luni, 3 februarie 2014

ÎN AŞTEPTAREA MORŢII ! SĂ NU VĂ FIE FRICĂ DE MOARTE, NICIODATĂ ! BUNICUŢA PE PATUL DE MOARTE ŞI LUMINA ALBĂ DIN CER , CARE COBORA LIN SPRE EA !

                 10 Ianuarie 2002, ora 23,o5 !

În timp ce mă rugam , brusc ochii mi se închid  şi văd o femeie în vârstă, singură şi întinsă pe un pat, şi nu se putea mişca deloc. Doar buzele le putea mişca şi clipea. 
Totodată văd şi UN CER senin ca o dimineaţă devreme, iar femeia sărăcuţa privea prin geamul de la cameră, afară pe Cer.
Patul ei, era asezat chiar lângă geamul ,care era mai sus de cât patul.
Biata femeie, biata bunicuţă cu părul cărunt, şi cu chipul brăzdat de povara anilor, privea fix CERUL, şi era uimită, uluită  de ceea ce vedea prin geamul camerei in care se afla.
Acum văd si eu CERUL şi pe bunicuţa în acelaşi timp, şi văd dragilor cum din CER , coboară  ,O LUMINĂ  mare, orbitor de strălucitoare !
LUMINA  era rotundă, şi mare cât O LUNĂ  plină de pe CER.
LUMINA cobora lin, ca prin alunecare, şi cu cât se apropia de geamul unde era bunicuţa pe patul de moarte, cu atât strălucea mai tare, şi devenea mai mare, şi cu adevărat orbitoare !
BUNICUŢA, nu mai clipea ci avea ochii larg deschişi, şi era atrasă de LUMINA  ALBĂ, care venea sprea ea ,şi care LUMINĂ, şi-a întins până pe patul ei, razele-i orbitoare !
BUNICUŢA ,a fost învăluită de tunelul de raze albe orbitoare ,care coborâse  deasupra patului ei.
Era ca si cum fraţilor, am privi Soarele  pe timp de vară şi caniculă, fără ochelari de protecţie.
Aşa puternică era LUMINA  ALBĂ, care a venit din CERUL  SFÂNT, ca să ia şi să ocrotească sufletul Bunicuţei de pe patul de moarte.
CHIPUL  BUNICUŢEI, nu mai era acum speriat ,ci era relaxat şi chiar zâmbitor. 
LUMINA  ALBĂ, rotundă şi orbitor de stralucitoare , i-a redat puterea şi nădejdea de a merge împreună spre viaţa cea de veci, în ÎMPĂRĂŢIA  LUI  DUMNEZEU.
Moartea fraţilor, NU  EXISTĂ ! 
Noi nu murim, ci adormim în somnul cel de veci, ne lăsăm trupul de carne pe pământ, şi ne întoarcem cu sufletul doar, la BUNUL  DUMNEZEU! 
Să avem mare grijă de suflet, ca să strălucească şi el, atunci când vom fi chemaţi înapoi de unde am venit !
Să ne fie sufletul plin de fapte bune si de Credinţă,ca atunci când ne vom lua zborul spre LUMINĂ, nimic să nu ne umbrească acest zbor, către ÎMPĂRĂŢIA  LUI  DUMNEZEU.
                              Cu dragoste, Maria

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu