DORUL DE CEI DRAGI, CARE NU MAI SUNT PRINTRE NOI, NI-I POATE ADUCE, PENTRU O CLIPA, CA SA-I REVEDEM, CA SUNT VII SI NEVATAMATI, IN IMPARATIA LUI DUMNEZEU !

Dimineata devreme, de octombrie, 2001, cand ,treaza fiind, stateam in pat, cu ochii inchisi, si ma gandeam, la fratele meu, MIHAI, care plecase la DOMNUL, in 1995, la varsta de doar 28 de ani, lasand, in urma sa, o sotie indurerata, un copilas de 3ani si altul de 2 luni. A suferit, de o ciroza apoasa, consecinta a muncii sale, la o fabrica de armament.,unde lucra cu URANIU. Si acest loc de munca, i-a curmat viata.
Dorul de el, imi ustura inima si sufletul, si-mi ziceam, in gand, ...CE BINE AR FI, SA-L MAI VAD ,O SINGURA DATA>
Brusc, vad cu ochii inchisi, O LUMINA ALBA, foarte stralucitoare,un alb, ca de neon, sub forma unui nor, oval., ce aducea cu el, o umbra albastra stralucitoare. Aud, GLAS, care spune asa;
                             "STAI ASA ! NE TREBUIE , CEVA , CA UN PERETE !
                               UITE, TREBUIE SA TREACA, PE AICI, PRIN SPATE !
                             NE TREBUIE, UN SUPORT, CA SA INTRE, SA SE MATERIALIZEZE "!

Si in clipa urmatoare, vad ca la o distanta de circa 3 metri,in fata mea, O FEREASTRA ALBA, STRALUCITOARE, sub forma dreptunghiulara, si-n mijlocul acestei LUMINI ALBE, s-a conturat, o umbra densa, maro deschis, care s-a intarit in forma si-n culoare, si astfel, il vad, stralucind in LUMINA ALBA, pe fratele meu, MIHAI, mutat la CERURI, de 6 ani, care statea in picioare, si ma privea zambind.
Lacrimile-mi frigeau, obrajii, si-i multumeam lui DUMNEZEU SI MAICII DOMNULUI, ca mi-a auzit gandul si mi-a implinit dorinta.
Acum ,stiam ca, acolo SUS in CERURI, FRATELE meu, MIHAI, ma privea si stia totul, si-i isi ocrotea si copilasii lui, pe care, nu a mai apucat ,sa-i vada crescand.
Si el,si parintii nostri, sunt acum, impreuna, fericiti, in IMPARATIA LUI DUMNEZEU, si vegheaza asupra celor dragi, ramasi pe Pamant !
                                                Cu pretuire si dragoste, Maria.