri cântă măreţia şi desăvârşirea Ta, o, Maică şi Fecioară, că pe Atotmilostivul Dumnezeu şi Mântuitorul ne-ai născut nouă, iar noi pe pământ îndrăznim cu buze păcătoase să-Ţi cântăm, slăvindu-Te, unele ca acestea:
Bucură-Te, neîncetată uimire a celor cereşti;
Bucură-Te, a pământenilor închinare cu multă bucurie;
Bucură-Te, gonirea răutăţii şi a întunericului duhovnicesc;
Bucură-Te, că îi umpli de pace şi dragoste pe cei ce vin la Tine;
Bucură-Te, că pentru miluirea noastră, a păcătoşilor, îl rogi pe Fiul Tău;
Bucură-Te, că izvorăşti nouă milă de la icoana Ta;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră" dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 2:
Văzând cu ochi duhovniceşti apropierea vremurilor luptei straşnice cu dreptmăritoarea credinţă, sfântul şi dreptul Ioan din Kronstadt a binecu-vântat zugrăvirea sfintei Tale icoane, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ca sprijin şi ocrotire pentru toţi cei aflaţi în necazuri care, căzând şi cu nădejde de mântuire, cântă Fiului Tău şi Dumnezeului nostru: Aliluia!
Icosul 2:
Spre luminarea minţii omeneşti este această icoană că nu cu puterea noastra gonim pe vrăjmaşi, ci cu Atotputernicia lui Dumnezeu şi cu mij-locirea Maicii lui Dumnezeu care revarsă minuni de la sfintele Sale icoane, cântând Preaputernicei noastre Apărătoare:
Bucură-Te, grabnică întărire a neputincioşilor şi a celor ce cad;
Bucură-Te, scut de nădejde împotriva dracilor şi a oamenilor răi;
Bucură-Te, că ne înţelepţeşti în ceasul ispitei şi al nedumeririi;
Bucură-Te, găsirea căii adevărate pentru cei rătăciţi;
Bucură-Te, stârpirea eresurilor şi a dezbinărilor;
Bucură-Te, alungarea grabnică a întunericului necredinţei;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră" dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 3:
Puterea prigonitoare a păgânilor s-a ridicat asupra creştinilor, batjoco-rindu-le bisericile şi icoanele lor, dar, primind sfânta Ta icoană, Născătoa-re de Dumnezeu, părintele Serafim din Varita, a păstrat-o pe ea. Că, aler-gând sub Acoperământul Împărătesei Cerurilor, călugării şi toţi dreptmă-ritorii creştini, întăriţi de ajutorul Dumnezeiesc, cu frică şi cu dragoste să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3:
Mari şi nenumărate minuni având, Preasfânta Fecioară, prin sfânta Sa icoană, ajutorul Său revarsă tuturor celor ce alearăa cu credinţă, grăindu-i aşa:
Bucură-Te, Împărăteasa Cerului şi a pământului;
Bucură-Te, Maica Domnului celui Preaînalt;
Bucură-Te, că izvorăşti bogăţie de minuni;
Bucură-Te, că descoperi fărădelegea luptei împotriva lui Dumnezeu;
Bucură-Te, auzirea grabnică a rugătorilor credincioşi;
Bucură-Te, pacea sufletelor tulburate;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră" dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 4:
Furtuna nelegiuită a prigoanei asupra dreptmăritoarei credinţe a tre-cut, pângărind sfinţeniile, şi prin îngăduinţa lui Dumnezeu au venit vrăj-maşii asupra creştinilor ca prin necazuri să se cureţe şi cu lacrimi să se spele şi, înţeleptindu-se, să se pocăiască, iar, pocăindu-se, să strige Mântu-itorului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4:
Cunoscând scârbele omeneşti, părintele Serafim, a înfăptuit în chilia sa nevoinţa cuviosului Serafim din Sarov, strigând cu osârdie zi şi noapte în faţa icoanei Născătoarei de Dumnezeu:
Bucură-Te, că pe păcătoşi îi pregăteşti de pocăinţă;
Bucură-Te, că nu îi goneşti pe cei ce se pocăiesc;
Bucură-Te, că pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru îl milostiveşti;
Bucură-Te, că scârba noastră în bucurie o prefaci;
Bucură-Te, că de duşmanii văzuşi şi nevăzuţi ne izbăveşti;
Bucură-Te, că ne mântuieşti de moartea cea fără de veste;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră" dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 5:
Văzând harul revărsat de Dumnezeu prin sfânta icoana a Maicii Dom-nului, au început sa vină în Varita credincioşii care, primind tămăduiri trupeşti şi sufleteşti, cu veselie au cântat Fiului Preasfintei, Preacuratei, Preabinecuvântatei: Aliluia!

Icosul 5:
Primind de la Fiul Tău şi Dumnezeul nostru puterea plină de har a vin-decării sş ajutorării, Preabună Maică, cu dărnicie o trimiţi tuturor celor ce vin la Tine şi-Ţi grăiesc aşa:
Bucură-Te, învierea pruncului răposat;
Bucură-Te, tămăduirea bolilor nevindecabile;
Bucură-Te, sănătatea trupurilor noastre;
Bucură-Te, mântuirea sufletelor noastre;
Bucură-Te, slobozirea noastră din lanţurile păcatelor;
Bucură-Te, înalţare la viaţa cea de sus;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră" dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 6:
Propovăduind grabnica sa plecare din această vale a plângerii plină de necazuri şi zbucium, stareţul a prezis noul loc al aflării sfintei Tale icoane, Născătoare de Dumnezeu, unde vor striga cu dragoste Atotmilostivului Dumnezeu în Treime slăvit: Aliluia!

Icosul 6:
Strălucind bucurie egumenei mâhnite că a primit vechea Mănăstire a Sfântului Gheorghe zăcând în ruine şi nu are puteri să o înnoiască, i-ai dăruit ei mare milă, arătându-i preaminunată icoana Ta sfântă ca să-i cânte cu dragoste şi cu frică unele ca acestea:
Bucură-te, că nici o dată nu ne lipseşti pe noi de dragostea Ta de Maică;
Bucură-Te, că pe cei ce Te iubesc pe Tine îi acoperi cu Dumnezeiască dragoste;
Bucură-Te, că îndrepţi grabnic neorânduielile mării vieţii;
Bucură-Te, Eu sunt cu voi - celor ce vin la Tine le vesteşti;
Bucură-Te, Şi nimenea împotriva voastră - ne îmbărbătezi;
Bucură-Te, că pe cei aflaţi în mâhnire şi durere nu îi părăseşti;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră" dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 7:
Oamenii cei râvnitori de mântuire au primit icoana ca pe Însăşi Împă-răteasa Cerurilor, care a venit împreună cu sfinţii apostoli Ioan şi Iacob în locaşul Sfântului Gheorghe la sărbătoarea Laudei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi cu umilinţă au cântat Domnului: Aliluia!

Icosul 7:
O nouă faptă a milei ne-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, prin icoana Ta făcătoare de minuni, ajutând tuturor celor ce cu credinţă cad la ea şi Te cheamă cu bucurie aşa:
Bucură-Te, că pe Fiul Tău şi Dumnezeu îl rogi pentru noi;
Bucură-Te, că pe păcătoşii ce se pocăiesc îi iubeşti mult;
Bucură-Te, că pedepseşti cu asprime pe vrăjmaşii lui Dumnezeu;
Bucură-Te, că pe fiii nesupunerii îi înţelepşeşti neaşteptat;
Bucură-Te, că goneşti hoardele drăceşti de la Sfânta Rusie;
Bucură-Te, apărătoarea fiilor Tăi iubitori de Dumnezeu;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră" dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 8:
Minune străină văzând a purtării de grijă pentru Mănăstirea Sfântul Gheorghe, atît pe muncitorii şi nevoitorii ei, cât şi pe cei ce vin la rugă-ciune aici i-ai primit, întărindu-i în nevoinţele călugăreşti, izbăvindu-i de nevoi şi necazuri şi pe toţi învăţându-i să cânte Celui ce ne mântuieşte prin Tine, lui Hristos Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8:
Fost-a spre înţelepţire tuturor aspra pedepsire a călugăriţei ce se pregă-tea să fugă tainic din locaşul sfânt, iar când s-a pocăit a câştigat mila Ta, ca toţi să înţeleagă că în ceasul încercărilor grele să alerge în grabă la sfânta Ta icoană şi cu umilinţă să Te cheme aşa:
Bucură-Te, curmarea faptelor necugetate;
Bucură-Te, Ajutătoarea celor ce vor să secere mântuirea;
Bucură-Te, că îi întăreşti pe cei ce se nevoiesc în călugărie;
Bucură-Te, grabnică ridicare a celor căzuţi;
Bucură-Te, Mijlocitoarea mântuirii noastre;
Bucură-Te, pavăza şi ajutorul nostru în faptele bune;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră" dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 9:
Toată făptura Te laudă pe Tine, Doamne. De Tine, Ziditorul, Izbăvito-rul, Împăratul şi viitorul Judecător ne bucurăm că ne-ai dăruit-o pe Maica Ta; adăpost de nădejde şi scut celor ce-Ţi strigă Ţie, Adevăratului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9:
Ritorii cei multvorbitori pot numai să se minuneze când aud glasul lui Dumnezeu şi al Maicii Domnului : „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră". Noi, însă, predându-ne voii sfinte şi desăvârşite a Domnului, Te cinstim pe Tine, Preacurată:
Bucură-Te, Maică Bună a Bunului Împărat;
Bucură-Te, că Te nevoieşti să aduni oile lui Hristos;
Bucură-Te, Apărătoarea orfanilor şi a străinilor;
Bucură-Te, Acoperitoarea tuturor necăjiţilor;
Bucură-Te, dulceaţă izvorâtoare de miere tuturor celor ce se roagă;
Bucură-Te, Dătătoarea darurilor şi a veşnicelor bunătăţi;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră" dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 10:
Vrând să mântuieşti lumea, minunea cea negrăită a aflării Sfintei Tale icoane, Stăpână, s-a vestit în toate oraşele şi satele, că, văzându-Te pe Tine venind în mărire şi slavă, să strige lui Dumnezeu celui în Treime slăvit: Aliluia!

Icosul 10:
Zid eşti şi curăţie de nedescris, milă nemăsurată şi nebiruită biruinţă, Pruncă de Dumnezeu aleasă, caută spre noi cei ce cu smerenie ne rugăm întotdeauna în faţa icoanei Tale şi-Ţi cântăm Ţie, celei pline de har aşa:
Bucură-Te, izvor nesecat de milă;
Bucură-Te, că tuturor le potoleşti setea duhovnicească;
Bucură-Te, Mijlocitoare plină de îndurare pentru noi păcătoşii;
Bucură-Te, Rugătoare neîncetată lui Hristos pentru noi;
Bucură-Te, adăpostul şi nădejdea noastră de mântuire;
Bucură-Te, milostivă mijlocitoare pentru noi în faţa lui Dumnezeu;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră" dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 11:
Cântare de mulţumire aducem Ţie, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, noi, păcătoşii şi netrebnicii robii Tăi, că Tu îi aperi pe toţi cei ce vin la Tine şi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11:
Făclie dătătoare de lumină, avându-Te pe Tine, Preasfânta Maică şi Fecioară, ne luminezi pe noi cu lumina Fiului Tău ăi ne-ai dăruit nouă icoana Ta purtătoare de biruinţă, ca să nu ne poticnim în noaptea vre-murilor de pe urmă, ci, ocrotiţi de Tine, să lucrăm lui Dumnezeu în lumina Lui, nădăjduind de la Tine acestea:
Bucură-Te, vindecarea ranelor noastre din păcate;
Bucură-Te, Călăuză în Împărăţia lui Dumnezeu;
Bucură-Te, că ai purtat în braţe pe Cel ce poartă toate;
Bucură-Te, Poartă de Aur a Împărăţiei Cereşti;
Bucură-Te, că ne luminezi cu lumina Fiului Tău;
Bucură-Te, că ne îndulcim, privind Sfânta Ta icoană;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră" dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 12:
Vrând să dai har oamenilor Tăi, ne-ai dăruit nouă, Stăpână, icoana Ta şi cu ea făgăduinţa „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră" pe care nimeni dintre duşmanii noştri nu o va putea încălca vreo dată. Că fiind ocrotiţi de atâta milă Dumnezeiască să cântăm Atotmilostivului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12:
Cântând minunile Tale, Atotputernică Stăpână, Te ştim pe Tine, Apără-toare caldă şi plină de dragoste că cei ce aleargă la Tine să nu rămână ruşi-naţi, ci, apăraţi întotdeauna de Tine, să-Ţi cânte unele ca acestea:
Bucură-Te, Bucuria celor ce se afla in scarbe;
Bucură-Te, îngrădire a celor ce nădăjduiesc în Dumnezeu;
Bucură-Te, că de Tine tremură duşmanii noştri;
Bucură-Te, că cei ce au icoana Ta saltă de bucurie;
Bucură-Te, că îi proslăveşti pe cei ce Te slăvesc pe Tine;
Bucură-Te, că ţara noastră şi pe toţi creştinii cu tărie îi ocroteşti;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră" dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 13:
O, Preasfântă, Preacurată, Prea-binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară Maria, Multmilostivă Maică a lui Dumnezeu şi a oa-menilor, caută spre sufletele noastre îndurerate şi Te milostiveşte Preacu-rată, înalţă puternica Ta rugăciune către dreptul Judecător ca să ne milu-iască pre noi, păcătoşii. Caută spre noi Atotcântată Născătoare de Dumnezeu, străluceşte iluminare inimilor noastre întunecate şi luminează turma Ta, Preacurată, că mântuiţi prin Tine, cu bucurie să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi

Icosul 1
Îngerii în ceruri cântă măreţia şi desăvârşirea Ta, o, Maică şi Fecioară, că pe Atotmilostivul Dumnezeu şi Mântuitorul ne-ai născut nouă, iar noi pe pământ îndrăznim cu buze păcătoase să-Ţi cântăm, slăvindu-Te, unele ca acestea:
Bucură-Te, neîncetată uimire a celor cereşti;
Bucură-Te, a pământenilor închinare cu multă bucurie;
Bucură-Te, gonirea răutăţii şi a întunericului duhovnicesc;
Bucură-Te, că îi umpli de pace şi dragoste pe cei ce vin la Tine;
Bucură-Te, că pentru miluirea noastră, a păcătoşilor, îl rogi pe Fiul Tău;
Bucură-Te, că izvorăşti nouă milă de la icoana Ta;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră" dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 1:
Celei alese dintre toate neamurile, Stăpânei lumii, Fecioarei Născătoare de Dumnezeu, să-i aducem daruri de laude, că şi acum, precum mai înain-te, pe cei căzuţi îi ridici, pe cei slabi îi întăreşti, pe bolnavi îi vindeci, de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi izbăveşti, pe cei slabi în credinţ îi înţelepţeşti, celor mâhniţi le dai tărie să creadă în puterea plină de har a sfintelor Tale icoane, învăţându-i cu inima şi buzele pline de mulţumire şi de umilinţă să-Ţi cânte Ţie: Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră" dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

RUGĂCIUNE

O, Preabună Apărătoare a neamului creştinesc, Maica Celui ce ţine toa-te cu dreapta Sa, a lui Hristos Dumnezeul nostru! Revarsă asupra noastră milele şi darurile Lui ca să nu ne înfricoşăm noi de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, că celor ce nădăjduiesc spre Tine ai zis: „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră".
Păzeşte adevărata şi sfânta noastră Dreptmăritoare Biserică şi locaşul acesta de dezbinări şi eresuri şi pune început de pocăinţă poporului nos-tru. Întoarce Sfânta Rusie şi ţara noastră pe calea de Domnul dăruită a credinţei nevătamate, ca să se umple de tămâia rugăciunilor şi să înflo-rească precum crinul; ca să trăim în bunăcuviinţă şi curăţenie, păziţi de Tine fiind întotdeauna de ispitirile lui antihrist, de venirea asupra noastră a altor neamuri, de războiul cel dintre noi, de cutremur, de foc, de foame şi de molimă; de moarte năprasnică, de robiile şi dezbinările din familie; viaţa călugărească o întăreşte şi ne mântuieşte pre noi, Preacurată, că spre Tine nădăjduim după cuvântul Tău: „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră".
Roagă-Te pentru noi, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, Domnului Dumnezeului nostru, Celui ce ne miluieşte şi ne mântuieşte pre noi ca să nu ne lipsească pre noi de apărare şi să ne învrednicească a fi părtaşi Împărăţiei Sale, precum El Însuşi a zis: „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră". Că Lui i se cuvine toată slava, stăpânirea, cinstea şi închinăciunea - Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

  Despre Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului "Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră"

                            Cu dragoste , Maria.


 

LA 9 SEPTEMBRIE 2013 , MAREA SI SFÂNTA SĂRBĂTOARE , A SFINŢILOR DUMNEZEIEŞTI PĂRINŢI , IOACHIM ŞI ANA !

                             LA  9  SEPTEMBRIE  2013 , MAREA  SI  SFÂNTA  SĂRBĂTOARE , A  
                   SFINŢILOR  ŞI  DREPŢILOR  PĂRINŢI  DUMNEZEIEŞTI , IOACHIM  ŞI  ANA !

Sfantul si dreptul Ioachim a fost din semintia lui Iuda, tragandu-si neamul din casa lui David imparatul in acest chip: din neamul lui Natan fiul lui David s-a nascut Levi, iar Levi a nascut pe Melhie si pe Pamfir; Pamfir a nascut pe Varpafir, iar Varpafir a nascut pe Ioachim, tatal Nascatoarei de Dumnezeu. Acesta petrecea in Nazaretul Galileii, avand sotie pe Ana din semintia lui Levi, din neamul lui Aaron, fiica lui Mathan preotul care a preotit in zilele Cleopatrei si ale lui Casopar, imparatii Persilor, mai inainte de imparatia lui Irod, fiul lui Antipater. Iar Mathan avea femeie pe Maria din semintia lui Iuda din Betleem si a nascut cu dansa trei fiice: pe Maria, pe Sovia si pe Ana.

Deci, s-a maritat cea dintai Maria, in Betleem, si a nascut pe Salomeea. S-a maritat si Sovia, cea de-a doua, de asemenea in Betleem, si a nascut pe Elisaveta, maica lui Ioan Inainte Mergatorul. Iar a treia, Sfanta Ana, maica Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, a fost precum am zis, sotia lui Ioachim in pamantul Galileei, din cetatea Nazaret. Aceasta insotire de neam mare, Ioachim si Ana, vietuind dupa lege, drepti au fost inaintea lui Dumnezeu; iar fiind indestulati cu bogatia cea materialnica, mai presus de toate aveau pe cea duhovniceasca. Si asa, cu toate bunatatile se infrumusetau ei, umbland in toate poruncile Domnului fara de prihana. Iar la tot praznicul deosebeau din averile lor doua parti, din care o parte o dadeau lui Dumnezeu la bisericestile trebuinte, iar cealalta parte la saraci. Si atat au placut lui Dumnezeu, incat i-a invrednicit pe ei sa fie nascatori Fecioarei celei fara de prihana, pe care mai inainte a ales-o Lui spre maica.

Sfintii Parinti Ioachim si Ana

Din aceasta esta cunoscuta viata lor cea sfanta, placuta lui Dumnezeu si cinstita, ca li s-a dat lor fiica cea mai sfanta decat toti sfintii si decat heruvimii mai cinstita, care mai mult decat toti a pla-cut lui Dumnezeu. Ca nu era in acea vreme pe pamant, intre oa-meni, mai bine primiti lui Dumnezeu decat acesti doi, Ioachim si Ana, pentru viata lor cea neprihanita. Astfel ca un dar ca acesta nu li s-ar fi daruit lor daca nu ar fi prisosit dreptatea si sfintenia lor mai mult decat a altora. Ci, precum singur Domnul avea sa se in-trupeze din Preasfanta, Preacurata Maica, asa se cadea ca si Maica Domnului sa se nasca din parinti sfinti si curati. Caci, precum si imparatii isi fac porfirele lor, nu din postav simplu, ci din panzeturi tesute cu aur, asa si Imparatul ceresc a voit sa aiba pe Maica Sa cea Preacurata, intru al carei trup ca intr-o porfira imparateasca avea sa se imbrace, nu din neinfranate insotiri, ca din niste postav prost, ci din parinti curati si sfinti, ca dintr-o tesatura de aur. Maica Domnului de demult a fost preinchipuita prin sfantul cort, despre care a poruncit Dumnezeu lui Moise sa-l faca din postav mohorat, rosu si din vison, intrucat cortul a simbolizat pe Fecioara Maria in care, salasluindu-se Dumnezeu, dupa cum este scris, avea sa petreaca cu oamenii. "Iata cortul lui Dumnezeu este cu oamenii si El va locui cu dansii" (Apoc. 21, 3).

Deci, materialul mohorat si rosu, precum si visonul din care s-a alcatuit cortul inchipuiau pe mama Maicii lui Dumnezeu, care din curatie si din infranare s-a nascut.

Dumnezeiasca vointa, mai intai, a tinut multa vreme insotirea acestor sfinti fara de fii, ca prin zamislirea si nasterea unei fecioare ca aceasta sa se arate si puterea darului lui Dumnezeu, si cinstea celei nascute, si vrednicia parintilor ei. Pentru ca a face sa nasca pantecele cel neroditor si sterp, aceasta este puterea darului dumnezeiesc, fiindca aici nu firea, ci Dumnezeu Cel ce biruieste firea dezleaga legaturile nerodirei. A se naste din cei neroditori si stra-ini, aceasta este cinstea celei nascute, care a iesit nu din parinti care s-ar fi sarguit la fapte trupesti, ci din cei infranati, fiind ei la batranete; pentru ca petrecusera in insotire, neavand fii, cincizeci de ani. Se arata si aici vrednicia parintilor Maicii Domnului, ca dupa lunga lor nerodire au nascut pe bucuria a toata lumea. In acest lucru Sfintii Ioachim si Ana s-au asemanat Sfantului Patriarh Avra-am si sotiei lui, cinstitei Sara, care la batranete a nascut pe Isaac, dupa fagaduinta. Iar noi zicem ca mai mult decat Avraam este aici, ca pe cat este mai mare Fecioara Maria decat Isaac, pe atat mai mare este vrednicia lui Ioachim si a Anei, decat a lui Avraam si a Sarei. Dar la aceasta vrednicie nu au ajuns pana ce nu au rugat pe Dumnezeu in amaraciunea sufletului lor si in mahnirea inimii, cu mult post si cu rugaciuni. Ca inainte merge mahnirea si apoi vine bucuria. Si inainte mergatoare a cinstei este necinstea si povatu-itoare spre cistigarea celor bune este cererea, rugaciunea cu lacrimi catre Dumnezeu.

Dreapta Ana - Mama Maicii Domnului

Cand se mahneau ei mult si se tanguiau pentru nerodirea lor, a adus Ioachim daruri Domnului Dumnezeu in biserica Ierusa-limului la un praznic mare, in care toti fiii lui Israel aduceau daru-rile lor lui Dumnezeu. Iar Isahar, arhiereu fiind atunci, n-a voit sa primeasca darurile lui Ioachim si l-a defaimat cand le-a adus, ocarandu-l pentru nerodire: "Nu se cade a primi din mainile tale daruri, ca esti fara de fii, neavand dumnezeiasca binecuvantare, pen-tru oarecare tainuite pacate ale tale". Asemenea si un oarecare evreu, din semintia lui Ruvim, aducand darurile sale cu ceilalti oa-meni, a ocarat pe Ioachim, zicandu-i: "De ce apuci inaintea mea, aducand darul lui Dumnezeu? Nu stii ca esti nevrednic sa aduci cu noi daruri, de vreme ce nu ai lasat semintie in Israel?"

Acestea auzindu-le Ioachim s-a mahnit si s-a dus de la biserica Domnului foarte intristat, rusinat si defaimat si i s-a intors lui praznicul acela in plangere si bucuria praznicului aceluia in tanguire. Si nu s-a intors atunci la casa lui, de mahnirea cea mare, ci s-a dus in pustie, la pastorii turmelor sale, si acolo a plans pentru doua lucruri: pentru nerodire si pentru defaimare si ocara. Apoi, adu-candu-si aminte de Sfantul Avraam stramosul, caruia i-a dat Dumnezeu fii dupa ce imbatranise, a inceput a se ruga Domnului cu dinadinsul, ca si el de aceeasi binecuvantare sa se invredniceasca, ca auzit si miluit sa fie, ca sa se ridice ocara lui dintre oameni si sa se dea rod insotirei lui la batranete, precum oarecand lui Avraam, ca sa poata a se numi tata de fii, iar nu ca un neroditor si lepadat de Dumnezeu sa rabde de la oameni ocara. Si a adaugat la rugaciune post, patruzeci de zile, nevrand sa guste paine. "Nu voi da - zicea - gurii mele hrana, nici ma voi intoarce la casa mea, ci lacrimile me-le sa-mi fie mie hrana si pustia aceasta casa, pana ce va auzi si ma va cerceta pe mine Domnul Dumnezeul lui Israel".

Asemenea si Ana, femeia lui, in casa sezand si instiintandu-se ca arhiereul nu a vrut sa primeasca darurile lor, ocarandu-i pentru nerodire, si ca barbatul ei, de mahnire, lasand-o pe ea, s-a dus in pustie, plangea cu nemangiiate lacrimi. "Acum - zicea - sunt mai ticaloasa decat toti: de Dumnezeu lepadata, de oameni defaimata si de barbat lasata. Deci de care lucru mai intai voi plange? Oare pentru vaduvia mea sau pentru nerodire? Oare pentru saracia mea sau ca nu m-am invrednicit a ma numi maica?" Si se tanguia cu amar in toate zilele acelea. Iar o slujnica a ei, anume Iudit, o man-giia pe ea, dar nimic n-a sporit, pentru ca cine putea sa o consoleze pe dansa?!

Odata, tanguindu-se, a intrat in livada sa si, sezand sub un co-pac de dafin, a suspinat din adancul inimii. Si ridicandu-si cu lacrimi ochii sai spre cer, a vazut in copac un cuib de pasare avand pui mici. Si de acolo, luand pricina de mai mare durere a inimii, a ince-put a striga: "Vai, mie, celei lipsite! Ca eu singura sunt mai paca-toasa intre fiicele lui Israel! Eu singura decat toate mai defaimata intre femei. Toate isi poarta rodul pantecelui pe mainile lor, toate de fiii lor se mangiie, iar eu singura sunt straina de acea mangiiere. Vai, mie! Ca toate in biserica lui Dumnezeu se primesc cu darurile si au cinste pentru a lor nastere de fii, iar eu singura de la biserica Dumnezeului meu sunt lepadata. Vai, mie! Cine mai este ca mine? Nici cu pasarile cerului nu m-am asemanat, nici fiarelor pamantului, pentru ca acelea sunt roditoare inaintea ta, Doamne Dumnezeule, iar eu neroditoare ma aflu. Nici pamantului nu m-am asemanat, caci acela rasare si-si creste semintele sale si, roduri aducand, Te binecuvanteaza pe Tine, Tatal cel ceresc, iar eu sunt singura si fara de fii pe pamant. Vai mie, Doamne, Doamne! Eu, pacatoasa, singura am saracit de facerea de roade. Tu, Cela ce ai dat Sarei oa-recand, la batranetele cele prea adanci, fiu pe Isaac; Tu, Cela ce ai deschis pantecele Anei, mama lui Samuil, proorocul tau, cauta acum spre mine si asculta rugaciunile mele! Adonai Savaot! Stii ocara nerodirii, deci singur sa-mi dezlegi durerea inimei mele si sa deschizi jghiaburile pantecelui si pe cea neroditoare sa o arati rodi-toare, ca pe cea nascuta in dar sa o aducem Tie, binecuvantand, cantand, si cu un gand slavind milostivirea Ta".

Unele ca acestea cu plangere si cu tanguire graindu-le, iata in-gerul Domnului i s-a aratat ei, zicandu-i: "Ano, Ano, s-a auzit ruga-ciunea ta si suspinurile tale au strabatut norii, iar lacrimile tale au ajuns inaintea lui Dumnezeu si, iata, vei zamisli si vei naste pe fiica cea prea binecuvantata, pentru care se vor binecuvanta toate semin-tiile pamantului. Printr-insa se va da mantuire la toata lumea si se va chema numele ei Maria".

Deci, auzind aceste cuvinte ingeresti, Ana s-a inchinat lui Dumnezeu si a zis: "Viu este Domnul Dumnezeu, ca de voi naste prunc, il voi da pe el spre slujba Lui, ca sa fie slujind si laudand nu-mele Lui cel sfant ziua si noaptea, in toate zilele vietii sale". Apoi, umplandu-se de negraita bucurie, Sfanta Ana a alergat la Ierusalim cu sarguinta, ca acolo multumita si rugaciunile sale sa le dea lui Dumnezeu, pentru cercetarea Lui cea milostiva.

In acelasi ceas, acelasi inger s-a aratat lui Ioachim in pustie, zicandu-i: "Ioachime, Ioachime, a auzit Dumnezeu rugaciunea ta si a voit sa-ti dea tie darul Sau ca, iata, femeia ta, Ana, va zamisli si va naste tie o fiica, a carei odraslire pe pamant la toata lumea va fi bucurie! Si acesta sa-ti fie tie semnul adevaratei mele bune vestiri: sa mergi in Ierusalim la biserica Domnului si acolo vei afla, la portile cele de aur, pe sotia ta Ana, careia aceeasi bucurie i s-a vestit". Deci, se mira Ioachim de aceasta buna vestire ingereasca si preamarea, multumind lui Dumnezeu cu inima si cu gura de o milostivire ca aceasta a Lui. Apoi a alergat degraba, bucurandu-se si veselindu-se, la biserica Domnului si, precum i-a zis ingerul, a aflat pe Ana la portile cele de aur rugandu-se lui Dumnezeu, careia i-a spus de buna vestire ingereasca. Asemenea si ea i-a spus lui ca a vazut si a auzit de la inger spunandu-i pentru zamislire. Deci, proslavira pe Dumnezeu Cel ce a facut cu dansii o mila ca aceea, Caruia, inchinandu-I-se in sfanta biserica, s-au intors la casa lor. Si a zamislit Sfanta Ana in ziua a noua a lunii lui decembrie, iar in septembrie, la opt zile, a nascut pe fiica cea preacurata si bine-cuvantata Fecioara Maria, pe incepatoarea si mijlocitoarea mantuirii noastre, de a carei nastere cerul si pamantul s-au bucurat.

Si a adus Ioachim lui Dumnezeu daruri mari, jertfe si arderi de tot si s-a binecuvantat de arhiereu, de preoti, de leviti si de tot poporul ca s-a invrednicit de binecuvantarea lui Dumnezeu. Deci a facut Ioachim ospat mare in casa sa si toti se veseleau, laudand pe Dumnezeu.

Apoi, crescand Fecioara Maria, o pazeau parintii ei ca lumina ochilor, stiind din descoperire dumnezeiasca ca va sa fie lumina a toata lumea si innoire a firii omenesti. Deci o cresteau pe ea pre-cum se cadea aceleia care avea sa fie mama a Mantuitorului nostru, nu numai iubind-o pe ea ca pe o fiica dorita de multi ani, ci si cin-stind-o ca pe o stapana a lor, pentru ca-si aduceau aminte de inge-restile cuvinte cele zise pentru ea si inainte vedeau in duh cele ce erau sa fie intru dansa. Pentru ca Fecioara, fiind plina de harul lui Dumnezeu, de acelasi har si pe parintii sai in taina ii imbogatea, nu intr-alt chip, ci precum soarele cu razele sale lumineaza stelele ce-rului, impartindu-le lor lumina sa. Asa Maria cea aleasa, ca un soare stralucea pe Ioachim si pe Ana cu razele darului celui dat ei, incat erau plini de duhul lui Dumnezeu si cu dinadinsul credeau implinirea cuvintelor ingeresti.

Apoi, cand era de trei ani, prin dumnezeiasca porunca au dus-o pe ea cu slava in biserica Domnului, petrecand-o cu faclii, si au dat-o pe ea lui Dumnezeu ca dar precum se fagaduisera. Iar dupa ducerea ei, trecand cativa ani, Sfantul Ioachim a trecut din aceste de aici, avand varsta de optzeci de ani, iar Sfanta Ana, fiind vaduva, a lasat Nazaretul si a mers la Ierusalim si acolo petrecea aproape de fiica sa cea prea sfanta, rugandu-se in biserica lui Dumnezeu. Petrecand in Ierusalim doi ani, s-a odihnit in Domnul, avand saptezeci si noua de ani.

Deci, o, cat de binecuvantati sunteti, sfintilor parinti Ioachim si Ana, pentru cea prea binecuvantata fiica a voastra! Inca indoit san-teti binecuvantati pentru Domnul nostru Iisus Hristos, in Care s-au binecuvantat toate neamurile si toate semintiile pamantului. Cu drept cuvant v-au numit pe voi Sfanta Biserica parinti ai lui Dumnezeu. Pentru ca pe Cel ce S-a nascut din fiica voastra cea prea sfanta, Dumnezeu Il cunoastem, Caruia acum, in cea cereasca ina-inte stare aproape fiind, rugati-va ca si noi sa nu fim departati de bucuria voastra care petrece in veci. Amin.

Unii zic cum ca Mathan, tatal Sfintei Ana si mosul dupa ma-ma al Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, ar fi nascut pe Iacov, tatal lui Iosif teslarul. Dar aceasta este o greseala, care mi se pare a fi iesit de acolo ca la evanghelistul Matei, in cap. I, se pomeneste Mathan, tatal lui Iacov, asa: Eleazar a nascut pe Mathan, iar Ma-than a nascut pe Iacov, iar Iacov a nascut pe Iosif, barbatul Mariei. Oarecare socotind ca acelasi Mathan este tatal lui Iacov si tatal ce-lor trei fiice - Maria, Sovia si Ana, au scris ca nu Mathan au nascut pe Iacov si pe cele trei fiice; ci altul este acesta si altul acela. Pentru ca acesta a fost din semintia lui Levi, din fiii lui Aaron, preot, iar altul cel de la Evanghelie. Acela era din semintia lui Iu-da, din casa lui David imparatul, al douazeci si treilea de la neamul lui David si al lui Solomon, pe care Sfantul Epifanie, in cuvantul la nasterea Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si Sfantul Ioan Da-maschin in cartea 4, cea pentru credinta, in cap. 15, scriu asa: "Din semintia lui Solomon, fiul lui David, s-a nascut Mathan. Acesta a nascut pe Iacov, tatal lui Iosif, si a murit, si a luat Melhi pe femeia lui, pe mama lui Iacov, din semintia lui Natan, fiul lui David, fiul lui Levi, fratele lui Pamfir, care a fost tata lui Varpafir si mos lui Ioachim, iar stramos era Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu. Si a nascut Melhi, din mama lui Iacov pe Ili, si era Iacov din samanta lui Solomon, iar Ili era din samanta lui Natan. Deci, si-a luat femeie si a murit fara de fii. Iar dupa dansul Iacov, care era fratele lui de o mama, dar nu de un tata, i-a luat pe femeia lui, deoarece legea poruncea: De va muri cineva neavand fii, sa ia fratele lui pe femeia lui si sa ridice samanta fratelui sau. Deci, dupa acea lege, a luat Iacov pe femeia fratelui sau si a nascut pe Iosif teslarul, logodnicul Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu; si era Iosif fiul amandorura; al lui Iacov dupa fire, iar al lui Ili dupa lege. Pentru aceasta, Sfantul evanghelist Luca, scriind de neamul lui Hristos, a pus lui Iosif pe Ili tata, graind pentru Hristos: Fiind precum se parea, fiu al lui Iosif, al lui Ili, al lui Mathan. Pe Ili il pune in locul lui Iacov. Iar cum ca Mathan, preotul, cel ce a nascut trei fiice, nu acela era pe care Evanghelistul in neamul lui Hristos il pomeneste, din aceasta se arata cu dinadinsul. Sfantul Evanghelist Luca scrie pentru Zaharia, tatal Inainte Mergatorului Ioan, asa: A fost in zilele lui Irod, imparatul Iudeii, un preot, anume Zaharia, si femeia lui din fiicele lui Aaron, numele ei Elisaveta. Iar pe Elisaveta a nascut-o Sovia, fiica lui Mathan preotul si era Mathan mos Elisavetei dupa mama. Deci, de ar fi fost Mathan unul si acelasi cel din cartea neamului lui Hristos, apoi n-ar fi zis evanghelistul, "femeia lui din fiicele lui Aaron", ci cu adevarat ar fi zis, femeia lui din fiicele lui David, de vreme ce Mathan cel din cartea nasterii era pus nu din casa lui Aaron, ci din a lui David, din samanta lui Solomon. Dar de vreme ce acest Mathan preotul, altul era de cel din cartea nasterii, nu din David, ci din Aaron tragandu-si semintia sa, pentru aceea evanghelistul Luca, de nepoata lui, de Sfanta Elisaveta, femeia lui Zaharia a scris: "Femeia lui era din fiicele lui Aaron!"

De aici se dovedeste ca altul este Mathan cel din cartea nas-terii, care a nascut pe Iacov tatal lui Iosif, si altul este Mathan acesta preotul Domnului, care a nascut cele trei fiice: pe Maria, pe Sovia si pe Ana, maica Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu. Aceasta se instiinteaza si de Sfantul Mucenic Ipolit, pe care Nichi-for Calist in cartea 2, cap. 3, il aduce marturie. Acela, scriind de neamul Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, pomeneste pe Ma-than preotul, mosul dupa mama al Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, ca a nascut trei fiice. Iar nu pomeneste ca acel preot ar fi nascut pe Iacov, tatal lui Iosif, ci numai fiicele, iar fiu nici unul. Si inca sa mai stim si aceasta, ca semintia lui Iuda si casa lui David nu erau preoti, ci numai semintia lui Levi si casa lui Aaron.

Aratat este deci ca altul era tatal lui Iacov, si altul, tatal celor trei fiice.

Nu fara trebuinta mi se pare sa stim si aceasta ca in asezamantul cel vechi a poruncit Dumnezeu sa nu-si ia lor femei din alta semintie, nici femeile sa nu se marite in alta semintie, ci fiecare in mostenirea sa sa se insoare. Drept aceea aici se va mira cineva, de ce Mathan preotul si-a luat femeie din alta semintie, din semintia Iudei? Asemenea si Sfantul Ioachim, fiind din casa lui David, a luat pe Sfanta Ana din fiicele lui Aaron. Oare n-a gresit, calcand porunca Domnului? N-a gresit! Ca desi altor semintii ale lui Israel le-a fost poruncit ca fiecare in al sau neam sa se insoare si sa se marite, insa, precum Sfantul Epifanie marturiseste, nu era oprita semintia Iudei ca sa se uneasca cu a lui Levi; casa cea imparateasca sa fie rudenie cu casa cea preoteasca, la care lucru incepator a fost cel mai dintai arhiereu Aaron, care a luat pe Elisaveta, fiica lui Aminadav, sora lui Naason, care atunci era domn in Iudeea. Asemenea si Iodae, arhiereul cel ce a luat pe Iosavet, fiica lui Ioram, imparatul Iudeii, sora lui Ohozie.

Aceasta s-a facut cu randuiala lui Dumnezeu, ca Preacurata Fecioara sa fie fiica si imparateasca si arhiereasca, fiindca avea sa nasca pe Hristos, imparatul si arhiereul.

Sfantul Cuvios Onufrie de la Vorona

Intre numerosii parinti ce au sfintit pamantul tarii noastre prin inalta lor viata duhovniceasca se numara si Cuviosul Onufrie, cel mai mare sihastru al tinuturilor botosanene, vietuitor al Schitului Sihastria Voronei. Despre viata acestui cuvios parinte se cunosc foarte putine amanunte, el voind sa fie cunoscut lui Dumnezeu, iar nu oamenilor. Din unele insemnari de pe manuscrisele copiate de el si de ieroschimonahul Nicolae, care a vietuit impreuna cu el, stim ca s-a nascut in jurul anului 1700, in Rusia, probabil intr-o familie nobila, caci a ajuns sa fie guvernator al unui tinut.

 Sfantul Cuvios Onufrie de la Vorona

Dorind viata pustniceasca si aprinzandu-se cu dumnezeiasca ravna, a lasat familia, onoarea rangului si patria sa in jurul anului 1749, venind in tinuturile Moldovei. Il atrasese aici renumele unor mari pustnici, nevoitori in osteneli tacute si smerite, ascunsi de ochii lumii in adancul codrilor. A cercetat numeroase manastiri, culegand cu harnicie, asemeni unei albine, sfaturi ziditoare de suflet, deprinzand lepadarea de sine si urmarea lui Hristos, dar, mai ales, invatand de la fiecare parinte intalnit lucrarea cea placuta lui Dumnezeu. Fara indoiala, se ocupa si cu citirea Scripturii si a altor carti folositoare, pe care le va copia mai tarziu cu multa ravna si rabdare, impodobindu-le cu o scriere frumoasa.

A vietuit astfel timp de 15 ani, crescand duhovniceste in preajma unor alesi parinti duhovnicesti, precum Vasile de la Poiana Marului si Paisie Velicicovski. Acesta din urma il va afla pe Cuviosul Onufrie la Manastirea Dragomirna, in jurul anului 1763, la venirea sa din Muntele Athos. Intre cei doi se va infiripa o stransa prietenie duhovniceasca, povatuindu-se unul pe altul pentru a deprinde desavarsita rugaciune a inimii, Cuviosul Paisie fiindu-i si duhovnic, iar dupa ce s-au despartit, legatura lor sufleteasca a continuat prin scrisori, pentru ca amandoi petreceau intru acelasi duh. Auzind de alti pustnici romani si rusi sporiti duhovniceste, care vietuiau in codrii Voronei, va intra in anul 1764 in obstea Schitului Sihastria Voronei, retragandu-se in pustie spre linistire.

Timp de 25 de ani va vietui intr-o pestera pe malul paraului Vorona, intr-o aspra nevointa, petrecand in smerenie, infranare, tacere si neincetata rugaciune. Manca doar o data in zi, dupa apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, atipind doar doua-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului dupa cum marturiseste Ieromonahul Nicolae, care vietuia si el in codrii Voronei. Fagaduindu-se intru totul Domnului Hristos, a imbracat schima cea mare, pe care o va primi din mana duhovnicului sau, staretul Paisie, in anul 1774, la Manastirea Dragomirna, revenind apoi in locul nevointelor sale, la pestera din preajma Sihastriei Voronei.

Astfel va starui cuviosul fara odihna in chemarea numelui preadulcelui Iisus, pentru a stinge toata patima trupului, invrednicindu-se de vederea luminii dumnezeiesti si primind roua Duhului Sfant. Facand inima sa locas neprihanit Mantuitorului Hristos, se va bucura intru adancul ei de mari bucurii si mangaieri duhovnicesti, odihnindu-se cu lacrimile cele aducatoare de bucurie. Si urcand in scurt timp pe treptele sfinteniei, pe multi ii folosea cu vietuirea sa aleasa, cu rugaciunea si cu sfatul sau, fiind binecuvantat de Dumnezeu cu darul deosebirii gandurilor. Si atat monahii, cat si credinciosii de rand il cautau, minunandu-se de blandetea si intelepciunea sa. Astfel pe multi i-a indreptat pe calea cea buna, risipind cursele vrajmasilor si aratandu-se facator de minuni inca din timpul vietii sale. Iar cand a savarsit calatoria cea buna si a sosit timpul sa incredinteze curatul sau suflet Stapanului Hristos, a fost vestit mai inainte de aceasta.

In noaptea Sfintelor Pasti, dorind a se impartasi pentru ultima data cu Trupul si Sangele Mantuitorului, un inger s-a aratat preotului Nicolae Gheorghiu din satul Tudora, aflat in apropiere, si i-a cerut sa ia cu sine Sfintele Taine si sa mearga la robul lui Dumnezeu Onufrie. Acelasi inger il va calauzi pana la pestera cuviosului, pe care il va afla foarte slabit. Si cerand sa mearga la Sihastrie, dupa cateva zile a adormit intru Domnul, la 29 martie 1789, fiind inmormantat de catre cativa calugari in livada, la radacina unui mar. Nu dupa mult timp, la mormantul cuviosului au inceput sa se petreaca fapte minunate, care adevereau sfintenia sa.

Multi au vazut lumanari arzand si au auzit glasuri cantand in acel loc, iar o data, ratacindu-se trei calugari prin padurile din jur si lasandu-se noaptea, au fost calauziti de o lumina puternica pana la pestera unde s-a nevoit cuviosul. In iarna anului 1846 s-a aratat din nou puterea facatoare de minuni a Cuviosului Onufrie. Pe cand domnitorul Mihail Sturza se afla la vanatoare a gasit un fruct mare si frumos la radacina marului ce strajuia mormantul cuviosului, l-a luat cu sine si l-a dat fiicei sale care era bolnava de epilepsie. Cu harul lui Dumnezeu, aceasta s-a vindecat de boala.

Moastele Sfantului Onufrie de la Vorona

Minunandu-se, domnitorul se va intoarce la Vorona si, afland despre viata nevoitorului pentru Dumnezeu, va porunci sa se dezgroape osemintele lui si sa fie asezate spre cinstire intr-o racla in altarul bisericii Manastirii Vorona. Zece ani mai tarziu, in urma unui vis in care insusi Cuviosul Onufrie s-a aratat staretului Manastirii Voronei, arhimandritul Iosif Vasiliu, cerandu-i sa fie dus in Sihastrie, racla cu sfintele sale moaste a fost asezata intr-o firida din pronaosul bisericii "Bunavestire" din Sihastria Voronei, unde se afla si astazi. Aici vin sa se inchine multi credinciosi, Cuviosul Onufrie continuand sa savarseasca numeroase minuni pentru cei care ii cer ajutorul cu multa credinta si smerenie.

Cu ale lui sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi! Amin!

Sfantul Mucenic Severian

Imparatind Liciniu, rau credinciosul imparat, cand sfintii patruzeci de mucenici au fost prinsi de Agricola, dregatorul Sevastiei, si aruncati in temnita, atunci era acolo un barbat anume Severian, de neam boieresc, crezand in Dumnezeul nostru Iisus Hristos. Acesta, adeseori cercetand in temnita pe sfintii mucenici, ii intarea pe dansii spre nevointa muceniceasca cea pentru Hristos. Iar ei, de dragostea cea spre Dumnezeu atat s-au aprins ca de foc, incat nici iezerul Sevastiei n-a putut sa stinga vapaia cea dumnezeiasca dintr-insii. Asa au stat, cu un suflet marturisind numele lui Iisus Hristos inaintea prigonitorului si pana la moarte s-au nevoit pentru dansul. Iar dupa ce au patimit si si-au luat cununile mucenicesti acei patruzeci de rabdatori de chinuri, atunci a sosit si vremea sfantului Severian ca sa iasa la aceeasi nevointa si lupta, la care pe altii, cu cuvintele, ii indemna. Pentru ca apropiindu-se clevetitorii de dregatorul ii zisera: "Cinstea marilor nostri zei se micsoreaza in cetatea aceasta de catre Severian care nu numai singur nu-i cinsteste pe ei si nu li se inchina, dar si pe multi altii ii sfatuieste ca sa ocarasca si sa defaimeze pe zeii nostri. Si crezand singur in cel rastignit, ii invata si pe ceilalti la aceeasi credinta, si, iata, nu putin popor a tras in urma sa. Deci, de nu-l vei pierde pe acesta, apoi, toata cetatea se va intoarce dupa dansul si se vor mania zeii pe cetate si o vor lasa pe ea. Apoi si imparatul, cand va auzi despre aceasta, nu ne va cruta pe noi".

Atunci Lisie, care inlocuia in dregatorie pe Agricola, auzind acestea, a trimis pe slujitori ca sa-l prinda pe Severian si sa-l aduca la el. Iar ostasul lui Hristos, neasteptand pana ce vor veni trimisii ca sa-l prinda pe el, apucand inainte de venirea lor, a mers singur si, stand inaintea dregatorului, a inceput cu limba sloboda a grai catre dansul zicandu-i cu indrazneala: "Dar au nu-ti ajunge tie pierzarea ta, o, boierule, ci si sufletele noastre voiesti sa le pierzi si ca pe o dobinda sa le dai dracilor tai? Ci sa stii ca ai nimerit aici peste bar-bati tari, iar nu peste nerabdatori si fricosi. Pentru ca mie, precum graieste Pavel invatatorul meu, viata imi este Hristos, si moartea un cistig" (Fil. 1,21).

Deci Lisie, auzind aceste cuvinte indraznete ale sfantului, a tacut putin, apoi, uitandu-se la cei ce erau de fata si cu mana ara-tand spre Severian, a zis cu manie: "Luati-l pe el si cu vane de bou crude sa-l bateti, ca sa invete a grai cu blandete inaintea stapanirii!"

Iar batut fiind sfantul, se veselea ca s-a invrednicit a lua rane pentru Hristos si cuvintele psalmistului avandu-le ca pe o racorire, in durerile batailor sale, canta: "Pe spatele mele au lucrat pacatosii; indelungat-au faradelegea lor". Iar prigonitorul, vazand ca ostenisera slujitorii, iar pe mucenic mai luminat la fata si mai imbarbatat il vedea, a poruncit ca sa inceteze a-l mai bate. Apoi a zis catre dan-sul: "Iata, poti sa cunosti din bataile ce le-ai suferit, ca nici o man-giiere, nici o fericire iti aduce tie Hristosul tau". Iar mucenicul i-a raspuns: "De n-ar fi ochii tai sufletesti intunecati cu intunericul ne-dumnezeirii, ti-as arata tie cat de multe bunatati imi mijlocesc mie, de la Hristosul meu, patimirile mele. Iar acum ce sa mai fac, aprinzand celui orb lumina sau cantare cantand surdului? De n-ai fi fost orb si surd, o, judecatorule, ai fi cunoscut darul lui Hristos si puterea care ma intareste pe mine".

Acestea si mai multe altele graind sfantul, spre mai mare manie s-a pornit prigonitorul si, spanzurand pe mucenic de un lemn, a poruncit ca sa-i strujeasca trupul cu unghii de fier. Iar el, intr-acea cumplita durere aflandu-se, se ruga zicand: "Iisuse Hristoase, Cel ce ai fost rastignit pe cruce si ai surpat mandria vrajmasului si pana acum esti laudat pentru toate lucrurile tale minunate, vino ca sa-mi ajuti mie si sfarima bratul chinuitorului, iar madularile mele cele rupte aduna-le, si-mi da mie ca bine sa trec nevointa muce-niciei".

Deci, se schimbau slujitorii cei ce chinuiau pe sfantul si chinuindu-l mult, l-au dezlegat de pe lemn si l-au dus in temnita dupa porunca prigonitorului. Iar sfantul mucenic, mergand la temnita, prea dulce ritor s-a aratat; ca si cum nu simtea durerile, se lauda cu ranile cele suferite pentru Hristos si, mergand prin mijlocul cetatii, catre multimea poporului ce privea la dansul, cu fata luminoasa si cu glas dulce, aratandu-si ranile sale, graia: "Priviti-ma, oamenilor, si in ce fel de buna norocire sunt acum, intelegeti. Voua, socotesc, vi se pare ca sunt mai ticalos si mai misel decat toti ca nu numai de dregatoria mea cea vremelnica si de bogatie m-am lipsit, ci si de singura sanatatea mea. Dar eu sunt cu mult mai fericit decat voi toti, pentru ca ranele mele acestea pentru Hristos Iisus, Domnul meu, imi sunt mai dulci decat toate dulcetile cele pamantesti. Curgerea aceasta a sangelui si rusinea mai cinstita-mi este mie decat porfira cea imparateasca. Chinul aceasta mai primit imi este mie decat toate desfatarile voastre pe care voi le iubiti; iar dregatoria mea cea dintai si bogatia ce era, au nu este desertaciune, praf si inselaciune a lumii acesteia pe care eu ca o tina de la picioarele mele o scutur, suindu-ma la cea mai mare vrednicie muceniceasca si luand bogatia cea neimputinata?

Pentru ca numai a ma numi eu mucenic al lui Hristos mai slavit imi este decat imparatestile titluri, si a mi se rapi bogatiile mele pentru Hristos, mai de mult pret si mai bogat lucru imi este decat vistieriile tuturor imparatilor celor pamantesti. Dar unde mai socotesti sanatatea mea cea trupeasca, taria alcatuirilor, frumusetea fetii, ce era mai inainte? Au nu-i o durere, o slabanogire si ceva de care nu-si poate cineva face idee ca madularele mele, acestea cand nu erau ranite pentru Hristos si sangiurile nu se varsasera, mi-erau mie ca niste legaturi si temnite sufletului meu si nu ca niste madulare ale mele? Iar acum imi sunt mie madulare cand pentru Hristos se taie. Acum trupul meu este sanatos si tare cand pentru Hristos se bate, frumusetea mea este cu mine, cand ma vedeti pe mine neavand chip omenesc, ci cu totul sunt ca o rana, precum si Domnul meu Iisus Hristos, de la picioare pana la cap a fost ranit. Si cu atat mai mult ma bucur in patimirile mele, cu cat implinesc in trupul meu ceea ce a lipsit patimirii lui Hristos. Voi cei ce vedeti ranile mele, sa va ganditi la rasplatirile care vin pentru dansele. Nu este cu putinta nici a ajunge cu mintea, nici a spune cu cuvintele bunatatile acelea pe care Imparatul cel fara de moarte le da si a-cum celor ce patimesc pentru dansul, si la ceruri le pastreaza pe ele in veci. Si numai a patimi pentru dansul este dulce, dar a muri pen-tru dansul este si mai dulce. O, prietenilor, de este aici cineva de ai nostri, de se afla cineva din cei credinciosi, robi ai lui Hristos, in mijlocul acestui popor necredincios, vazandu-ma pe mine asa rab-dand pentru Domnul, intariti-va inimile voastre, imbarbatati-va si sa nu fiti fricosi, ca nu cumva sa va rupa pe voi de la prea dulcele Iisus, Domnul nostru, nici un chin! Sa nu va infricoseze pe voi sa-bia cea spre voi ascutita, cuptorul cel infocat sau furia fiarelor. Sa nu va amageasca pe voi imbunarea chinuitorului, fagaduinta daruri-lor sau a boierilor. Pe acestea toate sa le calcati cu picioarele voas-tre, ca pe niste gunoaie, ca sa imparatiti cu Hristos".

Acestea graindu-le el, in urma era lume multa ascultand cu-vintele lui cele folositoare, pana ce a fost dus la temnita si aruncat fiind intr-insa, ca intr-o camara luminoasa dantuia, sarutand locul acela pe care sfintii patruzeci de mucenici pentru Hristos au sezut, cei cu care vorbea mergand mai inainte adeseori. Iar inchis fiind in temnita, a petrecut intr-insa cinci zile si iar a fost scos la judecata; iar Lisie, ca un lup imbracat in piele de oaie, se arata a-i fi mila de sfantul si cu viclesug a inceput a grai catre dansul: "Stiu toti zeii, Severiane, ca mi-e jale de tine si foarte ma minunez ca tu, om bun fiind si frumos la chip si cinstit, de buna voie te lipsesti de lumina aceasta dulce. Laud taria ta si barbatia daca ai fi folosit-o pe aceasta impotriva vrajmasilor; dar a te lupta cu fierul, cu focul, cu fiarele si cu pietrele si a-ti pierde puterea ta, este lucru fara de minte cu adevarat ca, iata, virtutea ta este sfarimata si trupul zdrobit". Acestea le zicea nelegiuitul, vrand ca in viclesug sa amageasca pe ade-varatul placut al lui Hristos, insa el cu barbatie i-a raspuns: "Nu-ti fie mila de trupul meu cel ranit de batai, ci, de voiesti, mai mari munci inca sa-i adaogi. Nu numai sa-l bati si sa-l strujesti, ci si cu pietre striveste-l si cu foc arde-l, si orice voiesti si poti, fa; dar sa stii, ca nu ma vei intoarce pe mine de la Dumnezeu. Si, mai intai, tu te vei osteni, muncindu-ma pe mine, decat eu rabdand pentru Hristosul meu".

Iar prigonitorul, lepadand viclesugul, s-a plecat iar la obisnuita sa manie si a poruncit ca sa bata pe sfantul cu pietre peste gura, zi-candu-i: "Nu purta pe Hristos pe limba ta, nici supara urechile bo-ierului cu pomenirea numelui aceluia". Iar sfantul, cu gura sfarimata de bataia pietrelor, a raspuns: "Ticalosule, cela ce candva in sufletul tau ai facut locas al diavolilor, nici cu auzul nu poti suferi numele lui Hristos!".

Apoi, iar a poruncit prigonitorul ca sa-l spanzure pe el, si cu unghii de fier sa-i strujeasca trupul. Deci, cumplit strujit fiind sfan-tul, a grait: "Singura rana care o socotesc ca este grea, este aceea de a ma desparte de Hristos; iar acestea toate imi sunt mie mai mult dulceata decat durere, pentru ca despartindu-ma pe mine de la cele pamantesti, ma impreun cu Hristos". Iar boierul a zis catre dan-sul: "Severian, jertfeste zeilor si te voi scapa de munci". Iar el nu i-a raspuns nici un cuvant, ci incetisor in sinesi graia: "Nu sunt vrednice patimirile lumii de acum de slava ce va sa se arate". Iar dre-gatorul socotind-o lui aceea ca este ocara, ca, adica, nu-i raspundea lui, alt chin a scornit asupra lui. Luandu-l pe el de pe lemn, l-a dus la zidul cetatii si legandu-i o piatra grea pe grumaji, iar alta de picioare, si pe dansul incingandu-l cu funia de pe zid, a poruncit sa-l spanzure pe el. Si asa spanzurat fiind sfantul si-a dat sfantul sau suflet in mainile purtatorului de nevointa Hristos, Domnul sau. Iar sfantul lui trup, oarecare din credinciosi luandu-l noaptea, l-au dus la mosia sa. Iar cand s-au apropiat de satul in care era casa Sfantului Severian, cu psalmi si cu cantari ducandu-l cu cinste, atunci a iesit intru intampinarea lui tot poporul, batranii si tinerii cu sargu-inta, unii pe altii intrecand, care mai de care sa ia binecuvantare de la mult patimitorul lui trup. Ramasese in casa numai femeia unei slugi a lui, plangand deasupra trupului barbatului sau, pentru ca unul din robii sfantului mucenic murise atunci si zacea neingropat. Deci, se tanguia pentru dansul femeia lui, zicand catre cel mort de parca ar fi fost viu: "Iata stapanul nostru se apropie de casa si toti au iesit in intampinarea lui, numai tu nu iesi si eu din pricina ta; scoala-te deci si mergi sa intampini pe stapanul tau!" Iar acestea graindu-le ea cu plangere, indata s-a sculat mortul ca din somn si a mers inaintea moastelor sfantului mucenic Severian si, intam-pinandu-l, a cazut la sfintele lui moaste, cu bucurie sarutand pe stapanul sau. Deci, tot poporul, vazand pe mortul inviat prin venirea mucenicului, s-a mirat si a proslavit pe Dumnezeu si cu mai multa osardie s-a lipit de sfantul.

Apoi, era intre dansii nedumerire pentru ingroparea trupului sfantului, nestiind unde sa-l puna pe el. Pentru ca unii ziceau ca acolo, iar altii aiurea este cuviincios loc de ingroparea lui. Deci, era pe moastele sfantului o cununa de flori frumos impletita si, iata, fara de veste a zburat un vultur si apucand cununa aceea zbura incet si nu departe a sezut. Iar poporul mergea dupa el si apropiindu-se de vultur, el iar zbura mai departe cu cununa aceea, iar ei il urmau si asa i-au adus pe ei pana la pustia din apropiere si a sezut pe un munte inalt la un loc foarte frumos si acolo punand acea cununa, a zburat de la ochii lor. Iar lumea, gasind cununa pe mun-te, cunoscu ca acolo vrea Dumnezeu ca sa puna trupul sfantului mucenic. Si, luandu-l pe el cu cinstea cea cuviincioasa, l-au ingropat pe muntele acela, unde la mormantul lui multi bolnavi s-au tamaduit.

Iar cel care, inviind, a iesit in intampinarea sfantului, a trait dupa invierea sa cincisprezece ani, sezand langa mormantul stapanului sau, si dupa aceea, cu pace s-a sfarsit. Deci pentru toate acestea se cuvine sa dam slava lui Dumnezeu unuia in Treime: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

               LA  MULŢI  ANI , MULTĂ  SĂNĂTATE, MULTE ÎMPLINIRI SUFLETESTI ŞI  DUHOVNICEŞTI,  TUTUROR  CELOR CARE PURTAŢI  NUMELE  SFINŢILOR ŞI DUMNEZEIEŞTI  PĂRINŢI , IOACHIM  ŞI  ANA !
                                             Cu dragoste, Maria.