ACEASTA ESTE STEAUA LUI DUMNEZEU ! ACESTA ESTE DUHUL CEL PREA SFÂNT !

                                                     

                                                      Dragii mei, 

În această după amiaza, in timp ce -mi odihneam puțin ochii si trupul,brusc ,nu mai sunt in patul meu, ci sunt in trairea mea, sunt sub Cerul liber, ţinând de umerii plăpânzi ,un băietel de circa 8 anisori si cunoscut mie,care si-a pierdut de curând tatal, in urma unui accident vascular.
Cerul era de noapte, iar eu vazandu-l foarte trist pe copilas, l-am prins de umeri părinteste, si -i spuneam :

                            "Uite o Stea !                                                
                               .
Şi i-am arătat Steaua cea mai mare şi cea mai stralucitoare de la Răsărit.

Apoi, ca sa-l încurajez, îi spun în continuare :

                      Este Steaua tatălui tău !  

În acest moment dragii mei, aud un glas din Cer, care spune răsunător aşa :
                      Este Steaua Lui Dumnezeu !
               Aceasta este Steaua  Lui Dumnezeu !  
Şi văd dragii mei, cum Steaua cea mai stralucitoare pulsează ca o inimă, se măreste  si se înconjoara de patru raze albe, lungi si foarte stralucitoare.
RAZELE se rasucesc sub privirea ochilor mei, si se formeaza un mare  X , aşa luasera forma RAZELE Stelei Lui Dumnezeu, raze care ajungeau până la Pământ. 
                                          .
Pe Bolta Cerească, printre stelele mici cât vârful unui ac, stralucea la Răsărit  STEAUA  Lui DUMNEZEU, Stea care îşi îndreptase cele 4 RAZE sub formă de X, înspre Pământ.                                    
Pe aceste patru raze încrucisate, acolo sus pe suprafaţa Stelei Lui Dumnezeu, vad cum se înaripează un mare Porumbel alb, orbitor de stralucitor.

Porumbelul se desprinde de pe faţa Stelei si zboara pe loc, dă din Aripile Sale  Dumnezeiesti.

Glasul continuă să spună :

              Aceasta este Steaua Lui Dumnezeu !
           Acesta este Duhul Cel Prea Sfânt !"  
 
Auzeam dragii mei, până si fâlfâitul aripilor, si vedeam cum Porumbelul alb se înălţa spre Cerul înalt,mai sus de Steaua Lui Dumnezeu.
Pe suprafaţa Stelei Lui Dumnezeu,vad cum rămâne răstignit pe Cruce , cu Trup de Lumină alba orbitoare, Însusi Domnul nostru Iisus Hristos.                   
Porumbelul disparuse, dar Steaua Lui Dumnezeu ţinea pe Însuşi Fiul Lui Dumnezeu, pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. 

Dragii mei, să ne rugam si noi cu toata inima noastra, cu tot sufletul nostru, Bunului Dumnezeu si Maicutei Domnului,pentru ca prin Rugaciunile noastre, prin faptele noastre bune, să facă să straluceasca pentru fiecare dintre noi, câte o Stea. Iar aceasta Stea, să ne fie nouă, Steaua mântuirii sufletului nostru, Stea care ne va arăta Calea cea dreapta spre Împărăţia Lui Dumnezeu, si ne va odihni in Gradina Maicii Domnului. 

AMIN !
                         Cu dragoste, Maria.