15 Mai 2002, ora 0,10 !
Încă nu dormeam dragilor ! Din anul 1997-1998 şi până în ziua de astăzi, pentru mine, nopţile au devenit albe.
Nu-mi doream decât să mă rog cât mai mult, şi atunci când LUMINA albă sub formă de fulger, mă trezeşte, eu să pot scrie ,indiferent de oră, tot ce văd şi ce aud.
Şi din acest an, pentru mine este ceva obişnuit, să văd toate câte am scris pe Blog, şi câte mai am de scris....., nu-mi ajunge viaţa aceasta ! Tainele nevăzute şi neauzite, eu le trăiesc în continuare şi sunt tare fericită sufleteşte, că mi-a dăruit DUMNEZEU un aşa MARE DAR, mie roabei SALE şi păcătoasei de mine.
Dar iată că, în această noapte de 15 mai 2002, aud UN GLAS în timp ce mă rugam :
"UN SFÂRŞIT DE LUNĂ CHIAR "!
Clipă în care , văd cu ochii închişi fiind, văd UN CER de noapte pe care strălucea minunat de frumos LUNA ! Sub acest CER cu LUNĂ, strălucea O SFÂNTĂ BISERICĂ foarte înaltă, din cărămidă roşie la exterior.Turla SFINTEI BISERICI strălucea sub clar de LUNĂ, când într-o clipă ,parcă se acoperise de o draperie cernită, ca apoi să se scufunde în negrul nopţii !
Cerul s-a scufundat în întuneric; beznă era în CER, beznă era şi pe pământ.
LUNA de pe CER , s-a stins precum flacăra unei lumânări.
Dragilor, nu ştiu ce va fi i cum va fi viitorul omenirii, dar ştiu sigur că, întotdeauna CREDINŢA în DUMNEZEU, DRAGOSTEA faţă de aproapele, MILOSTENIA, POSTUL ŞI RUGĂCIUNEA, au făcut şi fac MINUNI adevărate ! Aşadar, să respectăm şi să împlinim PORUNCILE DOMNULUI....şi va fi bine !
Cu dragoste, Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu