22 Octombrie 2001, zori de zi !
Dormeam, dar ca întotdeauna O LUMINĂ albă ,orbitor se strălucitoare, îmi pătrunde prin creştet şi până în vârful picioarelor, şi astfel tresalt puternic de pe pat, şi sunt într-o altă lume, O LUME nevăzută cu ochii fireşti ai noştri, O LUME pe care eu o pot vedea cu ochii fireşti închişi, sigilaţi de DUMNEZEU în acele momente.
Deci , mă aflu într-o SFÂNTĂ BISERICĂ , în care nu era nimeni altcineva decât PREOTUL, care săvârşea SFÂNTA şi DUMNEZEIASCA LITURGHIE .Aud UN GLAS, care spunea tare aşa :
" AU PLECAT ÎNLĂCRIMAŢI !
CA SĂ NU ZICĂ DE DARURI..."!
Clipă în care,
îl văd pe PĂRINTELE cu SFINTELE DARURI în mâinile sale, el nu mă vede pe mine, eu îl văd cum iese din SFANTUL ALTAR cu SFINTELE DARURI, face doar doi paşi, ca să ise din SFANTUL ALTAR, şi rămâne între UŞILE SFINTE cu SFINTELE DARURI, în mâinile sale.
Ceva minunat se întâmplă !
VASELE SFINTE, în care se afla SFÂNTUL TRUP şi SÂNGE a MÂNTUITORULUI, s-au transformat în mâinile Preotului, într-un frumos coşuleţ cu picior, exact ca SFANTUL POTIR, doar că era împletit din nuiele. ; iar ceea ce era în SFINTELE VASE, s-a transformat în boboci de lalele negre; da, lalele negre îmbobocite.
Părintele ţinea acum în mâinile sale, uimit fiind şi el, ţinea O CUPĂ SFÂNTĂ cu picior ,împletită din nuiele, iar din POTIRUL de nuiele ,a răsărit ,UN BUCHET DE FLORI îmbobocite, de lalele negre.Din SFÂNTUL POTIR din nuiele, aşa ca din senin, în mijlocul florilor negre, apare O LUMÂNARE aprinsă.
Preotul, rămas uimit de ceea ce se petrecea, de faptul că nu mai putea ieşi dintre UŞILE SFÂNTULUI ALTAR, nu putea să iese în SFANTA BISERICĂ, în mijlocul ei, pentru că o forţă nevăzută nu-i dădea voie, s-a întors spre SFANTUL ALTAR şi a început să păşească cu uimire, deoarece, cu cât înainta în interiorul SFANTULUI ALTAR, bobocii de lalele, din negru se făceau albi ca de lumină, iar lumânarea ardea în mijlocul lor.
Când PREOTUL, a lăsat SFINTELE DARURI pe MASA SFÂNTA din SFANTUL ALTAR, toţi bobocii de lalele au devenit albi strălucitori, lumânarea ardea, şi O LUMINĂ AURIE, ruptă ca din SOARE, prinde în mijlocul ei, POTIRUL cu flori albe de lumină ,lumânarea din mijlocul lor, şi aşa împreună, strălucesc mai tare decât Soarele, pe SFÂNTA MASĂ di SFANTUL ALTAR.
Fraţilor, vă las pe voi ca să trageţi concluziile la această minunată şi dumnezeiască MINUNE şi trăirea a mea.
Aveţi mare grijă însă, ca în zilele de sărbătoare să nu lăsaţi SFINTELE BISERICI goale, si pe PREOT să slujească singur în SFANTA BISERICĂ !
Cu dragoste, Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu