AGHIASMA MICĂ ŞI
AGHIASMA MARE !
Ce inseamna cuvantul "Aghiasma" (Aiasma)?
Cuvantul este grecesc (aghios) si inseamna Sfintire. La noi, prin aghiasma se intelege atat apa sfintita, cat si slujba pentru Sfintirea ei.
De cate feluri e Aghiasma in intelesul ei de slujba?
De doua feluri: mare si mica. Cea mica se mai numeste in popor si sfestanie, care inseamna luminare, sau slujba luminilor, pentru ca la inceput se intelegea prin ea Aghiasma cea mare, care se savarseste la Boboteaza, sarbatoare numita si ziua luminilor sau a luminarii, deoarece atunci se botezau catehumenii.
Cand se savarseste Sfintirea cea mica a apei?
In biserica, de regula la fiecare zi intai a lunii, iar in case, oricand cer credinciosii, mai ales in zilele de miercuri si vineri dimineata. Cand preotii, potrivit hotararilor Sf. Sinod merg sa boteze casele credinciosilor, acestia sunt datori sa-i primeasca pe preoti cu bucurie si cu dragoste, deoarece preotii aduc binecuvantarea si ajutorul lui Dumnezeu asupra casei si a familiei lor, prin apa sfintita cu care-i stropesc.
Care sunt roadele si folosul acestei slujbe?
Stiut sa fie ca prea bun obicei este si folositor de suflet sa se faca in biserici, in manastiri si in case, Sfintirea apei la toate zilele dintai ale lunii si a stropi pe oameni in manastiri si in chilii, asisderea si in casele mirenilor si toate ale lor. Aceasta apa sfintita pe care Duhul Sfant prin rugaciunile preotilor o sfinteste, multe feluri de lucrari are, precum insasi ectenia Sfintirii si rugaciunea marturisesc. Ca prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se gonesc si se iarta de pacatele cele mici de peste toate zilele, adica nalucirile diavolesti, gandurile cele rele; iar mintea se curateste de lucrurile cele spurcate si indreptata spre rugaciune se face; aduce dar paza, inmultirea castigului si indestulare; bolile goneste si da sanatate trupeasca si sufleteasca. Si mai in scurt sa zicem: toti cei ce o primesc cu credinta iau sfintenie si binecuvantare. Pentru aceasta dar, datori sunteti si voi, preotilor, sa va invatati enoriasii vostri ca sa o primeasca pe ea cu credinta, spre marele folos al lor" 562 (Molitfelnicul, Povatuirea din fruntea slujbei Aghiazmei mici, ed. 1984, p. 167).
Dar Sfintirea cea mare a apei cand se face?
La Boboteaza, atat in ajun, cand se sfinteste apa cu care preotii boteaza apoi casele crestinilor, cantand troparul Botezului: "In Iordan, botezandu-Te Tu, Doamne...", cat si in insasi ziua Bobotezei, dupa Sfanta Liturghie, rand se sfinteste apa pe care o iau crestinii pe la casele lor pentru tot anul.
De ce se spune "Sfintirea cea mare a apei"?
Pentru ca apa de la Boboteaza are o putere deosebita, fiind Sfintita printr-o indoita chemare a Sf. Duh in cursul rugaciunii de sfintire, iar Sfintirea are loc in insasi ziua in care Mantuitorul a sfintit apele, botezandu-Se in Iordan. De aceea si slujba Aghiasmei mari este mai lunga si mai sarbatoreasca decat a Aghiasmei mici, iar cantarile si rugaciunile ei pomenesc si preaslavesc indeosebi Botezul Domnului in Iordan.
Ce putere are apa sfintita de la Boboteaza si cum o folosim?
Aghiasma Mare, adica apa Sfintita de la Boboteaza, are, intr-o masura cu mult mai mare, puterea sfintitoare si tamaduitoare, precum si darurile minunate, pe care am spus ca le are Aghiasma mica. De aceea, ea se pastreaza nestricata vreme indelungata, ramane tot asa de proaspata, de curata si placuta la gust ca si cand ar fi atunci scoasa din izvor. O parte din ea se pastreaza in biserica, intr-un vas anume, numit si aghiasmatar, si e folosita de preot la o multime de slujbe (ierurgii). Cu aceasta apa sfintita se stropesc persoanele si lucrurile care trebuie exorcizate, curatite sau sfintite. Se intrebuinteaza, de pilda: la botezul copiilor, la rugaciunea pentru durerea de cap, la randuiala de curatire a fantanii spurcate, la binecuvantarea inceperii semanaturilor, la vasul cel spurcat, la Tarinele (holdele), viile si gradinile bantuite de lacuste si gandaci, la Sfintirea crucii si a troitei, a clopotului, a vaselor si vesmintelor bisericesti s.a.
Aghiasma Mare se foloseste de asemenea la Sfintirea bisericii si a antimiselor, a Sfantului Mir si a altora.
Fiecare crestin sau fiecare casa trebuie sa ia din Aghiazma de la Boboteaza si sa o pastreze intr-un vas curat si la loc de cinste. Se gusta dintr-insa pe nemancate si cu multa cuviinta in zilele de ajunare si de post, sau in zilele de sarbatori mari, dupa ce venim de la biserica, mai ales cand nu ne impartasim. Se obisnuieste ca credinciosii sa bea din Aghiasma mare timp de 8 (opt) zile in sir, incepand din ajunul Bobotezei, pana la incheierea praznicului, adica pana la 13 ianuarie. Dupa aceea, ea se poate lua numai dupa Spovedanie, indeosebi cei opriti de la impartasire se pot mangaia luand aghiasma si apoi anafora. Cand ne impartasim, Aghiasma se ia dupa impartasire, fiind mai mica decat Sfanta impartasanie, iar cand luam numai anafora, Aghiasma se ia inainte de aceasta, fiind mai mare ca anafora.
Putem stropi cu Aghiasma cea mare casa, curtea si gradina, vitele si chiar ogoarele si livezile noastre, pentru a le feri de rele. In caz de boala, putem, de asemenea, sa gustam din ea cu credinta. Caci apa aceasta, avand intr-insa darul si puterea dumnezeiasca a Sfantului Duh, a facut adesea multe minuni, insanatosind bolnavi, tamaduind rani, aparand de rele, de necazuri si de primejdii.
Aghiasma mare – originea, vechimea si rolul ei în viata crestinilor
În fiecare an, la data de 6 ianuarie, Biserica noastra Ortodoxa Româna, praznuieste botezul Domnului nostru Iisus Hristos, în râul Iordanului , de Sfântul Prooroc Ioan Botezatorul.
În aceasta zi , în toate bisericile, se savârseste sfintirea aghiasmei mari , care este cea mai de seama ierurgie, dintre ierurgiile privitoare la lucruri.
Apa a fost considerata totdeauna ca fiind una dintre cele patru stihii sau elemente constitutive primordiale ale cosmosului (apa, pamântul, aerul si focul) si este, totodata, elementul natural cel mai util si cel mai folosit în viata casnica si gospodareasca a omului, dupa cum spunea Parintele Profesor Doctor Ene Braniste.
Cuvântul grecesc agheasma (popular aiazma ) însemneaza sfintire si este de doua feluri: mare si mica. Agheasma mare se savârseste o singura data pe an (la Boboteaza), iar cea mica, la mai multe ocazii sau date, din cursul anului bisericesc.
Agheasma mare se savârseste la Boboteaza, în amintirea botezarii Domnului, de catre Sfântul Prooroc Ioan Botezatorul, în râul Iordanului si se savârseste, atât în ajunul Bobotezei, când se sfinteste apa, cu care preotii boteaza casele, cât si în însasi ziua Bobotezei, când se sfinteste aghiasma, pe care credinciosii o iau pe la casele lor, pentru tot anul.
Este numita Agheasma mare, pentru ca apa de la Boboteaza are o putere deosebita, fiind sfintita, printr-o dubla epicleza, iar sfintirea are loc în însasi ziua în care Domnul nostru Iisus Hristos a sfintit apele, prin botezul Sau în apa Iordanului. Slujba Agheasmei mari este mai dezvoltata si mai solemna ca la Agheasma mica, iar cântarile si rugaciunile din cursul ei, pomenesc si proslavesc îndeosebi botezul Domnului în apele Iordanului.
În ziua ajunului Bobotezei, sfintirea apei se face de obicei chiar în biserica (în pronaos), dimineata, dupa Utrenie, cu mai putina solemnitate, fiindca, dupa unii, acum, ea, aminteste de botezul cu care boteza Sfântul Ioan Botezatorul în pustiul Iordanului; iar, în ziua Bobotezei, ea se face dupa Sfânta Liturghie, în biserica sau în fata bisericii aminteste de însusi botezul Mântuitorului în apele Iordanului; de aceea, se face de obicei în chip mai solemn, prin iesirea afara din biserica.
Originea si vechimea . Parintele Profesor Doctor Ene Braniste spunea, ca sfintirea apei de la Boboteaza era legata de botezul catehumenilor, care se savârsea în ajunul praznicului, seara (pâna târziu noapte) si pentru care se sfintea apa necesara de botez. Ulterior, desfiintându-se catehumenatul si generalizându-se pedobaptismul, s-a pastrat sfintirea apei, legata ce praznic, ea capatând alta semnificatie. Precum accentueaza arhiepiscopul Simeon al Tesalonicului, în ziua Bobotezei, se face nu numai reînnoirea botezului Domnului si a harului botezului primit de fiecare dintre noi. Teodor Lectorul pune pe seama patriarhului monofizit Petru Fullo al Antiohiei (sec. V) hotarârea de a se savârsi sfintirea apei în ajunul Bobotezei, seara. În secolul VI, unul dintre pelerinii apuseni la Locurile Sfinte (Antonim din Piacenza) descrie, cum se facea pe atunci „botezul” la apele Iordanului, în dimineata marelui praznic.
Originea slujbei Agheasmei mari este, Ierusalimul , unde se pastra amintirea puternica a botezului Mântuitorului, prin mâna Înainte-Mergatorului Ioan Botezatorul, în apele Iordanului si de aici, ea s-a raspândit la Antiohia, apoi la Constantinopol si în Asia Mica. De aceea, rânduiala de azi a slujbei Agheasmei mari e atribuita de traditie, în întregime, Sfântului Sofronie, patriarhul Ierusalimul (+638), caruia i se atribuie troparele ce se cânta la începutul slujbei, cât si frumoasa rugaciune pentru sfintirea apei. Aceasta slujba se afla, în diverse variante foarte asemanatoare între ele, în riturile liturgice ale tuturor Bisericilor orientale necalcedoniene (la armeni, la copti, etiopieni, sirienii iacobiti), si a influentat, într-o mare masura, chiar ritualul corespunzator din ritul liturgic roman (catolic).
În ceea ce priveste efectele Agheasmei mari , asupra vietii crestinilor, ni-l arata însasi rânduiala slujbei, îndeosebi textul ecteniei mari si al rugaciunii de sfintire (dupa epicleza), unde preotul se roaga: „Si-i da ei harul izbavirii si binecuvântarea Iordanului. Fa-o pe dânsa izvor de nestricaciune, dar de sfintenie, dezlegare de pacate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepartare a puterilor celor potrivnice, plina de putere îngereasca. Ca toti cei ce se vor stropi si vor gusta dintr-însa sa o aiba spre curatirea sufletelor si a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfintirea caselor si spre tot folosul de trebuinta…”.
Mântuitorul nostru Iisus Hristos, prin atingerea Sa de apa Iordanului în care S-a botezat, a sfintit nu numai pe apa râului Iordan, ci însasi firea apelor în general , a apelor de pretutindeni, facând din ele un factor de purificare si de sfintire , prin energia divina introdusa în apa Iordanului, precum cântam în troparul din rânduiala slujbei: „Astazi firea apelor se sfinteste…”. De aceea, apa sfintita la Boboteaza poseda, într-o masura mult mai mare, darurile si puterea tamaduitoare si sfintitoare a Agheasmei mici.
De aceea, Agheasma mare se pastreaza nestricata vreme îndelungata, ramânând tot asa de proaspata, de curata si de buna la gust, ca si atunci când a fost scoasa din izvor, fapt pe care îl remarca, din vechime, Sfintii Parinti si scriitorii bisericesti, precum Sfântul Ioan Gura de Aur, în „Omilia XXIV”, despre Botezul Domnului. O parte din ea se pastreaza în biserica, într-un vas anume, numit vasul de agheasma, sau agheasmatar, si e folosita de preot la o multime de slujbe (ierurgii).
Întrebuintarea si pastrarea Aghiasmei mari în casele crestinilor . Agheasma se pastreaza la loc de cinste, în vase (sticle) curate, în care se pune de obicei un fir de busuioc. Credinciosii gusta dintr-însa pe nemâncate, în zilele de post si ajunare sau la sarbatori mari fie înainte, fie dupa biserica. Se obisnuieste (mai ales în Moldova) sa se guste dintr-însa timp de opt zile în sir, mai ales de la ajunul Bobotezei, pâna la odovania praznicului, adica pâna la 13 ianuarie inclusiv, îndeosebi cei opriti de la împartasire se pot mângâia luând agheasma si apoi anafura (când ne împartasim, agheasma se ia dupa împartasanie, iar când luam numai anafura, agheasma se ia înainte de anafura, pentru ca anafura este binecuvântata pe când aghiasma este sfintita).
Uneori se stropesc cu agheasma casele si lucrurile dintr-însele, curtile, viile si anumite obiecte din uzul pietatii particulare (cruciulite, iconite ). În caz de boala, bolnavii gusta agheasma sau se stropesc cu ea partile bolnave ale trupului, spre a ajuta tamaduire.
Daca prisoseste sau s-a învechit, nu trebuie aruncata oriunde, ci sa o varsam în loc neumblat si curat, pentru a nu fi pângarita.
Atât Agheasma mare, precum si cea mica, este împreunata cu obiceiul „mersului cu botezul”. Peste tot în ajunul Bobotezei, iar în unele parti înca de doua sau trei ori pe an (la înaltarea Sfintei Cruci, în Vinerea Izvorului Tamaduirii si, pe alocuri, la 1 august sau înainte de 14 septembrie), preotii merg cu botezul, stropind casele si pe credinciosi cu agheasma si cântând troparul: „În Iordan botezându-Te Tu, Doamne…” (la Boboteaza) sau „Mântuieste, Doamne, poporul Tau…” (în celelalte ocazii).
Sa ne curatim si noi sufletele, participând la minunea sfintirii firii apelor si gustând din Aghiasma cea mare, ce se savârseste în fiecare biserica ortodoxa, la data de 6 ianuarie, caci numai asa vom putea retrai, sarbatoarea botezului Domnului nostru Iisus Hristos, de catre Sfântul Proroc Ioan Botezatorul, în râul Iordan.
Cu dragoste, Maria.
V
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu