PREDICĂ LA SFANTUL ACOPERĂMÂNT AL MAICII DOMNULUI !

                  1 OCTOMBRIE  2014 , 
         SFANTA  SI  MAREA  SĂRBĂTOARE , 
                   ACOPERĂMÂNTUL
             MAICII  LUI  DUMNEZEU ! 

Predici la sarbatoarea ACOPERAMANTULUI MAICII DOMNULUI, intins asupra lucrurilor mari sau marunte din viata celor credinciosi. Cum sa castigam si noi ajutorul Maicii Domnului, CUM SA SPORIM LEGATURA NOASTRA CU EA?

Publicat pe 01 Oct 2013 | Categorii: Acoperamantul Maicii Domnului, Arhimandritul Chiril Pavlov, Ce este pacatul?, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Cuvantul ierarhilor, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Maica Domnului, Parintele Valentin Mordasov, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?) | | Print

(icoana de Mihai Coman)

Cum sa stam in Biserica si cum sa ne rugam astfel incat rugaciunea noastra sa fie primita de Domnul?

“Cand vom acoperi greselile fratelui, si Dumnezeu le va acoperi pe ale noastre. Calea pocaintei este ingusta! In ce judeci pe cine­va, in aceea vei fi judecat! Limba celui care judeca este mai rea decat iadul, deoa­rece iadul ii ia doar pe cei rai, iar limba ii inghite si pe cei rai, si pe cei buni”

***

Va recomandam si:

• ACOPERAMANTUL MAICII DOMNULUI (cantari, rugaciuni, acatist, predica, fotografii)
• NOU: Slujba Sfintilor Preacuviosi Parinti Iosif si Chiriac de la Bisericani (1 OCTOMBRIE)
• ICOANA FACATOARE DE MINUNI A MAICII DOMNULUI DE LA MANASTIREA BISERICANI. Sfintii Iosif si Chiriac de la Bisericani (1 octombrie)

***

Cuvant la paraclisul Maicii Domnului

Despre insemnatatea lucrurilor marunte din viata noastra

Ceea ce esti pazitoare crestinilor nebiruita si rugatoare neincetata catre Facatorul, nu trece cu vederea glasurile cele de rugaciune ale pacatosilor; ci sarguieste ca o buna spre aju­torul nostru, care cu credinta ne rugam tie: Grabeste spre rugaciune si te nevoieste spre imblanzire, aparand pururea pe cei ce te cinstesc pe tine, Nascatoare de Dumnezeu

- asa glasuieste deseori cu deosebita induiosare Sfanta Biserica spre cinstirea si lauda Preabinecuvantatei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu, asternand inaintea ei toate rugaciunile noastre nevrednice si atribuindu-i ei tot ajutorul cel venit la buna vreme de sus.
Biserica admite ca adevar neindoielnic faptul ca Acoperamantul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu se intinde peste tot neamul omenesc si indeosebi peste neamul crestinesc si peste fiecare dintre noi in parte. Preasfanta Fecioara, ca o Maica multiubitoare, iubeste tot neamul omenesc, dar cel mai mult pe crestini; poate ea sa ramana indiferenta fata de viata si soarta oameni­lor, sa nu poarte grija de ei, sa nu ii acopere cu Acope­ramantul ei? Rugaciunile Imparatesei Ceresti, savarsite pentru noi, sunt primite cu bunavoire de Fiul ei si Dumnezeu. La rugamintea ei, El a savarsit prima Sa mi­nune, prefacand apa in vin in Cana Galileii. Si aceasta lectie evanghelica este pentru crestini cea mai imbucu­ratoare dovada a acelui adevar, ca Maica Domnului mij­loceste in chip neobosit pentru crestini inaintea Fiului ei.
Sa ne amintim, iubitilor, aceasta istorie evanghelica si sa ne oprim la ea, cercetand-o mai in amanunt. Sa luam aminte la faptul ca evenimentul petrecut in Cana Galileii nu are, parca, o asa de mare insemnatate; totusi, Preasfanta Fecioara nu a lasat nici acest lucru marunt al vietii fara atentia ei deosebita, incredintandu-ne ca Acoperamantul ei se intinde peste toata viata noastra, peste toate imprejurarile, atat peste cele neinsemnate, cat si peste cele ce au mare insemnatate pentru noi.
Viata fiecarui om in parte, dar si a noroadelor intregi, este alcatuita, in principal, din maruntisuri – din grija pentru hrana, imbracaminte, locuinta, din satisfacerea modesta a nevoilor modeste, din supararile, necazurile si bucuriile de zi cu zi. Au loc si evenimente importante, insa mult mai rar decat cele marunte, in care se scurge cea mai mare parte a vietii omenesti. Aceste maruntisuri, cu toate ca par neinsemnate, in to­talitatea lor au cea mai mare insemnatate – si trupeasca si sufleteasca. Ele fac viata noastra amara sau placuta, anevoioasa sau usoara. In functie de ele se formeaza si orientarea si starea morala, caracterul moral al oamenilor. Sub influenta imprejurarilor fericite unii oameni se desavarsesc in virtuti, altii, dimpotriva, incep sa se afunde in pacate. Astfel, de exemplu, in bunastare si fericire, intr-un om sporesc multumirea de sine, buna­tatea, bunavointa, binefacerea, multumirea fata de Dumnezeu, iar intr-altul se dezvolta iubirea de sine, moleseala, nepasarea fata de nenorocirile altora, incli­natia catre desfatari si alte patimi, pe care le poate avea un om bogat si fericit. La fel se intampla si cu cei ce traiesc sub povara lipsurilor, sub influenta imprejura­rilor nefericite: la unii sporesc virtutile, iar la altii – patimile; intr-unii iau nastere rabdarea, lasarea in voia lui Dumnezeu, barbatia, sarguinta, rugaciunea, iar intr-altii – nerabdarea, carteala, lenevia, deznadejdea cu urma­rile ei cele pierzatoare.
Importanta lucrurilor marunte din viata noastra este foarte mare, de aceea, este cu neputinta sa le trecem cu vederea si trebuie sa le dam o atentie de doua ori mai mare, ca prin toate mijloacele sa fie indreptate si sa slujeasca spre folosul, spre binele omului. Si prima confirmare a acestui lucru o vedem in faptul ca Preasfanta Fecioara nu trece cu vederea nici evenimen­tele, care sunt neinsemnate la prima vedere in viata oa­menilor, ci ele stau sub Acoperamantul ei si sunt obiectul mijlocirii ei inaintea Iubitului ei Fiu. Cu ce pri­lej a mijlocit ea catre Fiul ei singura data pomenita in Evanghelie? – Cu prilejul ispravirii vinului la nunta din Cana Galileii. Nu era, oare, un lucru marunt al vie­tii faptul ca la nunta se sfarsise vinul, se sfarsise dupa ce il bausera? Se cuvenea, parca, sa dea atentie acestui fleac Preasfanta Fecioara Maria – marea Sfanta si Nevoitoare si, cu atat mai mult, Dumnezeu-Omul Iisus Hristos? Si, totusi, ce au facut? Si Maica Domnului, si Hristos au cautat cu milostivire la acest lucru marunt! Maica Domnului a inteles cu inima ei iubitoare ca lipsa vinului la nunta ar fi pricinuit mahnire si mirilor si oaspetilor lor, ar fi intunecat veselia tuturor in cel mai so­lemn moment al vietii noilor casatoriti si le-ar fi lasat pen­tru totdeauna o amintire neplacuta. Si, iata, ea insasi, fara sa o fi rugat altcineva, hotaraste sa-i ajute pe acesti oa­meni. Maica Domnului, dupa cum se vede, nu socoteste acest lucru marunt al vietii un maruntis sufletesc. Si se indreapta rugatoare catre Fiul ei – Dumnezeu-Omul spre a inlatura necazul, ce ii astepta pe oaspetii chemati la nunta.

Nu mai au vin (Ioan 2,3) -

Ii spune Ea lui Hristos, rugandu-L prin aceasta instiintare sa-i izbaveasca pe noii casatoriti de necazul ce parea cu neputinta de inlaturat. Si ce face Hristos? Socoteste El, oare, ca acest lucru ma­runt al vietii – lipsa vinului la nunta si mijlocirea Maicii Sale sunt nedemne de atentia Sa? Nu, incepatorul nevointei, Purtatorul Crucii si Invatatorul Hristos spune numai ca este prea devreme pentru implinirea cererii Maicii Sale, insa nu socoteste nici rugamintea ei nepotri­vita, nici faptul insusi nedemn de atentia Sa. Si acolo, ca si in tot locul, le vine oamenilor in ajutor, incredintandu-ne ca si noi trebuie sa fim atenti cu tot ceea ce alcatuieste viata, a noastra si a aproapelui nostru. Caci in viata nimic nu este neinsemnat si lipsit de importanta. Amin.

Anul 1961

 ***

Despre pazirea si intarirea legaturii noastre cu Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu

Iubiti frati si surori, istoria Bisericii cunoaste foarte multe exemple ale ocrotirii deosebite si ale aju­torului, pe care Maica Domnului le-a aratat in general, cate unui popor sau unui oras intreg si, in special, cres­tinilor iubitori de Dumnezeu. Acoperamantul Impara­tesei Ceresti s-a intins indeosebi peste Biserica grecilor, ce aveau capitala la Bizant – Constantinopol, peste Sfantul Munte Athos si vietuitorii lui – sfintii calugari, si peste Pamantul nostru rusesc – cand stramosii nostri se distingeau prin buna cuviinta si evlavie, prin cre­dinta tare si adanca. Despre exemplele acestei ocrotiri nu vom vorbi acum, insa ele sunt foarte mangaietoare si pretioase pentru toti si in toata vremea.
Acoperamantul Preasfintei Stapanei noastre, Nascatoarea de Dumnezeu, ne invata sa avem nadejde vie si tare in Pronia lui Dumnezeu si in mijlocirea ei plina de mila si atotputernica, indreptata catre noi. Acoperamantul ei ne incredinteaza in mod graitor ca toata viata noastra se afla sub influenta si lucrarea bi­nefacatoare si mantuitoare pentru noi ale Proniei celei de sus, ne incredinteaza ca Preacurata Fecioara, la fel ca toti sfintii, este prezenta in viata noastra, izbavindu-ne de mari rele si nenorociri, si trimitandu-ne de sus binecuvantare si ajutor ceresc.
Acoperamantul Maicii Domnului si al sfintilor ni se arata in chip diferit. Ni se arata prin daruirea buna­tatilor pamantesti, prin pazirea vietii noastre si prin nenumaratele binefaceri, ce se revarsa fara incetare asupra noastra de la Dumnezeu, insuflandu-ne sa-L iubim, sa-I multumim si sa-L slavim din toata inima si din tot sufletul. Ni se arata chiar in necazurile si neno­rocirile noastre, care ne invata sa rabdam, sa nadaj­duim in Dumnezeu si sa ne lasam in voia Lui cea intru-tot-sfanta. Si, in sfarsit, ni se arata in ajutorul cel mai presus de fire. E drept, dupa originea lor, toate lucrarile acestea sunt lucrarile Proniei lui Dumnezeu si izvorasc din Dumnezeu, Care, fiind Singurul Stapan Atotputernic si Preabun al lumii, toate le carmuieste si pentru toti este Izvor nesecat al tuturor bunatatilor, sufletesti si trupesti. Dar, cand revarsa asupra noastra nespusele daruri ale milelor si indurarilor, Domnul lucreaza prin uneltele harului, alese special pentru aceasta.
El a proslavit cetele sfintilor Sai, care, fiind plini de har, revarsa harul din belsug tuturor celor ce cer si se roaga. Totusi, asa cum in lumea vazuta toate stelele revarsa una si aceeasi lumina, dar nu in aceeasi ma­sura, asa si in lumea duhovniceasca, toti sfintii prea­mariti si proslaviti de Dumnezeu pot darui harul lui Dumnezeu celorlalti, dar nu in aceeasi masura. Maica Domnului, fiind mai presus decat toti sfintii, mai cin­stita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, este cea dintai Mijlocitoare, dupa Iisus Hristos, pentru noi inaintea lui Dumnezeu, si cea din­tai, care daruieste daruri binecuvantate tuturor celor ce le cauta.

Nimeni din cei ce alearga la Tine nu iese rusi­nat, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara; ci cerand dar bun, primeste daruirea catre cererea cea de folos

- asa crede si invata Sfanta Biserica.
Insa, ca acest Izvor nesecat al tuturor bunatatilor, duhovnicesti si trupesti, sa fie deschis totdeauna pen­tru noi, ca noi sa fim totdeauna vrednici de Acopera­mantul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, trebuie sa ne straduim din rasputeri sa pazim si, pe cat va fi cu putinta, sa intarim legatura noastra launtrica cu ea. Cu cat mai stransa va fi legatura duhovniceasca intre noi si Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, cu cat mai puternica va fi legatura noastra launtrica cu ea, cu atat mai mult si mai des ne vom bucura de atotputernicul ei Acoperamant si vom primi de la ea mari mile. Dar ce masuri, vom fi intrebati, trebuie sa luam pentru a pazi si a intari aceasta legatura duhovniceasca cu Imparateasa Cereasca? – Aceleasi masuri, care ajuta la apropierea dintre oameni si intaresc legaturile de prie­tenie intre ei.
In viata obisnuita de zi cu zi, mai mult decat orice, ii apropie pe oameni revederile dese, discutiile ziditoare, schimbul de ganduri si simtaminte. Aceleasi lucruri sunt necesare si pentru pazirea si intarirea legaturii noastre launtrice cu Maica Domnului. De aceea, adresarile dese in rugaciune catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, si contemplarea plina de evlavie a acelei maretii, ce o inalta deasupra tuturor fiintelor pamantesti si ceresti – sunt cele dintai conditii spre a pazi si a spori legatura noastra duhovniceasca cu ea. Stim ca multi sfinti nevoitori prin rugaciune neincetata catre Preasfanta Fecioara Maria au izbutit sa intre in legaturi filiale desavarsite cu ea, atat de apro­piate, incat s-au invrednicit sa fie vizitati in chip vazut de aceasta, cum li s-a intamplat, de exemplu, Sfantului Grigorie al Neo-Cezareei, Cuviosului Serghie de Radonej, Cuviosului Serafim de Sarov si multor, multor altora. Sa ne straduim si noi, iubiti frati si surori, cat mai des cu putinta si mai sarguincios sa alergam cu rugaciuni catre Cereasca noastra Imparateasa. Daca in indeletni­cirile noastre obisnuite ne sunt cu neputinta rugaciu­nile indelungi, pe care le savarseau marii Nevoitori, atunci cele mai scurte si savarsite cu atentie – intotdeauna vor fi cu putinta.
Cine si ce ne va putea impiedica sa citim la pra­vila de dimineata si de seara, cu osardie, cu dragoste si evlavie cateva rugaciuni catre Maica Domnului? Cine si ce ne va putea impiedica sa mergem la slujbele bisericesti, indeosebi in zilele de sarbatori si duminici ca, lepadand toate grijile lumesti, sa ne indreptam cu rugaminti osardnice catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu? Sa ne straduim sa sporim rugaciunile noastre catre Imparateasa Cereasca – atat pe cele de acasa, cat si pe cele obstesti. Un exemplu bun de urmat sa ne fie in aceasta privinta binecredinciosii nostri inaintasi, care nu numai la vreme de necaz, ci in toata vremea se indreptau cu rugaminti osardnice catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si de multe ori primeau de la ea ajutor minunat si mai presus de fire. Nici pe noi nu ne va lasa sa pierim, ci totdeauna ne va ajuta si ne va mantui, de vom alerga la ea mai des si cu mai multa insufletire, strigand si suspinand din inima.
Sa ne amintim, totusi, iubiti frati si surori, ca nici in viata noastra obisnuita revederile dese si discutiile vii nu alcatuiesc singura conditie a sporirii cunoasterii si apropierii dintre oameni. Cel mai mult ii apropie pe oameni si intaresc legatura de prietenie intre ei unita­tea de idei, indeletnicirile, ostenelile si placerile co­mune, asemanarea firilor si a viziunii asupra lucrurilor. Asadar, un alt mijloc important pentru sustinerea si intarirea legaturii dorite de noi si a comuniunii reli­gioase cu Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu consta in a avea aceleasi deprinderi cu aceasta in ceea ce pri­veste virtutea si a urma insusirile ei cele asemenea cu Dumnezeu.
Minunate si multe la numar sunt aceste insusiri; nu exista virtute, in privinta careia Maica Domnului nostru sa nu fie cel mai inalt model. Tot ceea ce stim despre ea din sfintele carti si traditia bisericeasca, totul este vrednic de urmat. Daca vom dori sa dobandim credinta in Domnul Dumnezeu si lasarea in voia Lui cea sfanta, daca vom dori sa invatam rabdarea, daca vom dori smerenia crestina sau curatia si fecioria duhovniceasca – in toate aceste cazuri va trebui sa cautam la Preacurata Fecioara Maria si sa imprumutam din viata ei reguli pentru viata si purtarea noastra.
Nazuinta ei neintrerupta catre Dumnezeu, des­prinderea ei neincetata de pamant si urcusul ei spre cer reprezinta trasaturi caracteristice ale vietii paman­testi a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Ca prunca de trei ani a fost dusa la templu pentru buna crestere, si acolo, departe de toate smintelile lumii, a petrecut in neincetata rugaciune si in citirea Cuvantului lui Dumnezeu. Cu atentie si dragoste s-a deprins cu aceste nevointe ale bunei credinte Preasfanta Fecioara Maria, si a urcat pe culmea de neatins a sfinteniei si a desavar­sirii morale, astfel incat s-a invrednicit a deveni Maica Fiului lui Dumnezeu. Si dupa chinurile de pe cruce ale Mantuitorului, dupa Invierea si Inaltarea Lui, Preacurata Maica a lui Dumnezeu si-a dorit mai mult decat orice un singur lucru – sa se mute mai degrab de pe pamant la cer, spre a se uni acolo pentru totdeauna cu dumne­zeiescul ei Fiu. Iata, asadar, iubiti frati si surori, cat de important este pentru noi sa imprumutam de la Maica Domnului aceasta desprindere de pamant, aceasta na­zuinta catre Patria Cereasca, aceasta cugetare la cele sfinte prin rugaciune si aceasta dragoste sincera pentru Domnul Iisus Hristos!
Cu durere trebuie sa spunem si sa recunoastem ca astazi evlavia noastra crestina a inceput sa slabeasca tot mai mult, si ca nepasarea fata de tot ceea ce invata Iisus Hristos in Evanghelia Sa a inceput sa sporeasca. Desertaciunea neincetata, grijile pentru nevoile, con­fortul si placerile vietii pamantesti atrag toata atentia noastra, de parca am trai pe pamant in veci; insa aceasta este calea pierzarii. Sa cautam mai des, iubiti frati si surori, la chipul luminos al Imparatesei Ceresti si sa ne amintim mai des de viata ei cea sfanta. Sa ne straduim totdeauna sa urmam trasaturile sufletului ei, cele asemenea cu Dumnezeu. Sa ne fie si in aceasta pri­vinta exemplu bun de urmat binecredinciosii nostri in­aintasi, care se distingeau prin evlavie crestina sincera si prin dragoste fata de sfanta si dreptslavitoarea cre­dinta. De vom nazui si noi, asemenea lor, cu sinceritate si cu toata puterea spre evlavie si sfintenie, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu ne va lua cu dragoste sub Acoperamantul ei si in tot ce este bun ne va da ajutor.

Anul 1960

(in: Arhimandrit Chiril (Pavlov), Lauda Maicii Domnului, Editura Egumenita, 2012)

Din aceeasi carte:

• Dupa praznuirea Nasterii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu: CE PUTERE ARE RUGACIUNEA MAICII DOMNULUI?
• NASTEREA MAICII LUI DUMNEZEU SI A NOASTRA, milostiva mijlocitoare a celor pacatosi si nadejdea cea ne-rusinata in neputinte si nevoi

***

Predica Fericitului Preot Valentin Mordasov la Acoperamantul Maicii Domnului

Este sarbatoarea Acoperamantului Maicii Domnului. Zi­ua aceasta ne ofera o lectie despre cum sa ne rugam astfel incat rugaciunea noastra sa fie primita de Domnul. Tre­buie sa ne rugam acasa, apoi si pe drumul spre biserica. Ajungand la biserica, se fac trei inchinaciuni, rostind: „Intra-voi in casa Ta, Doamne…, inchina-ma-voi in biserica Ta cea sfanta.” Ingerul bisericii il scrie pe cel venit de la ince­putul slujbei si care a ramas pana la sfarsit. Inchinarea se face astfel: in zilele de rand inchinaciune pana la pamant, in zi de sarbatoare, pana la brau. Inchina-te nedemonstrativ, cu rugaciune: „Dumnezeule, curateste-ma pe mine, pacato­sul. ..”, „Fara de numar am gresit, iarta-ma…”, cu Rugaciu­nea lui Iisus etc. Nu-i deranja pe cei care se roaga, nu te impinge, inchina-te la icoane inainte de inceperea slujbei, nu te deplasa prin biserica in timpul predicii sau al impartasa­niei.
Iesind din biserica, nu judeca, nu vorbi in desert, nu te abate din drumul tau spre casa. Ajungand acasa, este bine sa citesti rugaciuni; nu te apuca brusc de cele lumesti. Nu mer­ge la magazin, la piata: vei pierde duhul rugaciunii.
In bise­rica lui Dumnezeu nu-ti ridica ochii, privind in jur cu curi­ozitate. Cand iti vin ganduri straine, ciupeste-te, daca nu le poti alunga altfel. Cine carteste plangandu-se de lungimea slujbelor se aseamana cu oamenii de pana la potop.
Daca vrei sa te rogi curat, nu cauta sa afli vesti, nu te lauda, pazeste-ti ochii, fii cu inima infranta. Daca nu ai posibilitatea sa fii in biserica in zi de sarbatoare, roaga-te acasa doua ore, cat timp are loc slujba in biserica. Rosteste de 40 de ori „Doamne, miluieste!”, aminteste-ti toate poruncile…
In biserica straduieste-te sa te rogi corect si cu atentie. Ia seama la pacatul care distruge, precum rugina, rugaciunea si toate faptele bune: judecarea aproapelui. Din ce motiv judec? Pentru ca nu m-am cunoscut. Este absurd sa-ti lasi mortul tau (sufletul) si sa plangi mortul altuia! Cand vom acoperi greselile fratelui, si Dumnezeu le va acoperi pe ale noastre. Calea pocaintei este ingusta! In ce judeci pe cine­va, in aceea vei fi judecat!
Limba celui care judeca este mai rea decat iadul, deoa­rece iadul ii ia doar pe cei rai, iar limba ii inghite si pe cei rai, si pe cei buni.
A te ocupa de sufletul tau, a te cunoaste pe tine insuti es­te lucrul cel mai anevoios, dar si cel mai de folos. Vrem sa stim multe: ce se intampla in alta parte, in oras, in tara etc, iar despre noi nu intelegem si nu stim nimic. Cu cat mai pu­tin se considera omul pacatos, cu atat mai pacatos este de fapt. Daca vrei sa fii bun, convinge-te ca esti rau. Trebuie sa urmaresti gandurile, simturile si dorintele tale, caci ele sunt radacinile cuvintelor si faptelor noastre rele. Cine nu ia aminte la propriile pacate, acela cauta sa afle despre pa­catele straine.
Nu-i vorbi de rau pe cei care nu sunt de fata. Dragostea inseamna nejudecarea aproapelui. Fereste-te de cel care ju­deca ca de ciuma, ca sa nu pieri. Ferindu-te de cel care ju­deca, vei scapa tu insuti de judecata.
Cum sa ne curatim de pacatul judecarii aproapelui? Cu rugaciunea Sfantului Efrem Sirul, care se citeste in Postul Mare. Citeste-o in fiecare zi, dimineata si seara, si in orice alt moment al zile, in intregime si separat, indeosebi frag­mentul: “Daruieste-mi, Doamne, sa-mi vad pacatele mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor”. Fixeaza-ti un canon de inchinaciuni pentru acest pacat: roaga-te pentru cel pe care l-ai judecat. Taie mandria ta prin amintirea pacatelor tale si mustrarea de sine pentru acestea. Asa ar trebui sa invingem placerea de a-l judeca pe aproapele nostru, care nimiceste rugaciunea si faptele bune.

(Din: Pr. Valentin Mordasov, duhovnicul de la Pskov: Invataturi si intamplari minunate, Editura Sophia, 2011)

***

Predica PS Vasile Somesanul la Acoperamantul Maicii Domnului – Floresti, 2012: