14 Octombrie 2005, zori de zi !
Dormeam, încă nu se luminase de ziuă, când O LUMINĂ albă, foarte strălucitoare, mă trezeşte ca şi cum mi-ar curenta întreg trupul, şi astfel îmi aud propriul GLAS, care strigă de bucurie aşa :
"L - AM GĂSIT PE DUMNEZEU !
DUMNEZEUL CEL DE SUS !
DUMNEZEUL CEL CERESC "!
Clipă în care mă văd pe mine, într-o aglomeraţie mare, unde erau oameni mulţi, cu flori în mâini şi cu lumânări aprinse. Mamele ,aveau şi copilaşi în braţe şi pe jos pe lângă ele. Eu eram în faţa lor, la intrarea în SFÂNTA BISERICĂ şi sărutam SFINTELE ICOANE.
Apoi aud UN GLAS, care zice aşa :
" ACESTEA SUNT CERCETĂRILE !
PE ÎNGERUL MOISE , PE PLÂNGERILE FAPTEI MARIA "!
Iar de astă dată , mă văd pe mine întinsă pe un pat, iar în jurul patului, era foarte multă lume ,care mă priveau. Eu , acolo pe pat, parcă dormeam, dar cred că eram moartă.
Şi iarăşi aud GLAS, care zice :
"CÂND TE VEZI ACOLO, NU MAI POŢI.
ŢI SE ÎNMOAIE MÂNIA, ŞI TREBUIE SĂ IERŢI ŞI PE CEL MAI APRIG DUŞMAN , AŞTEPTÂND ŞI PRIVIND ÎN TOATE PĂRŢILE"!
Şi văd LUME multă în SFÂNTA BISERICĂ şi mă aflu şi eu în mijlocul lor.
Apoi UN ALT GLAS, spune :
"SUFLETUL ESTE AL LUI DUMNEZEU ! (iar glasul sufletului meu zice:)
SUFLETUL ,PE CARE MI L-AM PUS LA BĂTAIE "!
Aşa este dragii mei ! SUFLETUL şi inima mea, I le-am dăruit LUI DUMNEZEU, ca să facă ce voieşte cu ele. Şi după cum vedeţi, eu mă supun VOINŢEI SALE, şi sunt CONDEIUL LUI DUMNEZEU, aici pe Pământ.
Am lăsat toate plăcerile lumii acesteia şi toate bogăţiile ,şi m-am lăsat trup şi suflet, din DRAGOSTE neţărmuită, în MÂINILE SFINTE, ale LUI DUMNEZEU.
Dăruiţi fraţilor LUI DUMNEZEU ,inima şi sufletul vostru, şi lăsaţi pe DUMNEZEU să aleagă cum să vă trăiţi viaţa, şi vă veţi simţi...chiar în al noulea CER. Cereţi în Rugăciune, iertare de păcate şi sănătate, şi să vă întărească în CREDINŢĂ ! Şi veţi gusta astfel ,din DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU, pentru noi oamenii, şi nu o să vă mai puteţi lipsi de ea,niciodată.
Tot cu dragoste, Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu