ŞI CASA MEA , S-A UMPLUT DE LUMINA LUI DUMNEZEU !

                                   1  Decembrie  2013, ora 21,30 !

Singură fiind în camera mea, stăteam în genunchi şi mă rugam. 
În timpul Rugăciunii mele, din ochii mei ieşeau  valuri  de LUMINĂ ALBASTRĂ  VIOLET, ce acoperea tot peretele cu SFINTELE ICOANE, la care eu mă rugam, ca apoi în mod succesiv, LUMINA  se transformase în LUMINĂ  AURIE, ca de Soare.
Şi toată această MINUNE, a ţinut pe tot parcursul RUGĂCIUNII , şi vedeam cu ochii deschişi. Era uimitor de strălucitor, şi uimitor de Tainic, pentru mine. Simţeam cum LUMINA  iese din ochii mei, simţeam ca un aer rece, ce ieşea din ochii mei, şi învelea totul acolo unde eu priveam.
Din pură curiozitate, am închis ochii în mod intenţionat, şi acum vedeam CERUL , ca fiind alb - bleu, cu multe străluciri orbitoare, si cu multe aureole de SFINŢI .  AUREOLELE  ,  aveau culoarea  alb orbitor de strălucitor, şi erau atât de multe, precum Stelele pe Cerul de noapte  senin.
Într-o  noapte, am mers în bucătăria mea, să iau un pahar cu apă.
În bucătărie, era totul în întuneric,şi nu am mai aprins lumina; m-am dus spre frigider, şi când am atins frgiderul am realizat că mâinile mele, erau albe ca LUMINA. Albe , cum este coala de hârtie.
Din ochii mei, ieşeau în jurul meu, steluţe alb-argintii, precum steluţele de la artificii.
Eram  înconjurată de steluţe alb -argintii, iar mâinile mele străluceau în totalitate de LUMINA  albă, LUMINA  lui  DUMNEZEU.
Am rămas uimită la propriu şi nu ştiam cum este posibil, ca să nu aprind lumina si totuşi să am în jurul meu, LUMINA  CEREASCĂ.
Dar la BUNUL  DUMNEZEU, toate-s cu putinţă !
Pe peretele cu SFINTELE  ICOANE, din camera mea, la lumina firavă a lumânării  micuţe, parcă  răsărise SOARELE, aşa era de strălucitor .  LUMINA, izvora  din ochii mei.
Dragii mei, MUNUNILE  se ţin lanţ, iar eu sunt tare fericită că pot se le împart cu voi totţi.
                         Cu dragoste, Maria