30 Ianuarie 2013, ora 3,15
Zori de Zi !
Dormeam, dar brusc tresalt de pe pat, tresalt puternic şi O LUMINĂ albă orbitoare, mă duce într-alt loc cu sufletul, şi-mi arată O MINUNE DUMNEZEIASCĂ !
Deci, numai trupul meu de carne era în pat; sufletul meu era dus de LUMINA ALBĂ, pe MUNTELE MĂSLINULUI ! Da, a MĂSLINULUI, nu a măslinilor ! Era , UN SINGUR MĂSLIN , în vârful muntelui !
Deci, mă îndreptam cu viteza LUMINII, spre nord, spre LOCUL NAŞTERII MÂNTUITORULUI ,şi aveam drept GHID, UN GLAS, care era în permanenţă în dreapta mea ,şi îmi spunea şi-mi dădea lămuriri la tot pasul, pe unde mă ducea LUMINA albă, orbitor de strălucitoare.
Glasul care mă însoţea împreună cu LUMINA ALBĂ, îmi spune :
"ACESTA , ESTE MUNTELE MĂSLINULUI "!(iar eu v[d pe CERUL senin UN CURCUBEU )şi exclam :
CURCUBEUL ! CURCUBEUL !
(dar GLASUL îmi spune mai departe ):
AICI ! AICI ESTE ULTIMA OARĂ CÂND , A ÎNFLORIT MĂSLINUL "!
Şi mergeam mai departe ,pe O COLINĂ, tot urcam şi la un moment dat, aud COR DUMNEZEIESC de ÎNGERI, care cântau ca la O ORGĂ ,a LUI DUMNEZEU şi cântau şi cu glasurile lor de ÎNGERI, aşa :
"ACESTA ESTE TRUPUL MEU, CARE SE FRÂNGE PESTE VOI "!
Şi aşa cântau ÎNGERII încontinuu, cât urcam acea COLINĂ, acel MUNTE, ce se vedea în faţa mea.
De la distanţă, vedeam sus în vârful MUNTELUI unde mă ducea LUMINA albă, UN SINGUR COPAC; UN SINGUR MĂSLIN , spre care se îndreptau mulţi copilaşi şi multă lume, adulţi şi copii deopotrivă.Cu toţii se bucurau, cu toţii glăsuiau de bucurie. Şi aud UN GLAS, care le spune şi lor aşa :
"ACESTA ESTE MĂSLINUL , CARE A ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA OARĂ "!
La auzul acestui GLAS, mulţimea de oameni a tăcut, a muţit .Cerul era de ziuă; era bleu senin.
Când Glasul mi-a spus :
"CURCUBEUL, CURCUBEUL "!
privesc pe CER, şi văd un altfel de CURCUBEU.
UN CURCUBEU, mai strălucitor, mai viu colorat, şi cu o altă formă.
În dreapta mea, pe CER, văd UN CURCUBEU, rotund, format din multe CERCURI concentrice.
Era dumneziesc de frumos şi de viu colorat.
Acest CURCUBEU rotund, din multe CERCURI format, avea UN CAPĂT, care se alungea ,se întindea drept, peste BOLTA CEREASCĂ, până la rădăcina MĂSLINULUI de pe vârful MUNTELUI.
DA ! Din CURCUBEUL LUI DUMNEZEU, cel format din CERCURI concentrice, UN CAPĂT se întindea drept, până la TULPINA ,partea de la rădăcină a MĂSLINULUI de pe MUNTE.
Lângă mine, nu ştiu prin ce MINUNE, DUMNEZEU mi-l arată şi pe soţul meu, dar el nu mă putea vedea, sau auzi. Numai eu îl vedeam !
Acolo pe unde urcam, era un oraş şi o alee ca un trotuoar care înconjura MUNTELE, ca să poţi ajunge în vârf.
Aud din nou GLAS foarte trist şi îndurerat, care spune :
"ACESTA ESTE MĂSLINUL ,CARE A ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA OARĂ "!
Brusc, CERUL senin se tulbură precum se tulbură apa de izvor, deşi CURCUBEUL era pe el, ca şi la
început.CERUL a început a se tulbura în clipa în care capătul CURCUBEULUI s-a întins la MĂSLIN, iar mulţimea se apropia de măslin.
S-a făcut o învălmăşeală de nori cu ceaţă densă , gri ca de fum.
La vederea a tot ce era pe CER, toată mulţimea de oameni, s-a întristat, nu mai scoteau niciun cuvânt.
Mai erau doar câţiva metri, până să ajung lângă MĂSLIN, când capătul întins al CURCUBEULUI, coboară între mine şi MĂSLIN.
Atunci exclam şi eu foarte fericită :
CURCUBEUL ! CURCUBEUL !
Mulţimea ridică ochii spre CER, se bucură, bate din palme,şi eu mă bucur şi bat din palme.
O MINUNE, se întâmplă !
CERCUL (COLACUL ),de CURCUBEU de pe CER ,scăldat în LUMINĂ albă orbitoare, se îndrepta şi el, spre MĂSLIN, odată cu mine. Îl priveam şi îl vedeam foarte aproape de vârful MUNTELUI.
Din CER, se formează până la locul unde eu eram, la circa 4-5 m de MĂSLIN, se formează UN CON de NORI albastru violet cu strălucire de cristal.
O FORŢĂ nevăzută, mă ridică de la pământ şi mă aşează pe asfalt cu mâinile întinse lateral, cu faţa spre CER. Deşi eram întinsă jos pe piatră,simţeam că stau cu trupul pe ceva moale, plăcut şi catifelat.
Mulţimea de oameni, trecea pe lângă mine şi parcă nici nu mă vedea. Eram prinsă între CURCUBEU şi între MĂSLIN. Eram la mijloc.
Din CER, CONUL albastru violet, cu partea deschisă spre mine, revărsa spre mine, în pieptul meu , în trupul meu, LUMINA albastră violet, strălucitoare si sub formă de cristale.
Trupul meu absorbea tot ce venea prin acel CON, şi intra în mine. Vedeam ca într-o oglindă ceea ce se întâmplă în interiorul trupului meu; în stomac, în burtă. Tot ce se revărsa din CER, intra în trupul meu, prin acel CON şi se transforma în LUMINĂ ALBĂ, orbitor de strălucitoare, LUMINĂ care se aşeza în mine, tot sub formă de CERCURI concentrice.
CONUL ce venea din CER,cu vârful şi cu deschiderea pe Trupul meu, revărsa din el, ca o ploaie torenţială, LUMINA albastră violet cristalizată. Până ce, în interiorul trupului meu nu s-a format UN CERC mare de cercuri concentrice de LUMINĂ albă orbitor de strălucitoare, CONUL ce era din CER şi până la mine, nu a contenit a-mi hrăni sufletul meu suferind şi dornic de IUBIREA LUI DUMNEZEU, cu acea LUMINĂ albastră-violet, ca de cristale.
În stânga mea, îl vedeam şi pe soţul meu, dar el nu mă vedea şi nici nu mă putea atinge.
Aşa cum ne este sete şi nu ne mai săturăm de apă, sau aşa cum tragem în piept aer curat şi nu ne mai săturăm de el, tot aşa fraţilor, şi eu absorbeam în trupul meu, tot ce venea din CER. Auzeam până şi zgomotul ca O APĂ curgătoare, a tot ce intra în trupul meu, din CERUL SFÂNT, prin CONUL de LUMINĂ albastră.
Priveam înlăuntrul trupului meu, ca într-o oglindă ! Vedeam LUMINA albă ce se aşeza în stomacul meu, în burta mea, nici nu ştiu cum să mă exprim, dar nu vedeam decât, LUMINA albă ca de neon, încolăcită precum se încolăceşte şarpele.
Când trupul meu, s-a umplut de LUMINĂ albă, încolăcită, cercuri, cercuri, atunci m-am trezit din nou în patul meu, tresăltând foarte tare, de parcă am picat ca dintr-un pom.
În trupul meu, nu exista nimic altceva,decât numai LUMINĂ !
Nu ştiu cum puteam vedea în interiorul trupului meu, dar vedeam.Eram o carcasă din carne si oase, în care LUMINA LUI DUMNEZEU SE SĂLĂŞLUISE.
Vedeam în continuare şi CURCUBEUL de pe CER, în CERCURI concentrice, vedeam şi capaătul întins al CURCUBEULUI, precum şi CONUL ce-şi avea vârful în CER şi deschizătura pe trupul meu.
Ce aş putea să vă mai spun fraţilor ?
Decât să credeţi în toate câte vă spun şi scriu, căci nu sunt nici scorneli , nici invenţii, ci sunt....CUVÂNT din CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU.
De aş câştiga PĂMÂNTUL întreg cu toate bogăţiile lui, LUMEA întreagă de aş câştiga-o, nu-mi sunt de niciun folos. Nu -mi fac trebuinţă.
Tot ce-mi este de folos, este faptul că scriu aici tot ce BUNUL DUMNEZEU, îmi îngăduie a vedea şi a auzi, tot ce EL îmi arată, aşa după cum chiar eu L-am implorat : DOAMNE, TE ROG, TE IMPLOR, FĂ DIN MINE, UNEALTA MÂINILOR TALE.!
DUMNEZEU ,aşa a făcut, aşa mi-a dăruit după cum am cerut, şi iată-mă astăzi, cum stau şi scriu şi aduc DOVEZI de necontestat de EXISTENŢĂ A SA !
Faptul că, nu mi-am ascuns identitatea, faptul că am spus şi o mai spun că, oricând mă voi supune la toate TESTELE lumeşti, pentru a dovedi EXISTENŢA LUI DUMNEZEU şi a MAICII DOMNULUI, cred că toate acestea spun multe despre persoana mea, despre tot ce eu postez aici pe Blog.
Fraţilor, să nu vă îndoiţi nicicând în inima voastră de EXISTENŢA LUI DUMNEZEU! Ci închinaţi-vă LUI şi MAICII DOMNULUI, dăruiţi dragoste sufletească şi se va revărsa asupra voastră IUBIREA LUI DUMNEZEU!
P.S. Îmi cer iertare pentru întârziere, pentru că am promis că voi reveni în 45 min. Dar....,după ce am scris tot articolul, mi-a picat net-ul şi nu se salvase nimic. Şi am luat-o de la început după vreo 2 ceasuri, când şi-a revenit net-ul.
Cu dragoste şi cu iubire de semeni,
Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu