PAŞTILE BLAJINILOR ( AL MORTILOR) !

 

                                                    Dragii mei,

În aceasta dimineata în zori de zi,ma trezesc mai multe glasuri care cantau in cor asa:

                      "Paştile,Paştile , fie nouă Doamne îngropării cu securea Ta."

.

Dragii mei,acestea sunt Taine dumnezeiesti pe care nu le putem tâlcui intotdeauna.
Important este faptul că, incercam sa fim mai buni si mai milostivi,incercam sa implinim PORUNCILE DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS,si sa ne iubim Aproapele ca pe noi insine.
Iar celelalte,ni se vor adauga noua de la DUMNEZEU si de la MAICUTA DOMNULUI,Carora Li se cuvine toata cinstea,slava si inchinarea,Amin.
                          Cu dragoste,Maria.

                  Hristos a Inviat!

                                       .

Pastele Blajinilor

Mareste imaginea.

In credinta populara, in lunea dupa duminica Tomei, se sarbatoreste Pastele Blajinilor. In folclor, Blajinii mai sunt cunoscuti si sub numele de Rohmani. Potrivit credintei populare, Blajinii fac parte din cei dintai oameni de pe pamant. Traiesc fara femeile lor, convietuiesc cu ele numai 30 de zile pe an in vederea procreatiei. Blajinii, incapabili de a face rau, s-ar afla dincolo de lumea vazuta, pe unde se varsa Apa Sambetei, in delta ei, pe Ostroavele Albe. Preocuparile Blajinilor sunt postul si rugaciunile pentru cei vii. Desi sunt virtuosi, nu stiu cum sa calculeze data Sfintelor Pasti. Oamenii le vestesc acestora ca a venit Pastele prin intermediul apei, aruncand pe ea coji de oua rosii.

In aceasta zi, in Botosani, batranii dadeau de-a dura oua rosii in amintirea Blajinilor, iar in Bucovina se manca la iarba verde, unde multe firimituri erau lasate sa cada intentionat pe pamant, intru pomenirea celor morti. In cele mai multe locuri din tara noastra, oamenii merg in aceasta zi la cimitire, dand de pomana oua rosii, pasca si cozonac si punand flori pe morminte.

De Pastele Blajinilor nu se pomenesc doar mortii cunoscuti pe linia ascendenta a unei familii, ci intregul neam al stramosilor comuni: Uitatii, Nestiutii, Albii.

Fiecare femeie aduce cu ea un stergar strans la un capat si legat cu o lumanare. Aceste stergare se daruiesc preotului care citeste pomelnicele.

Alte credinte despre Blajini

Exista si credinta ca ei provin din copii nebotezati, morti imediat dupa nastere. Alteori sunt priviti ca fiind cei care sustin stalpii pamantului. Fara Blajini, lumea s-ar scufunda in haos.

In unele versiuni, Blajinii sunt identificati cu urmasii celor care n-au mai reusit sa traverseze marea, atunci cand Moise a eliberat poporul evreu din robia egipteana, despartind apele. Acestia au ramas pe o insula foarte aproape de Rai, pe unde trece Apa Sambetei.

In Bucovina se spune ca "Blajinii sunt jumatatea de sus om, iar jumatatea de jos peste si traiesc intr-un parau; femeile si fetele lor canta foarte frumos, incat rasuna vaile de cantecele lor melodioase".

Exista credinta ca Dumnezeu a creat mai intai uriasii. Pentru ca se razboiau intre ei, Dumnezeu i-a lasat sa piara si i-a creat pe Blajini. Acestia fiind prea mici, au fost mutati pe lumea cealalta si apoi l-a facut pe om.

Blajinii sunt cunoscuti si sub numele de Rohmani. Potrivit cercetatorilor, numele de Rohmani vine din limba traca, de la supranumele Zeind-Roymenos (Sfantul Luminos) dat Cavalerului Trac, o zeitate prezenta in antichitatea dobrogeana, olteneasca si transilvana.

Pastele Blajinilor este o traditie netipiconala

In unele zone ale tarii, preotii sunt chemati sa savarseasca in lunea dupa duminica Tomei o slujba pentru sufletele celor raposati. Exista credinta ca prin aceasta slujba sufletele celor trecuti in lumea vesniciei vor fi partase fericirii fara sfarsit. Avand in vedere ca in nicio carte de cult, tiparita cu binecuvantarea Sfantului Sinod, nu se afla tipicul specific acestei slujbe, ea este de multe ori improvizata.

De vreme ce Biserica nu are pentru aceasta zi o anumita randuiala, trebuie sa respingem acest obicei.
 

Paștele Blajinilor. Cine sunt blajinii și unde locuiesc ei?

 

În lunea ce urmează Duminicii Tomei, cimitirele creștinilor ortodocși devin mai animate decât în orice altă zi a anului. Motivul este simplu: se prăznuiește Paștele Morților sau Paștele Blajinilor, iar preoții trec la fiecare mormânt în parte pentru a aduce vestea Învierii.

În satul tradițional, mormintele îngrijite în acest scop încă din Postul Paștelui se acopereau cu ștergare și coșuri împletite din nuiele pe care se așterneau „ofrandele“ tradiționale aduse pentru cei răposați „strămoși, moși, părinți, frați, surori, fii și fiice“: pască, ouă vopsite (roșii, în special), cozonac, friptură de miel și vin și uneori, în loc de colivă, orez cu lapte.

Pentru că Săptămâna Luminată este una a bucuriei în care nimeni nu trebuie să se întristeze gândindu-se la cei răposați, Paștele Blajinilor se sărbătorește abia după ce această săptămână s-a încheiat. Însă în prezent, pentru că lunea este zi lucrătoare, în centrele urbane, Paștelor Blajinilor se sărbătorește în Duminica Tomei, după Sfânta Liturghie.

Conform tradiției populare, motivul acestei întârzieri de o săptămână este altul: cojile de ouă vopsite sau albe, aruncate pe ape de gospodine în Sâmbăta Mare, ajung pe tărâmul unde locuiesc blajinii sau rocmanii, abia în lunea ce urmează Duminicii Tomei și, uneori, chiar duminica.

Dar cine sunt blajinii sau rocmanii?

Răspunsul îl oferă Muzeul de Artă Populară Constanța, pe site-ul și pe pagina de Facebook a instituției de cultură:

„Vechi legende românești spun că blajinii sau rocmanii sunt creștini foarte evlavioși, care duc o viață curată, în rugăciune, motiv pentru care sunt bine plăcuți lui Dumnezeu. Pentru că nu fac niciun păcat, după moarte se duc direct în rai, unde petrec alături de sfinți. Ei trăiesc departe, pe la marginea pământului, lângă ape curgătoare, în apropiere de Apa Sâmbetei, dar nimeni nu poate să spună cu exactitate unde este situată această țară. Nu ar avea nici case, ci ar trăi sub umbra pomilor. Se întâlnesc cu femeile lor o singură dată pe an, de Paștile lor, și atunci doar pentru câteva zile.

Pentru că sunt departe de orice altă așezare omenească nu știu cu exactitate când este Paștele, dar află acest lucru doar atunci văd plutind pe ape cojile de ouă, albe sau roșii, aruncate de gospodine în Sâmbăta Mare, tocmai pentru a le vesti Învierea Domnului.

Cojile provin de la ouăle crude care au fost folosite la pască sau la prepararea cozonacilor sau de la ouăle roșii, vopsite în Joia Mare și care, din nebăgare de seamă, s-au spart sau au crăpat. Se crede că femeia care nu strânge aceste coji de ouă pentru a le da drumul pe o apă curgătoare în Sâmbăta Mare face un mare păcat. Cojile ajung în țintul rocmanilor sau a blajinilor cam la o săptămână după Înviere, în duminica Tomei sau în lunea care îi urmează. De aceea, abia atunci se sărbătorește Paștele Blajinilor“.