24 Aprilie 2002 , ora 23,10 !
Stau singură în camera mea şi mă rog la BUNUL DUMNEZEU şi la MAICA DOMNULUI, când aud UN GLAS plăcut şi duios, care venea din adâncul CERULUI .
Acest GLAS, prin ceea ce spunea ca un strigăt, era GLASUL LUI DUMNEZEU.
Citez :
"CINE VA HULI , ŞI VA STRIGA DE RĂU ÎN NUMELE MEU ,
AŞA SĂ LE FIE , ÎN INIMA LOR "!
Şi glasul s-a pierdut în văzduh ca un ecou.
Dragilor ! Oricât de mult am fi de neăjiţi şi suferinzi, chiar dacă nu ne place ce spune aproapele nostru, chiar dacă duşmanul nostru continuă să ne supere, chiar dacă nu suntem credincioşi, nu avem voie să hulim pe DUMNEZEU ! Nu avem voie să aducem vorbe de ocară LUI DUMNEZEU şi DUHULUI CELUI PREA SFÂNT !
Să ne fie frică să deschidem gura, si să aducem cuvinte de ocară, în numele LUI DUMNEZEU.
Dacă eu scriu aici despre toate câte trăiesc , o fac din dragoste pentru semeni; o fac din DRAGOSTE pentru DUMNEZEU şi MAICA SFÂNTĂ.
Şi mai ales, pentru că I-am promis LUI DUMNEZEU, că voi apăra CUVÂNTUL LUI, fie şi cu preţul vieţii mele.
Precum şi că, voi convinge pe semenii mei, că DUMNEZEU EXISTĂ, şi că ne-aşteaptă cu braţele deschise ,ca să ne întoarcem la EL, şi să-I cerem iertare.
Cu dragoste şi cu preţuire,
Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu