CAT DE ARUNCAT ESTE DOMNUL ! GIULGIUL ,MANTUITORULUI !

13 MARTIE 2005,ZORI DE ZI . Ma trezeste un glas, care spune asa:" IA SA VEDEM !(clipa in care, vad cu ochii inchisi, o incapere mare, luminoasa,ce arata ca un depozit. Erau foarte multe obiecte depozitate, in special, carti, hartii scris,teancuri....si intr-un colt, se vede aruncata ,O PANZA ALBA, innegrita de vremi si vremuri. O siluieta, merge in acel colt, al camerei, se apleaca, se intristeaza foarte, apuca PANZA ALB ,USOR INNEGRITA, O TINE CU AMBELE MAINI, O MIROASE, O ATINGE DE OBRAJII SAI, O tine lipita de fata sa, si spune dezamagit si cu mare durere in glas: " CAT DE ARUNCAT,ESTE DOMNUL "!(si in acea clipa, STIAM CA ESTE, CHIAR GIULGIUL,IN CARE A FOST INVELIT MANTUITORUL, CAND A FOST INGROPAT). Iar acest SFANT ACOPERAMANT, este acum, in acea camera, plina cu vechituri, fiind aruncat intr-un colt, dar,cu VOIA LUI DUMNEZEU, a fost descoperit,in acel moment.   In alta dupa amiaza, incercam sa ma odihnesc, cand brusc, aud glas:" CUVANTUL ? ACOLO !"(clipa in care, vad cu ochii inchisi, SFANTA ICOANA A MANTUITORULUI, din camera mea, care prinde viata, si vad cum dintr-amandoi OCHI, ai MANTUITORULUI, CADE CATE O LACRIMA DE LUMINA, ALBA, STARLUCITOARE.  Si din ochii sufletului noastru, dargii mei, sa lasam sa cada, multe lacrimi, de iubire, nadejde si dragoste. Tot cu dragoste, Maria.