Bună seara, dragii mei şi bine v-am regăsit !
Noapte de 15 august 2001, ora 23, 25 !
Ma rugam, la această oră, când, brusc, văd cu ochii inchişi ,spre Rasărit, O SFÂNTĂ BISERICĂ, sub UN CER, de noapte albastră.
TURLA, SFINTEI BISERICI, nu avea CRUCE, în vârful ei.
Dar, O MARE MINUNE, se întâmplă : din întuneric, de deasupra TURLEI, chiar din spatele ei, se conturează, O UMBRA, o siuleta umana. Ca si cum ar fi fost, bust.
Cand, silueta umana a prins contur dens, în vârful TURLEI, încet, încet, CHIPUL siluetei, se lumineaza, topind intunericul, precum se topeşte un fulg de nea, în palma noastră. Şi odată cu CHIPUL, şi TRUPUL ,(gatul, umerii, pieptul, braţele..., pâna la mijocul trupului, s-a luminat silueta.
În clipa următoare, fraţilor, văd cu ochii închişi, CHIPUL CA DE SOARE, AL MÂNTUITORULUI, strălucind în noapte, mai tare, decât SOARELE, apoi, TRUPUL LUI CEL PREA SFÂNT, îmbracat cu veşminte, albastre, catifelate si strălucitoare, brodate pe la margini, ca şi cu fir de aur, aşa încât, părea a fi ,o mantie ca de aur, peste albastrul vesmintelor.
IISUS HRISTOS, era în vârful TURLEI SFINTEI BISERICI, în locul SFINTEI CRUCI.
MÂNTUITORUL, era viu, în carne şi oase, cu mâinile SALE, rozii, cu părul castaniu, ondulat, până pe umeri, şi cu ochii, extrem de frumoşi, dumnezeieşti de frumoşi, şi albaştri, de seninul CERULUI.
IISUS, era cu FAŢA SA, PREA SFÂNTĂ, spre mine, păcătoasa, şi era foarte fericit, acolo, în locul SFINTEI CRUCI.
Deşi, CERUL ,era de noapte, strălucirea orbitoare, a MÂNTUITORULUI, nu răspândea lumină, în jur, ci rămânea tot întuneric, doar IISUS, stralucea, cât o mie de SORI, la un loc, acolo sus, în vârful TURLEI SFINTE.
Dragii mei, sa nu vă lipsească din casă, SFANTA CRUCE, sau SFINTELE ICOANE, cu IISUS HRISTOS, şi cu MAICA DOMNULUI.
Fiţi buni şi milostivi, cu cei la necaz, rugaţi-vă neîncetat, şi mulţumiţi DOMNULUI, pentru toate; si pentru cele bune, si pentru cele mai putin bune.
Cu pretuire si dragoste, Maria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu