OAMENI CARE ŞI - AU PIERDUT DESTINUL !

                   9 Decembrie  2002, în tren !

Tocmai mă întorceam de la un examen ,şi privind liber, adică cu ochii deschişi, la ceea e vedeam plutind în atmosefră, prin geamul compartimentului, aud UN GLAS tare, care venea din dreapta  mea, şi care spunea aşa :

          "OAMENI , CARE  ŞI-AU  PIERDUT  DESTINUL !
             ŞI - AU  ÎMPLINIT  DESTINUL, 
             ŞI - ŞI  FAC  DESTINUL "!

Ce cuvinte cu tâlc, nu-i aşa  dragii mei ?
Şi văd cu ochii închişi, un interior de SFÂNTĂ  BISERICĂ, chiar mă aflu acolo cu sufletul şi văd o femeie mai în vârstă, care mă priveste bucuroasă tare şi-mi aud Glasul meu, al sufletului  meu, care spune aşa :
               "SE  BUCURĂ  PENTRU  MINE,  ÎN  CELE  MAI MARI  TAINE ! 
(şi aud glas, care spune):
                  SLAVĂ  TATĂLUI  ŞI  FIULUI....(şi văd cum acea femeie se închină la SFANTA  ICOANĂ a MÂNTUITORULUI . Şi văd în această  clipă, cum deasupra SFINTEI  ICOANE, chiar s-a lipit de SFANTA  ICOANĂ, O  LUMINĂ  aurie strălucitoare foarte, s-a rotit în aer ca un disc , şi a rămăs pe SFANTA  ICOANĂ, pe rama ca de lemn.
Şi-aud  GLAS ce răsună  în toată SFANTA  BISERICĂ care spune aşa :

               "ATUNCI  CÂND  BUNUL  DUMNEZEU, 
                  ATUNCI  CÂND  IISUS....,
                ŞI  TOCMAI  ASTĂZI , ÎŢI  MULŢUMESC  ŢIE  IISUSE  HRISTOASE  !
                HRISTOS  DUMNEZEUL  MEU !
                 SĂ  ÎNĂLŢĂM  TATĂLUI...
(şi glasul se opreşte ).
Dragii mei, să  mulţumim şi noi din toată  inima noastră, MÂNTUITORULUI  IISUS  HRISTOS, şi  MAICII  LUMIII, pentru toate darurile pe care ni le dăruieşte cu atâta MĂRINIMIE  şi BUNĂTATE !
                      Cu dragoste şi preţuire  ,Maria.