PREDICA PARINTELUI CLEOPA ,IN DUMINICA A XIX A DUPĂ RUSALII !

Predica la Duminica a XIX-a dupa Rusalii
( Despre iubirea vrajmasilor )

Iar Eu zic voua:
 Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvintati pe cei ce va blesteama,
faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc (Matei 5, 44)

Iubiti credinciosi,

Mintuitorul nostru Iisus Hristos a aratat ca cea mai mare porunca din lege, este dragostea de Dumnezeu, iar a doua, asemenea acesteia, este iubirea aproapelui (Matei 22, 37-39). El a zis ca in aceste doua porunci se cuprind toata Legea si toti proorocii (Matei 22, 40). Daca acesta este adevarul apoi nimeni nu poate spune ca iubeste pe Dumnezeu, de nu va iubi mai intii pe aproapele sau. Acest lucru il spune si Sfintul Ioan Evanghelistul, zicind: Daca zice cineva ca iubeste pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, mincinos este! Pentru ca cel ce nu iubeste pe fratele sau, pe care l-a vazut, pe Dumnezeu pe Care nu L-a vazut, cum poate sa-L iubeasca? (I Ioan 4, 20).

Asadar, Sfinta Evanghelie ce s-a citit astazi ne porunceste sa iubim pe vrajmasii nostri, caci aceasta porunca isi are temelia in dragostea de Dumnezeu si de aproapele. Aproapele nostru este orice om din lume, (Luca 10, 36-37), si nu avem dreptul sa urim pe nimeni, caci toti sint ziditi de Dumnezeu si poarta aceeasi fire ca si noi. Dar poate va zice cineva ca Sfinta Scriptura arata totusi ca putem uri pe unii oameni, cum spune psalmistul: Pe cei ce Te urasc pe Tine, Doamne, i-am urit, si asupra vrajmasilor Tai m-am mihnit. Cu ura desavirsita i-am urit pe ei si mi s-au facut dusmani (Psalm 138, 21-22).

Aici este vorba de eretici, care urasc si schimba adevarul dogmelor dreptei credinte si calca Legea cea dreapta a lui Dumnezeu. Pe acestia nu-i putem iubi la fel, dupa marturia care zice: Pe calcatorii de Lege i-am urit (Psalm 118, 113). Dar va zice cineva: "Acestia nu sint oameni? Cum putem sa-i urim?" La aceasta intrebare iti raspunde dumnezeiescul parinte Efrem Sirul, zicind: "Pe eretici, ca pe niste hulitori si vrajmasi ai lui Dumnezeu, Scriptura nu i-a numit oameni, ci ciini, lupi si antihristi". Iar Domnul zice: Nu dati cele sfinte ciinilor. Si Sfintul Ioan Evanghelistul zice: "Ca multi antihristi s-au facut. Si deci pe acestia nu se cuvine a-i iubi in aceeasi masura, nici a locui impreuna cu dinsii, nici a-i primi in casa, nici impreuna a ne ruga, nici impreuna a minca, nici a-i saluta, ca nu cumva de invatatura lor sa ne imparatasim" (Sfintul Efrem Sirul, tomul III, Minastirea Neamt, 1823, p. 156).

Dar poate intreba cineva: Ce fel de pacat fac ereticii de nu-i putem iubi la fel? Vom raspunde ca ei fac cel mai greu pacat care nu are iertare nici in veacul de acum, nici in cel viitor. Adica hulesc pe Dumnezeu si se ridica impotriva Duhului Sfint, a Maicii Domnului, a Sfintei Cruci si a icoanelor, impotriva Bisericii, a preotiei, a Sfintelor Taine si rastalmacesc Sfinta Scriptura. Prin acest greu pacat, ereticii si sectantii sint vrajmasi ai lui Dumnezeu la adevar, nu numai nu se cade a-i uri, ci cu mare dragoste a-i primi, a-i sfatui si a-i indemna spre tot lucrul bun. Tocmai de aceea Sfinta Evanghelie de azi ne indeamna a-i iubi pe vrajmasi si a le face bine, atunci cind ei nu sint vrajmasi ai lui Dumnezeu si voiesc a veni la adevar. Ca precum decit toate faptele bune mai mare este dragostea, tot asa decit toate pacatele cel mai greu este ura de frate.

Nici o porunca nu a inaltat si a slavit asa de mult invatatura Evangheliei lui Iisus Hristos, ca porunca iubirii de vrajmasi. Cu adevarat aceasta porunca desavirseste toate poruncile Legii vechi, caci nici un datator de lege mai inainte de Mintuitorul nostru Iisus Hristos, nu a putut a se inalta cu intelegerea pina la atita desavirsire, de a invata si a legiui cu hotarire iubirea de vrajmasi. Numai aceasta porunca daca s-ar sirgui oamenii sa o pazeasca, ar face raiul pe pamint, ar aduce mare liniste, pace si fericire intre oameni. Iar, dimpotriva, cind aceasta lipseste dintre oameni, toata zavistia, toate razboaiele, toate razbunarile si toate tulburarile se fac pe pamint.

Dar poate va zice cineva, ca foarte grea si cu anevoie de indeplinit este aceasta porunca. Daca vom judeca drept, vom intelege ca deloc nu este greu si cu neputinta, ci este usoara si mintuitoare de suflete. Sa ne aducem aminte de cuvintele Domnului, Care zice: Luati jugul Meu asupra voastra... caci jugul Meu este bun si povara Mea este usoara (Matei 11, 29-30). Iar Sfintul Efrem Sirul zice despre iubirea vrajmasilor: "Ce greutate sau ce osteneala este a ierta fratelui greselile cele usoare si a ne numi vrednici sa ni se ierte si noua pacatele noastre?" (Op. cit., p. 31).

Iubiti credinciosi,

Nimeni nu stie mai bine neputinta firii omenesti ca Dumnezeu. De aceea trebuie sa intelegem ca El nu ne rinduieste niciodata porunci mai presus de puterea noastra. Caci Dumnezeu stie prea luminat adincul neputintei firii omenesti, si cele ce ne sint prea de nevoie spre mintuire. De aceea, pentru a ne invata taina iubirii de vrajmasi, El se coboara cu dragoste si cu mila pina la slaba noastra pricepere si zice: Precum voiti a va face voua oamenii, si voi faceti asemenea lor (Luca 6, 31).

O, indurare, o, mila, o, bunatate si intelepciune a lui Dumnezeu, fara de margini! Ca zice: "Nu-ti spun tie lucruri mari si grele; ci te indemn si te invat aproape de priceperea ta. Fa si tu altuia cele ce doresti sa-ti faca altul tie. Daca doresti sa fii vorbit de rau, vorbeste si tu de rau pe altul. Daca doresti sa fii ocarit de altul, ocaraste-l si tu pe el. Daca doresti sa fii necinstit si pagubit de altul, fa si tu la fel aproapelui tau; iar daca doresti sa fii cinstit de altul, sa fii vorbit si ajutat la nevoie, apoi sileste-te sa faci si tu asemenea aproapelui tau".

Sfintul Apostol Pavel zice: Lepadati toate lucrurile intunericului (Romani 13, 12; Efeseni 5, 11). Intr-adevar, tot pacatul este lucrul intunericului, caci intuneca mintea si inima omului; dar mai greu decit toate pacatele, ura ne intuneca mintea si inima.

Acest lucru il arata cuvintatorul de Dumnezeu, Ioan Evanghelistul, zicind: Cela ce uraste pe fratele sau, intru intuneric umbla si nu stie incotro merge, ca intunericul a orbit ochii lui (I Ioan 2, 11). Si daca Dumnezeu este dragoste si cel ce ramine in iubire ramine in Dumnezeu si Dumnezeu ramine intru el (I Ioan 4, 16), apoi numai atunci vom cunoaste ca sintem in Dumnezeu si ca dragostea Lui petrece in noi, cind vom vedea ca inima noastra pururea se bucura de binele aproapelui nostru si de sporirea lui intru toate. Iar daca vom simti ca se naste in inima noastra intristare si amaraciune pentru binele si sporul aproapelui, din aceasta sa cunoastem sigur ca nu sintem in Dumnezeu si Dumnezeu nu petrece in noi!

Sa intelegem ca, in aceasta stare fiind, noi punem mai presus de dragostea lui Dumnezeu si a aproapelui, lucrurile cele vremelnice ce le are aproapele nostru de la Dumnezeu. Dumnezeiescul Apostol Pavel zice: Nimeni sa nu caute ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui (I Corinteni 10, 24; Filipeni 2, 4). Daca nu vom uita aceasta invatatura, ne vom usura implinirea invataturii Sfintei Evanghelii de azi, in care Mintuitorul ne porunceste sa iubim pe vrajmasi. Caci cautind noi folosul si binele aproapelui, permanent ne vom bucura de sporirea si fericirea lui, pe care o vom socoti ca a noastra. Si asa, dragostea de Dumnezeu si de aproapele va ramine pururea intre noi.

Deci, preadreapta, preasfinta si preainalta este porunca iubirii de vrajmasi. Iar daca noua ni se pare grea si cu anevoie de implinit, acesta este semn ca nu avem in inima noastra nici cit de putin dragostea de Dumnezeu si de aproapele. Traind astfel, ne aflam in intunericul urii, al invidiei, al pizmei, al slavei desarte si al, altor patimi grele, iar roadele Duhului Sfint, care sint dragostea, pacea, bucuria, indelunga rabdare, si toate celelalte pe care le arata Sfintul Apostol Pavel, nu au loc in sufletele noastre.

Zice Domnul, iarasi, in Evanghelia de astazi: De iubiti pe cei ce va iubesc, ce multumita veti avea? Ca si pacatosii iubesc pe cei ce ii iubesc pe ei. Si, de faceti bine celor ce va fac voua bine, ce multumire puteti avea? Ca si pacatosii acelasi lucru fac. Si, daca dati imprumut celor de la care nadajduiti sa luati inapoi, ce plata aveti? Doar si pacatosii dau imprumut pacatosilor, ca sa primeasca inapoi. Voi iubiti pe vrajmasii vostri si faceti bine si dati imprumut, nimic nadajduind in schimb si plata voastra va fi multa si veti fi fiii Celui Preainalt, caci El este bun cu cei nemultumitori si rai (Luca 6, 32-35).

Cit de mare adevar si cita dreptate au aici cuvintele Domnului! Caci daca fac bine cuiva si astept ca si el sa-mi faca mie la fel, atunci ce plata mai astept de la Dumnezeu? Astfel, facerea de bine a mea, nu priveste rasplatirea mea in veacul viitor, spre slava lui Dumnezeu, ci este un schimb vremelnic cu scopul de a cistiga in veacul de acum, cele ce am cheltuit cu facerea de bine spre aproapele meu. Am imprumutat ca sa mi se imprumute, am dat ca sa mi se dea inapoi. Iar daca dau milostenie sau fac alt bine aproapelui meu, nimic nadajduind de la el, atunci pot nadajdui rasplata de la Dumnezeu in veacul viitor, caci mintea mea nu priveste spre plata cea vremelnica de la acela ce i-am facut bine, ci spre bunatatile cele vesnice din veacul viitor.

Atunci, dupa cuvintul Domnului, plata voastra multa este in ceruri (Matei 5, 12). Inca un lucru mult mai mare si preaslavit. Prin facerea noastra de bine catre aproapele, fara a nadajdui de la ei nimic in veacul de acum, ne facem fiii Celui Preainalt, dupa cum zice Sfinta Scriptura: Eu am zis: dumnezei sinteti si toti fii ai Celui Preainalt (Psalm 81, 6).

Aceasta vrednicie, de a ne face fii dupa dar ai lui Dumnezeu este cu totul straina de priceperea si intelegerea noastra pentru bogatia slavei lui Dumnezeu, prin care vom deveni fii dupa Dar ai lui Dumnezeu in veacul de acum si cel viitor. Adica sa fim oameni asemenea lui Dumnezeu (I Ioan 3, 2), dupa masura Darului Sau, Care este bun spre cei nemultumitori si rai, rasare soarele Sau si peste cei buni si peste cei rai, si ploua peste cei drepti si peste cei nedrepti.

Iubiti credinciosi,

Pina aici am vorbit de cita slava si cinste se vor invrednici cei ce vor avea in sufletele lor dragostea de Dumnezeu si de aproapele si se vor sili sa indeplineasca porunca Sfintei Evanghelii de astazi de a iubi pe vrajmasii lor. Acum sa ne intrebam: Oare au existat in Legea Veche si cea Noua oameni care s-au ridicat cu fapta la aceasta desavirsita dragoste a iubirii de vrajmasi?

La aceasta intrebare, vom raspunde cu cuvintele dumnezeiestii Scripturi si vom arata ca multi au ajuns a indeplini aceasta sfinta porunca a iubirii de vrajmasi, atit in Legea Veche cit si in cea Noua.

Mai intii sa ne aducem aminte de proorocul si imparatul David, care, inca cu o mie de ani inainte de venirea Domnului, s-a sirguit a implini cu fapta aceasta sfinta si dumnezeiasca porunca.

Cine a citit in Sfinta Scriptura, stie cita ura avea regele Saul asupra lui David si cita vreme l-a prigonit si cauta in tot chipul sa-l piarda, cum insusi David zice catre Ionatan, prietenul sau: Viu este Dumnezeu si viu este sufletul tau, ca precum am zis, n-a ramas fara numai un pas intre mine si moarte (I Regi 20, 3), prin aceasta aratind cit de aprig era prigonit de Saul, spre a-l omori. Iar proorocul David nu s-a razbunat pe Saul cind i-a cazut in miini ca putea prea lesne sa-l omoare. Caci Saul dormea greu in pestera si David i-a taiat numai poala hainei lui spre marturie, dar de viata lui nu s-a atins (I Regi 24, 12-13).

Si a doua oara, cind imparatul Saul dormea in mijlocul taberei sale noaptea, David, venind, i-a luat sulita de la cap si vasul cu apa, si iarasi nu s-a atins de viata lui, macar ca adesea il indemna sa-L omoare atunci pe Saul (I Regi 26, 6-22). Ba si mai mult, cind imparatul Saul a fost lovit de un duh rau de la Dumnezeu, David venea si-i cinta din harfa, gonind duhul cel rau de la el (I Regi, 19, 9).

Iar in Legea Harului cel dintii care a indeplinit cu lucrul si cu cuvintul aceasta Evanghelie, a fost Insusi Domnul nostru Iisus Hristos, Care nu numai ca invata porunca iubirii de vrajmasi, ci El intii a indeplinit-o cu lucrul. Atunci cind era pe cruce, S-a rugat Parintelui Sau sa ierte pe cei ce L-au rastignit, zicind: Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac! (Luca 23, 34). La fel si Sfintul Apostol si arhidiacon Stefan, usa mucenicilor, a implinit porunca iubirii de vrajmasi, caci plecindu-si genunchii, s-a rugat lui Dumnezeu pentru iertarea pacatelor celor ce il ucideau cu pietre, zicind: Doamne, primeste duhul meu... si nu le socoti lor pacatul acesta! Si zicind acestea, a adormit (Fapte 7, 59-60). La fel au facut si ceilalti apostoli, care fiind ocariti, mingiiau pe vrajmasii lor (I Corinteni 4, 11-13). Prin aceasta mare virtute a iubirii de vrajmasi, au stralucit in lume milioane de martiri, de ierarhi, de marturisitori si cuviosi parinti si toti care in veacul de acum au purtat in mintea si in inima lor, dragostea de Dumnezeu si de aproapele.

Iubiti credinciosi,

In incheierea acestei predici va spun o istorioara sfinta si adevarata prin care puteti intelege ca cel ce are dragostea de Dumnezeu in inima sa, nu numai ca iubeste pe vrajmasii sai, ci la nevoie, isi pune sufletul sau pentru aproapele sau, asemanindu-se cu Mintuitorul Care Si-a pus sufletul Sau, rascumparare pentru neamul omenesc (Galateni 4, 4; Ioan 1, 29).

Pe vremea domniei imparatului Tiberius, traia in localitatea Oasis un calugar cu viata aleasa dupa Dumnezeu, din Capadochia de neamul lui, cu numele Leon. Multi oameni vorbeau despre faptele cele bune si minunate ale acestui calugar si se foloseau de smerenia, de dragostea, de blindetea si de saracia lui pentru Hristos.

Acest calugar minunat avea un cuvint de taina si spunea la multi: "Credeti-ma, fratilor, ca eu o sa fiu imparat!" Oamenii ii raspundeau: "Parinte, din Capadochia nu a iesit niciodata vreun imparat". El insa le spunea mereu aceste cuvinte si nimeni nu intelegea sensul lor.

Navalind peste tinutul acela un popor barbar si salbatic, care se chema Mazichi, a pustiit toata tara. Ajungind la Oasis, paginii au omorit multi preoti crestini si monahi si au luat in robie pe monahul Ioan, care era citet in marea biserica din Constantinopole, pe monahul Mutatie Romanul si pe alt monah cu numele Teodor. Toti trei erau batrini si bolnavi. Dupa ce i-au luat in robie, monahul Ioan a zis barbarilor care il legasera: "Dati-mi voie sa merg la episcopul nostru, sa va dea pentru noi douazeci si patru de monezi de argint". Auzind aceasta, unul din barbari a dezlegat din lanturi pe monahul Ioan si l-a lasat liber sa se duca la episcop si sa-i aduca monezile de argint spre rascumpararea lor. Episcopul insa n-a putut sa gaseasca decit opt monezi de argint.

Monahul a luat cele opt monezi si s-a dus la barbar, iar barbarul a zis: "Ori imi dati douazeci si patru de monezi precum am vorbit, sau noi mergem mai departe cu cei robiti". Oamenii vazind aceasta, au inceput a plinge si a se vaita, ca stiau ca la moarte ii duc pe cei robiti.

Atunci monahul Leon, de care am amintit la inceput, care zicea ca are sa fie imparat, a venit la barbari si le-a spus: "Luati aceste monezi de argint si va rog luati-ma si pe mine in robie, ca dupa cum vedeti sint tare si sanatos si voi sluji ori unde ma veti duce, dar va rog dati drumul acestor calugari, batrini si bolnavi, care nu va pot fi de nici un folos".

Auzind aceasta, barbarii, au luat cele opt monezi de argint si pe monahul Leon cel tinar si au dat drumul celor doi monahi batrini si bolnavi. Monahul Leon a mers cu ei multa cale, iar ei l-au chinuit foarte mult cu foame, si asa a slabit, nemaiputind merge dupa ei. Ei vazind ca a slabit tare, i-au taiat capul. Si asa fericitul si sfintul monah, si-a pus sufletul sau pentru dragostea si mila aproapelui.

La el s-a aratat cea mai mare dragoste pentru binele aproapelui. La el s-a implinit Scriptura care zice: Mai mare dragoste decit aceasta nimenea nu poate avea, ca sa-si puna cineva sufletul pentru prietenii sai (Ioan 15, 13).

De abia atunci au inteles ceilalti monahi si crestini, cuvintele monahului Leon, care le zicea cu taina ca: "eu voi fi imparat...". Si intr-adevar, a ajuns imparat, punindu-si sufletul sau pentru prietenii sai! Aceasta este cea mai inalta masura a iubirii crestine, adica sa iertam pe vrajmasi si sa ne dam viata pentru aproapele.

Oare citi dintre noi avem atita dragoste sa iertam din inima pe cei ce ne urasc si ne fac rau? Citi dintre credinciosii nostri se mai jertfesc astazi pentru mintuirea, pentru salvarea vietii si ajutorul oamenilor din spitale, a celor de aproape ai lor? Dimpotriva, astazi se intilnesc peste tot certuri in familie, neintelegeri intre parinti si copii, ura si judecata intre rude si vecini, dusmanie, invidie si neimpacare intre crestini. De ce oare nu ne impacam frate cu frate, vecin cu vecin? Cum mai pot zice "Tatal nostru" cei ce nu iarta pe fratii si vrajmasii lor? Cum putem implini porunca lui Hristos, Care zice: "Iubiti pe vrajmasii vostri", daca noi nu ne cerem iertare nici de la parintii si binefacatorii nostri si nu iertam pe cei ce ne fac rau? Cind spunem cuvintele din Tatal nostru: "Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri", singuri ne cerem osinda daca nu iertam pe cei care ne-au suparat. Sa ne impacam deci unii cu altii si sa iertam din inima pe vrajmasii nostri daca vrem sa ne mintuim. Sa ne rugam pentru cei ce ne defaima si ne urasc si sa nu ne razbunam, pe cei ce ne fac rau. Sa ne bucuram cind sintem defaimati si osinditi pe nedrept, ca numai asa ne putem smeri mai mult si vom reusi sa fim urmatori ai lui Hristos. Altfel, Mintuitorul nu primeste nici rugaciunea noastra, nici darurile aduse la Sfintul Altar, nici postul si milostenia noastra, nu primeste in rai pe cei ce mor in ura si dusmanie.

Fericiti sint cei ce traiesc in pace cu toti oamenii si care nu au nici un dusman, afara de diavolul! Fericiti sint crestinii ce traiesc in desavirsita dragoste unii cu altii!

Sa rugam pe Dumnezeul dragostei si al milei sa ne impace in Hristos pe toti si sa ne invredniceasca Imparatiei Ceresti, care este imparatia iubirii vesnice. Amin.

SFÂNTA EVANGHELIE DIN DUMINICA A 19 A , DUPĂ RUSALII !

               Sfânta  Evanghelie de la Luca !

                                  ( VI, 31 - 36 

Zis-a Domnul :  precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi şi voi lor tot aşa. Pentru că dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc ,ce mulţumire puteţi avea ? Doar şi păcătoşii iubesc pe cei care îi iubesc pe dânşii. Şi, dacă faceţi bine celor care vă fac vouă bine , ce mulţumire puteţi avea ? Doar şi păcătoşii acelaşi lucru fac. Şi, dacă împrumutaţi pe cineva de la care nădăjduiţi să luaţi , ce mulţumire puteţi avea ? Doar şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. Voi însă să iubiţi pe vrăjmaşii voştri , să faceţi binele, şi să daţi cu împrumut fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi atunci răsplata voastră va fi multă, şi voi veţi fi fii al Celui Prea Înalt;  pentru că El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi. Aşadar fiţi milostivi , precum şi Tatăl vostru milostiv este .
Slavă Ţie  Doamne, Slavă Ţie !
                              Amin !

                           Dragii mei, 

Sa cadem si noi la picioarele Mantuitorului Hristos, si sa strigam catre El din adancul sufletului nostru, cu lacrimi de umilinta si de cainta asa:
"Intru tot indurate Doamne,Stapane iubitorule de oameni,gresit-am la Cer si inaintea Ta! Tu Doamne,ne-ai zis sa iubim pe vrajmasii nostri ca pe noi insine; iar noi ,fiind răi si nesocotiti ,n-am luat in seama Porunca Ta cea dumnezeiasca si mantuitoare,si am urât si urâm pe vrajmasii nostri. Îndelung -Rabdatorule Iisuse,arata-ne milele Tale.Mult Prea Milostive Părinte,milostiveste-Te spre neputinta noastra!
Miluieste-ne pe noi Doamne! Miluieste-ne pe noi,iar noi iti fagaduim ca ne vom impaca cu vrajmasii nostri si de acum inainte ne vom iubi unii pe altii ca niste madulare ale unuia si aceluiasi Trup al Domnului Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos ,Caruia I se cuvine ,slava,cinstea si inchinaciunea ,impreuna cu Tatal Cel fara de inceput si cu Prea Sfantul si de viata Facatorul Duh,acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin!

MAICA DOMNULUI VEDE TOATE CATE TU SCRII !

                                           Dragii mei,

În această dimineaţă, trează fiind, priveam la monitorul de pe masa si admiram poza de pe desktopul calculatorului. 
Pe ecranul monitorului,eu am dragii mei aceasta Iconita cu Maica Domnului:                                            

           .

Şi în sinea mea, mă rugam la Măicuţa Domnului, promiţându-I că voi scrie ca si până acum, toate câte mi se arată de Sus din Ceruri.
În acest moment dragilor, aud glas care spune :
                   "Dar Maica  Domnului vede tot !
   Maica  Domnului vede toate câte scrii tu !"  
Clipă în care dragii mei, O  văd pe Maica Domnului cum iese din ecranul monitorului ,iese puţin mai în faţă.
Maica  Domnului si cu Pruncul Iisus  in braţe, erau vii ca şi în carne şi oase.
Pe monitorul meu nu exista fond verde, acum însă,MAICA  DOMNULUI cu Pruncuţul Iisus aveau în spatele Lor o Gradină verde, dumnezeiesc de frumoasa. Era Gradina Raiului !
Era uimitor ceea ce vedeam si auzeam.
Dragilor, Măicuţa  Domnului a auzit Rugăciunea mea şi a cunoscut gândul meu, iar răspunsul a venit chiar in acele clipe. 
M-au bucurat nespus de mult cele  auzite , dar ceva uimitor se intampla iarasi :
         Aud glasul Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu, care ne spune aşa :

      "Să vă iubiţi şi să vă ajutaţi unii pe alţii !"

După care fratilor, Maica Domnului dispare din faţa Monitorului meu şi rămâne aceeaşi Iconiţă pe Monitor,iconita pe care eu o am în fiecare clipă.
Dragii mei, să fim convinşi că Măicuţa Domnului  aude si vede toate câte noi facem aici pe Pământ, ne ajuta în fiecare clipă dacă Îi cerem ajutorul.
Viaţa aceasta fratilor, este grabnic trecătoare. Dar noi o putem face frumoasa si bineplacuta Lui Dumnezeu, împlinind Poruncile Domnului din dragoste si cu dragoste.
Să ne iubim unii pe alţii si sa ne ajutăm între noi, aşa cum Măicuţa Domnului ne-a spus şi în aceasta dimineaţă, şi astfel ,vom dobândi Împărăţia Cerească ,ne vom veseli vesnic în RAIUL din GRADINA  MAICII  LUI  DUMNEZEU.
                                        Cu dragoste, Maria. 

ESTE MARIA ! MARIA DE JOS ! DUMNEZEU VEGHEAZĂ CLIPĂ DE CLIPĂ LA TOATE CÂTE SCRIU , DINTR - AL SĂU CUVÂNT !

Iar glas divin a strigat :

                           "Este Maria noastră !
                    Maria  de jos ! "

Aşa spunea un glas din Cer,iar o Mână nevăzută scrie pe Cer  cu litere mari,exact aşa precum am auzit:

               "Este Maria noastră !
                 Maria  de jos ! "

                             Dragii mei,  

 În această dimineaţă devreme,mă trezesc fără ca să  deschid ochii,deoarece, vedeam deasupra patului meu un Soare alb-galben,orbitor de stralucitor,un Soare care mă încălzea cu razele Sale dumnnezeiesti.
Vedeam dragilor,un Cer senin bleu ca de oglindă,brodat cu mici norisori albi transparenţi si foarte stralucitori.
Simteam în inimă şi-n suflet,Dragostea si Căldura Lui DUMNEZEU,precum si Pacea ,Linistea si Dragostea Maicii Domnului. 
Îmi doream, ca sa nu se mai termine niciodata  aceasta MINUNE mare,coborâtă din Cerul Sfânt în camera mea,deasupra patului meu.
Brusc, văd în faţa mea ,sus de tot, sub BOLTA CEREASCĂ bleu ca de oglindă, văd o pagina scrisă ca de pe Blogul meu.
O pagină cu multe rânduri scrise ,ca la calculator,dar de pe care nu puteam citi nimic,nu intelegeam cuvintele, deoarece, erau prea sus si mai erau şi acoperite uşor cu acei mici norisori albi stralucitori si transparenţi. 
Văzând că nu pot deslusi Cuvintele din pagina mea care era sus pe Cer,spun în gândul meu ,aşa : 
                     Doamne ! 
              Doamne,nu stiu ce înseamnă acestea.
              Nu am putut citi acele rânduri scrise ca într-o pagină.  
În acest moment dragii mei,de pe sub rândurile scrise iese precum Soarele,iese un nor alb-galben crud orbitor de stralucitor,nor ce stralucea cât 10 Sori la un loc si se sprijinea pe rândurile scrise.
O mână nevăzută dragii mei, scrie pe norul orbitor de deasupra randurilor,scrie cu litere aurii si stralucitoare foarte ,aşa :
                     "Tu eşti Maria noastră !
                     Asta este Maria de jos !
                    Este Maria !Este Maria !"
Priveam cu ochii închisi fiind,priveam la stralucirea CERULUI,priveam la PAGINA scrisa de mine în fiecare zi, si-n fiecare noapte,şi m-au podidit lacrimile de bucurie si de fericire la Cuvintele scrise de DUMNEZEU,Cuvinte ce erau despre mine.
Dar iata dragilor,ce-mi spune chiar acum un glas referitor la acele Cuvinte scrise de Mâna Lui Dumnezeu:

                    "Acele Cuvinte, te reprezentau !"

Acum ,ca si atunci,glasul sufletului meu strigă către DUMNEZEU PREA  BUNUL ,asa:
                     Doamne ! 
               Doamne,Ţie mă supun trup si  suflet,inimă şi cuget.
               Facă-se Voia TA, Doamne!"  

În următoarea clipă ,totul dispare si vad din nou,Cerul firesc de noapte. 
Asadar fratilor,cred că v-ati convins că nimic nu este întâmplător,nimic nu scriu de la mine,iar toate câte scriu sunt sub Protectia Divină şi sub stricta veghere a Lui Dumnezeu si a Maicii Domnului.
Să nu vă îndoiţi de aceasta, niciodată !
Cu totii putem face lucruri minunate,bineplacute LUI  DUMNEZEU si MĂICUŢEI  DOMNULUI sub aripa ocrotitoare a împlinirii celor 10 PORUNCI Dumnezeiesti.
Să învăţăm să dăruim Dragoste sufleteasca,sa învăţăm a  ne ruga cum trebuie ,să învăţăm a ajuta pe cei în nevoi si în necazuri.
                                           Cu dragoste,Maria.

VIATA ! DUMNEZEU ESTE CEL CARE DA VIATA !!! DUMNEZEU ESTE CREATIA SI CREATORUL !

 

Dragii mei, 

In aceasta dimineata in zori, m-a trezit un glas puternic,un glas divin care striga asa:

"Exista o singura Creatie,care da Viata!

Aceasta Creatie, este Insusi Dumnezeu !"

Dragilor, daca se mai indoieste cineva de faptul ca,DUMNEZEU este Creatorul,Dumnezeu este Creatia si Viata, iata ca acum ,am adus (daca mai era nevoie)inca o Dovada vie,precum ca, DUMNEZEU este CREATIA si CREATORUL ,DUMNEZEU este VIATA!

Sa nu ne indoim niciodata de acest Mare Adevar Divin,nici macar in gandul nostru.

Viata dragilor, este un DAR divin ! Am venit pe Lume si in Lume,cu un anume scop divin.Depinde numai de noi daca acest scop,acest țel divin va fi atins.

Depinde de felul in care vom sti ca sa ne cheltuim viata, pe care am primit-o in DAR.

Pentru ca,Viata se micsoreaza cu fiecare zi,cu fiecare ora si cu fiecare secunda pe care o traim, inca din clipa in care ne-am nascut.Nimic nu se mai intoarce,ci doar cheltuim zilele si noptile, orele si secundele vietii noastre.Asa precum cheltuim banii din portofel pe diferite cumparaturi necesare sau nu, tot la fel ne cheltuim si viata noastra. Minunat ar fi ,ca sa ne cheltuim Viata noastra implinind Poruncile dumnezeiesti,iubindu-ne Aproapele,facand fapte bune si nu in ultimul rand,sa mergem la SFANTA BISERICA unde este mantuirea fiecaruia dintre noi.Daca cheltuind banii din portofel ,acestia se termina la un moment dat si ramanem cu ceva obiecte ce am cumparat cu ei si care sunt desertaciune, cheltuind Viata noastra intru PORUNCILE DOMNULUI,vom ramane cu VIATA cea vesnica veselindu-ne de-a dreapta Mantuitorului si sub Aripile ocrotitoare ale MAICII DOMNULUI.

Deci, sa alegem dragilor ca sa ne cheltuim Viata ce am primit-o in DAR de la CREATIE,de la DUMNEZEU ,sa alegem ca s-o si cheltuim dupa cum Ii este bineplacut Lui Dumnezeu,dupa Voia Sa si nu dupa Voia noastra care de multe ori, este gresita.

Cu dragoste,Maria.

VINE IISUS SALVATORUL ! DUMNEZEU TATAL GRAIESTE CU FIUL SĂU SI DUMNEZEUL NOSTRU !

                                     Dragii mei,

În aceasta dimineata,ma  trezeste un glas care spune asa:
             "Coboara Cerul în jos !
              Vine Salvatorul !"


Clipă în care, mi se arata interiorul Turlei din Sfanta Biserica cu IISUS HRISTOS PANTOCRATOR,asa ca in imaginea de mai sus.
Cercul cu inscrisurile era de un alb orbitor.
Fiecare litera ,fiecare cuvant pulsa precum inima noastra din piept.
Pe marginea Cercului cu inscrisuri albe, orbitor de stralucitoare,vad un INGER care sta asezat ca pe un scaunel si cu mâna Sa dusa la obraz cu ingrijorare .
Chiar acum cand scriu dragilor, in acest moment,mi se arata USILE SFANTULUI ALTAR si SFANTA TREIME deasupra Mesei Sfinte.Adica,in aer deasupra Mesei sfinte.


.

Si vad dragilor,stand in pat cu ochii inchisi,vad pe Dumnezeu TATAL imbracat cu vesminte rosii -grena si cu o barba alba si lunga pana la cosul pieptului.
Dumnezeu Tatal era vesel si vorbea cu Fiul Său mult prea iubit.
DUMNEZEU TATAL arata exact asa ca in SFANTA ICOANA cu SFANTA TREIME.
.
Totul era foarte aproape de mine,totul era viu si dumnezeiesc de frumos.
Asadar fratilor,pana la urma, Dreptatea ne este numai la Prea Sfanta Treime si la Maica Domnului. 

IISUS HRISTOS Salvatorul Lumii intregi, Vine ! 
Va veni cat de curand ca sa salveze omenirea de la pieire.
Sa ne rugam si noi fratilor,sa ne rugam Prea Sfintei Treimi si Maicii Domnului ,si sa multumim cu inima si cu sufletul pentru toate cate ne-a daruit si ne daruieste in fiecare clipă.
Sa fim fericiti ca DUMNEZEU ne-a ales ca sa fim NOUL IERUSALIM, si sa fim buni cu Aproapele nostru,daruindu-i iubire si dragoste sufleteasca .
                                 Cu dragoste,Maria.

CREDINTA CEA ADEVARATA ,ESTE SCRISA SI AICI !!!

                                                 

"Cel ce pastreaza numai pentru sine DARUL care de la Dumnezeu vine,nu stie sa Îi fie recunoscator Prea Sfantului nostru Binefacator,adica, Prea Sfantului Duh !" 

                            

                                    Dragii mei, 

Doriţi  să  vă  mântuiţi  sufletul ? Dacă da, atunci să nu vă îndepărtaţi de acest Blog: 

            Dumnezeu  Există - Mărturii!

Dragii mei, numai citind cu dragoste si cu iubire faţă de Aproapele toate câte eu scriu si toate câte eu vă povăţuiesc, toate cate SFANTA BISERICA CRESTIN ORTODOXA ne povatuieste,veţi merge fără nicio îndoială spre Calea ce duce în sânul lui Avraam! 
DUMNEZEU  TATĂL, DUMNEZEU FIUL  ŞI  SFÂNTUL  DUH  mi-a încredinţat mie rpabei Sale, al Său Cuvânt, pentru ca eu sa pot sa vi-l spun vouă dragilor, asa curat si neîntinat, nemodificat, fără alte înţelesuri, aşa precum EL mi L-a încredinţat .
Iată dragii mei, ce am găsit într-un caiet din anul 2001 în care eu am scris la vremea aceea Cuvantul Lui Dumnezeu, dar fara sa stau să mă gândesc în acel moment  la înţelesul cuvintelor.                       

                                  
Deci :
            Zori  de 22 Decembrie 2001 ,ora 4,30 !    

Mă trezeste dragilor, o lumină albă orbitor de strălucitoare care îmi pătrunde prin crestet si apoi prin tot corpul, tresalt puternic si văd cu ochii închişi un Cer albastru violet catifelat, iar pe Cer ,două mari aureole ca din Soare rupte, aureole care se unesc si formează un cerc.
Apoi, acest Cerc din aur format din cele doua Aureole ,coboară până în camera mea la Sfânta  Icoană cu IISUS  HRISTOS, se aşează acolo ,straluceste orbitor de tare, iar IISUS  prinde viaţă, mă priveste bucuros, îmi zâmbeste ,apoi dispare. 

Dar Lumina rămâne si o văd acum pe MAICA DOMNULUI stralucind în vesminte rosii, este vie,este în carne si oase.
Eu privesc la Maicuta DOMNULUI cu mare uimire, iar Măicuţa îmi zâmbeste ca o MAMĂ iubitoare , si aud glas care -mi spune aşa :

                   " Maria ,dacă nu accepţi ceea ce vezi şi auzi , înseamnă că refuzi  CREDINŢA ! 
                 Refuzi  CREDINŢA  Cea  Adevărată!
                 Cea  Adevărată !"

După care ,MAICA  SFÂNTĂ dispare în Lumina aurie, în cercul auriu care s-a format din cele două mari Aureole.
După care, aud cor de Îngeri care cântă dumnezeiesc de frumos Colinde Sfinte, Colinde pe care si noi le stim. 

O ce veste minunata ,precum si "Auzim Colindători: 
                            Florile dalbe,
                    Noaptea pe la cântători ,
                    Florile dalbe !
                    Este minunat !" 
Am citat întru totul Corul de Îngeri din Cer.  
Şi am acceptat dragilor, cu toată fiinţa mea ceea ce vedeam si auzeam, încă din anul 1997 !  
Dragii mei, acum aţi cunoscut de ce scriu si de unde scriu !
Cum as putea eu sa renunt sau să nu accept GLASUL si CUVANTUL LUI  DUMNEZEU?
Asadar dragii mei, să nu va îndepărtaţi de acest Blog si mai ales ,să nu vă îndepărtaţi de Sfânta Biserică a Lui Hristos Domnul si Dumnezeul nostru al tuturor !  
                            Fratilor ! 
Păstraţi în inima si-n sufletul vostru, Credinţa, Nădejdea şi Dragostea în Dumnezeu şi-n Maica Domnului şi faţă de Aproapele, iar eu ,vă voi arăta vouă tuturor cititorilor CALEA  cea dreapta si bineplacuta Lui Dumnezeu, Calea spre mântuirea sufletului prin tot ce scriu,prin tot ce ne povatuieste SFANTA BISERICA CRESTIN ORTODOXA!  
                                             Cu dragoste ,Maria !

POPORUL ROMÂN, ESTE CEL MAI CREDINCIOS POPOR DE PE PAMANT!

                                      Dragii mei,

În aceasta dimineata,ma trezeste un glas care spune ceva despre Romania noastra sfanta si aleasa de Dumnezeu ,ca sa fie Noul Său Ierusalim.
Glasul spunea asa:

                   "Numai cei curati cu inima,vor vedea pe Dumnezeu.
              Pentru secolii tăi, Credinciosii Poporul român !
              Poporul român este Poporul sfintit,este Poporul care sfinteste,si este Poporul ales !"
     

                                                .

Clipă în care,am in faţa ochilor inchisi o năframa alba si stralucitoare pe suprafata careia era imprimat Chipul sângerand al Mantuitorului Hristos.
Stim cu totii dragilor, faptul că,atunci cand IISUS era dus pe muntele Golgota pentru a fi rastignit, din multimea de oameni,de pe margine, se desprinde o femeie tânara ce-si scoate de pe cap marama de borangic, si-I sterge Faţa insangerata a Lui Iisus Hristos care, cadea sub povara grea a Crucii din lemn plin de apă.
În acea clipă ,Chipul însangerat al Lui Iisus a ramas pe acea marama, si astfel,avea sa ramana pentru noi prima Icoana Sfanta nefacuta de mâna de om.
.

Acea femeie se numea Veronica ,si era femeia pe care Iisus Hristos a vindecat-o de scurgerea de sange.
Iata Prieteni, ce spune Bunul Dumnezeu despre Poporul român si despre care, eu am mai scris in multe articole.
Poporul român este poporul ales !

Este Poporul in mijlocul caruia, va veni IISUS HRISTOS in Noul Său Ierusalim.
România fratilor, este tara Gradinii Maicii Domnului !
                          .


Iata si articolul in care se spune ca nimeni sa nu se atinga de romani,deoarece,este Poporul sfintit,este Poporul ales si Tara tuturor Fagaduintelor.
Iata:


                               26  IULIE  2015, ora 16,10 !

                                  Dragii mei, 

Astăzi după amiază, in timp ce scriam aici pe Blog, aud un glas la Imperativ care ordonă aşa :

                       "Poporul  român !
                   Poporul  român să se scuture  de Istoriile Lumii !
Să nu vă nedreptatiti !
Să nu vă atingeti de români! 
Căci se cheamă,Ţara tuturor fagăduintelor !"

Dragii mei, chiar nu stiu de ce ar trebui noi ca popor, să ne debarasăm de Istoriile Lumii  întregi. 
Dacă voi stiti dragilor, astept cu drag Comentariile  voastre.
                               Cu dragoste, Maria. 

DUMNEZEU CUNOASTE GANDUL NOSTRU SI INIMA NOASTRA !

                     Dragii mei,

În aceasta dimineata in zori de zi ,ma trezeste un glas duios,un glas de pus la rană si care spune asa:
                   "Dumnezeu ştie ce tragem noi aici pe Pămant,dar si ce au tras Părintii nostri!"

.
Da,fratilor ! Asa este ! DUMNEZEU cunoaste si gandul nostru care va fi in secunda urmatoare,peste o zi sau o saptamana,peste o luna sau un an si pentru toata viata noastra.
EL cunoaste inca dinainte de a ne naste,ce urmeaza a se intampla cu noi, ce decizii vom lua.DUMNEZEU stie Tot si Toate,căci EL este CREATORUL a Tot si a Toate,deci,si al nostru.
Sa ne rugam LUI dragii mei,sa-I spunem toata durerea noastra,toata suferinta noastra.

 Sa-I spunem si sa cerem toate cate ne framanta inima si sufletul,si va asigur dragilor, ca vom primi raspuns fara nicio indoiala.
Asa precum vedem toate in jurul nostru,tot la fel IL putem vedea pe BUNUL DUMNEZEU si pe MAICA DOMNULUI .

Trebuie ca s-avem CREDINTA puternica in suflet, ca EL ne vede,ne aude si ne va ajuta numai după VOIA SA si nu după VOIA noastra.
Asa sa ne ajute BUNUL DUMNEZEU si MAICUTA DOMNULUI !
                            Cu dragoste,Maria.

APA VIE AM PRIMIT-O DE LA DUMNEZEU TATAL ,IAR SFANTA CRUCE, DE LA MANTUITORUL HRISTOS !

                                           .

                                         

                                                             Dragii mei,

În aceasta dimineata devreme, ma trezeste o Lumina alba si stralucitoare ,Lumina ce-mi arata Luna plina de pe Cerul de ziua.
                  
                                 .

Da dragilor, nu am gresit cand am spus ca, era un Cer de ziua cu Luna plina.
Asa cum privim Soarele in mijlocul amiezii,tot la fel priveam si eu cu ochii inchisi fiind (asa vad eu cel mai bine)Luna de pe Cer.
Era alba ,mare si rotunda.
Brusc, din stanga Lunii cum priveam eu ,vedeam cum a apărut o Sfanta Cruce neagra si a intrat perfect in circumferinta ei,a Lunii.
Acum ,vedeam LUNA de pe Cer cu Sfanta Cruce a a Mantuitorului Hristos, perfect incadrata in ea.
                                            
In secunda urmatoare,mai apare o Sfanta Cruce tot in stanga Lunii de pe Cer,doar ca, era alba ca de gheaţă,era mare cat statura unui om.
Si aceasta Cruce alba ar fi voit sa intre tot in LUNA de pe Cer,numai ca ,o Fortă nevazuta o indeparteaza usor,iar SFANTA CRUCE alba coboara ca un fulger pana la mine care eram jos pe pămant, in acea clipa.
Sfanta Cruce era in faţa mea, langa ochii mei, langa chipul meu cu partea de jos.
Fara cuvinte, mi se spune ca sa deschid gura mea. Iar eu o deschid,si astfel,vad cum din Sfanta Cruce care era la doar o palma distanta de gura mea, incepe a curge Apa.
Gheaţa de pe Sfanta Cruce se transformase in Apă, Apă ce curgea ca un firisor de izvor in gura mea.
Era atat de buna si de racoritoare ,incat nu mă mai saturam de aceasta Apă.
Aud un glas care spune:
                  "Apă vie !"
În acea clipa dragilor, spun si eu fara cuvinte:
                "Doamne,nu lua de la mine Crucea aceasta, lasa mie aceasta Cruce cu Apă vie!"
Atunci,SFANTA CRUCE ca de gheata, este atrasa de trupul meu ca de un magnet puternic si mi se lipeste de trup, de pieptul meu.

O tineam strans la pieptul meu,asa precum am imbratisa un trunchi de copac.
Toata acea gheaţă (Apa vie) parca-mi intrase in trup,iar in locul Apei vii a Sfintei Cruci de gheaţă,ţin la pieptul meu tot sub forma de Cruce ,Vesmantul bleu- albastru al Lui Dumnezeu Tatal.

Sub vesmantul Tatalui Ceresc, vedeam tot ce era al meu ca obiecte de imbracaminte sau pernuta si patura pe care eu dorm.
Dragii mei, nu va pot spune indeajuns in cuvinte,tot ce am simtit si tot ce am trait.
La fiecare Rugaciune a mea, Il implor pe MANTUITORUL HRISTOS sa-mi daruiasca mie PATIMIRILE Sale,căci El nu merita sa le patimeasca ,deoarece, este DUMNEZEU,este FIUL LUI DUMNEZEU,iar eu ,sunt om cu pacate si doresc sa -I mai iau din Povara Sa .
Asa -mi este fiecare Rugaciune dragilor, cu lacrimi fierbinti si cu dorinta de a pătimi eu in locul Mantuitorului Hristos.
Prieteni dragi, sa nu va lepadati niciodata de HRISTOS DOMNUL si nici de MAICA PREA CURATA FECIOARA MARIA!
Sa va pastrati CREDINTA in care v-ati nascut si crescut, sa fiti buni si milostivi , si nu in ultimul rand,sa va iubiti Aproapele ca pe voi insiva.
                                 Cu dragoste,Maria.