TE IUBESC DUMNEZEUL SUFLETULUI MEU ! SCĂRILE , COBORAU DIN CER !

                         12 Dec. 2001 zori de zi !

Dormeam la 3 dimineaţa, dar glasul sufletului meu,mă trezeşte şi astfel îmi aud propriul meu Glas, care spune fără gura mea aşa :

     "TE  IUBESC  DUMNEZEUL  SUFLETULUI  MEU !
       ATÂT  DE  MULT  DOAMNE  , ÎNCÂT  N-AM  CUVINTE "!

Clipă în care văd cu ochii  închişi, UN CER ca un amurg senin, şi pe CER, a apărut  O  SFÂNTĂ  CRUCE, de culoare neagră, ce avea pe ea, nu pe IISUS răstignit, ci avea O FLOARE, un  Trandafir alb strălucitor la mijloc, iar petalele erau galben ca de soare, stralucitoare si catifelate.
Apoi CERUL  devine senin, bleu stralucitor cristalizat, şi din CER, de la Bolta Cerească coboară  în jos spre Pământ, SCĂRI  ALBE, de LUMINĂ  alb stralucitoare, ce începeau de la cea mai mică de pe Bolta Cereasca si se tot măreau cu cât se apropiau de Pământ.
Un Glas răsunător spune aşa :

  "OMULUI  ,Îi  STĂ  BINE  CU  PRIVIRILE  PE  PĂMÂNT,  ŞI SĂ  ZÂMBEASCĂ  BINELE !
ŞI  CU  MĂRIRE , S-O  ÎNDREPTĂM  SPRE  LUMINĂ .
HRISTOS  A  VĂZUT  LUMINA "!

Şi văd  cu ochii închişi ,UN  NOR  alb orbitor de strălucitor, şi în nor 2 SFINŢI , îmbrăcaţi în veşminte albe cu auriu, şi cântau cântece pentru DUMNEZEU, ce făceau să răsune şi Cerul şi Pământul.

Dragii mei, spuneţi şi voi cu toţii, cu glas sau fără glas, Te  iubesc  DUMNEZEUL  SUFLETULUI  MEU, MILOSTIV  FII MIE  PĂCĂTOSUL ".
Fiţi  buni şi milostivi, aşa cum şi DUMNEZEUL nostru este ! Iertaţi pe cei care v-au greşit şi dăruiţi-le O  BUCURIE, acum în preajma SFINTELOR  SĂRBĂTORI.
                         Cu dragoste, Maria.