PREA SFANTA TREIME REPREZENTATA PRIN CIFRA TREI, A DESPICAT PERETELE DIN SFANTA BISERICA!

                                                       

.

11 Martie 2025, ora 15,11 !

Dragii mei, 

În aceasta dupa amiaza, in timp ce ma odihneam putin stand cu ochii inchisi, vad un interior de Sfanta Biserica , si multi credinciosi care se inchinau la Sfintele Icoane.

Aud un glas care-mi spune asa:

"Priveste aici!

Uite, uite acolo!"

O Forță nevazuta, ma poarta pe deasupra credinciosilor  si ajung in față, in partea stânga,la Strana.

Cum stam noi in Sfanta Biserica,deci, in stanga noastra,deasupra Stranei din stanga.

.

Sus, pe peretele din stanga, deasupra Stranei stângi, ceva uimitor se întampla.

Apare pe peretele pictat cu Sfinti, nu vedeam ce Sfinti anume erau, apare cifra  3.

Cifra 3 de culoare alba,un alb dens si stralucitor, un alb care clocotea ,sfârâia precum sfârâie uleiul încins in tigaie ,era mare cat palma si statea pe peretele din Strana stanga.

Din cifra 3a început sa curga in jos pe perete ,sa se prelingă acea Lumina alba si densa, Lumina care fierbea,clocotea,dar,in acealasi timp, pe acolo pe unde se topea Lumina clocotind, pe unde curgea in jos pe perete, peretele se crăpa ,se forma un șanț.

Asa, ca la Ierusalim ,unde exista Coloana despicata de Lumina Învierii Mantuitorului Iisus Hristos.

.

Tot la fel, se despica si peretele din stanga Stranei, de sus in jos, numai sub cifra 3.

.Focul alb, despica peretele exact ca la Coloana din Ierusalim.

Glasul ma cheama, imi spune sa fiu atenta la ceea ce vedeam.

Credinciosii erau uimiti si intindeau mainile spre Focul alb care clocotea si curgea din cifra alba 3,care, si aceasta clocotea.

Si eu eram uimita dragilor, atât de ceea ce vedeam cât si de Marea Minune ca eram deasupra Credinciosilor, tinuta de o Forta nevazuta ,cât mai aproape de Peretele cu Treimea Sfanta.

În fața Sfintei Icoane cu Maicuta Domnului din stânga Iconostasului,pe măsuță erau doua sfinte Candele aprinse.

In clipa in care peretele se despica de la Lumina clocotinda din cifra 3,Candelutele din fața sfintei Icoane cu Maica Domnului,s-au stins, o Forță nevazuta le-a stins pe amândouă in acelasi timp.

In urmatoarea clipa, totul a disparut.

Dragilor, cu siguranta Prea Sfanta Treime si Maicuta Domnului vor înfaptui Mari Minuni in Romania Sa sfanta si iubită.

Sa credem in Minuni,sa credem in Prea Sfanta Treime si-n Maicuta Domnului cu Sfintii Săi, sa multumim pentru toate cate avem in viata noastra, si astfel, vom fi fericiti si impliniti.

Dar,sa aflam cum s-a despicat Coloana Ierusalimului de la Mormantul sfant.

Iata:

Viaţa în Biserică / Minuni În Sâmbăta Mare a anului 1579, potrivit cronicilor bisericeşti ale Cetăţii Ierusalimului, stăpânitorii turci au interzis Patriarhului grec şi creştinilor ortodocşi să intre în Biserica Învierii pentru rânduita ceremonie a Sfintei Lumini.

Scrierile care se referă la eveniment nu menţionează anul exact, ci spun că, în acea perioadă, patriarh al Ierusalimului era Sofronie, patriarh al Constantinopolului era Ieremia, al Alexandriei era Silvestru, al Antiohiei era Ioachim, iar sultan al Împărăţiei Otomane era Murat al III-lea.[1]

Dacă apelăm la cataloagele oficiale ale acestor patru Patriarhi constatăm că cei patru patriarhi greco-ortodocşi, într-adevăr, şi-au îndeplinit îndatoririle lor în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Iar dacă cercetăm anii patriarhatului fiecăruia şi perioada corespunzătoare împărăţiei sultanului Murat III, atunci aflăm că singurul an comun pentru guvernarea celor cinci bărbaţi este anul 1579.[2]

Curtea şi intrarea Bisericii Învierii.

În Sâmbăta Mare a acelui an, potrivit izvoarelor scrise, un grup de soldaţi turci au interzis intrarea ortodocşilor în Biserica Învierii. Mulţimea credincioşilor a aşteptat în curtea bisericii toată ziua, chiar şi după apusul soarelui.

Patriarhul grec, Sofronie al IV-lea, era în primul an al patriarhatului său. Era pentru prima dată când şi-a asumat săvârşirea celei mai însemnate ceremonii a anului, însă turcii l-au lipsit de acest drept legal.

Patriarhul stătea rugându-se în partea stângă a uşii bisericii, lângă o coloană. Şi deodată, în timp ce deja se făcuse noapte, coloana s-a despicat şi Sfânta Lumină a izbucnit din interiorul ei. Patriarhul a aprins îndată lumânarea sa şi a împărţit Sfânta Lumină credincioşilor. În câteva minute sfânta flacără s-a întins la toţi cei care se aflau acolo şi curtea bisericii s-a luminat. Uimiţi, păzitorii turci au deschis atunci uşile bisericii şi patriarhul împreună cu mulţimea ortodocşilor s-au îndreptat sărbătoreşte spre Sfântul Mormânt

Coloana despicată de Sfânta Lumină (1579)

În Sâmbăta Mare a anului 1579, potrivit cronicilor bisericeşti ale Cetăţii Ierusalimului, stăpânitorii turci au interzis Patriarhului grec şi creştinilor ortodocşi să intre în Biserica Învierii pentru rânduita ceremonie a Sfintei Lumini.

Scrierile care se referă la eveniment nu menţionează anul exact, ci spun că, în acea perioadă, patriarh al Ierusalimului era Sofronie, patriarh al Constantinopolului era Ieremia, al Alexandriei era Silvestru, al Antiohiei era Ioachim, iar sultan al Împărăţiei Otomane era Murat al III-lea.[1]

Dacă apelăm la cataloagele oficiale ale acestor patru Patriarhi constatăm că cei patru patriarhi greco-ortodocşi, într-adevăr, şi-au îndeplinit îndatoririle lor în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Iar dacă cercetăm anii patriarhatului fiecăruia şi perioada corespunzătoare împărăţiei sultanului Murat III, atunci aflăm că singurul an comun pentru guvernarea celor cinci bărbaţi este anul 1579.[2]

Curtea şi intrarea Bisericii Învierii.

În Sâmbăta Mare a acelui an, potrivit izvoarelor scrise, un grup de soldaţi turci au interzis intrarea ortodocşilor în Biserica Învierii. Mulţimea credincioşilor a aşteptat în curtea bisericii toată ziua, chiar şi după apusul soarelui.

Patriarhul grec, Sofronie al IV-lea, era în primul an al patriarhatului său. Era pentru prima dată când şi-a asumat săvârşirea celei mai însemnate ceremonii a anului, însă turcii l-au lipsit de acest drept legal.

Patriarhul stătea rugându-se în partea stângă a uşii bisericii, lângă o coloană. Şi deodată, în timp ce deja se făcuse noapte, coloana s-a despicat şi Sfânta Lumină a izbucnit din interiorul ei. Patriarhul a aprins îndată lumânarea sa şi a împărţit Sfânta Lumină credincioşilor. În câteva minute sfânta flacără s-a întins la toţi cei care se aflau acolo şi curtea bisericii s-a luminat. Uimiţi, păzitorii turci au deschis atunci uşile bisericii şi patriarhul împreună cu mulţimea ortodocşilor s-au îndreptat sărbătoreşte spre Sfântul Mormânt.