Noapte de 19 - 20 Octombrie 2015,ora 3,15 !
Dragii mei,
În această noapte , îmi dau trezirea două glasuri, care vorbeau ceva despre România.
Obosita fiind, nu am înţeles toată conversatia, doar la final o întrebare uimitoare si un nume.
Glasul intreba cu uimire ,despre România, dar nu in limba română, ci în alta limba.
Glasul intreba asa :
"Rumanien ?!
Rumanien?!
După care, la o distanta de timp de câteva minute, aud spunându-se clar :
Tudor Vladimirescu !"
Dragii mei, eu nu stiu ce se va intampla în perioda imediat următoare, în România, respectiv la Tudor Vladimirescu, dar este clar că, vom auzi ceva uimitor.
Până atunci însă, trebuie să fiţi convinsi că, Bunul Dumnezeu ne iubeste pe toti deopotriva,iar Maica Domnului ,ne acoperă cu aripile Sale ocrotitoare.
Cu dragoste, Maria.
P.S.
Dragilor, am adaugat aici, si POVESTEA SFINTEI ICOANE de mai sus:
Decît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!
Maica Domnului hrănește familiile cu mulți copii
Altă
dată, eu [Halvatzis Petru, n.n.], împreună cu un monah și cu un
familist cu mulți copii, am mers la Stareț [Cuviosul Paisie Aghioritul,
n.n.]. El ne-a primit în felul său, simplu și călduros. Apoi ne-a
povestit următoarea istorioară, deoarece vroia să dea curaj
familistului:
„O să vă spun ceva care mi s-a întîmplat
atunci cînd eram la Konița. Acolo exista o icoană a Maicii Domnului pe
care o ștergeam în fiecare zi și îi aprindeam candela. În anumite
răstimpuri, venea la mănăstire paznicul Nicolae Litos din Konița, care
avea zece copii și îmi spunea:
– Gheronda [Părinte – în tălmăcire, n.n.], vreau să mă duc să aprind candela Maicii Domnului.
– Dar este aprinsă binecuvîntatule, îi spuneam.
Cuviosul Paisie Aghioritul (1924-1994)
Acela însă insista. Și ca să nu-l mîhnesc
îi spuneam să meargă. După ce pleca, de fiecare dată mergeam și
ștergeam untdelemnul de pe jos. Odată, mișcat de curiozitate mi-am spus
în sinea mea: «Ia să mă duc să văd ce face acest binecuvîntat în
biserică. Nu cumva să-mi strice ceva.» Și astfel am intrat pe furiș în
urma lui. Acela se duce la icoana Maicii Domnului, afundă degetul în
untdelemnul din candelă, unge cătarea puștii, îngenunchează și spune:
– Maica Domnului, mîncarea s-a terminat. Știi tu.
Auzind acestea m-am mirat mult și am
hotărît să-l urmăresc să văd ce face. După ce s-a depărtat de mănăstire
la vreo trei sute de metri văd o capră sălbatică pironită înaintea lui.
Își ia pușca de pe umăr, trage în ea, o omoară, o ia în spate și pleacă.
Atunci am înțeles cuvintele pe care le spunea Maicii Domnului. De
atunci, de fiecare dată cînd venea paznicul la mănăstire și pleca, eu
îmi ciuleam urechea să aud împușcăturile. Și într-adevăr, după cinci sau
cel mult zece minute, auzeam împușcăturile și spuneam: «Maica Domnului
iarăși i-a dat de mîncare». „
Sursa: Nicolae Zurnazoglu, ”Cuviosul Paisie Aghioritul – Mărturii ale închinătorilor”, Ed. Evanghelismos, p.129-130
De unde este icoana postata? Sigur este o icoana facatoare de minuni ,dupa aurul agatat de catre credinciosi!
RăspundețiȘtergereIata Povestea dumnezeiască a Sfintei Icoane despre care m-ai întrebat :
ȘtergereDecît să trăim în genunchi mai bine murim în picioare!
Maica Domnului hrănește familiile cu mulți copii
Posted in Viaţa în 2 by Muritor on 18/12/2011
Altă dată, eu [Halvatzis Petru, n.n.], împreună cu un monah și cu un familist cu mulți copii, am mers la Stareț [Cuviosul Paisie Aghioritul, n.n.]. El ne-a primit în felul său, simplu și călduros. Apoi ne-a povestit următoarea istorioară, deoarece vroia să dea curaj familistului:
„O să vă spun ceva care mi s-a întîmplat atunci cînd eram la Konița. Acolo exista o icoană a Maicii Domnului pe care o ștergeam în fiecare zi și îi aprindeam candela. În anumite răstimpuri, venea la mănăstire paznicul Nicolae Litos din Konița, care avea zece copii și îmi spunea:
– Gheronda [Părinte – în tălmăcire, n.n.], vreau să mă duc să aprind candela Maicii Domnului.
– Dar este aprinsă binecuvîntatule, îi spuneam.
Cuviosul Paisie Aghioritul (1924-1994)
Acela însă insista. Și ca să nu-l mîhnesc îi spuneam să meargă. După ce pleca, de fiecare dată mergeam și ștergeam untdelemnul de pe jos. Odată, mișcat de curiozitate mi-am spus în sinea mea: «Ia să mă duc să văd ce face acest binecuvîntat în biserică. Nu cumva să-mi strice ceva.» Și astfel am intrat pe furiș în urma lui. Acela se duce la icoana Maicii Domnului, afundă degetul în untdelemnul din candelă, unge cătarea puștii, îngenunchează și spune:
– Maica Domnului, mîncarea s-a terminat. Știi tu.
Auzind acestea m-am mirat mult și am hotărît să-l urmăresc să văd ce face. După ce s-a depărtat de mănăstire la vreo trei sute de metri văd o capră sălbatică pironită înaintea lui. Își ia pușca de pe umăr, trage în ea, o omoară, o ia în spate și pleacă. Atunci am înțeles cuvintele pe care le spunea Maicii Domnului. De atunci, de fiecare dată cînd venea paznicul la mănăstire și pleca, eu îmi ciuleam urechea să aud împușcăturile. Și într-adevăr, după cinci sau cel mult zece minute, auzeam împușcăturile și spuneam: «Maica Domnului iarăși i-a dat de mîncare». „
Sursa: Nicolae Zurnazoglu, ”Cuviosul Paisie Aghioritul – Mărturii ale închinătorilor”, Ed. Evanghelismos, p.129-130
About these ads