DUPA O OPERATIE DE APENDICITA, PANA SA MA TREZESC DIN ANESTEZIA GENERALA, AM CALATORIT IN CER, SI APOI, MI-AM VAZUT TRUPUL INTINS PE PAT, EU FIIND SUB PLAFON !

Dimineata de APRILIE, 2008. Sunt la spital, si astept din clipa in clipa, sa fiu luata la SALA de Operatii, pentru o operatie de Apendicita,. Am fost intinsa pe masa, m-au anesteziat total si nu am mai stiut nimic. Dar in tot acest timp, pana m-am trezit, iata pe unde am fost dusa de INGERUL meu PAZITOR.
        Ma aflu SUS , in CER, intr-un TUNEL, mai stralucitor decat SOARELE sau AURUL. O LUMINA AURIE, extrem de stralucitoare, imbraca tot TUNELUL, in care ma aflam, TUNEL, ce nu era mai inalt, decat statura unui om. TUNELUL, avea foarte multe cotituri, in zig-zag, era TUNELUL DE LUMINA AURIE, ORBITOARE ! Tot TUNELUL, si pe-o parte si pe cealalta, era plin de SFINTI.,ICOANE CU SFINTI, care, privindu-I, vedeam cum respirau, desi erau ca intr-o ICOANA , sculptati in AURUL TUNELULUI, . Aici, am recunoscut, pe NESTOR, care,la povata SFANTULUI DIMITRIE ,IZVORATORUL DE MIR, IL INVINGE IN LUPTA,PE LIE !  Eram condusa prin TUNELUL, cu multe cotituri, cu puterea gandului.,aspirata pur si simplu,de acel TUNEL. Aveam langa mine, UN SFANT, care imi vorbea si-mi calauzea drumul, prin TUNEL.  In TUNEL, era O LUMINA calda ,primitoare,catifelata, foarte placuta si plina de pace sufleteasca. Ma simteam, ca fiind acolo dintotdeauna. Nu-mi aminteam, ca am trait pe PAMANT, sau de cei dragi.., nimic, din toate acestea. Brusc, aud GLASURI multe care ma strigau,pe nume, MARIA. MARIA. Si cand sa fac ,iarasi la stanga, la o cotitura in TUNEL, GLASUL INGERULUI, de langa mine, imi spune asa:
                         "PRIVESTE IN JOS "! si privesc in jos, si vad cum eu, pluteam sub plafonul salonului de spital, si pe pat, jos, era trupul meu, de care trageau doctorii si asistentele.  Ma simteam atat de bine, acolo sus, in plafon, si nu stiam, ce voiau sa faca ,acei oameni in halate albe, cu TRUPUL meu, ce era inert ,pe pat. Aud cum ma strigau si spuneau asa:
                  "DOAMNA, TREZESTE-TE ! ESTI OPERATA ! DESCHIDE OCHII .! HAI , DESCHIDE OCHII. (apoi, un alt glas, de langa patul meu, spune): NU ! NU S-A TREZIT INCA ! NU DESCHIDE OCHII.   Si in clipa urmatoare, ma simt atrasa in CORPUL meu, ca un magnet, clipa in care, sar de pe pat, ca la socurile electrice, am fost pur si simplu, aruncata in trup, de acolo de sus ,din plafon. Din acest moment, aud glasurile de pe langa mine, care se bucurau, ca incepusem ,sa clipesc, si sa misc, buzele, si dupa cateva minute,imi amintesc, de ce eram acolo, la spital, si ca aveam acasa ,un sot si doi copii, si atunci, dorinta mea, era si mai mare, ca sa ma trezesc din anestezie. Cand m-am dezmortit complet si am putut vorbi, le-am spus sa-mi scoata tubul de respirat din gat, si mi-au spus, ca ,i-am bagat pe toti,in sperieti.
FRATILOR, EXISTA VIATA, DUPA MOARTE ! ATUNCI CAND PARASIM ACEASTA LUME, NE VEDEM TRUPUL SI PE CEI DRAGI CARE NE PLANG. BUNUL DUMNEZEU SI MAICA DOMNULUI, A VOIT, ca eu sa trec de la VIATA in LUMEA DE DINCOLO, ca acum, sa va spun si voua, si sa va intariti in CREDINTA. Cu multa dragoste, Maria