Calatorie

Ca s-ajungem, pe Pamant,
Mult, am mai calatorit!
Ani lumina, zeci si mii
Fiind doar, Stelute vii.
Ce-au stat mii de ani la rand,
Sa coboare pe Pamant
Intrupate,din Duhul Sfant!

Calatorie, e prea mult spus !
Ne este scrisa, chiar de Sus!
Si-atunci, cand pe Lume ,noi venim
Se stie, cum,de ce calatorim!

Calatorim si cand visam,
Si-atunci, multe secrete-aflam.
Dar dimineata ,ne trezim
Si nu dorim sa ne-amintim
Ce am visat, calatorind.

Calatorim, pe mari si pe oceane,
Nu ne gandim,la cei,ce mor de foame!
Ci, ii privim,din mers, nepasatori.
Caci noi, doar suntem calatori!

Dar, va veni, o varsta cand,
Imbatranim, calatorind!
Privim in urma noastra trist,
Si ne gandim, cat am gresit!

Am vrea, ca sa dam,Timpul inapoi,
Si s-o luam de la-nceput!
Sa ingrijim, tot ce e viu!
Dar, din pacate-i, prea tarziu!

Si-atunci,cand, din calatorie, ne-am oprit,
Firul vietii noastre, s-a si rupt.
Plecam, de unde am venit,
Calatorind,spre Infinit.
Sub forma, de Steluta-n vant.