VIDEO -AUDIO ! DENIA DIN SFANTA SI MAREA ZI DE LUNI , A PATIMIRILOR MANTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS !

  

Denia de Luni

Mareste imaginea.

In Sfanta si Marea Luni se face pomenire de fericitul Iosif cel preafrumos si de smochinul care s-a uscat prin blestemul Domnului nostru Iisus Hristos. Ziua liturgica incepe, dupa cum aflam din Triod, duminica seara cu slujba Vecerniei, urmata de Pavecernita, dupa care se savarseste randuiala specifica Saptamanii Patimilor si anume, Denia, adica Utrenia din Sfanta si Marea Luni, care spre deosebire de celelalte din cursul anului se savarseste seara si poarta numele de Denie.

In cadrul ei se citeste pericopa evanghelica de la Sfantul Evanghelist Matei capitolul XXI, versetele 18-44 care este o continuare a Evangheliei ce s-a citit la Utrenia din Duminica Floriilor (Matei XXI, 1-11; 15-17).
In cadrul aceleasi Denii aflam si semnificatiile din Sfanta si Marea Luni prin lectura Sinaxarului din care aflam: „De astazi incep Sfintele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. Inainte de altele, este luat ca preinchipuire a Domnului, Iosif cel preafrumos. Iosif a fost un fiu mai mic al patriarhului Iacov, nascut din Rahila. Invidiat de fratii sai din pricina unor visuri, a fost ascuns mai intai intr-o groapa. Tatal lui este inselat de fiii lui printr-o haina muiata in sange, spunandu-i-se ca a fost rapit si a fost mancat de fiare salbatice. In urma a fost vandut ismailitilor cu treizeci de arginti, iar acestia la randul lor il vand lui Putifar, mai-marele eunucilor faraonului Egiptului. Pentru ca stapana lui s-a maniat pe el din pricina curateniei tanarului, ca n-a voit sa savarseasca nelegiuirea, a fugit lasand in mana ei haina sa. Ea l-a vorbit de rau stapanului sau, asa ca Iosif a capatat temnita grea si lanturi. Apoi, in urma talmacirii unor visuri, a fost scos din inchisoare, infatisat faraonului si a fost pus domn peste tot Egiptul. Cu prilejul impartirii graului a fost cunoscut iarasi de fratii sai. Traind intr-un chip minunat toata viata lui, a murit in Egipt si s-a aratat un om mare prin intelepciune, pe langa alte fapte bune ale sale.
Iosif este preinchipuirea lui Hristos. Si Hristos a fost invidiat de iudeii cei de acelasi neam cu el, a fost vandut de ucenicul lui cu treizeci de arginti, a fost inchis intr-o groapa intunecoasa, in mormant. Sculandu-se de acolo prin El Insusi imparateste peste Egipt, adica peste tot pacatul, il invinge cu putere, conduce toata lumea si ca un iubitor de oameni ne rascumpara prin darea hranei celei de Taina, dandu-se pe El Insusi pentru noi si ne hraneste cu painea cereasca, cu Trupul Lui cel purtator de viata. Pentru aceasta facem astazi pomenire preafrumosului Iosif.
In aceeasi zi mai facem pomenire si de smochinul cel care s-a uscat, pentru ca dumnezeiestii evanghelisti Matei si Marcu adauga dupa intampinarea Domnului cu stalpari in Ierusalim aceasta minune. Marcu spune: «Iar a doua zi iesind ei din Betania, Domnul a flamanzit. Si vazand un smochin de departe, avand frunze, a mers sa vada de va gasi ceva in el. Venind la el, n-a gasit nimic decat frunze, ca nu era inca vremea smochinelor. Si a zis Iisus smochinului: «Nimeni sa nu mai manance rod din tine in veac». Iar Matei spune: «Iar a doua zi, intorcandu-Se in cetate a flamanzit. Si vazand un smochin langa cale, a venit la el si n-a gasit nimic in el decat numai frunze. Si i-a zis lui: «In veci sa nu se mai faca rod in tine». Si indata s-a uscat smochinul».

Sinagoga iudeilor este un smochin, in care Mantuitorul n-a gasit rod potrivit, ci numai umbra legii; de aceea a luat si legea de la ei si i-a facut cu totul netrebnici. Dar daca cineva ar intreba: «Pentru ce oare un pom neinsufletit s-a uscat prin blestem daca n-a gresit cu nimic?». Unul ca acesta sa afle ca iudeii care-L vedeau pe Hristos ca facea tuturor totdeauna bine si ca n-a facut nimanui nici cel mai mic rau, socoteau ca are numai puterea de a face bine si nicidecum puterea de a face rau. Dar Stapanul, fiind iubitor de oameni, n-a vrut sa arate asupra oamenilor ca poate face rau. Ca sa convinga deci poporul cel nerecunoscator ca are putere indestulatoare si spre a pedepsi, ca un bun nu vrea sa-Si arate puterea Sa de a pedepsi vreun om, ci cu ceva care are o fire neinsufletita si nesimtitoare. Mai este insa si o pricina tainica a uscarii smochinului ajunsa pana la noi din batrani intelepti, dupa cum zice Isidor Pelusiotul. Pomul calcarii poruncii a fost smochinul. Din frunzele lui si-au facut acoperamant stramosii nostri calcatori de porunca. Din pricina ca n-a fost blestemat atunci, a fost blestemat acum de Hristos, ca un iubitor de oameni, ca sa nu mai faca rod, care este pricina pacatului. Iar ca pacatul se aseamana cu smochina este lucru destul de limpede: are dulceata placerii, lipiciunea pacatului, iar in urma usturimea si iutimea constiintei. Istoria smochinului a fost asezata aici pentru a ne indemna la umilinta, dupa cum istoria lui Iosif a fost asezata pentru a ne infatisa pe Hristos. Fiecare suflet lipsit de orice roada duhovniceasca este un smochin. Daca Domnul nu gaseste in el odihna, a doua zi, adica dupa viata aceasta de acum, il usuca prin blestem si-l trimite in focul vesnic. Smochinul uscat din Sfanta Evanghelie este ca un stalp cu totul uscat, care ingrozeste pe cei care nu fac rod potrivit de virtute. Pentru rugaciunile preafrumosului Iosif, Hristoase Dumnezeule, miluieste-ne pe noi. Amin” („Deniile din Postul Mare”, Editura TRINITAS, 1999).
Luni se savarseste Liturghia darurilor inainte sfintite unita cu Vecernia din Sfanta si Marea Marti in cadrul careia la Paremii se citesc textele din cartea Iesirea capitolul I, versetele 1 la 20 si cartea Iov capitolul I, versetele 1 la 12. In cadrul acestei Liturghii se citeste pericopa evanghelica de la Sfantul Evanghelist Matei, capitolul XXIV, versetele 3 la 35. Lecturarea textelor evanghelice este specifica Liturghiilor darurilor inainte sfintite din Saptamana Patimilor care se savarsesc in zilele de luni, marti si miercuri unite cu Vecernia zilei urmatoare.

Iata Sfanta Evanghelie din aceasta sera de Luni:

Sfânta Evanghelie după Matei

Capitolul 21

1.	Iar când s-au apropiat de Ierusalim şi au venit la Betfaghe la Muntele Măslinilor, atunci Iisus a trimis pe doi ucenici,
2.	Zicându-le: Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi îndată veţi găsi o asină legată şi un mânz cu ea; dezlegaţi-o şi aduceţi-o la Mine.
3.	Şi dacă vă va zice cineva ceva, veţi spune că-I trebuie Domnului; şi le va trimite îndată.
4.	Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul, care zice:
5.	"Spuneţi fiicei Sionului: Iată Împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asină, pe mânz, fiul celei de sub jug".
6.	Mergând deci ucenicii şi făcând după cum le-a poruncit Iisus,
7.	Au adus asina şi mânzul şi deasupra lor şi-au pus veşmintele, iar El a şezut peste ele.
8.	Şi cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe cale,
9.	Iar mulţimile care mergeau înaintea Lui şi care veneau după El strigau zicând: Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
10.	Şi intrând El în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat, zicând: Cine este Acesta?
11.	Iar mulţimile răspundeau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii.
12.	Şi a intrat Iisus în templu şi a alungat pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei.
13.	Şi a zis lor: Scris este: "Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari!"
14.	Şi au venit la El, în templu, orbi şi şchiopi şi i-a făcut sănătoşi.
15.	Şi văzând arhiereii şi cărturarii minunile pe care le făcuse şi pe copiii care strigau în templu şi ziceau: Osana Fiului lui David, s-au mâniat,
16.	Şi I-au zis: Auzi ce zic aceştia? Iar Iisus le-a zis: Da. Au niciodată n-aţi citit că din gura copiilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă?
17.	Şi lăsându-i, a ieşit afară din cetate la Betania, şi noaptea a rămas acolo.
18.	Dimineaţa, a doua zi, pe când se întorcea în cetate, a flămânzit;
19.	Şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul s-a uscat îndată.
20.	Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: Cum s-a uscat smochinul îndată?
21.	Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa.
22.	Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi.
23.	Iar după ce a intrat în templu, s-au apropiat de El, pe când învăţa, arhiereii şi bătrânii poporului şi au zis: Cu ce putere faci acestea? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?
24.	Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, pe care, de Mi-l veţi spune, şi Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea:
25.	Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-aţi crezut lui?
26.	Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindcă toţi îl socotesc pe Ioan de prooroc.
27.	Şi răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu ştim. Zis-a lor şi El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.
28.	Dar ce vi se pare? Un om avea doi fii. Şi, ducându-se la cel dintâi, i-a zis: Fiule, du-te astăzi şi lucrează în via mea.
29.	Iar el, răspunzând, a zis: Mă duc, Doamne, şi nu s-a dus.
30.	Mergând la al doilea, i-a zis tot aşa; acesta, răspunzând, a zis: Nu vreau, apoi căindu-se, s-a dus.
31.	Care dintr-aceştia doi a făcut voia Tatălui? Zis-au Lui: Cel de-al doilea. Zis-a lor Iisus: Adevărat grăiesc vouă că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu.
32.	Căci a venit Ioan la voi în calea dreptăţii şi n-aţi crezut în el, ci vameşii şi desfrânatele au crezut, iar voi aţi văzut şi nu v-aţi căit nici după aceea, ca să credeţi în el.
33.	Ascultaţi altă pildă: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe.
34.	Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele.
35.	Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre.
36.	Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au făcut cu ele tot aşa.
37.	La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând: Se vor ruşina de fiul meu.
38.	Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui.
39.	Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis.
40.	Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători?
41.	I-au răspuns: Pe aceşti răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor.
42.	Zis-a lor Iisus: Au n-aţi citit niciodată în Scripturi: "Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri"?
43.	De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei.
44.	Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi.
45.	Iar arhiereii şi fariseii, ascultând pildele Lui, au înţeles că despre ei vorbeşte.
46.	Şi căutând să-L prindă, s-au temut de popor pentru că Îl socotea prooroc.