Predică la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci
( Despre semnul Fiului Omului )
Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului (Matei 24, 30)
Iubiţi credincioşi,
Unul din marile semne care vor vesti a doua venire a Domnului şi
Mîntuitorului nostru Iisus Hristos pentru judecată va fi şi arătarea
Sfintei şi de viaţă făcătoarei Cruci. Ea se va arăta pe norii cerului,
adusă de îngerii lui Dumnezeu cu mare şi negrăită slavă, a cărei
strălucire va întrece de mii de ori lumina soarelui. Această arătare a
semnului Fiului Omului, adică a Sfintei Cruci, va aduce mare şi nespusă
bucurie tuturor binecredincioşilor creştini care au cinstit-o şi s-au
închinat ei, altarul cel sfinţit cu sîngele lui Hristos. Însă mare
spaimă şi cutremur va aduce peste cei răi şi necredincioşi care n-au
cinstit semnul Fiului Omului, adică Sfînta Cruce.
Cu o mie de ani înainte de întrupare, Duhul Sfînt a arătat că Sfînta
Cruce este semnul de biruinţă al lui Hristos Dumnezeu, pe care îl va da
creştinilor ca pe o puternică armă prin care creştinii vor birui pe
nevăzuţii vrăjmaşi. Iată ce zice psalmistul: Dat-ai celor ce se tem de Tine, Doamne, semn ca să fugă din faţa arcului
(Psalm 59, 4). Preasfîntul Duh a arătat, în acea vreme, că prin
însemnarea Sfintei Cruci creştinii vor atrage asupra lor lumina feţei
lui Dumnezeu, după cum scrie: Însemnatu-s-a peste noi lumina feţei Tale, Doamne (Psalm 4, 6).
Sfînta Evanghelie ne spune că la plinirea vremii, înainte de
înfricoşata Judecată de apoi, se va arăta Sfînta Cruce venind pe norii
cerului, cum citim: Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi
vor plînge toate neamurile pămîntului şi vor vedea pe Fiul Omului
venind pe norii cerului cu putere şi cu slavă multă (Matei 24, 30).
Da, fraţii mei, toate popoarele pămîntului vor plînge la arătarea Crucii
lui Hristos pe cer şi la vederea venirii Lui să judece lumea. Ce vor
zice atunci popoarele păgîne cînd vor vedea venirea Domnului nostru
Iisus Hristos, înconjurat de toate oştile îngereşti şi de arătarea
Sfintei Cruci pe cer? Ce vor zice atunci cei ce L-au răstignit pe
Hristos? Ce va zice Pilat care după ce L-a biciuit, a dat voie iudeilor
şi ostaşilor lui ca să-L răstignească? (Marcu 15, 15). Ce vor face
arhiereii Ana şi Caiafa? Ce vor zice atunci bătrînii şi fariseii şi
toată adunarea iudeilor, la vederea Dreptului Judecător şi a Sfintei
Cruci venind pe norii cerului?
Ce vor zice atunci sectanţii care defaimă Sfînta Cruce, cînd vor
vedea semnul Fiului Omului venind pe norii cerului? Ce vor zice toţi cei
ce se numesc creştini, dar înjură şi hulesc Crucea lui Hristos? Vai şi
amar celor orbi, răi şi necredincioşi că atunci fiecare va vedea ce a
făcut în viaţă, dar va fi prea tîrziu şi nu va fi vreme de pocăinţă.
Dumnezeieştii Părinţi ai Bisericii zic că împreună cu Crucea Domnului
se vor arăta pe cer şi celelalte unelte şi semne ale pătimirii lui
Hristos precum: suliţa, piroanele, cununa de spini, buretele, trestia,
bicele şi frînghiile. Iar unii din Sfinţii Părinţi zic că odată cu
arătarea Sfintei Cruci pe cer se va însemna Crucea pe feţele tuturor
drepţilor, cum citim în Apocalipsă: Îngerii se sfătuiesc între ei unii
cu alţii şi zic: "Să însemnăm pe robii lui Dumnezeu pe frunţile lor"
(Apocalipsa 7, 3).
După semnul Sfintei Cruci care va fi pe frunţile celor drepţi, vor
cunoaşte îngerii pe cei aleşi ca să-i adune, după mărturia Apostolului,
"întru întîmpinarea Domnului în văzduh". După acest semn va cunoaşte
Păstorul oile Sale cuvîntătoare. Voievodul va cunoaşte pe ostaşii Săi,
Judecătorul pe drepţii Săi, Părintele pe fiii Săi.
Unii din Sfinţii Părinţi zic, că odată cu arătarea Sfintei Cruci pe
cer, în văzduh, se va arăta şi sicriul Legii Vechi, ca unul ce a fost
închipuire a Crucii, cum zice la Apocalipsă: "Şi s-a deschis Biserica
lui Dumnezeu în ceruri şi s-a arătat sicriul Legii în Biserica Lui"
(Apocalipsa 11, 19). Aceasta va dovedi că Legea nouă a Harului este
unită cu cea Veche şi că pe amîndouă Legile acelaşi Dumnezeu le-a dat şi
le-a aşezat.
Despre plînsul popoarelor păgîne şi al sectelor la arătarea Crucii pe
cer scrie şi fericitul Augustin, zicînd: "Atunci se vor tîngui şi vor
plînge toate seminţiile pămîntului, văzînd pe pîrîşul lor Crucea. Căci
Crucea îi va mustra pe ei şi cu arătarea sa se va cunoaşte păcatul lor
şi vor mărturisi nebunia lor şi robirea lor, dar fără de folos. Vor
plînge pentru că acolo nu va mai fi cu putinţă să se pocăiască, nici să
scape de dreptatea lui Dumnezeu, nici de hotărîrea blestemului. De aceea
se vor tîngui pentru păcatele lor din trecut, pentru înfricoşările ce
le vor sta în faţă la înfăţişarea Preadreptului Judecător şi pentru
muncile şi pedepsele cele veşnice care urmează să-i cuprindă. Aşa vor
plînge soarta lor cea ticăloasă şi jalnică. Crucea care mai înainte era
semn al dragostei şi al păcii, nădejdea celor păcătoşi, mîngîierea celor
scîrbiţi, scăparea celor deznădăjduiţi, atunci cînd se va arăta pe cer,
va fi semn al tuturor pedepselor şi îngrozirea tuturor păgînilor şi
necredincioşilor, spaima înfricoşată a celor păcătoşi spre pierzarea
celor care au fost hulitori ai Crucii.
Nu vor găsi atunci acei hulitori şi necredincioşi nici un loc de
scăpare sau sprijin ca să se ascundă de vederea şi strălucirea cea
preaînfricoşată a Crucii lui Hristos, care pe cer va străluci de mii de
ori mai mult decît soarele. Atunci Crucea, copacul eliberării şi lumina
vieţii, va străluci asupra lor, nu ca pînă acum, ca semn al eliberării
şi al mîntuirii prin Iisus Hristos care S-a jertfit pe ea pentru a
noastră mîntuire, ci va străluci ca un fulger şi ca un tunet spre
pedeapsă şi răzbunare asupra şi răzbunare asupra celor necredincioşi şi
hulitori. Şi dacă Crucea Domnului, biruinţa lui Hristos asupra iadului
şi a morţii, va îngrozi lumea necredincioasă, cine altul o va mîngîia şi
mîntui? Şi dacă semnul milostivirii va fi semn de pieire, cine altul îi
va mai învia? Şi dacă Sîngele lui Hristos vărsat pe altarul Crucii va
striga asupra lor, cine va mai apăra atunci pe cei necredincioşi şi
hulitori?
Crucea atunci se va arăta spre mai mare bucurie şi veselie pentru cei
credincioşi, care pentru dragostea Celui ce a sfinţit-o cu preascump
Sîngele Său, au purtat-o în viaţă împotriva necazurilor şi a scîrbelor.
Aceştia au sărutat semnul Sfintei Cruci cu mare evlavie, cu dragoste şi
cu lacrimi spre slava lui Dumnezeu şi spre mîntuirea lumii".
Sfîntul Apostol Pavel, zice: Cuvîntul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mîntuim, este puterea lui Dumnezeu
(I Corinteni 1, 18). Acest adevăr îl vor cunoaşte toţi păgînii şi
necredincioşii cînd vor vedea Sfînta Cruce, semnul Fiului Omului, venind
pe norii Cerului cu slavă şi strălucire negrăită. Atunci vor cunoaşte
necredincioşii şi sectanţii că Sfînta Cruce este arma prin care Iisus
Hristos, Mîntuitorul nostru a zdrobit porţile iadului, a deşertat
cămările cele dedesubt ale lui şi a deschis porţile cele cereşti; a
surpat prin ea puterea vrăjmaşului şi boldul morţii şi a pierdut
închinarea la idolii cei fără simţire.
Acesta este semnul Fiului Omului, semnul purtător de biruinţă cu care
Atotţiitorul Dumnezeu al creştinilor a supus şi tras la adevărata
închinare a cinstitului şi slăvitului Său nume toată lumea creştină.
Prin semnul Crucii se pleacă înaintea Lui tot genunchiul, al celor
cereşti, al celor pămînteşti şi al celor de dedesubt (Filipeni 2, 10).
Crucea este numită "Semnul Fiului Omului". Ea este pomul mîntuirii şi
al vieţii, fiindcă pe el, Hristos viaţa noastră a adus mîntuirea lumii:
a întins mîinile Sale spre noi să ne îmbrăţişeze prin acest pom; a
plecat capul Său să ne sărute şi să Se plece întotdeauna la rugăciunile
noastre. Din acest pom a izvorît balsamul Preasfîntului Său Sînge, ca să
vindece rănile noastre sufleteşti nevindecate.
Sus pe lemn, Domnul cel Preasfînt Şi-a deschis pieptul Său, să ne
dobîndească pe noi în inima Sa şi să ne izbăvească de mînia cea
viitoare. Pe aceste daruri ale Crucii le primim acum. Însă în ziua cea
mare a judecăţii de apoi nici unele din aceste daruri nu se vor afla la
cruce. Unde este atunci deschiderea mîinilor lui Hristos? Unde este
plecarea capului Său? Unde este coasta cea împunsă şi deschisă? Unde
este Sîngele Lui? Unde este Hristos cel înviat? Auzi pe proorocul Osea,
care zice: Merge-vor ca să caute pe Domnul şi nu-L vor afla, că s-a depărtat de la ei
(Osea 5, 6). O cuvînt amar, o, vorbă otrăvitoare! Noi însă, ca să ne
arătăm veseli la arătarea slăvită şi purtătoare de biruinţă a Crucii să
zicem fiecare cu Sfîntul Apostol Pavel: Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda, fără numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos (Galateni 6, 14).
Deci de mare folos ne este să avem mare evlavie şi să cinstim Crucea
lui Hristos, pînă cînd încă răsuflăm aerul acesta. Să ne întoarcem cu
toată inima către semnul Fiului Omului, pe care L-a sfinţit cu Preasfînt
Sîngele Lui şi să zicem din toată inima noastră: "Tu, Doamne, care
Te-ai ostenit să mă cauţi şi să mă afli, şi Te-ai răstignit ca să mă
izbăveşti de robia diavolului, mă rog şi mă cuceresc Ţie, pentru Crucea
aceasta pe care ai fost întins şi pironit şi ai suferit cu atîta iubire
de oameni pentru a noastră mîntuire, pe care stropind-o cu sudorile
Tale, cu lacrimi şi Sîngele Tău, deasupra căreia ai rugat pe Tatăl
pentru iertarea vrăjmaşilor Tăi, ai făgăduit tîlharului raiul şi Ţi-ai
dat duhul Tău Tatălui Tău, mă rog Ţie şi cer de la Tine să se facă nouă,
în ziua judecăţii, Crucea Ta, unealtă a vieţii şi nu a morţii şi
pierzării; să ni se facă cheia raiului în ceruri, ca să împărăţim cu
Fiul în veci".
Iubiţi credincioşi,
Dacă citim cu atenţie Sfînta Scriptură, învăţăturile Sfinţilor
Apostoli, Vieţile Sfinţilor şi cuvintele Sfinţilor Părinţi putem găsi
mii de minuni care s-au făcut cu semnul Fiul Omului, adică cu Sfînta
Cruce.
Dintre acestea multe, la sfîrşitul acestei predici vom aminti măcar una care s-a întîmplat în părţile Indiei.
Într-un oraş de acolo unul din creştini s-a mutat din alt oraş şi a
uitat în casa unde stătuse, o Cruce pe care era zugrăvit chipul Domnului
nostru Iisus Hristos. Această Cruce, găsind-o un închinător de idoli, a
arătat-o multor oameni din partea locului de o credinţă cu el, zicînd:
"Acesta este Dumnezeul creştinilor". Răspîndindu-se vorba aceea printre
locuitori, a ajuns vestea pînă la mai marele lor, care a chemat pe acela
ce găsise Crucea şi i-a poruncit să i-o arate. Şi erau de faţă ca la
trei sute de bărbaţi în jurul dregătorului. Deci, luînd-o el în mîinile
sale şi uitîndu-se la ea cu luare aminte a întrebat pe ai săi, dacă cu
adevărat este Dumnezeul creştinilor. Iar unul a răspuns: "Da, Acesta
este cu adevărat!" Atunci a zis eparhul: "Acesta este Dumnezeul care
ajută creştinilor, un osîndit şi un spînzurat?" Şi au scuipat toţi
Crucea şi au înapoiat-o în mîinile aceluia care o adusese.
Dar, o preaslăvită minune! Îndată ce omul acela a luat Crucea în
mîinile sale de la eparh, capul Mîntuitorului care era plecat spre
dreapta pe Cruce a început a se întoarce spre stînga şi a privit cu
ochii vii şi deschişi la toţi cei care erau de faţă. Deci cuprinzîndu-se
toţi de mare frică, au căzut la pămînt afară de acela care ţinea Crucea
în mîinile sale.
După un timp, venindu-şi toţi în simţire, sculîndu-se ca dintr-un
somn adînc, a strigat eparhul cu glas mare: "Cu adevărat, mare este
Domnul creştinilor!"
Apoi a zidit o mică biserică în locul acela şi a împodobit-o, a pus
în ea Crucea cea făcătoare de minuni a lui Hristos şi au început să
cinstească şi să i se închine cu toată evlavia. Iar dregătorul acela
împreună cu fiul său au primit Sfîntul Botez de la un preot creştin şi,
trăind cu mare evlavie în credinţa cea dreptmăritoare a lui Hristos, la
adînci bătrîneţe s-a odihnit în Domnul.
Deci, fraţii mei creştini, dacă păgînii aceia, numai de la
închipuirea Mîntuitorului pe Cruce au pătimit acest fel de spaimă, încît
au rămas fără glas ca nişte morţi, ce vor pătimi la înfricoşata
Judecată de apoi, păgînii, sectanţii şi necredincioşii care hulesc
semnul Crucii lui Hristos, cînd o vor vedea venind pe norii cerului cu
negrăită slavă şi vărsare de lumină şi prea mare strălucire? Oare nu vor
zice: "Acesta este lemnul care era iudeilor sminteală şi elinilor
nebunie. Acesta este lemnul prin care Hristos a zdrobit porţile iadului
şi a descuiat cămările cele dedesubt şi a deschis porţile cereşti şi a
surpat toate puterile iadului şi ale morţii?"
Iubiţi credincioşi,
În încheierea acestei predici, vă rog să cinstiţi Sfînta Cruce cu
mare evlavie şi să nu vă luaţi după oamenii cei rătăciţi de la adevărata
şi dreapta credinţă, care nu se închină Sfintei şi de viaţă făcătoarei
Cruci a Domnului. Aceştia sînt oameni bolnavi la gîndire şi la
înţelegere şi fii ai pierzării, prin care diavolul depărtează de la
Biserica lui Hristos pe cei slabi în credinţă şi necunoscători ai
Sfintei Scripturi şi pe toţi cei nelămuriţi în dreapta credinţă. Fugiţi
de aceşti oameni şi de învăţăturile lor, ţineţi minte că Biserica cea
dreptămăritoare este mama noastră duhovnicească, care v-a născut la
viaţă nouă prin apă şi prin Duh şi să nu vă rupeţi de ea, căci Biserica
este Trupul lui Hristos (Efeseni 4, 5), ale cărui mădulare sînteţi.
Amin.
Foarte frumos si adevarat. Sa ne dea Dumnezeu putere sa ne vedem cat suntem de rai, injuram ft des si la orice problema fara sa spunem ceva rau nu se poate... Mergem la biserica, dar suntem cu totul plecati. Nu stim de ce mergem si pt ce. Nu credem in nimic si cand ai bani spui ca nu exista Dumnezeu, dc? O sa vedem dupa.. Cei care vad si se uita pe aici sa va dati seama de ce faceti. Mergeti la Biserica, rugativa si incercati ca la orice sa nu mai vb de Domnul urat.. Tot ce e aici e de la Domnul pt noi toti, nu va faceti impresii ca e o afacere pt cineva. este pt noi. Multumesc Dna Maria pentru tot ce faceti!
RăspundețiȘtergereAsa este ! Acest BLOG : DUMNEZEU EXISTĂ - MĂRTURII, este un BLOG NON -PROFIT material sau bănesc ;este un Blog care,nu promovează mândria, egoismul, vedetismul.
ȘtergereEste un Blog numai al Lui Dumnezeu si al Maicii Domnului, nu este al meu.
Eu doar sunt unealta Mâinilor Lui Dumnezeu si ale Maicii Sale, precum si Condeiul, care scrie ADEVĂRUL SĂU, asa curat precum este DUHUL CEL PREA SFÂNT.
Faptul că scriu aici pe Blog toate câte mi se arată, este din PORUNCA pe care am primit-O cu Dragoste infinită de la Mântuitorul, si mă supun PORUNCII DUMNEZEIESTI, tot cu Dragoste Infinită. Eu sunt cel mai mic Suflet si om intre Semenii nostri, deoarece, prin ceea ce fac, slujesc cu mare dragoste Semenilor. Eu sunt Slujitorul Semenilor mei, prin scrierea CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU.
Asta sunt si asta voi rămâne, fără a cere vreodată, o cât de mică si neînsemnată plată ori răsplată.
RĂSPLATA mea o voi primi în CERURI ,chiar din MÂNILE MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS si a Maicii Sale, PURUREA PREA CURATA FECIOARA MARIA ,Cărora Li se cuvine toată cinstea , slava si închinarea, AMIN !
Pentru toti cei care citesc pe BLOG, ca voi sa credeti ca DUMNEZEU EXISTA ce trebuie sa mai vedeti, auzi sau citi? Credeti cu tarie in DUMNEZEU si dati mai departe aceste MARTURII. Nu toti sunt gata sa va asculte povestile despre cum ai vazut sau citit. Dar ganditiva cat bine ati putea face cuiva indrumandul spre credinta cea adevarata. Daca noi nu o facem atunci cine sa ne aduca pe drumul cel bun. Asta inseamna sa ne iubim aproapele, ajutandu ne intre noi, daca celalalt nu stie inavata l, arata i , dar in cel mai frumos mod. Poate pe moment nu ne dam seama, dar ne vom gandi si vedea ca asa cum ai fost ajutat asa poti face si tu la randul tau. Sa ne ajute DUMNEZEU in tot ceia ce vrem sa facem pt binele nostru
RăspundețiȘtergere