sâmbătă, 26 decembrie 2015
ÎN 2008 , AM MURIT DIN NOU PENTRU CÂTEVA MINUTE , SI IAR M-AM ÎNTORS ÎN TRUP !
Dimineaţă de Aprilie, 2008 !
Dragii mei,
Nouă tuturor ne este frică de Moarte, si ne gandim ca, aici este si RAIUL si IADUL si că,aici pe Pământ se termină tot si toate.
Va spun eu din proprie experienta ,că vă înselati si ca nu este deloc asa.
Iata ce am trait, in dimineaţa unei zile de aprilie 2008:
Mă aflam internata in spital, pentru o banala Apendicita acuta,flegmonoasa.
Am fost luata in SALA de OPERATII ,nu-mi era deloc teama, dimpotriva chiar si glumeam cu personalul medical ,până când am inchis ochii,făcându-mi-se ANESTEZIE GENERALA.
Din acest moment, eu eram departe cu sufletul de Sala de Operatii;departe cu sufletul de trupul meu întins pe masă.
Mă aflu sus în Cer, si trec printr-un Tunel mai stralucitor decât Soarele.
O Lumină aurie, orbitor de stralucitoare , îmbracă acest Tunel,prin care eu treceam cu foarte mare uşurinţă.
Acest Tunel de Soare fratilor,nu era mai înalt decat statura unui om obisnuit,era foarte ingust si era construit în zig-zag; adica cu multe cotituri.
Pe ambele părti ale Tunelului de Soare, erau ca şi sculptate în aur,numai ICOANE SFINTE, cu toti Sfintii nostri din Calendar.
Când treceam prin faţa acestor Sfinti, ei înviau în ICOANE, respirau,clipeau.
Îl văd aici dragii mei, si pe Nestor! Sfantul care l-a povatuit pe Sfantul Dimitrie Izvorâtorul de MIR, ca sa fie curajos si sa-l înfrunte pe LIE.
Mă deplasam prin Tunelul de Soare,cu puterea gândului,atât de repede ajungeam oriunde doream.
Aveam lângă mine, un Sfant Înger Păzitor.
Acest Înger Păzitor, îmi vorbea si-mi spunea ce Sfinti sunt acolo.
Ajung cu SFANTUL ÎNGER din LUMINA alba orbitoare,la capătul TUNELULUI înspre Răsărit.
Aici si in aceste momente, nu mai stiam nicidecum ca am fost pe Pământ, că am familie si copii; ci mi se părea că ,acolo a fost si este locul meu dintotdeauna.
Îmi doream ca sa trec din Tunelul de Soare, în LUMINA alba stralucitoare,ce ma astepta la capatul Tunelului.
Dar Îngerul Păzitor, mă prinde de mână si-mi spune ca trebuie să ne intoarcem.
În următoarea clipă fratilor,mă aflam în SALONUL de Spital, dar nu în pat; ci eram sub plafon si priveam la trupul meu de pe pat.
Aud multe glasuri fratilor,cvare mă strigau pe nume:
"Maria! Maria !
Moment în care ,Îngerul de lângă mine, îmi spune pe un ton poruncitor :
"Priveste în jos !"
Mă supun poruncii Ingerului si privesc în jos, clipă în care mă văd cu trup de lumina transparenta, care plutea sub plafonul salonului de spital. Mai văd dragii mei de aici de sub plafon,îmi văd trupul din carne,întins pe patul de spital. In acel moment, nu stiam de ce ma aflu si sus, si pe patul de spital în acelasi timp.
Vedeam de sus,cum asistentele in halate albe,trageau de trupul meu, din toate partile il trageau,si ţipau pur si simplu asa :
Doamnă trezeste-te ! Esti operată; deschide ochii.
Hai deschide ochii.
Dar o alta asistenta spune :
Nu! Nu s-a trezit încă; nu deschide ochii.
În clipa următoare ,sunt atrasa de trupul de carne,ca de un magnet urias. Ma simt ,ca şi aruncată de sus, direct în trupul de carne de pe patul spitalului;trup de care ,trageau cu putere trei asistente.
Tresalt pe pat ca la socurile electrice,după care , spre bucuria cadrelor medicale,incep a clipi din ochi.
Îmi misc buzele, clipesc din ochi,simt că am pe gât un tub de respirat,care-mi provoca durere si greaţă. Din aceasta clipă, îmi amintesc de ce sunt la spital, imi amintesc de cei doi copii rămasi acasa,de soţul meu, imi amintesc de toate.
Acum, îmi doresc cel mai mult ca să mă dezmorţesc cât mai repede, si sa pot misca măcar degetele; să pot scoate un cuvânt, si sa rog asistentele ,ca sa-mi scoata tubul de respirat,tubul de pe gât.
Le-am facut semn asa cum am putut, iar ele, au ghicit ca voiam sa-mi scoata tubul de respirat; şi mi-au spus că ,dacă voi respira singura,mi-l va scoate imediat.
Abia după ce am putut sa misc degetele, si -au început sa -mi curga lacrimile fara voia mea, abia atunci, le aud cum imi spun aşa:
Ne-ai băgat ,în toti sperietii !
Îmi era tare somn, si voiam ca sa adorm din nou,dar nu mă lăsau deloc. Mă trageau de obraji,imi deschideau ochii, ma stergeau cu apă rece pe faţă, si tot asa ,până m-am trezit de-a binelea si s-au convins că a trecut pericolul.
Fratilor! Dumnezeu a voit ca sa trec din Viaţa acesta de pe Pământ,în VIAŢA ce vesnica,fie si pentru câteva minute numai. Pentru ca apoi ,să ma reintorc în trup,si sa va spun acum si vouă tuturor, cum că, EXISTA VIAŢĂ DUPĂ MOARTE !
Dragii mei, să nu ne fie teama de Moarte! Moartea nu exista ! Este doar o trecere ,din viata de pe Pământ,la VIATA cea Vesnica, care este în Împărăţia Lui Dumnezeu. Dar pe care Împărătie,trebuie s-o dobândim prin faptele noastre bune,prin mila faţă de Aproapele nostru, prin Dragoste si Credinţă neţărmuită.
Să dăruim dragoste,să dăruim iubire neconditionata,dragoste sufleteasca;să dăruim o haină de avem două; să încălţăm pe cel desculţ; să hranim pe cel flâmând;să avem grija de vaduva si de batrani. Să nu trecem de cel care ,isi intinde mâna sa ca sa-l miluim cu ceva; deorece,in spatele acelei mâini,sta Însusi Iisus Hristos,în chip nevăzut.
Făcând aşa, cu siguranţă vom dobândi un loc în Împărăţia Lui Dumnezeu.
Cu dragoste,MARIA.
Domnul Iisus Hristos a spus: "Daca a fost carnea facuta pentru suflet, aceasta este o minune; iar daca sufletul a fost facut pentru trup, aceasta este minunea minunilor. Insa eu ma minunez de cum aceasta mare bogatie s-a salasluit in aceasta saracie. (Tom. 87. Tom. 112. TGTom. 29. Rom. 8,1-8. Gal. 5,16-26)"
RăspundețiȘtergereDoar trupul cel material este muritor,sufletul insa este nemuritor si in urma alegerilor si experientelor sale va locui in Imparatia cerurilor ori in iad,dupa cum este scris si dupa judecata cea dreapta si sfanta,si tot in vesnicie
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere