ACESTA ESTE MASLINUL ,CARE A INFLORIT PENTRU ULTIMA OARA !

                                         Dragii mei, 
                                  
Dormeam, dar brusc, tresalt de pe pat, tresalt puternic şi o LUMINĂ  albă orbitoare mă duce într-alt loc cu sufletul, şi-mi arată  o  MINUNE  DUMNEZEIASCĂ !
Deci, numai trupul meu de carne era în pat,sufletul meu era  dus  de LUMINA  ALBĂ pe MUNTELE  MĂSLINULUI ! 
Da, a MĂSLINULUI, nu a măslinilor !
 Era  un singur MĂSLIN în vârful muntelui !
Deci, mă îndreptam cu viteza LUMINII spre nord, spre locul  NAŞTERII  MÂNTUITORULUI HRISTOS şi aveam drept ghid, un glas care era în permanenţă în dreapta mea, şi - mi spunea ,imi dădea lămuriri la tot pasul pe unde mă ducea LUMINA albă, orbitor de strălucitoare.
Glasul care mă însoţea împreună cu LUMINA  alba, îmi spune :
                "Acesta este Muntele Maslinului !
Iar eu ,vad pe Cerul senin un Curcubeu si exclam
                                   Curcubeul ! Curcubeul !
Dar glasul imi spune in continuare :
                  Aici ! Aici este ultima oara cand a inflorit Maslinul !"    

          

Şi mergeam mai departe pe o colina si tot urcam,iar la un moment dat, aud un Cor dumnezeiesc,un Cor de Ingeri care cântau ca la o Orga a LUI  DUMNEZEU, şi cântau şi cu glasurile lor de ÎNGERI aşa :
              "Acesta este Trupul meu,care se frange peste voi !"
Şi aşa cântau Îngerii încontinu, cât timp eu urcam acea Colina, acel Munte care  se vedea în faţa mea.
                
De la distanţă, vedeam sus în vârful MUNTELUI unde mă ducea LUMINA  albă, vedeam un singur copac, un singur maslin spre care se indreapta multa lume si multi copilasi.
Cu toţii se bucurau, cu toţii glăsuiau de bucurie. Şi aud un glas care, le spune şi lor aşa :

                "Acesta este Maslinul ,care a inflorit pentru ultima oara !"

La auzul acestui glas, mulţimea de oameni a tăcut, a amuţit pur si simplu.
                 
Cerul era de ziuă, era de un bleu senin.
Când glasul mi-a spus ,Curcubeul,Curcubeul,eu
privesc pe CER şi văd un altfel de CURCUBEU.
Vedeam un Curcubeu mai strălucitor, mai viu colorat şi cu o altă formă.
În dreapta mea, pe CER, văd un Curcubeu rotund, format din multe CERCURI concentrice. 
Era dumnezeiesc de frumos şi de viu colorat. 
Acest Curcubeu rotund si din multe cercuri format, avea un capat care se alungea ,se întindea drept peste BOLTA CEREASCĂ, până la rădăcina  MĂSLINULUI  de pe vârful MUNTELUI. 
Da ! Din CURCUBEUL LUI  DUMNEZEU, cel format din CERCURI concentrice, un capat se întindea drept până la TULPINA ,adica,pâna la partea de la rădăcină a MĂSLINULUI de pe MUNTE.
Lângă mine, nu ştiu prin ce Minune, DUMNEZEU mi-l arată şi pe soţul meu, dar el nu mă putea vedea sau auzi. Numai eu îl vedeam !
Acolo pe unde urcam, era un oraş şi o alee ca un trotuar care înconjura MUNTELE, ca să poţi ajunge în vârf.
Aud din nou glas foarte trist şi îndurerat, care spune asa:
               "Acesta este Maslinul care ,a inflorit pentru ultima oara!"
Brusc, CERUL senin se tulbură ,precum se tulbură apa de izvor,  deşi Curcubeul era pe el, ca şi la
 început.
CERUL a început a se tulbura în clipa în care capătul Curcubeului s-a întins la Maslin ,iar mulţimea de oameni se apropia de Măslin.
S-a făcut o învălmăşeală de nori cu ceaţă densă , gri ca de fum.
La vederea a tot ce era pe CER, toată mulţimea de oameni s-a întristat si nu mai scoteau niciun cuvânt.
Mai erau doar câţiva metri până să ajung lângă MĂSLIN, când, capătul întins al Curcubeului coboară între mine şi Maslin.
Atunci, exclam şi eu foarte fericită :
         "CURCUBEUL ! CURCUBEUL !"
Mulţimea ridică ochii spre CER, se bucură, bate din palme ,dar şi eu mă bucur şi bat din palme.
O  MINUNE se petrecea sub ochii tuturor!
CERCUL ( colacul )de CURCUBEU de pe Cerul scăldat în LUMINĂ albă orbitoare, se îndrepta şi el spre Maslin, odată cu mine. Îl priveam şi -l vedeam foarte aproape de vârful MUNTELUI.
Din CER, se formează până la locul unde eu eram, la circa 4-5 m de MĂSLIN, se formează un Con  de nori, un Con de un albastru violet cu strălucire de cristal.
O Forta nevăzută mă ridică de la pământ ,şi mă aşează pe asfalt cu mâinile întinse lateral si cu faţa spre CER. 
Deşi eram întinsă jos pe piatră,simţeam că stau cu trupul pe ceva moale, plăcut şi catifelat.
Mulţimea de oameni trecea pe lângă mine şi parcă nici nu mă vedea. 
Eram prinsă între CURCUBEU şi între MĂSLIN. Eram la mijloc.
Din CER, vad cum Conul albastru violet cu partea deschisă spre mine, revărsa spre mine,mai precis în pieptul meu , în trupul meu,  LUMINA  albastră  violet, strălucitoare si sub formă de cristale.
Trupul meu absorbea tot ce venea prin acel CON, şi intra în mine. Vedeam ca într-o oglindă ceea ce se întâmplă în interiorul trupului meu,în stomac, în burtă. Tot ce se revărsa din CER intra în trupul meu, prin acel CON şi se transforma în LUMINĂ alba si orbitor de strălucitoare, LUMINĂ care se aşeza întru mine, tot sub formă de CERCURI concentrice.
CONUL ce venea din CER,cu vârful şi cu deschiderea pe Trupul meu, revărsa din el ca o ploaie torenţială, LUMINA  albastră violet cristalizată, 
pana cand,în interiorul trupului meu s-a format un CERC mare de cercuri concentrice ,de LUMINĂ albă orbitor de strălucitoare.

CONUL care  era din CER şi până la mine, nu a contenit a-mi hrăni trupul si sufletul meu suferind,şi dornic de IUBIREA  LUI DUMNEZEU, cu acea LUMINĂ albastră-violet, ca de cristale.
În stânga mea, îl vedeam şi pe soţul meu, dar el nu mă vedea şi nici nu mă putea atinge.
Dragii mei,aşa cum ne este sete şi nu ne mai săturăm de apă, sau, aşa cum tragem în piept aer curat şi nu ne mai săturăm de el, tot aşa fraţilor, şi eu absorbeam în trupul meu tot ce venea din Cerul Sfant. Auzeam până şi zgomotul ca unei ape curgătoare, a tot ce intra în trupul meu din CERUL SFÂNT, prin Conul de LUMINĂ albastră.
Priveam înlăuntrul trupului meu ca într-o oglindă ! Vedeam LUMINA  albă ce se aşeza în stomacul meu, în burta mea,  nici nu ştiu cum să mă exprim,dar nu vedeam decât LUMINA albă ca de neon, încolăcită precum se încolăceşte şarpele.
Când trupul meu s-a umplut de LUMINĂ albă încolăcită, cercuri, cercuri, atunci m-am trezit din nou în patul meu, tresăltând foarte tare de parcă am picat ca dintr-un pom.
În trupul meu, nu exista nimic altceva decât ,numai LUMINĂ ! 
Nu ştiu cum puteam vedea în interiorul trupului meu, dar vedeam.
Eram ca o carcasă din carne si oase în care ,LUMINA  LUI  DUMNEZEU se salasluise.. 
Vedeam în continuare şi CURCUBEUL de pe CER, în CERCURI concentrice, vedeam şi capătul întins al CURCUBEULUI, precum şi CONUL ce-şi avea vârful în CER şi deschizătura pe trupul meu.
Ce aş putea să vă mai spun fraţilor ?
 Să credeţi în toate câte vă spun şi scriu, căci nu sunt nici scorneli , nici invenţii, ci sunt,CUVÂNT  din CUVÂNTUL  LUI  DUMNEZEU. 
De aş câştiga PĂMÂNTUL întreg cu toate bogăţiile lui, LUMEA întreagă de aş câştiga-o, nu-mi sunt de niciun folos. Nu -mi fac trebuinţă.
Tot ce-mi este de folos este faptul că, scriu aici tot ce BUNUL  DUMNEZEU îmi îngăduie a vedea şi a auzi tot ce EL îmi arată, aşa după cum, chiar eu L-am implorat : 
"Doamne,Te rog,Te implor sa faci din mine Unealta Mainilor Tale!
Iar Mult Prea Milostivul Dumnezeu  aşa a făcut, aşa mi-a dăruit după cum am cerut, şi iată-mă astăzi, cum stau şi scriu şi aduc DOVEZI de necontestat de EXISTENŢĂ  a SA !

Fraţilor, să nu vă îndoiţi nicicând în inima voastră de EXISTENŢA  LUI  DUMNEZEU! Ci închinaţi-vă LUI şi MAICII DOMNULUI cu Sfintii Sai, cu toata inima si cu tot sufletul, dăruiţi dragoste sufletească şi veti vedea cum se va revărsa asupra voastră IUBIREA  LUI  DUMNEZEU!

                                       Cu dragoste,Maria.