sâmbătă, 28 februarie 2015

28 .03 . 286 ! OARE CE POT ÎNSEMNA ACESTE CIFRE : 28 .03 . 286 ???

    c                        Noapte  de 27 -28 Februarie 2015, ora 2,30 !

                                                                 Dragii mei, 

În această noapte, si la această oră, abia îmi terminasem Rugaciunea, si mă băgasem în pat.
Stând cu ochii închisi, admiram Miracolul Cerului noptii.
Dar nu a durat prea mult, căci aud un glas dragii mei, care imi spune niste cifre. 
Am să le scriu cu litere ,asa cum le-am auzit, apoi în cifre.
                                           Citez :

            "Douăzeci şi opt ,zero trei , două sute optzeci şi şase !"

Şi iată scris şi în cifre dragii mei:

                           " 28 - 03 -286 !"

Dragii mei, ceea ce ar putea însemna aceste cifre,  eu nu stiu a vă spune! 
Poate fi vorba de ziua de 28 , din luna MARTIE;dar ce inseamna 286 ?
Deci, nu pot sa va spun, ce pot insemna aceste date.
Daca voi aveti vreo idee ,am sa va rog sa ne spuneti si noua celorlalti care nu stim, la rubrica Comentarii.
                                         Cu dragoste, Maria.

VIN INUNDAŢII CATASTROFALE , FURTUNĂ , VÂNT ŞI VIJELII !

                                                        28  Februarie  2015, ora 14,30 !

                                                                           Dragii mei, 

               În această după amiaza , stateam puţin în pat ca sa ma odihnesc. Am închis ochii, si chiar mi-as fi dorit a sa aţipesc puţin.Numai că, un glas rasunător îmi spune aşa:

                  "Pămâmtul bălteşte  de Apă.
                Îmbăltea  apa!
              Şi inundaţia a crescut, ca o baloni !"

Moment în care văd cu ochii inchisi fiind, cum Apa năvăleşte  dinspre Est spre Sud ;toată partea de la Nord-Est si Sud -Est , era inconjurată de Ape.
Curtile oamenilor ,se umpleau cu apă in doar cateva secunde.
Apa, trecea de jumătate de metru in curtile oamenilor.
                        
 Brusc sunt intr-o incapere , unde vad geamurile deschise larg. Merg la geam si incerc sa le inchid, deoarece afara ploua torenţial.
Încăperea  dragilor , este chiar una din camerele casei mele.
Numai că, in momentul in care am pus mâinile pe geam ,ca sa-l inchid, a început o furtună mare, o vijelie puternică, iar de sus din Cer, ploua cu găleata. Vedeam fulgere pe Cer,iar tunetele erau atât de puternice ,de ziceai ca se rupe Cerul.  
Furtuna puternică care incepuse dragii mei, imi smulgea din mâini geamurile din termopan. 
Dragii mei, din nefericire, vom avea parte de astfel de INUNDATII si Furtuni teribile,  care vor face mari pagube materiale si Doamne fereste ,chiar pierderi de vieti omenesti. Pentru că ,apa ne va lua prin surprindere ;va veni pe neasteptate!
                     cod galben inundatii    
Când si unde anume se va intampla aceasta, eu nu stiu a vă spune. Dar stiu ca asa va fi , precum mi s-a spus si precum mi s-a arătat. 
Fie că vrem, fie că nu vrem, aceste INUNDATII  CATASTROFALE  se vor produce, si vor fi cauzate de Ploile torenţiale !
                                    Cu dragoste, Maria.  
                

UN CUTREMUR MAI PUTERNIC !

                                                       27  Februarie 2015, ora 23,45 !

                                                  Dragii mei, 

În această noapte dragii mei, în timp ce scriam aici pe Blog, văd spre stânga mea,ca si cum as fi avut un al treilea ochi in urechea stângă , văd o incapere si aici pe un pat, vad un baiat cam la 13 ani, care citeste o carte.
Brusc ,incepe un Cutremur intens, chiar din prima clipă.
Cutremurul nu a durat mult, dar a fost puternic din prima clipă, iar copilul era sa scape Cartea  din mâini.
                      Cel mai mare cutremur din 2015 a avut loc sambata in Vrancea
Dragii mei, vom auzi din nou de vreun Cutremur mai intens, care ne va da oarece fiori, dar nu va fi unul, de care ar trebui ca să ne temem.
Apoi , stim cu toţii dragilor, că ROMÂNIA  este ocolita si ocrotita, de tot ce inseamna Dezastru natural.
Să avem Credinţă şi Nădejde, în Bunul Dumnezeu şi-n Maica Domnului, şi vom fi apăraţi de tot ce este rău !
                                          Cu dragoste, Maria.

SFÂNTA EVANGHELIE , DIN A PATRA , ŞI A CINCEA ZI DE POST !

                                               Sfânta  Evanghelie,  de la Matei.     
                                                                       (Matei VII, 7 - 11)

Zis-a Domnul :cereţi  şi vi se va da ;căutaţi şi veţi afla; bateţi şi se va deschide vouă; căci cel care cere ia ;şi cel care caută , află ;şi celui care bate , i se va deschide .Care între voi este omul acela de la care , de va cere fiul său pâine, el să-i dea piatră?Sau de-i va cere peşte , el să-i dea şarpe ?
Deci, dacă voi răi fiind ,ştiţi să daţi Daruri bune fiilor vostri , cu cât mai mult Tatăl vostru cel din Ceruri va da cele bune celor care cer de la Dânsul .
                    
                                              iisus de paste iisus paste isus
                Sfânta Evanghelie de la Ioan !
                                                              (XV, 1 - 7 )

       Zis-a Domnul către ucenicii Săi : Eu sunt Viţa cea adevăratăşi Tatăl meu este lucrătorul . Pe orice mlădiţă care este în Mine şi nu aduce roadă , El o taie ; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă , EL o curăţeşte, pentru ca şi mai multă roadă să aducă.Acum voi sunteţi curaţi pentru Cuvântul pe care vi l-am spus . Rămâneţi în Mine şi Eu voi rămâne în voi . După cum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine însăşi , dacă nu rămâne în viţă , tot aşa nici voi , dacă nu veţi rămâne în Mine . Eu sunt tulpina viţei , voi sunteţi mlădiţele ;cine rămâne în Mine şi Eu în El, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic. Dacă vreunul nu rămâne în Mine , este aruncat afara ca mlădiţa neroditoare ce s-a uscat şi pe care o adună lumea şi o arunca în foc şi arde. 
                          Iisus pastorul oamenilor - poze poze - ingerasulluptator                                                Dacă rămâneţi în Mine şi Cuvintele Mele rămân în voi , cereţi orice veţi voi şi vi se va da vouă,
Slavă TATĂLUI  şi FIULUI şi SFÂNTULUI  DUH, AMIN !

Doamne Iisuse Hristoase, te rugam ajuta-ne ca sa rămânem în Tine, iar Cuvantul Tău, să înflorească în sufletul fiecăruia dintre noi, şi aşa să devenim mlădiţele  bune, care vor da roadă multă, si  care ne va fi nouă spre întărirea în Credinţă şi spre mântuire.
                                                                        Cu dragoste, Maria.

joi, 26 februarie 2015

ZECI DE VIEŢII SALVATE ÎN ULTIMA CLIPĂ , DE LA O NENOROCIRE IMENSĂ !

                                                    26  Februarie 2015, ora 13,10 !

                                          Dragii mei, 

Astăzi,  BUNUL  DUMNEZEU  şi MAICA  DOMNULUI, a înfăptuit o mare Minune, salvând zeci de Vieţi, de la ceea ce trebuia să urmeze, adică ,de Explozia unei Vile cu două etaje.
Ieri noapte dragilor, in timp ce mă rugam, văd în faţa ochilor mei, pe cineva foarte drag mie, care are si o fetiţă mică, de apraope 1 anisor.
Pentru a nu se simţi stânjenită , că am scris despre ceea ce am trait impreuna astazi, numai pentru acest articol, am să-i spun Ana, cu fiica ei Maria.
Deci dragilor, o vedeam pe Ana cum intra pe usa apartamentului in care stă,si este foarte palidă la faţă, aproape sa cada jos din picioare.
Nu stiam aseara ,de ce imi aratase Bunul Dumnezeu pe Ana , că-i este rău.
La vreo câteva ore, mai târziu în noapte, o văd din nou pe Ana ,in timp ce scriam pe Blog. Numai că de astădată,Ana si fetiţa ei Maria, erau culcate in pat, una lânga alta.
Ana era foarte palida, livida la faţă, iar cea micuţă, Maria, era umflata la faţă si toată roşie, de parcă ar fi avut rujeola.
M-am ingrijorat puţin în privinţa lor, deoarece nu stiam de ce DUMNEZEU mi-a arătat din nou, pe Ana şi pe Măriuca, si de astadată in pat şi  nemiscate.
Dimineaţa ,Ana a plecat la serviciu, iar Măriuca a ramas cu Bona.
Pe la amiază ,Ana mă sună şi mă roagă,ca sa merg s-o ajut la ceva, la ea acasa. 
M-am dus la ea acasa, m-am jucat cu Măriuca, iar Ana a urcat la mansarda Vilei sa intinda niste rufe scoase din masina de spălat.
Se duce o dată intinde rufele in uscator, se intoarce si mai ia un lighean cu rufe ca sa le intinda sus.
Ana stând la etajul doi. Cand vine a doua oara de la mansarda, o vad ca intra in apartament, este palida si agitata, si ma roaga sa merg pe hol,afara pe scara, sa vad daca miroase a Gaze, deoarece ,ea era sa lesine din cauză ca ,nu mai avea aer pe scara, din pricina mirosului puternic de GAZ  METAN.
Ies si eu pe scara, cobor un etaj si simt ca nu mai pot respira, atât de mult GAZ METAN era pe scara.
Vin in apartament, sunăm la DISTRICT  GAZ, imbrac pe cea mica, si impreuna cu Ana si cu Măriuca care era cu faţa acoperita, coborâm tot o fugă, si plecam din Vila care era plina de GAZ  METAN.
Am venit la mine acasa. Intre timp, ANA il sună pe soţul ei care era la serviciu, îi spune ce s-a intamplat si unde se afla in acest moment. 
Cei de la DISTRICT  GAZ , au venit in maxim 10 minute, cu aparatura necesara, si au descoperit de unde era scurgerea de gaze.
La etajul 1, o familie a fost deconectata de la reteaua de Gaz Metan, iar ţeava de pe hol, avea un robinet ,care este închis de obicei, si la capatul ţevii era pus de DISTRICT  GAZ ,un dop.
Cineva, un copil sau un om incostient, a deschis robinetul de gaze, de la ţeava de pe scara, si cum ţeava avea doar un dop pus de la cei de la DISTRICT GAZ, era firesc ca, GAZUL  METAN ,sa impinga acel dop din capatul ţevii tăiate, si puţin câte puţin GAZUL îsi făcea loc ,inundând întreaga scara a Vilei.
Numai la noi în ROMÂNIA, se poate lucra in acest mod. Lasi robinetul de Gaz,la indemâna oricui, si mai ai si Ţeava de GAZ intrerupta şi astupată la capăt ,cu un banal dop ,sau cep cum se mai spune.
S-au deschis toate geamurile pe scara Vilei, s -a aerist, cei de la DISTRICT GAZ, au reparat ceea ce ei au gresit din prima, iar acum suntem cu toţii bine, si multumim LUI  DUMNEZEU şi MAICII  DOMNULUI ,că nu a îngaduit sa se intample o mare nenorocire.
                            
                          
Daca ar fi intrat cineva in scara blocului, si ar fi aprins o ţigara ,sau ar fi scapărat vreun chibrit, totul ar fi sarit in aer.
Fiind si ora de amiaza, intre orele 13 -14, locatarii ,erau o parte acasa, o alta la serviciu. Va inchipuiţi dragilor , ce nenorocire putea ca să se intample.
Cât despre mine, despre ceea ce văzusem cu doar circa 12 ore inainte, nu am cuvinte. DUMNEZEU mi-a arătat nenorocirea ce ar fi urmat sa se intample, dar pe care, eu nu stiam cum s-o interpretez. Faptul că nu am refuzat sa merg la Ana ,atunci când m-a chemat la ea, acest lucru a salvat viata ei si a Mariucai, precum si a locatarilor ,care se aflau la acea ora in apartamente.
Pentru ca, daca nu mergeam la ANA, ea nu s-ar fi dus sa intinda rufele sus, si nu ar fi simtit ca , SCARA e plina de GAZ  METAN.
Dragii mei, sa nu va indoiti niciodata de PUTEREA  BUNULUI  DUMNEZEU, si de felul cum EL  lucreaza prin oameni.    
Sa nu uitam fratilor, ca sa-I multumim Bunului Dumnezeu şi MAICII  DOMNULUI, pentru toate câte ne-a daruit si ne daruieste ,precum si pentru clipa minunata ,cand ne trezim dimineaţa ,si mai vedem un rasarit de Soare.
                       
                                         Sfanta Fecioara Maica Domnului
Sa iubim pe Aproapele nostru , sa imbracam pe cel gol, sa hranim pe cel flamand, sa incercam sa facem ,pe cât este omeneste posibil, numai Fapte bune. 
Si astfel dragii mei, vom fi Prietenii  Lui Dumnezeu, si vom dobandi un loc în Impărăţia Sa !
                                               Cu dragoste, Maria. 
  
                                                    

MINUNE MARE ! ROMÂNIA STRÂNS ŢINUTĂ , ÎN MÂNA DREAPTĂ , A TATĂLUI CERESC ! ROMÂNIA , VIITORUL AL DOILEA IERUSALIM ! SE APROPIE ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR !

                                                 25 - 26  Februarie 2015, ora 0,50 !

                                             Dragii mei,                

                                                 
                                 
                                                   steagul-romaniei

                                   Harta fizica a Romaniei1 300x211 Harti Romania...

În această noapte, în timp ce mă rugam la Sfânta Treime, o Mare Minune se întâmplă. 
Vedeam dragilor,cum Sfanta Icoana a Sfintei Treimi era inundata ,de O Lumina aurie extrem de stralucitoare şi foarte densă , ca un nor de ploaie ,atât de densă. 
Văd fratilor, cu ochii deschisi vedeam toate acestea, văd cum Duhul Cel Prea Sfânt din Sfanta Icoana, prinde viaţă şi dă din Aripi.
                                  ..

DUHUL  SFÂNT fratilor, si-a mărit trupul ,S-a inconjurat de Lumină albă,orbitor de stralucitoare, şi zbura pe loc. Eu ma rugam la El ,iar Duhul Sfant se bucura şi dădea din Aripi; eu auzind chiar, si zgomotul Aripilor care loveau lumina albă ,orbitor de stralucitoare.
Totul se întâmpla, în mijlocul norului de Soare, ce ţinea Sfanta Icoana in mijlocul lui.

                                                Sfanta Treime”..

Cu lacrimi de bucurie si de fericire ,continuam ca să mă rog ,şi văd dragii mei ,cum în spatele Lui Iisus ,deasupra capului Său, puţin mai la distanţă, văd un munte mai înalt, si plat la vârf.
Pe acest Munte fratilor, se aflau TREI  CRUCI din lemn !

                          ..

Aceste TREI  CRUCI dragii mei, erau goale pentru început, si erau asezate ,chiar aşa ca în pozele de mai sus. Cerul era ca atunci când se îngână ziua cu noaptea, sau mai precis ,ca un amurg.
Continuam să mă rog dragii mei, cu glas şoptit mă rugam, iar acum văd cum din Gura Sfanta a Mântuitorului , veneau spre mine sub forma de lanţ, numai verigi din lumina aurie, numai cercuri,cercuri, legate intre ele, din Lumina aurie stralucitoare.
Rugându-mă ,vedeam aceleasi cercuri aurii, legate între ele precum un lanţ, cum ajungeau la IISUS  HRISTOS, la gura Sa, si intrau in Gura Mântuitorului.
Era ca si cum ,cuvintele Rugaciunii mele, ajungeau la IISUS  HRISTOS şi  le absorbea cu Gura Sa, iar in acelasi timp, Mântuitorul imi trimetea Cuvintele Sale, spre mine roaba Sa, care eram în genunchi , în faţa Sfintei Icoane cu Sfanta Treime.
Se făcuse între mine şi Mântuitorul din Sfânta Icoană, ca o punte din cercuri din lumina aurie, legate intre ele, ca intr-un lanţ. Acest şirag de Cercuri de Soare,erau într-o continua miscare ,de du-te - vino.
În clipa următoare fratilor, văd pe DUMNEZEU  TATĂL  CEL  CERESC , care iese mai în faţa Sfintei Icoane.
                          DUMNEZEU TATAL..

DUMNZEU  TATĂL, în mijlocul luminii aurii, priveste spre mine păcătoasa,iar eu fiind mută de uimire ,privesc cu lacrimi de bucurie spre El, şi nu mai pot spune niciun cuvânt.
În acest moment văd cum DUMNEZEU  TATĂL  CEL  CERESC , întinde spre în faţă ,MÂNA  SA  cea dreaptă şi puternică îndreptându-o spre mine păcătoasa,  ÎŞI  deschide larg pumnul Său, si văd fratilor ,în palma  TATĂLUI  CERESC ,HARTA  ROMÂNIEI ! 

                                                                                                                                                             ..                               harta albastra romania clip art

HARTA  ROMÂNIEI, era de un albastru indigo, foarte strălucitor şi fără înscrisuri de niciun fel.
În interiorul Hărţii României Sfinte, au apărut de jur împrejur câte două rânduri de Stele argintii, precum Luceafărul dimineţii de vară.
Stelele erau asezate in asa fel, încât vedeam două Hărti din Stele argintii si o a treia harta albastra la exterior. 
DUMNEZEU  TATĂL CEL CERESC , a ţinut în palma Sa, indreptată spre mine păcătoasa, a ţinut preţ de câteva secunde bune, HARTA  SFINTEI  ROMÂNII.
Apoi, totul a dispărut ca si prin topire, HARTA  ROMÂNIEI, rămânând în palma TATĂLUI  CERESC .  
Dragii mei, am spus de mai multe ori, si-o  mai spun si acum :
ROMÂNIA , este ŢARA  aleasă de DUMNEZEU ,ca fiind viitorul al Doilea Ierusalim. Trebuie sa credeţi aceasta, pentru că, nu spun de la mine! DOVEZILE  vorbesc ! Toate sunt de la DUHUL  CEL  PREA  SFÂNT !  
Să nu ne pierdem dragii mei, Nădejdea în BUNUL  DUMNEZEU şi-n MAICA  DOMNULUI, ci să ne rugam zilnic pentru iertarea păcatelor noastre , pentru ajutorul DIVIN, pentru Pacea si linistea întregii ROMÂNII, şi pentru Pacea şi linistea LUMII  întregi.
Sa fim mai buni si mai milostivi, sa ajutam pe cel necajit si bolnav, sa-i dam si haina de pe noi la nevoie, si astfel, vom dobândi un loc în ÎMPĂRĂŢIA  Lui DUMNEZEU.
Este SFANTUL  POST al SFINTELOR  PASTI , şi trebuie ca să ne straduim si noi, ca din Dragoste pentru DUMNEZEU ,pentru IISUS  HRISTOS si MAICA  DOMNULUI, sa postim si noi, mai ales ,de la cuvinte de ocară faţă de Aproapele nostru; să postim de la ura pentru Aproapele nostru ;si la urmă, sa postim de la mâncare, şi numai acele persoane ,care pot si nu sunt bolnave.
Cei bolnavi si cu medicamentatie ,nu trebuie sa posteasca de la mâncare. Se vor putea împărtăşi, cu Prea Sfântul Trup şi Sânge al Domnului nostru IISUS  HRISTOS, numai după ce s-au spovedit la Părintele Duhovnic. 
Aşa să ne ajute BUNUL  DUMNEZEU şi MĂICUŢA  DOMNULUI !  AMIN !
                                        Cu dragoste si preţuire, Maria.

miercuri, 25 februarie 2015

SFÂNTA EVANGHELIE , DIN A TREIA ZI DE POST , A SFINTELOR PAŞTE !

                                                          Sfânta  Evanghelie, 
                             de la Marcu şi Matei !
                                                             (XI , 22, 26; VII, 7-8 )
                 
                                       Rugăciune de MULŢUMIRE către SFÂNTA TREIME

Zis-a Domnul către ucenicii Săi : aveţi Credinţă în Dumnezeu , căci adevărat vă spun vouă că cel care va zice acestui munte , ridică-te şi te aruncă în Mare ,şi nu se va îndoi în inima lui , ci va crede că ce va zice se va face ori ce va zice el , se va face. De aceea vă spun vouă : toate câte cereţi când vă rugaţi , să credeţi că le veţi lua , şi le veţi avea. Iar când staţi să vă rugaţi , iertaţi orice aveţi împotriva cuiva , pentru ca şi Tatăl vostru cel din Ceruri nu va ierta greşelile voastre. 
Căci, dacă voi nu veţi ierta , nici Tatăl vostru cel din Ceruri nu vă va ierta greşelile voastre . Cereţi şi vi se va da ; căutaţi şi veţi afla ; bateţi şi vi se va deschide vouă;căci cel care cere , ia ;cel care caută , află ;şi celui care bate , i se va deschide.
Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie ! AMIN !
Dragii mei, asadar , bateti si vi se va deschide ! Cereti şi vi se va da ! Rugati-vă ,iar Rugaciunea voastra, va fi auzită.
Iertati pe cei care vă gresesc ,si veti fi iertaţi !
                                                                 Cu dragoste, Maria.

ŞI S - A ADEVERIT ! TRAGEDIE ÎN CEHIA !

                                                        Dragii mei, 

Scriam in urmă cu 10 zile, un articol despre CEHIA.
Iar în acest articol, imi exprimam temerea că se va întâmpla o Tragedie.
Din păcate ,temerea  mea a fost întemeiata, conform articolului scris la vremea respectiva ,si pe care l-am copiat mai jos.

  1. www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Extern/Europa/Cehia+Noua...   Cached
    Atentat la Harkov, ... Cehia. Nouă persoane au murit într-un atac armat la un restaurant. ... Deocamdată nu sunt indicii că ar fi vorba despre un atac terorist.
  1. protv.md  › International
    Atentat cu 9 morti, inclusiv atacatorul, intr-un restaurant din Cehia. Reactia sefului Consiliului Europei: Suntem ingroziti

duminică, 15 februarie 2015

CEHIA ! BEAM CEHIA !

                                  Noapte de 14 -15 Februarie 2015, ora 2,00 !

     
                     Dragii mei, 

Astă noapte în timp ce scriam aici pe Blog, aud dragilor un glas ,care spune ceva tare ciudat :

                      "Beam Cehia !
                   Da ! Cu adevărat , beam Cehia ! "

Dragii mei, din nefericire, vom auzi  de vreo Tragedie si în CEHIA. Cine stie, vreun Atac Terorist ,Doamne fereste.
Ne rămâne doar, ca să ne rugăm  la Bunul Dumnezeu si la Maica Domnului, ca să fie ocrotiti si acesti frati ai nostri.
                                        Cu dragoste, Maria.  

ATENTAT cu 9 MORȚI în Cehia - FOTO

National - Extern 24 Februarie, 19:01
CEHIA. Un atrentat armat care a avut loc într-un restaurant dintr-o localitate aflată în sud-estul țării, la aproape 300 de kilometri de Praga, s-a soldat cu 9 morți.
Potrivit digi24.ro, incidentul a avut loc în oraşul Uhersky Brod. Potrivit martorilor oculari, în restaurant se aflau circa 30 de persoane când un individ înarmat a intrat și a tras circa 25 de focuri de armă. Există informații potrivit cărora atacatorul, care ar fi avut asupra sa două puști, s-ar fi sinucis în final.
Potrivit stirileprotv.ro, autoritatile inca nu cunosc motivele care l-au impins pe atacator sa comita acest masacru. Totusi, au precizat ca nu este vorba de un atac terorist, scrie CNN.
Presa ceha anunta ca, in afara de cele noua persoane decedate, alte doua au fost ranite in timpul impuscaturilor.
Dacă ţi-a plăcut acest articol, urmăreşte BUZZNEWS pe FACEBOOK!

ŞI S - A ADEVERIT ! ELENA UDREA DIN NOU DUPĂ GRATII !

                                                                 25  Februarie  2015 !

                                               Dragii mei, 

Atunci când Elena Udrea ,a fost dusă în arest la domiciliu, am primit multe Mesaje de la unii cititori, care s-au grabit sa arunce cu bolovanul, în cele scrise de mine, si spuse de Duhul  Cel Prea  Sfânt.
Nu am publicat aceste MESAJE, pentru că erau sub orice critică, din punct de vedere al conţinutului. 
Nu am zis nimic, am tăcut, am şters acele MESAJE, nu le-am publicat, iar acum am adus DOVADA  celor scrise de mine si primite din CERUL  SFÂNT !

ELENA  GABRIELA  UDREA , SE  ÎNTOARCE  DUPĂ  GRATII ! !


Elena Udrea a fost adusă în Arestul Central al Poliției Capitalei la scurt timp după ce magistrații de la Înalta Curte de Casație și Justiției au dispus arestarea preventivă a deputatei PMP pentru 30 de zile în Dosarul "Gala Bute". Fosta ministră a...
Nu trebuie să ne bucurăm ! Ci trebuie ca s - o compătimim ! 
Îşi va lua răsplata pentru cele făcute! Şi pentru bune si pentru rele.  
Iata si articolul meu, din 16  Februarie ! 

ELENA UDREA - DINU PESCARIU , PARTEA A TREIA !

                                      16  Februarie 2015,ora 4,35 zori de zi !

                                                                         Dragii mei, 

Astăzi dimineaţă în zori , după doar o oră de somn, m-a trezit O Lumină albă orbitor de strălucitoare , care mi-a pătruns în corp prin crestet ,si m-a făcut de m-am cutremurat la propriu, ca la un şoc electric.
Trează fiind, stând cu ochii închişi, aud un glas dragilor, care spune ceva ce este la ordinea zilei, în acest moment.
Glasul a strigat pur şi simplu pe un ton ridicat aşa : 

               "Elena  Udrea  şi Dinu  Pescariu !"

În acest moment dragilor, o văd pe Elena Udrea în boxa acuzatilor, care tresare speriată ,când şi-a auzit numele ei, si mai ales, al lui Dinu Pescariu.
Elena Udrea ,face ochii mari cât cepele, si este speriată ;priveste ţintă în faţă ,la ceva sau la cineva.  
                        Elena Udrea se întreabă de ce Traian Băsescu a susţinut la ....
Văzând reactia Elenei Udrea, mi-am pus doar în gândul meu, întrebarea :
                 Oare Elena Udrea, rămâne în arest ?
Şi spre marea mea uimire dragilor, aud un glas care imi spune ferm :
                 "Da ! 
              Elena Udrea , rămâne în închisoare !"   .

Dragii mei, am mai spus-o, şi-o mai spun : 
Nu doresc arestarea Elenei Udrea ! Nu mă bucur că stă la închisoare, nici ea, nici mulţi alţii ca dânsa, care au furat si au făcut multe nelegiuri.
Cea mai usturătoare pedeapsă este Confiscarea totală a averii, si golirea conturilor atât din România ,cât si din strainătate.
Sa mearga sa locuiasca cu mama ei, cu cine vrea ea, si sa fie un om obisnuit si liber să munceasca corect .   
Toată Averea ,  să revină Statului Român, care a fost furat de astfel de oameni.
Dar nu e cum vreau eu, sau cum vrem noi toti la un loc.
LEGEA  este LEGE , pentru toată lumea !
Cine a gresit să plătească, după LEGILE în vigoare a acestei Ţări.  
Este mai bine ca să plătim pentru păcatele noastre ,în această viaţă vremelnică, decât în viaţa veşnică, unde şi pedeapsa este tot veşnică. 
Acum vom vedea dragii mei,dacă si  această proorocire  se va adeveri .
                         Cu dragoste, Maria. 

Şi totuşi Viaţa  Elenei  Udrea , este  în mare PERICOL !

marți, 24 februarie 2015

VIAŢA ELENEI UDREA , ESTE ÎN MARE PERICOL !

                                         24 Februarie  2015 ,ora 6,15 dimineaţa !

                                              Dragii mei, 

În aceasta dimineaţă ,treaza fiind şi stând incă ăn pat cu ochii închişi, admirând frumuseţile tainice ale Cerului Sfant, aud un glas dragilor, ce mi-a dat mari fiori.
Acest glas dragilor, se referea la UDREA  ELENA  GABRIELA.
                             

                                                  ..

Dragii mei, oricât şi cu orişice ar fi gresit cineva, noi nu trebuie să-i luăm Viaţa. Numai DUMNEZEU este Cel care ne-a dat Viaţă, si numai EL poate să ne-o ia.
Iata ce spune glasul acesta :

     "Nu ştie nimeni , de ucigaşii  Elenei Udrea!
      Nimeni nu trebuie să ştie !
     Ucigaşii Elenei Udrea, nu trebuie să se vadă!"

Dragii mei, acum cred că aţi înţeles că ,Viaţa acestei femei este în mare pericol.
Eu nu stiu unde este pericolul mai mare, acasa, in arest la domiciliu, sau la închisoare.
Oricum ar fi, sunt persoane care o vor pe ELENA  UDREA moarta.
Ar fi mare păcat să se întâmple aşa ceva! DUMNEZEU nu vrea moartea păcătosului, ci voieste ca el să se intoarca si sa fie viu.
Caracatiţa in care este implicata ELENA  UDREA, este foarte extinsa, si exista persoane implicate, care vor cu adevarat să-i inchida gura ELENEI UDREA ,pentru totdeauna.
Iată ce declara Elena UDREA:

Elena Udrea, mesaj pe Facebook: Vor dori sa-mi inchida gura, ma astept la inscenari

Elena Udrea a marturisit intr-un mesaj postat, sambata, pe pagina sa de Facebook, ca se asteapta ca in perioada urmatoare sa apara tot felul de inscenari, fotografii si dezvaluiri in ceea ce o priveste, deoarece „vor dori sa-mi inchida gura”. Postarea Elenei Udrea de pe reteaua de socializare vine dupa reactiile aparute la interviul pe care l-a acordat pentru hotnews.ro, in cadrul caruia a facut o serie de dezvaluiri legate de seful SRI, Florin Coldea, de Sebastian Ghita, dar si de alte personaje importante din prima linie publica.
Elena Udrea considera ca „s-a creat panica” pentru ca a „acuzat un general de serviciu secret”, iar „aceasta reactie arata teama pe care o genereaza SRI-ul celor cu secrete in dulap, politicieni, presa etc.”.
Ea mai afirma ca se asteapta „la absolut orice, inscenari, „dezvaluiri”, fotografii etc., pentru ca acum vor dori si mai mult sa-mi inchida gura”.
Dacă Elena Udrea a minţit şi minte probabil în multe situaţii, în aceasta situaţie de a fi redusă la tăcere, ELENA  UDREA, spune adevărul.
Da! Cu adevărat se doreste de anumite persoane sus puse, ca ELENA UDREA ,să tacă pentru totdeauna.
Dragii mei, eu nu pot face nimic mai mult decât să scriu. Si v-ati convins de mult timp, că multe din toate câte scriu, se indeplinesc rând pe rând.
Mă rog la Bunul Dumnezeu si la Măicuţa Domnului, s-o aibă în grija si-n paza Sa, căci nimeni nu trebuie să moara, pentru că a făcut nelegiuri. Ci trebuie să fie pedepsit omeneste, conform Legilor, si nu să i se ia viaţa.
                                                    Cu dragoste, Maria .  

                         

VIN INUNDATII DINSPRE NORD - VEST ! INUNDAŢII ÎN URMA UNEI MÂINI CRIMINALE !

                                                         24  Februarie  2015 ,ora 22,30 !

                                                 Dragii mei,  

În această seară în timp ce scriam aici pe Blog,  aud ceva  şi văd ceva uluitor. 
Dragii mei, auzeam un glas care spunea aşa : 

                    "Ne folosim de Reducţie !
                 Suprimăm Reducţia !
  Iar un alt glas, care era foarte bucuros de ce urma să aibă loc, a spus :
                  "Atunci  să scoatem Reducţia !"

În acest moment dragilor, văd spre Nord, chiar usor spre Nord -Vest, văd un loc mai înalt.  Un loc cu iarbă, cu verdeaţă, iar jos la baza lui , era o strada asfaltată si multe locuinţe.
Brusc de pe locul acesta mai înalt, ca un deal mai înalt, începe a curge Apa şuvoaie. 
Ca de la o ţeavă sau mai multe ţevi, care s-au rupt.
Într-o clipă APA cobora pe strada, respectiv spre locuinţe.
Vedeam oameni multi pe strada, care priveau în urmă, si fugeau cât îi ţineau picioarele.
                        
                                inundatii caransebes
O mână criminală a slobozit APA, din bazin, sau din conducte, iar POTOPUL venea cu repeziciune la vale.
Şi era ziuă afară, iar oamenii erau speriaţi si nu stiau cum sa fuga din calea Urgiei.   
                           Cod GALBEN de INUNDATII pe rauri din Caras-Severin, Dolj, Gorj ...
Dragii mei, din nefericire vom asista la grave INUNDATII  ,care vor veni dinspre Nord, dar care Inundaţii, nu vor fi din cauze naturale.  
Ci o mână criminala ,va da drumul la Conductele de Apa, va scoate piesele de legatură dintre ţevi.
                         Cu dragoste, Maria. 

REDÚCȚIE, reducții, s. f. 1. Faptul de a reduce. ♦ (Concr.) Copie în mic a unui obiect. ♦ (Concr.) Piesă de legătură între tuburi sau țevi cu diametre diferite.

CANONUL SFÂNTULUI ANDREI CRITEANUL ! AUDIO ,VIDEO !

         Canonul  Sfântului  Andrei  Criteanul  !

                   - Canonul Mare - al Sfântului Pãrintelui nostru Andrei Criteanul .....

                            Dragii mei, 

În această primă săptămână din Sfântul şi Marele Post al Sfintelor Paşte , în toate Sfintele Biserici Ortodoxe , are loc Slujba Sfântă a Deniei ! 

CANONUL  SFÂNTULUI  ANDREI  CRITEANUL, se va citi pe parcursul a patru zile: luni, marţi, miercuri şi joi !

Am adus aici dragilor, întregul CANON  al Sfantului Andrei Criteanul , atât AUDIO, VIDEO şi CITIT !

Să-l ascultăm şi să-l citim cu multă dragoste sufletească, căci este mult vindecător pentru suflet.

Ne arată paşii  sufletului ,pentru desăvârşire !    

 Canonul Sfantului Andrei Criteanul - Audio !

 Canonul Sfantului Andrei Criteanul - Video!

 

                  18 martie 2013 – Canonul Sfântului Andrei Criteanul


Cine este Sfantul Andrei Criteanul ?
Sfantul Andrei Criteanul s-a nascut la Damasc, in jurul anului 660, sub stapanire musulmana, intr-o familie crestina care i-a dat o educatie aleasa. Mai tarziu, el devine monah in "Fratia Sfantului Mormant" - Ierusalim, fapt pen­tru care a fost mai tarziu supranumit si "Ierusalimiteanul".
Curand devine secretar al patriarhului de Ierusalim, iar in 685, in calitate de delegat al acestuia, semneaza la Constantinopol actele Sinodului al VI-lea Ecumenic, care a condamnat in 681 erezia monotelita (a unei singure vointe in persoana Domnului nostru Iisus Hristos).
Monahul Andrei ramane in Constantinopol, unde i se in­credinteaza conducerea unei importante opere social-filantropice, in special conducerea unui orfelinat si a unei case pentru batrani, lucrare sociala foarte populara pentru Biseri­ca bizantina din acea vreme.
In anul 692, a fost ales episcop de Gortyna, in Creta. De aici a primit si numele de "Cretanul" sau "Criteanul", pe care i l-a dat traditia bisericeasca. Andrei Criteanul a fost un mare episcop misionar. A con­struit biserici, a infiintat manastiri, a dezvoltat lucrarea filantropica a Bisericii, s-a ocupat de educatia tineretului din eparhia sa, a ajutat pe crestinii care au suferit de pe urma incursiunilor musulmanilor in insula etc. A fost un bun pre­dicator, iar pentru a incuraja participarea poporului la viata liturgica a Bisericii a compus o multime de imne liturgice. El este considerat cel dintai autor de canoane liturgice, intre care cel mai renumit este Canonul cel Mare, care a intrat in cartea Triodul si constituie o piesa liturgica deosebit de importanta pentru perioada Postului Sfintelor Pasti.
Sfantul Andrei Criteanul a trecut la viata vesnica in anul 740, pe cand se intorcea de la Constantinopol spre Creta. De aceea, mormantul sau nu se afla in Creta, ci in localitatea Eresos din insula Mitilina (Lesbos).
Este vorba de un canon de pocainta, adica un lung imn liturgic (peste 250 stihiri), alcatuit din 9 cantari bogate, com­puse, la randul lor, din stihiri scurte de pocainta, ritmate de invocatia: "Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!", cerere care aminteste de rugaciunea vamesului din prima duminica a perioadei Triodului.
Canoanele liturgice au aparut la sfarsitul secolului al VII-lea si inceputul secolului al VIII-lea, inlocuind, in mare masura, imnele liturgice numite Condac. Totusi, intre cantarea a 6-a si a 7-a a fiecarui Canon se mai pastreaza un Condac urmat de un Icos. Canoanele, care au fost compuse la inceput de crestini sirieni elinizati din Palestina, sunt mai sobre din punct de vedere muzical si au un continut teologic mai accentuat.
Canonul liturgic are noua cantari lungi, formate din multe stihiri scurte, iar acestea noua intercalau la inceput cele noua cantari biblice folosite in viata liturgica rasariteana:
1. Cantarea lui Moise (Iesirea 15, 1-19);
2. Noua cantare a lui Moise (Deuteronom 32, 1-43);
3. Rugaciunea Anei, mama lui Samuel (1 Regi 2, 1-10);
4. Rugaciunea profetului Avacum (Habacuc) (Avacum 3, 2-19);
5. Rugaciunea lui Isaia (Isaia 26, 9-20);
6. Rugaciunea lui Iona (Iona 2, 3-10);
7. Rugaciunea celor Trei tineri;
8. Cantarea celor Trei tineri;
9. Cantarea Nascatoarei de Dumnezeu (Luca 1, 46-55) si ruga­ciunea lui Zaharia, tatal Sfantului Ioan Botezatorul (Luca 1, 68-79).
Fiecare cantare a Canonului incepe cu un Irmos (o strofa datatoare de ton), se continua cu stihiri mai scurte si se incheie cu o lauda de preamarire adresata Sfintei Treimi (doxastikon) si o lauda adresata Maicii Domnului (theotokion).
La Canonul initial al Sfantului Andrei Criteanul, mai precis la cantarile a 3-a, a 4-a, a 8-a si a 9-a, au fost adaugate de timpuriu cateva canoane mai mici, formate din trei cantari (trei ode), compuse de "Teodor" si "Iosif", adica Sfantul Teodor Studitul (+826) si Iosif de Sicilia (+886).
In secolele XI-XII, un canon de doua stihiri pentru o cantare a fost adaugat in cinstea Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, din vremea in care duminica a V-a din Postul Sfintelor Pasti a fost inchinata pomenirii Sfintei Maria Egipteanca. Apoi a fost adaugata la sfarsitul fiecarei cantari o stihira de cerere catre Sfantul Andrei Criteanul insusi. Dupa sinaxar se canta sau recita 16 stihiri, toate interca­late intre Fericiri.
Cum si cand se canta / citeste Canonul cel Mare ?
Acest canon al Sfantului Andrei Criteanul se canta pe glasul al 6-lea, care este mai trist. Irmosul se canta de doua ori, la inceputul si la sfarsitul cantarii. Rugaciunea "Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!" este insotita de metanie mica si de semnul sfintei cruci.
Canonul Sfantului Andrei Criteanul se citeste pe frag­mente in prima saptamana a Postului Sfintelor Pasti, in zilele de luni, marti, miercuri si joi, in cadrul Slujbei Pavecernitei; iar in intregime se citeste la Denia de joi din saptamana a 5-a a Postului Sfintelor Pasti, la Utrenie.
Ce contine Canonul cel Mare ?
Acest bogat si frumos canon este, in acelasi timp, medi­tatie biblica si rugaciune de pocainta. Canonul Sfantului Andrei Criteanul este un dialog al omului pacatos cu propria sa constiinta, luminata de citirea Sfintei Scripturi. Sufletul care se pocaieste plange ca nu a urmat pilda luminoasa a dreptilor virtuosi, ci robia patimilor aratate in multi pacatosi, dintre care unii nu s-au pocait, iar altii s-au mantuit tocmai fiindca s-au pocait.
Cu inima plina de smerenia vamesului, cu strigatul de iertare al fiului risipitor si cu gandul la infricosatoarea jude­cata, despre care vorbesc Evangheliile primelor trei duminici ale Triodului, autorul Canonului cel Mare ne arata, deodata, durerea si puterea pocaintei, leac si lumina a invierii sufletu­lui din moartea pacatului.
Rugaciunea vamesului "Dumnezeule, miluieste-ma pe mine pacatosul!" devine, in Canonul Sfantului Andrei Criteanul, ritmul si respiratia pocaintei in staruitorul stih: "Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!"
Pocainta-rugaciune a fiului risipitor: "Parinte, gresit-am la cer si inaintea ta, nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau, primeste-ma ca pe una din slugile tale" ia accentul unui regret nesfarsit pentru pacat, ca pierdere si moarte a sufletului care valoreaza mai mult decat toata lumea materiala: "Ia aminte, Cerule, si voi grai; pamantule, primeste in urechi glasul celui ce se pocaieste lui Dumnezeu si-L lauda pe Dansul." (Cantarea a II-a, 2)
Pacatul este alipirea sufletului de cele pamantesti, incat: "toata mintea tarana mi-am facut" (Cantarea a II-a, 6). Prin pacat se pierde frumusetea nevinovatiei din Rai, se pustieste sufletul, se schimba demnitatea omului in rusine, iar apropierea de Dumnezeu se preface in instrainare de El.
Pacatul pe care il descrie Canonul cel Mare nu este al unui singur om, ci al firii omenesti cazute, incepand cu Adam si Eva. De aceea, Canonul cel Mare imbina pocainta cu meditatia la caderile in pacat sau biruinta asupra pacatului, asa cum se vad acestea in Sfanta Scriptura. Canonul cel Mare se canta in Biserica in timpul perioadei de pocainta a Postului Mare al Sfintelor Pasti, tocmai pentru a se arata ca toti oamenii au nevoie de pocainta si de iertare a pacatelor pentru a ajunge la mantuire.
Marii pacatosi care s-au pocait si s-au ridicat din pacat si patimi devin nu numai dascali ai pocaintei pentru intreaga Biserica, ci si rugatori pentru cei ce se lupta cu pacatul sau se curata de el prin pocainta.
Astfel, Cuvioasa Maria Egipteanca este invocata in Canonul cel Mare in stihul: "Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi pacatosii!". Iar mai tarziu, Biserica a adaugat in Canonul Sfantului Andrei Criteanul si stihul-ru-gaciune adresat chiar lui, autorului: "Cuvioase Parinte Andrei, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi pacatosii!"
Rugaciunile din Canonul cel Mare adresate Maicii Dom­nului si Sfintilor Apostoli arata, in general, legatura dintre pocainta si inviere, dintre vremea Postului si sarbatoarea Pastilor. "Apostoli, cei doisprezece de Dumnezeu alesi, aduceti acum rugaciunea lui Hristos, ca sa trecem toti curgerea postului, savarsind rugaciuni de umilinta si savarsind virtuti cu osardie; ca in acest chip sa ajungem sa vedem invierea cea slavita a lui Hris­tos Dumnezeu, slava si lauda aducand."
Maica Domnului, care a purtat in pantecele ei si pe bratele ei pe Hristos-Domnul, aratandu-L lumii, impreuna cu Apostolii care au binevestit lumii pe Hristos, arata aici insasi taina Bisericii, in care puterea si darul pocaintei devin pregatire si dor de inviere, arvuna a vietii vesnice ca legatura de iubire a omului cu Dumnezeu.
Marturisirea si preamarirea Sfintei Treimi in Canonul cel Mare arata ca pocainta crestina este taina refacerii comuniu­nii oamenilor cu Sfanta Treime. Botezati in numele Sfintei Treimi, crestinii reinnoiesc Taina Botezului prin lacrimile po­caintei, mor pentru pacat si inviaza sufleteste pentru Hristos.
Marturisirea dreptei credinte prin doxologie se leaga strans de redescoperirea dreptei vietuiri prin pocainta. Milostivirea Sfintei, Celei de o fiinta, de viata facatoarei si nedespartitei Treimi este temelia si puterea care face ca "usile pocaintei" sa devina "portile imparatiei cerurilor" deschise in inimile celor ce cauta mantuirea si viata vesnica.
Un alt element care sustine rugaciunea de pocainta si, in acelasi timp, constituie semnul pocaintei profunde este plan­sul sau lacrimile caintei. Lacrimile sunt un dar de la Dum­nezeu. Lacrimile care sustin rugaciunea de pocainta sunt numite intristarea cea dupa Dumnezeu, dupa expresia Sfintilor Parinti.
Sfantul Ioan Damaschinul explicand fericirea a doua, "Fericiti cei ce plang ca aceia se vor mangaia", arata clar ca nu orice plans aduce fericire, nu orice tanguire si lamentare este o virtute, ci plansul pentru pacate, numai acela aduce mangaiere. Nu plansul celui ce este suparat pentru ca ar fi dorit sa castige mai multi bani, dar a castigat mai putini, sau a ratat o sansa de a ajunge intr-un rang mai mare, dar nu a reusit.
Sfantul Ioan Damaschinul arata ca nu acesta este plansul adevarat, ci acesta este un plans egoist, un plans din orgoliu. Plansul adevarat este regretul sau cainta pentru pacatele pe care le-am facut, regretul si cainta pentru timpul pierdut, pentru energiile sufletesti si trupesti pe care le-am cheltuit in zadar, fara nici un sens duhovnicesc si fara nici o roada folositoare altora.
In timpul Postului Mare in Triod se subliniaza legatura deosebita dintre taina smochinului neroditor care s-a uscat pentru ca l-a blestemat Hristos Domnul si existenta umana cea indepartata de Dumnezeu, care nu aduce roada faptelor bune.
Sfantul Andrei Criteanul si alti Sfinti Parinti, meditand la pilda smochinului neroditor, cer lacrimile pocaintei ca sa ude cu ele smochinul neroditor al sufletului pentru a nu se usca definitiv. Iar Sfantul Efrem Sirul ne spune ca sufletul omului pacatos este plin de spinii pacatelor si de uscaciunea lipsei de iubire smerita fata de Dumnezeu si fata de semeni, iar lacrimile pocaintei vin peste sufletul acesta plin de spini si de uscaciune ca o ploaie curatitoare si roditoare. in acest sens, Parintii duhovnicesti vorbesc despre curgerea lacri­milor nevoitorilor sau ascetilor din pustie care au facut rodi­toare pustia prin rodirea virtutilor. Nu e vorba doar de pus­tia fizica, exterioara, ci, in primul rand, ei au facut roditoare pustia sufletului pacatos, transformand-o intr-un sol fertil al virtutilor.
Parintii Bisericii, mari dascali si traitori ai pocaintei, au impartit lacrimile in doua categorii: lacrimile de intristare numite si "strapungerea inimii" si lacrimile bucuriei. Lacrimile de intristare ard pacatul si spala sufletul pacatos precum focul curata fierul de rugina. Aceste lacrimi pot con­tinua si dupa ce au fost iertate pacatele lor, ele transformandu-se in lacrimile bucuriei care izvorasc din rugaciunea curata. Insa in viata spirituala ortodoxa, lacrimile bucuriei se dobandesc, in general, dupa ce credinciosul a trecut prin lacrimile pocaintei. Acest adevar ni-l arata Sfantul Ioan Scararul care, in lucrarea sa Scara virtutilor, vorbeste despre "lacrimile pocaintei celei de bucurie aducatoare", adica despre bucuria iertarii, bucuria ridicarii, bucuria invierii sufletului din moartea pacatului.
Dupa impacarea omului cu Dumnezeu prin Spovedanie, lacrimile pocaintei aduc pace in suflet. Lacrimile nu sunt un scop in sine, dar sunt semnul caintei profunde si semnul bucuriei iertarii si al refacerii comuniunii cu Dumnezeu, Izvorul bucuriei.
Cantarile noastre bisericesti compuse, in general, de monahi care au plans o viata intreaga, care s-au invrednicit de lacrimile pocaintei si de lacrimile bucuriei, contin o bucurie pasnica si pacificatoare. Ele nu urmeaza ritmul naturii impatimite de placeri, ci urmeaza ritmul metaniilor, acela al pocaintei. O astfel de muzica ne ajuta la sustinerea rugaciu­nii de pocainta.
Muzica din timpul Postului Mare este adaptata acestei perioade, dupa cum si vesmintele liturgice, de culoare cernita, inchisa, ne antreneaza in interioritatea pocaintei; ele ne cheama sa privim nu atat la solemnitatea slujbelor exterioare, cat la saracia sufletului nostru slabit de pacate, pentru a aduna, prin smerita rugaciune, comori de lumina in inima.
Totusi, intrucat pocainta are ca scop bucuria invierii, sambata si duminica din timpul Postului Mare, Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur si cea a Sfantului Vasile cel Mare se savarsesc in vesminte luminate, iar miercurea si vinerea, Liturghia Darurilor mai Inainte Sfintite unita cu Vecernia, ca semn de pocainta, se savarseste in vesminte cernite. Aceasta Liturghie este savarsita pentru impartasire euharistica mai intensa intrucat si postul acesta este mai intens sau mai sever.
In Biserica veche nu se savarsea Liturghia Darurilor mai inainte sfintite dimineata, ci seara, la vecernie. In mediul rural, primavara, oamenii mergeau in timpul zilei la camp, iar dupa munca de la camp, seara, veneau si se impartaseau, ca pregatire pentru inviere, deoarece perioada Postului Sfintelor Pasti este potrivita pentru invierea lenta a sufletului din moartea pacatului si cul­mineaza cu explozia bucuriei invierii Domnului din noaptea de Pasti.
Sa rugam pe Hristos Domnul si pe toti sfintii Lui sa ne ajute cu rugaciunile lor si sa ne daruiasca puterea de a simti in suflet roadele pocaintei din Postul Mare, adica sfintirea vietii, dupa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur: "Noi daruim ceea ce avem, postirea, ca sa primim ceea ce nu avem, nepatimirea."
+ Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane



                           CANONUL  SFÂNTULUI  
                  ANDREI  CRITEANUL  !
                                 Citit ! 

Alcătuire a Sfîntului Părintelui nostru Andrei Criteanul Ierusalimiteanul

JOI
în a cincea săptămână
a Sfântului şi Marelui Post
    Se toacă pe la al patrulea ceas din noapte şi adunându-se fraţii în biserică, preotul face începutul după obicei şi se zic: Împărate ceresc..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Doamne miluieşte (de 12 ori), Slavă..., Şi acum..., Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori) şi Utrenia, după rânduială.
    După psalmi, se cântă Aliluia şi podobnicele glasului şi se citeşte Catisma a opta.
    Apoi se citeşte viaţa Cuvioasei Maria Egipteanca, în două stări.
Psalmul 50
    Stihurile: Să cântăm Domnului... nu se cântă, ci îndată se începe Canonul Mare, care se zice rar, cu glas umilit şi cu inimă înfrântă, făcând la fiecare tropar câte 3 închinăciuni.
CANONUL MARE
Alcătuire a Sfântului Părintelui nostru Andrei Criteanul Ierusalimiteanul.
Cântarea 1, glasul al 6-lea:
Irmosul:
    Ajutor şi acoperitor S-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi slăvi pe El; Dumnezeul părintelui meu şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit (de două ori).
    Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
    De unde voi începe a plânge faptele vieţii mele celei ticăloase? Ce începere voi pune, Hristoase, acestei tânguiri de acum? Ci ca un milostiv, dă-mi iertare greşealelor.
    Vino, ticăloase suflete, împreună cu trupul tău, de te mărturiseşte la Ziditorul tuturor. Şi îndepărtează-te de acum de nebunia cea mai dinainte şi adu lui Dumnezeu lacrimi de pocăinţă.
    Râvnind neascultării lui Adam celui întâi-zidit, m-am cunoscut pe mine dezbrăcat de Dumnezeu, şi de împărăţia cea pururea fiitoare şi de desfătare, pentru păcatele mele.
    Vai, ticăloase suflete! Pentru ce te-ai asemănat Evei celei dintâi? Că ai căzut rău şi te-ai rănit amar; că te-ai atins de pom şi ai gustat cu îndrăzneală mâncarea cea nechibzuită.
    În locul Evei celei trupeşti, făcutu-s-a mie Evă înţelegătoare gândul cel cu poftă trupească, arătându-mi cele plăcute, şi gustând pururea din băutura cea amară.
    După dreptate a fost lepădat Adam din Eden, nepăzind singura Ta poruncă, Mântuitorule. Dar eu, care am călcat totdeauna cuvintele Tale cele dătătoare de viaţă, ce voi pătimi?
    Covârşind eu de bunăvoie uciderea lui Cain, m-am făcut cu ştiinţă ucigaş al sufletului, umplându-mi trupul de viermi, şi războindu-mă împotriva lui, cu faptele mele cele rele.
    Nu m-am asemănat, Iisuse, dreptăţii lui Abel. Daruri bineprimite nu Ţi-am adus Ţie niciodată, nici fapte dumnezeieşti, nici jertfă curată, nici viaţă fără prihană.
    Precum Cain aşa şi noi, ticălosule suflete, am adus fapte murdare Făcătorului tuturor şi jertfă vrednică de mustrare şi viaţă ne-trebnică; pentru acestea ne-am şi osândit împreună.
    Ziditorule, făcându-mă lut viu, ai pus întru mine trup şi oase şi suflare şi viaţă; dar, o! Făcătorul meu, Mântuitorul meu şi Judecă-torul meu, primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc.
    Mărturisesc Ţie, Mântuitorule, păcatele pe care le-am făcut, şi rănile sufletului şi ale trupului meu, care tâlhăreşte le-au pus înlăuntrul meu gândurile cele ucigătoare.
    De am şi greşit, Mântuitorule, dar ştiu că eşti iubitor de oameni; baţi cu milă şi Te milostiveşti fierbinte; pe cel ce plânge îl vezi, şi alergi ca un părinte, chemând pe cel rătăcit.
    Pe mine cel lepădat înaintea uşilor Tale, Mântuitorule, măcar la bătrâneţe nu mă lăsa în iad, deşert, ci, mai înainte de sfârşit, ca un iubitor de oameni, dă-mi iertare greşealelor.
    Eu sunt cel căzut între tâlhari, în gându-rile mele; cu totul sunt rănit acum de ele şi plin de bube; dar Tu însuţi venind de faţă, Hristoase Mântuitorule, vindecă-mă.
    Preotul, văzându-mă mai înainte, a trecut de mine, şi levitul, văzându-mă gol în nenorocire, nu m-a băgat în seamă; iar Tu, Iisuse, Cel ce ai răsărit din Maria, venind de faţă, miluieşte-mă.
    Mielule al lui Dumnezeu, Cel ce ai ridicat păcatele tuturor, ridică de la mine lanţul cel greu al păcatului şi, ca un milostiv, dă-mi lacrimi de umilinţă.
    Vremea este a pocăinţei, iar eu vin către Tine, Făcătorul meu; ridică de la mine lanţul cel greu al păcatului şi, ca un îndurat, dă-mi iertare de greşealele.
    Să nu mă urăşti, Mântuitorule, să nu mă lepezi de la Faţa Ta; ridică de la mine lanţul cel greu al păcatului şi, ca un milostiv, dă-mi iertare de greşealele.
    Greşealele mele cele de voie şi cele fără de voie, Mântuitorule, cele vădite şi cele ascunse, cele ştiute şi cele neştiute, toate iertându-le, ca un Dumnezeu, milostiveşte-Te şi mă mântuieşte.
    Din tinereţe, Mântuitorule, poruncile Tale le-am lepădat, şi mi-am trecut toată viaţa cu pofte, neîngrijindu-mă şi lenevindu-mă; pentru aceasta strig Ţie, Mântuitorule: măcar la sfârşit mântuieşte-mă.
    Bogăţia sufletului cheltuind-o întru păcate, pustiu sunt de virtuţi creştineşti şi, flămânzind, strig: Părinte al îndurărilor, apucând înainte, miluieşte-mă.
    Înaintea Ta cad, Iisuse;greşit-am Ţie, milostiveşte-Te spre mine; ridică de la mine lanţul cel greu al păcatului şi, ca un îndurat, dă-mi lacrimi de umilinţă.
    Să nu intri cu mine la judecată, vădind faptele mele, cercetând cuvintele şi îndreptând pornirile; ci cu îndurările Tale, trecând cu vederea răutăţile mele, mântuieşte-mă, Atotputernice.
    Stih: Cuvioasă maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
    Tu-mi dă har luminător, din osârdia ta cea dumnezeiască de sus, ca să scap de întunericul patimilor; şi să laud din inimă faptele vieţii tale cele frumoase, Marie.
    Plecându-Te dumnezeieştilor legi ale lui Hristos, la Dânsul ai venit, lăsând pornirile desfătărilor cele neoprite, şi toată virtutea, ca pe una singură, cu multă cucernicie ai săvârşit-o.
    Stih: Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
    Cu rugăciunile tale, Andrei, scapă-ne de patimile cele fără de cinste şi te rugăm să ne arăţi părtaşi acum împărăţiei lui Hristos, pe noi cei ce te lăudăm pe tine, strălucite, cu credinţă şi cu dragoste.
Slavă..., a Treimii:
    Treime, Fiinţă preaînaltă, Căreia ne închinăm întru o Unime, ridică de la mine lanţul cel greu al păcatului şi, ca o milostivă, dă-mi lacrimi de umilinţă.
Şi acum..., a Născătoarei:
    Născătoare de Dumnezeu, nădejdea şi ajutătoarea celor ce te laudă pe tine, ridică de la mine lanţul cel greu al păcatului şi, ca o stăpână curată, mă primeşte pe mine cel ce mă pocăiesc.
    Şi iarăşi se cântă în amândouă stranele irmosul: Ajutor şi acoperitor...
Cântarea a 2-a:
Irmosul :
    Ia aminte, Cerule, şi voi grăi; şi voi lăuda pe Hristos, Care a venit din Fecioară cu trup (de două ori).
    Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
    Ia aminte, cerule, şi voi grăi; pământule, primeşte în urechi glasul celei ce se pocă-ieşte lui Dumnezeu şi-L laudă pe Dânsul.
    Ia aminte, Dumnezeule, Mântuitorul meu, cu ochiul Tău cel blând, şi primeşte mărturisirea mea cea călduroasă.
    Mai mult decât toţi oamenii, eu însumi am greşit Ţie; ci Te milostiveşte, Mântuito-rule, ca un Dumnezeu, spre făptura Ta.
    Viforul răutăţilor m-a cuprins, Milostive Doamne; ci, ca lui Petru, întinde-mi şi mie mâna Ta.
    Lacrimile desfrânatei, Îndurate, şi eu le vărs înaintea Ta; milostiveşte-Te spre mine, Mântuitorule, cu îndurarea Ta.
    Întunecatu-mi-am, frumuseţea sufletului cu plăcerile poftelor, şi cu totul toată mintea ţărână mi-am făcut.
    Ruptu-mi-am acum veşmântul cel dintâi, pe care mi l-ai ţesut mie, Ziditorule, dintru început; şi pentru aceasta zac acum gol.
    Îmbrăcatu-m-am acum în haină ruptă, pe care mi-a ţesut-o mie şarpele cu sfătuirea, şi mă ruşinez.
    Căutat-am la frumuseţea pomului, şi mi s-a amăgit mintea; şi acum zac gol şi mă ruşinez.
    Lucrat-au pe spatele meu toţi mai-marii răutăţilor, lungind asupra mea fărădelegea lor.
    Pierdutu-mi-am frumuseţea cea întâi-zidită şi podoaba mea; şi acum zac gol şi mă ruşinez.
    Cusutu-mi-a haine de piele păcatul, golindu-mă de haina cea dintâi ţesută de Dumnezeu.
    Îmbrăcat sunt cu îmbrăcaminte de ruşine, ca şi cu nişte frunze de smochin, spre vădirea patimilor mele celor din bunăvoinţa mea.
    Îmbrăcatu-m-am urât cu haina împestriţa-tă şi sângerată ruşinos, prin curgerea vieţii celei cu patimi şi iubitoare de desfătări.
    Pătat-am haina trupului meu, şi am întinat cu totul podoaba cea după chipul şi după asemănarea Ta, Mântuitorule.
    Căzut-am întru întristarea patimi lor, şi în stricăciunea cea materialnică; şi pentru aceasta acum vrăjmaşul mă necăjeşte.
    Viaţă iubitoare de cele materiale şi iubitoare de averi alegând eu în loc de sărăcie, Mântuitorule, m-am împresurat acum cu sarcină grea.
    Împodobitu-mi-am chipul trupului cu îmbrăcămintea de multe feluri a gândurilor ruşinoase şi sunt osândit.
    Îngrijitu-m-am cu deadinsul numai de podoaba mea cea din afară, nebăgând seama de cortul dinlăuntru, cel după chipul lui Dumnezeu.
    Făcându-mi urâţenia chip patimi lor mele, prin pofte iubitoare de plăceri, mi-am stricat frumuseţea minţii.
    Îngropat-am, Mântuitorule, cu patimile frumuseţea chipului celui dintâi; dar ca pe drahmă, oarecând, căutându-mă, aşa mă află.
    Păcătuit-am ca şi desfrânata şi strig Ţie: Eu însumi am greşit! Primeşte, Mântuitorule, ca mir şi lacrimile mele.
    Alunecat-am în desfrânare ca David şi m-am umplut de noroi; dar Tu, Mântuitorule, spală-mă şi pe mine cu lacrimile mele.
    Fii mie milostiv, strig Ţie ca şi vameşul; Mântuitorule, curăţeşte-mă; că nimeni din cei din Adam n-au greşit Ţie, ca mine.
    Nici lacrimi, nici pocăinţă nu am, nici umilinţă; ci Tu însuţi acestea, Mântuitorule, dăruieşte-mi-le, ca un Dumnezeu.
    Uşa Ta să nu mi-o închizi atunci, Doamne, Doamne! Ci să o deschizi mie, celui ce mă pocăiesc către Tine.
    Iubitorule de oameni, Cel ce voieşti ca toţi să se mântuiască, Tu mă cheamă şi mă primeşte ca un bun, pe mine cel ce mă pocăiesc.
    Ascultă suspinurile sufletului meu, şi primeşte picăturile ochilor mei, Doamne, şi mă mântuieşte.
A Născătoarei:
    Preacurată Fecioară, Născătoare de Dum-nezeu, ceea ce una eşti prea lăudată, roagă-te îndelung, ca să ne mântuim noi.
Alt canon
Irmosul:
    Vedeţi, vedeţi! că Eu sunt Dumnezeu, Care am plouat mană, şi apă din piatră am izvorât de demult, în pustie, poporului Meu, cu singură dreapta şi cu tăria Mea .
    Vedeţi, vedeţi! că Eu sunt Dumnezeu; ascultă, suflete al meu, pe Domnul, Cel ce strigă, şi te depărtează de la păcatul cel dintâi; şi te teme, ca de un judecător şi Dumnezeu.
    Cui te-ai asemănat, mult-păcătosule suflete? Numai lui Cain celui dintâi şi lui Lameh aceluia? Ucigându-ţi cu pietre trupul prin fapte rele, şi omorându-ţi mintea cu pornirile cele nebuneşti.
    Pe toţi cei mai înainte de lege întrecându-i, o, suflete, lui Set nu te-ai asemănat, nici lui Enos ai urmat, nici lui Enoh cel ce a fost mutat la cer, nici lui Noe; ci te-ai arătat sărac de viaţa drepţilor.
    Tu însuţi, suflete al meu, ai deschis zăvoarele mâniei Dumnezeului tău, şi ţi-ai înecat trupul, ca şi tot pământul, şi faptele şi viaţa; şi ai rămas afară de corabia cea mântuitoare.
    Bărbat am ucis spre rană mie, şi tânăr spre vătămare, Lameh plângând a strigat; iar tu nu te cutremuri, o, suflete al meu, întinându-ţi trupul şi mintea pătându-ţi.
    O, cum am râvnit lui Lameh, celui mai înainte ucigaş! Sufletul ca pe un bărbat, mintea ca pe un tânăr şi trupul ca pe un frate mi-am ucis, ca şi Cain ucigaşul, cu pornirile cele poftitoare de plăceri.
    Turn ţi-ai închipuit să zideşti, o, suflete, şi întăritură să faci poftelor tale, de n-ar fi oprit Ziditorul voile tale, şi de n-ar fi surpat până la pământ meşteşugirile tale.
    Plouat-a Domnul oarecând foc din cer, arzând fărădelegea cea înfierbântată a sodomenilor; iar tu ţi-ai a prins focul gheenei întru care va să arzi, o, suflete.
    Rănitu-m-am, vătămatu-m-am, iată săgeţi-le vrăjmaşului au pătruns sufletul meu şi trupul. Iată, rănile şi bubele şi zdruncină-turile strigă, şi vătămăturile mele cele de voie alese.
    Cunoaşteţi şi vedeţi că Eu sunt Dumnezeul, Cel ce ispitesc inimile, înfrânez cugetele şi vădesc faptele, ard păcatele, judec pe orfan, pe smerit şi pe sărac.
    Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
    Întins-ai mâinile tale către înduratul Dumnezeu, Marie, afundată întru adâncul răutăţilor, şi ţi-a întins mâna de ajutor cu milostivire, ca şi lui Petru, căutând cu adevărat întoarcerea ta.
    Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
    Cu toată osârdia şi cu dragoste ai alergat către Hristos, urând calea cea dintâi a păcatului; şi în pustiile cele neumblate hrănindu-te, şi poruncile Lui cele dumnezeieşti curat săvârşind.
    Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
    Să vedem, să vedem, o suflete, iubirea de oameni a lui Dumnezeu şi a Stăpânului; pentru aceasta, mai înainte de sfârşit să cădem înaintea Lui cu lacrimi, strigând: cu rugăciunile lui Andrei, Mântuitorule, milu-ieşte-ne pe noi.
Slavă..., a Treimii:
    Treime fără început, nezidită, nedespărţită Unime, primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc, şi mă mântuieşte pe mine, cel ce am greşit; a Ta zidire sunt, nu mă trece cu vederea; ci mă iartă şi mă izbăveşte de osânda focului.
Şi acum..., a Născătoarei:
    Preacurată Stăpână Născătoare de Dumnezeu, nădejdea celor ce aleargă la tine, şi limanul celor înviforaţi, pe Milostivul şi Făcătorul şi Fiul tău, fă-L îndurat, şi mie cu rugăciunile tale.
    Şi iarăşi se zice, în amândouă stranele, irmosul al doilea: Vedeţi, vedeţi...
 

Cântarea a 3-a:
Irmosul:
    Pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, Hristoase, întăreşte inima mea (de două ori).
    Foc de la Domnul plouând, oarecând, a ars Domnul de demult pământul sodomenilor.
    În munte scapă, suflete, ca Lot acela şi apucă şi te izbăveşte în Sigor.
    Fugi de aprindere, o suflete! Fugi de arderea Sodomei! Fugi de pieirea cea din dumnezeiască văpaie!
    Mărturisescu-mă Ţie, Mântuitorule: păcă-tuit-am, păcătuit-am Ţie fără măsură; dar lasă-mi, iartă-mi, ca un Îndurat.
    Păcătuit-am Ţie, eu singur păcătuit-am mai mult decât toţi; Hristoase Mântuitorule, nu mă trece cu vederea.
    Tu eşti Păstorul cel Bun; caută-mă pe mine mielul şi, rătăcit fiind, nu mă trece cu vederea.
    Tu eşti dulcele Iisus, Tu eşti Ziditorul meu; întru Tine, Mântuitorule, mă voi îndrepta.
A Treimii:
    Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.
    O, Treime, Unime Dumnezeule, mântu-ieşte-ne pe noi de înşelăciune şi de ispite şi de primejdii!
A Născătoarei:
    Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.
    Bucură-te, pântece primitor de Dumne-zeu! Bucură-te, scaunul Domnului! Bucură-te, Maica vieţii noastre.
Alt Canon
Irmosul:
    Întăreşte, Doamne, pe piatra poruncilor Tale, inima mea cea clintită; că Însuţi eşti sfânt şi Domn (de două ori).
    Izvor de viaţă Te-am câştigat pe Tine, surpătorul morţii, şi strig Ţie din inima mea mai înainte de sfârşit: Greşit-am! Milosti-veşte-Te şi mă mântuieşte.
    Păcătoşilor din vremea lui Noe am urmat, Mântuitorule, moştenind osândirea acelora, întru cufundarea potopului.
    Greşit-am, Doamne, greşit-am Ţie! Milostiveşte-Te spre mine. Că nu este cineva între oameni, din cei ce au greşit, pe care să nu-l fi întrecut eu cu greşealele.
    Lui Ham aceluia, batjocoritorul de tată, urmând, suflete, n-ai acoperit ruşinea aproapelui, cu faţa înapoi întorcându-te.
    Binecuvântarea lui Sem nu ai moştenit, ticălosule suflete, şi moştenire desfătată n-ai luat, ca Iafet în pământul iertării.
    Din pământul Haran, adică din păcat, ieşi, suflete al meu, şi vino la pământul care izvorăşte de-a pururea nestricăciune vie, pe care Avraam a moştenit-o.
    De Avraam ai auzit, suflete al meu, care şi-a lăsat oarecând pămâtul părinţilor şi s-a făcut străin. Urmează şi tu alegerii aceluia.
    La stejarul din Mamvri ospătând patriarhul pe îngeri, a luat la bătrâneţe vânatul făgăduinţei.
    Înţelegând pe Isaac, ticălosule suflete al meu, că a fost jertfit tainic jertfă nouă, ca ardere de tot Domnului, urmează voinţei lui.
    Auzit-ai, suflete al meu, de Ismael, că a fost izgonit ca un fecior din slujnică; trezeşte-te, vezi, ca nu cumva păcătuind, să suferi ceva asemenea.
    Agarei, egiptencei celei de demult, te-ai asemănat, suflete, făcându-te rob de bună-voia ta, şi născând semeţia, ca pe un nou Ismael.
    Scara lui Iacov o ştii, suflete al meu, care s-a arătat de la pământ spre cele cereşti; pentru ce n-ai avut treaptă tare, credinţa cea dreaptă?
    Preotului lui Dumnezeu, şi împăratului celui înstrăinat între oameni de viaţa lumii, urmează, adică asemănării lui Hristos.
    Să nu te faci stâlp de sare, suflete, întorcându-te înapoi; să te înfricoşeze pilda Sodomei; sus în Sigor mântuieşte-te!
    De arderea păcatului fugi, suflete al meu, ca şi Lot. Fugi de Sodoma şi de Gomora; fugi de flacăra a toată pofta cea nebunească.
    Miluieşte-mă, Doamne, miluieşte-mă strig Ţie, când vei veni cu îngerii Tăi, să răsplăteşti tuturor după vrednicia faptelor.
    Rugăciunea celor ce Te laudă pe Tine, Stăpâne, nu o lepăda; ci Te milostiveşte, Iubitorule de oameni, şi dăruieşte iertare celor ce se roagă Ţie cu credinţă.
    Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
    Cuprins sunt de tulburarea valurilor şi de furtuna păcatelor. Dar tu, maică, mântuieşte-mă acum şi mă scoate la limanul dumnezeieştii pocăinţe.
    Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
    Rugăciune cu osârdie aducând şi acum, cuvioasă, către prea milostiva Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciunile tale deschide-mi dumnezeieştile intrări.
    Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
    Cu rugăciunile tale dăruieşte-mi şi mie iertare datoriilor, o Andreie, arhiereule al Cretei; că tu eşti învăţător preales al pocăinţei.
Slavă..., a Treimii:
    Treime neamestecată, nezidită, Fire fără început, Care eşti lăudată în Treimea Feţelor, mântuieşte-ne pe noi, care ne închinăm stăpânirii Tale cu credinţă.
Şi acum..., a Născătoarei:
    Pe Fiul cel fără de ani din Tatăl, sub ani L-ai născut, neştiind de bărbat, Născătoare de Dumnezeu. Minune străină! Că alăptând, ai rămas fecioară.
    Şi iar irmosul: Întăreşte, Doamne...
    Apoi sedealna, alcătuire a lui Iosif, glasul al 8-lea:
Podobie: Înviat-ai din morţi...
    Luminători de Dumnezeu luminaţi, cei ce înşivă aţi fost văzători ai Mântuitorului, luminaţi-ne pe noi cei ce suntem în întunericul vieţii, ca să umblăm acum, ca în zi, cu bunăcuviinţă, întru lumina postului, alungând patimile cele de noapte, şi să vedem şi noi luminatele Patimi ale lui Hristos, bucurându-ne.
Slavă..., altă Sedealnă, glasul al 8-lea:
Podobie: Porunca cea cu taină...
    Apostoli, cei doisprezece de Dumnezeu aleşi, aduceţi acum rugăciune lui Hristos, ca să trecem toţi curgerea postului, săvârşind rugăciuni cu umilinţă, şi săvârşind virtuţi cu osârdie; ca în acest chip să ajungem să vedem Învierea cea slăvită a lui Hristos Dumnezeu, slavă şi laudă aducând.
Şi acum..., a Născătoarei:
Acelaşi glas şi podobie:
    Născătoare de Dumnezeu, roagă-te împre-ună cu Apostolii, Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu, Cel necuprins, Care S-a născut în chip de negrăit din tine mai presus de gând, să dăruiască lumii pace curată şi să ne dea nouă iertare păcatelor mai înainte de sfârşit, şi să învrednicească pe robii tăi împărăţiei cereşti, pentru bunătatea Sa cea prea multă.
    Apoi se citeşte viaţa Preacuvioasei Maria Egipteanca, de la jumătate. După aceasta, Tricântarea de Joi, fără metanii.
Cântarea a 4-a, glasul al 8-lea:
Irmosul:
    Auzit-am, Doamne, auzul Tău şi m-am temut, înţeles-am lucrurile Tale şi am slăvit puterea Ta, Stăpâne.
    Apostolii lui Hristos cei luminaţi, care au vieţuit cu înfrânare, uşurează nouă vremea postului, cu dumnezeieştile lor mijlociri.
    Organul cel cu douăsprezece coarde, ceata cea dumnezeiască a ucenicilor, a cântat cântarea de mântuire, tulburând cântările cele viclene.
    Cu ploile duhului aţi adăpat toată lumea, alungând, preafericiţilor, seceta mulţimii zeilor.
A Născătoarei:
    Mântuieşte-mă pe mine, cel care mă smeresc, care am vieţuit cu semeţie, tu care ai născut pe Cel ce a înălţat firea cea smerită, Preacurată.
Altă Tricântare, acelaşi glas:
Irmos: Auzit-am Doamne...
    Preacinstită ceată a Apostolilor, îndeamnă-te a ruga pe Ziditorul tuturor ca să ne miluiască pe noi, care te lăudăm pe tine.
    Fiind ca nişte lucrători ai lui Hristos, Apostoli, şi lucrând cu dumnezeiescul Cuvânt, toată lumea, I-aţi adus totdeauna roade.
    Vie v-aţi făcut lui Hristos, Celui cu adevărat iubit; că aţi izvorât în lume vinul Duhului, Apostoli.
A Treimii:
    Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
    Sfântă Treime asemănătoare, Care eşti mai presus stăpânitoare, cea preaputernică, Părinte, Cuvântule şi Duhule Sfinte, Dumne-zeule, lumină şi viaţă, păzeşte turma Ta.
A Născătoarei:
    Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
    Bucură-te, scaun în chipul focului. Bucură-te, sfeşnic purtător de făclie. Bucură-te, muntele sfinţirii, chivotul vieţii, cortul Sfintei Sfintelor.
Alt canon
Irmosul:
    Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut: că aveai să Te naşti din Fecioară, şi oamenilor să Te arăţi, şi a grăit: Auzit-am auzul Tău şi m-am temut; slavă puterii Tale, Doamne (de două ori).
    Lucrurile Tale nu le trece cu vederea, zidirea Ta nu o părăsi, Drepte Judecătorule; că de am şi păcătuit eu însumi ca un om, şi mai mult decât tot omul, Iubitorule de oameni, dar ai putere ca un Domn al tuturor a ierta păcatele.
    Se apropie, suflete, sfârşitul, se apropie şi nu te îngrijeşti, nu te pregăteşti; vremea se scurtează, scoală-te; aproape lângă uşi este Judecătorul: ca un vis, ca o floare trece vremea vieţii. Pentru ce în deşert ne tulburăm?
    Deşteaptă-te, o, sufletul meu! Ia seama faptelor tale pe care le-ai făcut, şi adu-le la vedere; varsă picături de lacrimi; spune cu îndrăzneală faptele tale şi cugetele tale lui Hristos, şi te îndreptează.
    N-a fost în viaţă păcat, nici faptă, nici răutate, pe care să nu le fi săvârşit eu, Mântuitorule, cu mintea şi cu cuvântul, cu voinţa şi cu gândul şi cu ştiinţa, şi cu fapta păcătuind, ca altul nimeni nici odinioară.
    Din aceasta m-am judecat, din aceasta m-am osândit, eu, ticălosul, adică din cugetul meu, decât care nimic nu este în lume mai puternic; Judecătorule, Mântuitorul meu şi cunoscătorule, cruţă-mă, izbăveşte-mă şi mă mântuieşte pe mine robul Tău.
    Scara pe care a văzut-o de demult marele între patriarhi, suflete al meu, este arătarea suirii celei de lucrare şi a înălţării gândului; deci, de voieşti să vieţuieşti cu lucrarea şi cu cunoştinţa şi cu înălţarea gândului, înnoieşte-te.
    Arşiţa zilei a răbdat patriarhul pentru lipsă şi frigul nopţii a suferit, în toate zilele făcând câştig; păstorind, trudindu-se şi slujind, ca să-şi ia amândouă femeile.
    Prin două femei înţelege, fapta şi cuno-ştinţa întru înaltă gândire: prin Lia fapta, ca ceea ce a fost cu mulţi copii. Iar prin Rahela, gândirea, ca cea mult-ostenitoare. Că fără de osteneli nici fapta, nici gândirea nu se vor săvârşi, suflete.
    Priveghează, o, suflete al meu, şi te fă deosebit, ca cel mare între patriarhi; ca să dobândeşti fapta cu gândirea cea înaltă; ca să te faci minte văzătoare de Dumnezeu, să ajungi în norul cel neapus cu gândirea, şi să te faci neguţător de lucruri mari.
    Pe cei doisprezece patriarhi născându-i cel mare între patriarhi, ţi-a făcut ţie tainic, suflete al meu, scară spre suirea cea de faptă, pe fiii săi, ca pe nişte temeiuri şi trepte, ca nişte suişuri preaînţelepţeşte aşezându-i.
    Lui Esau cel urât asemânându-te, suflete, ai dat amăgitorului tău întâia naştere, a frumuseţii celei dintâi; şi de la binecuvân-tarea părintească ai căzut, şi îndoit te-ai amăgit, ticălosule, cu fapta şi cu gândirea; pentru aceasta acum pocăieşte-te.
    Edom s-a chemat Esau, pentru marea înverşunare a amestecării cu femei. Căci cu neînfrânarea pururea aprinzându-se şi cu plăcerile întinându-se, Edom s-a numit, care înseamnă: înfierbântarea sufletului celui iubitor de păcate.
    De Iov cel de pe gunoi auzind, o, suflete al meu, că s-a îndreptăţit, n-ai râvnit bărbăţi-ei aceluia, n-ai avut tăria gândului lui, întru toate care ai cunoscut, în cele ce ai ştiut şi în cele ce te-ai ispitit; ci te-ai arătat nerăbdător.
    Cel ce era mai înainte pe scaun, acum se vede gol în gunoi, cu răni; cel cu mulţi fii şi mărit, de năprasnă fără de fii şi de casă lipsit; că socotea gunoiul palat şi rănile mărgăritar.
    După vrednicia împărătească fiind îmbrăcat cu diademă şi cu porfiră, omul cel cu multă avere, şi dreptul cel îndestulat de bogăţie şi de animale, degrab sărăcind de avere şi de stare şi de împărăţie s-a lipsit.
    De a fost acela drept şi fără prihană mai mult decât toţi, şi n-a scăpat de cursele şi vicleşugurile înşelătorului, dar tu, fiind iubitor de păcate, ticăloase suflete, ce vei face de se va întâmpla să vină asupra ta ceva din cele negândite?
    Trupul mi-am spurcat, duhul mi-am întinat, peste tot m-am rănit; dar ca un doctor, Hristoase, amândouă prin pocăinţă mi le tămăduieşte. Spală-le, curăţeşte-le, Mântuitorul meu, arată-le mai curate decât zăpada.
    Trupul Tău şi sângele pentru toţi Ţi-ai pus, Cuvinte, răstignindu-Te; trupul, adică ca să mă înnoieşti, iar sângele ca să mă speli. Duhul ţi-ai dat ca să mă aduci, Hristoase, Părintelui Tău.
    Săvârşit-ai mântuirea în mijlocul pământului, Făcătorule, ca să ne mântuim; de bunăvoie pe cruce ai fost răstignit şi Edenul cel ce se încuiase s-a deschis; cele de sus şi cele de jos, făptura şi toate neamurile mântuindu-se, se închină Ţie.
    Fie-mi mie scăldătoare sângele cel din coasta Ta, totodată şi băutură şi apa iertării ce a izvorât, ca să mă curăţesc cu amândouă, ungându-mă şi bând, şi ca o ungere şi băutură, Cuvinte, cuvintele Tale cele de viaţă.
    Gol sunt, spre a intra în cămara mirelui, gol sunt şi spre a merge la nuntă şi la cină; candela mi s-a stins, fiind fără de untdelemn, cămara mi s-a închis dormind eu. Cina s-a mâncat; iar eu fiind legat de mâini şi de picioare, am fost lepădat afară.
    Biserica a câştigat pahar coasta Ta cea purtătoare de viaţă, din care a izvorât nouă îndoit izvorul iertării şi al cunoştinţei; spre închipuirea celei vechi şi a celei noi, a amânduror legilor, Mântuitorul nostru.
    Timpul vieţii mele este scurt, şi plin de dureri şi de vicleşug, dar întru pocăinţă primeşte-mă şi întru cunoştinţă mă cheamă, ca să nu mă fac câştig şi mâncare celui străin; Mântuitorule, Tu Însuţi mă miluieşte.
    Falnic sunt acum şi semeţ, cu inima în deşert şi în zadar. Să nu mă osândeşti împreună cu fariseul; ci mai ales dă-mi smerenia vameşului, Unule Îndurate, drepte Judecătorule, şi cu acesta împreună mă numără.
    Ştiu, Îndurate, că am greşit, de am ocărât vasul trupului meu; ci întru pocăinţă mă primeşte, şi întru cunoştinţă mă cheamă, ca să nu mă fac câştig, nici mâncare celui străin. Ci Tu Însuţi, Mântuitorule, mă miluieşte.
    Însumi idol m-am făcut, vătămându-mi cu poftele sufletul meu. Ci întru pocăinţă mă primeşte, şi întru cunoştinţă mă cheamă, ca să nu mă fac câştig, nici mâncare celui străin. Ci Tu Însuţi, Mântuitorule, mă miluieşte.
    N-am auzit glasul Tău, n-am ascultat Scriptura Ta, Dătătorule de lege. Ci întru pocăinţă mă primeşte, şi întru cunoştinţă mă cheamă, ca să nu mă fac câştig, nici mâncare celui străin. Ci Tu Însuţi, Mântuitorule, mă miluieşte.
    Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
    Petrecând viaţă fără de trup, cuvioasă, fiind cu trup, ai luat mare har de la Dumnezeu cu adevărat, ca să foloseşti celor ce te cinstesc cu credinţă. Pentru aceasta ne rugăm ţie, izbăveşte-ne pe noi cu rugăciunile tale de toate încercările.
    Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Întru adânc de necuviinţe mari pogorân-du-te, nu te-ai oprit acolo, ci te-ai suit cu gând mai bun în chip lămurit la virtutea cea desăvârşită prin faptă, minunând, Cuvioasă Maică Marie, firea îngerească.
    Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
    Andrei, lauda părinţilor, nu uita rugând cu rugăciunile tale, de faţă fiind tu, pe Treimea cea înalt dumnezeiască, ca să ne izbăvim de osândă, cei ce te chemăm pe tine, dumnezeiescul ocrotitor şi podoaba Cretei.
Slavă..., a Treimii:
    Nedespărţită în fiinţă, neamestecată în Feţe, Dumnezeu Te cunosc pe Tine Dumnezeire, una în Treime, ca pe Ceea ce eşti întocmai cu împărăţia şi întocmai cu tronul; şi strig Ţie cântarea cea mare, ce se cânta întreit întru cele de sus.
Şi acum..., a Născătoarei:
    Şi ai născut şi eşti fecioară, şi ai rămas întru amândouă cu firea, Fecioară. Cel ce S-a născut înnoieşte legile firii, şi pântecele a născut nesimţind dureri. Unde Dumnezeu voieşte, se biruieşte rânduiala firii; că face câte voieşte.
    Şi iarăşi se cântă irmosul: Auzit-a proorocul de venirea Ta...
Cântarea a 5-a:
Irmosul:
    Dis-de-dimineaţă, Iubitorule de oameni, mă rog luminează-mă şi mă îndreptează la poruncile Tale, şi mă învaţă, Mântuitorule, să fac voia Ta (de două ori).
    În noapte viaţa mea mi-am petrecut pururea; că întuneric s-a făcut mie şi negură adâncă noaptea păcatului; ci ca pe un fiu al zilei arată-mă pe mine, Mântuitorule.
    Lui Ruben asemănându-mă eu, ticălosul, făcut-am sfat necuvios şi călcător de lege asupra lui Dumnezeu celui înalt, întinându-mi patul meu, precum acela pe al tatălui său.
    Mărturisescu-mă Ţie Hristoase Împărate; păcătuit-am, păcătuit-am ca mai înainte fraţii lui Iosif, vânzând rodul curăţiei şi al înţelepciunii.
    De cei de un sânge a fost dat, a fost vân-dut în robie dulcele suflet, cel drept, spre închipuire a Domnului; iar tu, suflete, cu totul te-ai vândut răutăţilor tale.
    Lui Iosif cel drept şi minţii lui celei curate, urmează, ticălosule şi neiscusitule suflete, şi nu te desfrâna cu pornirile cele nebuneşti, făcând fărădelege pururea.
    De s-a şi sălăşluit în groapă oarecând Iosif, Stăpâne Doamne, dar spre închipuirea îngropării şi a scuipării Tale a fost aceasta; iar eu ce-Ţi voi aduce Ţie întru acest chip vreodată?
    Auzit-ai de coşul lui Moise, suflete, cel purtat de apele şi de valurile râului, că a fost păzit de demult ca într-o cămară, scăpând de fapta cea amară a voii lui Faraon.
    De ai auzit, ticălosule suflete, de moaşele ce ucideau oarecând partea bărbătească, cea nevârstnică, suge acum înţelepciunea ca marele Moise.
    Nu ţi-ai omorât mintea lovind-o, precum marele Moise pe egipteanul, ticălosule suflete; şi cum te vei sălăşlui, spune-mi, în pustietatea patimilor prin pocăinţă?
    În pustietăţi a locuit marele Moise. Vino dar, suf1ete, de urmează vieţii lui, ca să te învredniceşti a vedea şi arătarea lui Dumnezeu cea din rug.
    Toiagul lui Moise te închipuieşte, suflete, care a lovit marea şi a închegat adâncul, cu însemnarea dumnezeieştii Cruci; prin care vei putea şi tu să săvârşesti lucruri mari.
    Aaron a adus lui Dumnezeu foc fără prihană, fără vicleşug; iar Ofni şi Fineas, ca şi tine, suflete, au adus lui Dumnezeu viaţă străină şi întinată.
    Greu la minte m-am făcut, Stăpâne, ca şi Faraon cel cumplit; Ianis şi Iamvri la suflet şi la trup, cufundat cu gândul! Ci ajută-mi mie, Mântuitorule.
    Cu lut mi-am amestecat gândul, eu ticălosul. Spală-mă, Stăpâne, în baia lacrimilor mele, mă rog Ţie, albă ca zăpada făcând haina trupului meu.
    De voi cerceta faptele mele, Mântuitorule, mă văd pe mine însumi întrecând pe tot omul cu păcatele; că întru cunoştinţă gândind am greşit, iar nu întru necunoştinţă.
    Cruţă, cruţă, Doamne, zidirea Ta. Păcătuit-am, iartă-mă, Cel ce eşti însuţi din fire curat, căci afară de Tine nimeni altul nu este fără pată.
    Pentru mine ai luat chipul meu, Dumnezeu fiind; arătat-ai minuni vindecând pe cei leproşi şi întărind pe cei slăbănogi; ai oprit curgerea de sânge, Mântuitorule, celei ce s-a atins de poalele Tale.
    Celei ce avea curgere de sânge urmează, ticălosule suflete, năzuieşte, ţine-te de poalele lui Hristos, ca să te izbăveşti de bătăi şi să auzi de la Dânsul: credinţa ta te-a mântuit!
    Celei gârbovite urmează, o suflete! Apropie-te, cazi la picioarele lui Iisus, ca să te îndreptezi, să umbli drept în căile Domnului.
    Deşi eşti fântână adâncă, Stăpâne, izvorăşte-mi ape din preacuratele Tale vine. Ca bând, ca şi Samarineanca, să nu mai însetez. Că izvoare de viaţă izvorăşti.
    Siloam să-mi fie mie lacrimile mele, Stăpâne Doamne, ca să-mi spăl şi eu luminile sufletului şi să Te văd cu gândul pe Tine, Lumina cea mai înainte de veci.
    Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
    Cu neasemănată dragoste, preafericită, dorind să te închini lemnului Crucii, te-ai învrednicit de dorire; învredniceşte-mă dar şi pe mine, să dobândesc slava cea de sus.
    Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
    Repejunea Iordanului trecând-o, ai aflat odihnă, fugind de plăcerea trupească cea cu durere; din care şi pe noi, cuvioasă, scoate-ne cu rugăciunile tale.
    Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
    Ca pe un păstor preaales, înţelepte Andrei, pe tine cel preacinstit, cu dragoste multă şi cu frică te rog, ca să dobândesc mântuire şi viaţă veşnică, prin rugăciunile tale.
Slavă..., a Treimii:
    Pe Tine, Treime, Te cântăm, pe unul Dumnezeu; Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Părinte şi Fiule şi Duhule, Fiinţă singură prin Sine, Unime căreia pururea ne închinăm.
Şi acum..., a Născătoarei:
    Din tine S-a îmbrăcat întru a mea frământătură Dumnezeu, Cel ce a zidit veacurile, Maică Fecioară, ceea ce eşti nestricată şi nu ştii de bărbat, şi a unit Lui firea omenească.
    Şi iarăşi irmosul: Dis-de-dimineaţă...
Cântarea a 6-a:
Irmosul:
    Strigat-am cu toată inima mea către înduratul Dumnezeu şi m-a auzit din iadul cel mai de jos; şi a scos din stricăciune viaţa mea (de două ori).
    Lacrimi din ochii mei, Mântuitorule, şi suspinuri din adânc curat aduc Ţie, strigând inima mea: Dumnezeule, păcătuit-am Ţie, milostiveşte-Te spre mine.
    Înstrăinatu-te-ai, suflete, de Domnul tău, ca Datan şi ca Aviron; dar din toată inima strigă: Iartă-mă! Ca să nu te împresoare pe tine prăpastia pământului.
    Ca o junice sălbăticită, asemănatu-te-ai, suflete, lui Efrem; ca o căprioară, păzeşte-ţi viaţa de curse, înălţându-ţi mintea cu aripi, cu fapta şi cu gândirea.
    Mâna lui Moise ne va face să credem, suflete, cum că Dumnezeu poate să albească şi să cureţe viaţa cea leproasă; nu te deznădăjdui dar, măcar că eşti lepros.
    Valurile păcatelor mele, Mântuitorule, ca în Marea Roşie întorcându-se, m-au acoperit degrab, ca oarecând pe egipteni şi pe conducătorii lor.
    Voie slobodă fără recunoştinţă ai avut, suflete, ca şi Israel mai înainte; ca mai mult decât dumnezeiasca mană, ai ales neînţelepţeşte lăcomia patimilor cea iubitoare de plăceri.
    Cărnurile cele de porc şi căldările şi bucatele cele egipteneşti, mai vârtos decât cele cereşti ai voit, suflete al meu; ca şi de demult nemulţumitorul popor în pustie.
    Fântânile hananeieştilor gânduri mai mult le-ai cinstit, suflete, decât vâna pietrei, din care izvorul înţelepciunii varsă izvorul teologiei.
    Când a lovit Moise, sluga Ta, piatra cu toiagul, cu închipuire mai înainte a însemnat coasta Ta cea de viaţă făcătoare; din care toţi băutură de viaţă scoatem, Mântuitorule.
    Cercetează, suflete, şi iscodeşte ca Isus, fiul lui Navi, ce fel este pământul făgăduinţei şi locuieşte în el cu bună legiuire.
    Ridică-te şi împotriveşte-te patimilor trupeşti, ca Isus asupra lui Amalec; biruind pururea gândurile cele înşelătoare, ca şi pe gavaoniteni.
    Treci peste firea cea curgătoare a vremii, ca mai înainte chivotul, şi te fă moştenitor pământului aceluia al făgăduinţei, suflete, Dumnezeu porunceşte.
    Precum ai scăpat pe Petru, cel ce a strigat: scapă-mă, aşa apucând înainte, Mântuitorule, scapă-mă şi pe mine de fiară, întinzându-Ţi mâna Ta, şi mă scoate din adâncul păcatului.
    Pe Tine Te ştiu liman liniştit, Stăpâne, Stăpâne Hristoase! Ci apucând înainte, izbăveşte-mă din adâncurile păcatului cele neumblate, şi din deznădăjduire.
    Eu sunt, Mântuitorule, drahma cea împărătească, pe care ai pierdut-o de demult; dar aprinzând făclie pe Mergătorul înaintea Ta, Cuvinte, caută şi află chipul Tău.
    Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.I
    Ca să stingi văpaia patimilor, ai izvorât pururea pâraie de lacrimi, Marie, arzându-ţi sufletul. Al căror har dă-mi-l şi mie, robului tău.
    Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
    Nepătimire cerească ai dobândit, prin vieţuirea cea preaînaltă de pe pământ maică; pentru aceasta roagă-te, să mântuiască din patimi, cu rugăciunile tale, pe cei ce te laudă pe tine.
    Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
    Cunoscându-te păstor şi arhiereu al Cretei, şi rugător pentru lume pe tine, Andrei, alerg şi strig ţie: Scoate-mă, părinte, din adâncul păcatului.
Slavă..., a Treimii:
    Treime sunt neamestecată, nedespărţită; despărţită după Feţe, şi Unime sunt din Fire unită: Tatăl şi Fiul şi dumnezeiescul Duh.
Şi acum..., a Născătoarei:
    Pântecele tău ne-a născut nouă pe Dumnezeu, cu chipul ca şi noi; deci ca pe un ziditor al tuturor, roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca prin rugăciunile tale să ne îndreptăţim.
    Şi iarăşi irmosul: Strigat-am cu toată inima mea...
CONDAC, glasul al 6-lea:
    Suflete al meu, suflete al meu, scoală! Pentru ce dormi? Sfârşitul se apropie şi vei să te tulburi. Deşteaptă-te dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce este pretutindeni, şi toate le plineşte.
ICOS
    Cămara cea de vindecare a lui Hristos văzând-o deschisă, privind şi sănătatea care izvorăşte din aceasta lui Adam, a pătimit şi s-a rănit diavolul, şi ca în primejdie s-a tânguit şi a strigat către prietenii săi: Ce voi face Fiului Mariei? mă ucide Vitleemiteanul, Cel ce este pretutindeni şi pe toate le plineşte.
SINAXAR
ÎN JOIA DIN SĂPTĂMÂNA A CINCEA
A POSTULUI MARE
    Sinaxarul din Minei, apoi acesta.
    În aceeaşi zi, în Joia din săptămâna a cincea a Postului Mare, după o veche predanie, cântăm slujba marelui canon de umilinţă.
    Acest canon, cel mai mare într-adevăr dintre toate canoanele, l-a compus şi l-a scris foarte frumos şi cu mult meşteşug cel între sfinţi părintele nostru Andrei, arhiepiscopul Cretei, numit şi Ierusalimiteanul. Acesta era de loc din Damasc. La vârsta de patrusprezece ani, după ce a fost dat la şcoală şi a învăţat toate ştiinţele care-i dădeau o educaţie desăvârşită, s-a dus la Ierusalim şi a îmbrăţişat viaţa monahală. Trăind cu cuvioşie şi bine plăcut lui Dumnezeu, într-o viaţă liniştită şi netulburată, a lăsat Bisericii lui Dumnezeu şi alte scrieri folositoare vieţii, cântări şi canoane, dar a fost mai cu deosebire iscusit în cuvântări de laudă în cinstea sfinţilor, a Maicii Domnului şi a Domnului nostru Iisus Hristos. Împreună cu alte multe canoane, a alcătuit şi acest Mare Canon plin de foarte mare umilinţă. Culegând şi strângând la un loc toată istoria Vechiului şi Noului Testament, a alcătuit cântarea aceasta de la Adam până la înălţarea lui Hristos şi predica Apostolilor. Prin canonul acesta îndeamnă tot sufletul să râvnească şi să urmeze, după putere, toate faptele bune ale istoriei Vechiului şi Noului Testament, să fugă de toate faptele rele şi să alerge totdeauna la Dumnezeu, prin pocăinţă, prin lacrimi şi mărturisire şi prin alte fapte bine plăcute lui Dumnezeu. Atât este de curgător şi de armonios acest Mare Canon, încât poate să moaie şi cea mai învârtoşată inimă şi să o deştepte spre săvârşirea binelui, chiar numai dacă-l cântă cineva cu inimă zdrobită şi cu potrivită luare-aminte. Andrei Criteanul a alcătuit acest canon pe timpul când şi marele Sofronie, patriarhul Ierusalimului, a scris viaţa Mariei Egipteanca. În adevăr, şi această viaţă ne pune înainte o mare pildă de umilinţă şi dă multă gândire celor ce greşesc şi păcătuiesc, numai dacă ar voi să se depărteze de rele.
    Şi s-a rânduit să se cânte şi să se citească Marele Canon şi viaţa Cuvioasei Maria Egipteanca în ziua aceasta pentru următoarea pricină: Pentru că Sfântul Post de patruzeci de zile se apropie de sfârşit şi pentru ca nu cumva oamenii, lenevindu-se, să se îngrijească mai puţin de nevoinţele cele duhovniceşti şi să se deprteze cu totul de a trăi în cumpătare, marele Andrei, ca un adevărat învăţător, prin cântările Marelui Canon, în care istoriseşte virtuţile marilor bărbaţi, precum şi întoarcerea la credinţă a celor răi, pregăteşte pe cei care se nevoiesc cu postul să se poarte cu mai mult curaj şi să se îndrepte cu bărbăţie spre nevoinţele postului ce-l mai au în faţă. Iar Sfântul Sofronie, prin minunata povestire despre viaţa Mariei Egipteanca, înduplecă pe oameni să ajungă din nou cumpătaţi, îi ridică spre Dumnezeu, îi sfătuieşte să nu mai cadă şi să nu se deznădăjduiască, chiar dacă au căzut înainte în unele păcate. Şi într-adevăr, povestirea vieţii Mariei Egipteanca înfăţişează cât este de mare iubirea de oameni şi dragostea lui Dumnezeu faţă de cei ce doresc şă se întoarcăm de la păcatele lor cele de mai înainte.
    Canonul lui Andrei Criteanul se numeşte Canonul cel Mare poate şi din pricina ideilor şi gândurilor înalte ce le cuprinde, căci într-adevăr alcătuitorul lui este iscusit şi l-a compus într-un chip nespus de frumos, dar şi pentru că acest canon, spre deosebire de celelalte, care au câte treizeci de tropare şi chiar mai puţine, are două sute cincizeci de tropare şi fiecare din tropare pricinuieşte nespusă plăcere. Prin urmare cu foarte bună socoteală şi potrivit a fost aşezat în marele post de patruzeci de zile acest Mare Canon, care are multă umilinţă. Părintele nostru Andrei a fost cel dintâi care a adus la Constantinopol acest prea frumos şi mare canon, odata cu Viaţa Cuvioasei Maria, când a fost trimis de Teodor, patriarhul Ierusalimului, să fie de ajutor la al şaselea sobor ecumenic. Cu acest prilej a luptat în chipul cel mai strălucit împotriva monoteliţilor şi, cu toate că era simplu monah, a fost rânduit în clerul Bisericii din Contstantinopol. Apoi a fost făcut diacon şi a fost însărcinat cu purtarea de grijă a orfanilor. După puţină vreme a ajuns arhiepiscopul Cretei. Mai pe urmă, ajungând aproape de locul numit Ieriso din Mitilina, a călătorit spre Domnul, tocmindu-şi bine scaunul său.
    Pentru rugăciunile Sfântului Andrei, Dumnezeule, miluieşte-ne şi ne mântuieşte. Amin.
    După aceasta se cântă Fericirile, cu închinăciuni, glasul al 6-lea.
    Întru împărăţia Ta, când vei veni, pomeneşte-ne pe noi, Doamne.
    Pe tâlharul l-ai făcut, Hristoase, locuitor raiului; pe cel ce a strigat pe Cruce către Tine: pomeneşte-mă! Învredniceşte-mă şi pe mine, nevrednicul, de pocăinţa acestuia.
    Stih: Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este împărăţia cerurilor.
    Auzit-ai, suflete al meu, de Manoe, că a ajuns la arătare dumnezeiască, şi a luat atuncea rodul făgăduinţei din cea stearpă; să urmăm dreptei credinţe a acestuia.
    Stih: Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
    Râvnind lenevirii lui Samson, suflete, ţi-ai tuns tăria lucrurilor tale, dându-ţi celor de alt neam viaţa întreagă şi fericită, pentru iubirea plăcerii.
    Stih: Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
    Cel ce a biruit mai înainte cu falca măgarului pe cei de alt neam, acum se află prădat de desfrâu; ci fugi, suflete al meu, de asemănare, de fapta şi de slăbirea lui.
    Stih: Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
    Barac şi Ieftae, căpetenii de oaste, s-au ales judecătorii lui Israel, cu care împreună şi Debora cea cu minte bărbătească. Deci îmbărbătându- te, suflete, cu vitejiile acelora, întăreşte-te.
    Stih: Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
    Pe Iaila cea vitează ai cunoscut-o, suflete al meu, care a tras în ţeapă pe Sisera mai înainte, şi a făcut mântuire; auzi stâlpul, prin care ţie Crucea se însemnează.
    Stih: Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
    Jertfeşte, suflete, jertfă de laudă, adu fapta bună ca pe o fiică mai curată decât a lui Ieftae; şi junghie ca pe o jertfă, Domnului tău patimile cele trupeşti.
    Stih: Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
    Înţelege, suflete al meu, ce este lâna lui Ghedeon; primeşte roua din cer şi te pleacă, precum câinele, de bea apa care curge din lege prin stoarcerea Scripturii.
    Stih: Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a acelora este împărăţia cerurilor.
    Osânda lui Eli preotul ai luat-o, suflete al meu, pentru lipsa minţii, suferind a lucra întru tine patimile, ca şi acela pe feciorii cei fără de lege.
    Stih: Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî pe voi şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind pentru Mine.
    Între Judecători, levitul cu socoteală şi-a împărţit femeia la cele douăsprezece neamuri, suflete al meu, ca să vădească întinăciunea cea fără de lege a neamului lui Veniamin.
    Stih: Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri.
    Iubitoarea de înţelepciune Ana, rugându-se, numai buzele şi-a mişcat spre laudă, iar glasul ei nu se auzea; şi de aceea, deşi era stearpă, a născut fiu vrednic de rugăciunea ei.
    Stih: Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru împarăţia Ta.
    Înnumăratu-s-a între judecători feciorul Anei, marele Samuel, pe care Armatem l-a crescut în casa Domnului. Aceluia râvneşte, suflete al meu, şi judecă lucrurile tale mai înainte decât pe ale altora.
    Stih: Pomeneşte-ne pe noi, Stăpâne, când vei veni întru împărăţia Ta.
    Ales fiind David rege, ca un rege s-a uns din corn cu dumnezeiescul mir. Deci şi tu, suflete al meu, de pofteşti împărăţia cea de sus, în loc de mir, unge-te cu lacrimi.
    Stih: Pomeneşte-ne pe noi, Sfinte, când vei veni întru împărăţia Ta.
    Miluieşte zidirea Ta, Milostive; milosti-veşte-Te spre făptura mâinilor Tale, şi iartă tuturor păcătoşilor şi mie, celui ce am călcat poruncile Tale mai mult decât toţi.
Slavă..., a Treimii:
    Şi naşterii celei fără de început, şi purcederii mă închin: Tatălui, Cel ce a născut, slăvesc pe Fiul cel născut, laud pe Duhul Sfânt, Cel ce străluceşte împreună cu Tatăl şi cu Fiul.
Şi acum..., a Născătoarei:
    Naşterii tale celei mai presus de fire ne închinăm, nedespărţind slava cea după fire a pruncului tău, Născătoare de Dumnezeu; că Cel ce este unul după faţă, se mărturiseşte îndoit după fire.
Cântarea a 7-a:
Irmosul:
    Păcătuit-am, fărădelege şi nedreptate săvârşit-am înaintea Ta; nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă; dar nu ne părăsi pe noi până în sfârşit, Dumnezeul părinţilor (de două ori).
    Păcătuit-am, greşit-am şi am călcat porunca Ta; că întru păcate am fost zămislit, şi am adăugat rănilor mele rană. Ci Tu mă miluieşte, ca un îndurat, Dumnezeul părinţilor.
    Cele ascunse ale inimii mele, le-am mărturisit Ţie, Judecătorul meu. Vezi smerenia mea, vezi şi necazul meu, şi ia aminte acum la judecata mea; şi Tu mă miluieşte, ca un îndurat, Dumnezeul părinţilor.
    Saul oarecând, dacă a pierdut asinele tatălui său, suflete, degrab a aflat în schimb împărăţia; dar păzeşte-te să nu greşeşti, alegând mai degrabă poftele tale cele dobitoceşti, decât împărăţia lui Hristos.
    David, dumnezeiescul părinte, de a şi greşit oarecând îndoit, suflete al meu, cu săgeata desfrâului săgetându-se, şi cu suliţa robindu-se pentru pedeapsa uciderii; dar tu cu mai grele lucruri boleşti, din pornirile cele de voia ta.
    Împreunat-a David oarecând nelegiuirea cu nelegiuire, că a amestecat desfrâul cu uciderea; dar îndată îndoită pocăinţă a arătat. Iar tu, suflete, mai viclene lucruri ai făcut, necăindu-te către Dumnezeu.
    David oarecând a însemnat cântarea, scriind-o ca într-o icoană, prin care-şi mustră fapta ce a lucrat, strigând: Miluieşte-mă! Că Ţie unuia am greşit, Dumnezeului tuturor; Însuţi mă curăţeşte.
    Purtat fiind chivotul în car, când s-au întors junicile, numai cât s-a atins Zan acela de el, a fost certat de mânia lui Dumnezeu. Deci de îndrăzneala aceluia fugind, suflete, cinsteşte bine cele dumnezeieşti.
    Auzit-ai de Abesalom cum s-a sculat împotriva firii. Cunoscut-ai faptele lui cele întinate, cu care a batjocorit patul lui David, tatălui său; dar şi tu ai urmat pornirilor lui celor de patimi şi iubitoare de plăceri.
    Supus-ai trupului tău vrednicia ta cea nerobită, şi ca alt Ahitofel aflând pe vrăjmaşul, suflete, te-ai plecat după sfaturile lui; dar le-a risipit pe acestea Însuşi Hristos, ca tu să te mântuieşti cu adevărat.
    Solomon cel minunat, cel plin de harul înţelepciunii, acesta făcând vicleşug înaintea lui Dumnezeu oarecând, s-a depărtat de la El; căruia şi tu ţi-ai asemănat blestemata ta viaţă, suflete.
    De plăcerile patimilor sale fiind silit, s-a întinat, vai mie! Iubitorul înţelepciunii, iubitor de femei desfrânate făcându-se şi înstrăinat de la Dumnezeu; căruia tu, o suflete, ai urmat cu gândul, prin dezmierdări ruşinoase.
    Lui Roboam, celui ce n-a ascultat sfatul tatălui său, ai râvnit, suflete, împreună şi lui Ieroboam, slugii celei prea rele, care s-a viclenit oarecând; dar fugi de asemănarea lor, şi strigă lui Dumnezeu: Păcătuit-am, miluieşte-mă!.
    Necurăţirilor lui Ahav ai râvnit, sufletul meu! Vai mie! Te-ai făcut locaş întinăciunilor trupeşti şi vas urât al patimilor. Dar din adâncul tău suspină şi spune lui Dumnezeu păcatele tale.
    A ars oarecând Ilie pe cei de două ori câte cincizeci, când a junghiat şi pe proorocii cei de ruşine ai Izabelei, spre mustrarea lui Ahav. Dar fugi, suflete, de asemănarea acestor doi şi te întăreşte.
    Încuiatu-s-a ţie cerul, suflete, şi foamete de la Dumnezeu te-a cuprins de vreme ce nu te-ai plecat cuvintelor lui Ilie Tezviteanul, ca şi Ahav oarecând. Ci Sareptencei asemănân-du-te, hrăneşte sufletul proorocului.
    Păcatele lui Manase ţi-ai îngrămădit cu voinţa, suflete, punând ca nişte lucruri de scîrbă patimile şi înmulţind cele dezgustătoare; dar pocăinţei lui râvnind cu căldură, câştigă-ţi umilinţa.
    Cad înaintea Ta şi aduc Ţie, ca nişte lacrimi, cuvintele mele: Păcătuit-am, cum a greşit păcătoasa, şi am făcut fărădelege ca nimeni altul pe pământ. Dar fie-Ţi milă, Stăpâne, de făptura Ta şi iarăşi mă cheamă.
    Folosit-am rău chipul Tău, şi am stricat porunca Ta; toată frumuseţea mi s-a întunecat, şi cu patimile mi s-a stins făclia, Mântuitorule. Dar milostivindu-Te, dă-mi bucurie, precum cânta David.
    Întoarce-te, căieşte-te, descoperă cele ascunse; grăieşte lui Dumnezeu Cel ce ştie toate. Tu singur ştii, Mântuitorule, cele ascunse ale mele; ci Însuţi Tu mă miluieşte, precum cânta David, după mare mila Ta.
    Stinsu-s-au zilele mele, ca visul celui ce se deşteaptă. Pentru aceasta ca Iezechia lăcrimez pe patul meu, ca să mi se adauge ani de viaţă. Dar care Isaia va să stea pentru tine, suflete? Fără numai Dumnezeul tuturor.
    Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
    Strigând către Preacurata Maica lui Dumnezeu mai înainte, ai gonit turbarea poftelor celor cu silă supărătoare, şi ai ruşinat pe vrăjmaşul cel ce te-a făcut să cazi în cursă. Ci dă-mi acum ajutor în necazuri şi mie, robului tău.
    Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
    Pe Hristos pe Care L-ai iubit, de Care ai dorit, pe urma Căruia ai mers, Acesta a aflat pocăinţa şi ţi-a dăruit-o, ca singur Dumnezeu milostiv; pe Care roagă-L neîncetat, să ne izbăvească pe noi de patimi şi de primejdii.
    Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
    Pe piatra credinţei întăreşte-mă, cu rugăciunile tale, părinte, îngrădindu-mă cu frica cea dumnezeiască, şi mă rog dăruieşte-mi mie acum pocăinţă, Andreie; şi mă izbăveşte de cursa vrăjmaşilor care mă caută pe mine.
Slavă..., a Treimii:
    Treime neamestecată, nedespărţită, de o fiinţă şi fire una; lumini şi lumină, şi trei sfinte, şi Unul sfânt, este lăudată Treimea, Dumnezeu. Laudă şi preaslăveşte, suflete, viaţă şi vieţi, pe Dumnezeul tuturor.
Şi acum..., a Născătoarei:
    Lăudămu-te, bine te cuvântăm, închinămu-ne ţie, Născătoare de Dumnezeu, că ai născut pe Unul din Treimea cea nedespărţită, pe Unul Fiu şi Dumnezeu; şi tu însăţi ne-ai deschis nouă celor de pe pământ cele cereşti.
    Şi iarăşi irmosul: Greşit-am, fărădelege am făcut...
Tricântarea (fără metanii)
Cântarea a 8-a, glasul 8:
Irmosul:
    Pe Împăratul slavei, Cel fără început, de Care se înfricoşează puterile cereşti, şi se cutremură cetele îngerilor, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii .
    Ca nişte cărbuni ai focului celui fără materie, ardeţi patimile mele cele împădurite, aprinzând întru mine acum dorul dragostei celei dumnezeieşti, Apostolilor.
    Să cinstim trâmbiţele cele cu glasuri bune ale Cuvântului, prin care au căzut zidurile cele neîntărite ale vrăjmaşului, şi s-au întărit zidurile cunoştinţei de Dumnezeu.
    Sfărâmaţi chipurile patimilor sufletului meu, cei ce aţi sfărâmat capiştile şi idolii vrăjmaşului, Apostoli ai Domnului, cei ce sunteţi biserici sfinţite.
A Născătoarei:
    Încăput-ai pe Cel neîncăput din fire; purtat-ai pe Cel ce poartă toate; alăptat-ai, curată, pe Cel ce hrăneşte făptura, pe Hristos dătătorul de viaţă.
Altă Tricântare
Irmos acelaşi:
    Cu meşteşugirea cea înaltă a Duhului, aţi zidit toată Biserica, Apostoli ai lui Hristos; în aceasta binecuvântaţi pe Hristos în veci.
    Trâmbiţând cu trâmbiţa dogmelor, au surpat Apostolii toată înşelăciunea idolească, preaînălţând pe Hristos întru toţi vecii.
    Apostoli ce sunteţi bună adunare, păzitori ai lumii, cetăţeni cereşti, izbăviţi-ne din primejdii pe noi, care vă lăudăm pururea.
A Treimii:
    Dumnezeiască stăpânie cea întreit însorită şi prealuminată, fire de o slavă şi de un tron, Părinte atoatefăcătorule, Fiule şi Duhule cel dumnezeiesc, pe Tine Te laud în veci.
A Născătoarei:
    Ca pe un tron cinstit şi preaînălţat să lăudăm neîncetat, popoare, pe Maica lui Dumnezeu, pe ceea ce singură este după naştere maică şi fecioară.
Altă Tricântare
Irmosul:
    Pe Cel pe Care-L slăvesc oştile cereşti şi de El se cutremură heruvimii şi serafimii, toată suflarea şi zidirea, lăudaţi- L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii (de două ori).
    Miluieşte-mă pe mine cel ce am păcătuit, Mântuitorule, ridică-mi mintea mea spre întoarcere. Primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc; miluieşte-mă pe mine cel ce strig: Greşit-am Ţie, mântuieşte-mă; nelegiuit-am, miluieşte-mă.
    Ilie cel ce a fost purtat în car, suindu-se în carul virtuţilor, s-a înălţat ca spre ceruri oarecând, mai presus de cele pământeşti; deci la suirea acestuia cugetă, suflete al meu.
    Curgerea Iordanului oarecând a stat de o parte şi de alta, prin lovirea cu cojocul lui Ilie de către Elisei; iar tu, o suflete al meu, acestui dar nu te-ai învrednicit, din pricina neînfrânării.
    Elisei luând oarecând cojocul lui Ilie, a luat de la Domnul har îndoit; iar tu, o, suflete al meu, de acest har nu te-ai împărtăşit, pentru neînfrânare.
    Somaniteanca oarecând a primit pe cel drept cu gând bun; iar tu, o, suflete, n-ai adus în casa ta nici străin, nici călător. Pentru aceasta tu vei fi lepădat afară din cămară, tânguindu-te.
    Minţii celei întinate a lui Ghiezi pururea te-ai asemănat, ticălosule suflete; a cărui iubire de argint leapăd-o măcar la bătrâneţe. Fugi de focul gheenei, depărtându-te de răutăţile tale.
    Tu, suflete, lui Ozia râvnind, lepra lui întru tine îndoit ai luat-o; că cele necuvioase cugeţi, şi cele fără de lege faci; lasă cele ce ai şi aleargă la pocăinţă.
    De niniviteni ai auzit, suflete, că s-au pocăit către Dumnezeu cu sac şi cu cenuşă; acestora n-ai urmat, ci te-ai arătat mai rău decât toţi cei ce au greşit mai înainte de lege şi după lege.
    De Ieremia cel din groapa cu noroi ai auzit, suflete, care a plâns cu tânguire cetatea Sionului şi lacrimi a vărsat. Urmează vieţii lui celei plângătoare şi te vei mântui.
  Iona a fugit în Tars, cunoscând dinainte întoarcerea ninivitenilor; a cunoscut ca un prooroc milostivirea lui Dumnezeu; pentru că se ferea să nu mintă proorocia lui.
    De Daniel ai auzit, o, suflete, cum a astupat gurile fiarelor în groapă; ai înţeles cum tinerii cei ce au fost cu Azaria au stins prin credinţă văpaia cuptorului cea arzătoare.
    Pe toţi cei din Legea Veche, i-am adus ţie, suflete, spre pildă; urmează faptelor iubite de Dumnezeu ale drepţilor şi fugi de păcatele celor vicleni.
    Drepte Judecătorule, Mântuitorule, miluieşte-mă şi mă izbăveşte de foc şi de groaza ce am a petrece la judecată, după dreptate; iartă-mă mai înainte de sfârşit, prin fapte bune şi prin pocăinţă.
    Ca tâlharul strig Ţie: pomeneşte-mă; ca Petru plâng cu amar; iartă-mă, Mântuitorule! strig ca vameşul, lăcrimez ca păcătoasa. Primeşte-mi tânguirea ca oarecând pe a cananeencii.
    Tămăduieşte putrejunea smeritului meu suflet, Mântuitorule, Unule, Tămăduitorule. Pune-mi doctorie vindecătoare şi untdelemn şi vin, lucrurile cele de pocăinţă, şi umilinţă cu lacrimi.
    Cananeencii şi eu urmând, strig: Miluieşte-mă, Fiul lui David! Mă ating de poală, ca ceea ce-i curgea sânge; plâng ca Marta şi ca Maria pentru Lazăr.
    Alabastru cu lacrimi turnând pe capul Tău, Mântuitorule, ca nişte mir, strig ca păcătoasa care cerea milă; rugăciune aduc şi cer să iau iertare.
    De n-a şi păcătuit nimeni ca mine, totuşi primeşte-mă, Milostive Mântuitorule, şi pe mine, care cu frică mă pocăiesc şi cu dragoste strig: păcătuit-am Ţie Unuia, nelegiuit-am, miluieşte-mă.
    Milostiveşte-Te, Mântuitorule, spre zidirea Ta, şi mă caută ca un păstor pe mine, oaia cea pierdută, şi rătăcit fiind, răpeşte-mă de la lup, şi mă fă oaie în păşunea oilor Tale.
    Când vei şedea Judecător ca un milostiv, şi vei arăta slava Ta cea înfricoşătoare, Hristoase, o! ce frică va fi atuncea. Cuptorul arzând şi toţi temându-se de înfricoşătoarea judecată a Ta.
    Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
    Maica Luminii celei neapuse, pe tine luminându-te, te-a dezlegat de întunericul păcatelor; de unde primind tu harul Duhului, luminează, Marie, pe cei ce te laudă cu credinţă.
    Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
    Minune nouă cu adevărat văzând în tine, maică, dumnezeiescul Zosima s-a spăimântat; că înger în trup vedea şi cu totul de minune s-a umplut, lăudând pe Hristos în veci.
    Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
    Ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, Andrei cinstite, lauda Cretei, pe tine te rog: Roagă-te, ca să aflu acum dezlegare de legătura fărădelegii prin rugăciunile tale, ca cel ce eşti învăţător al pocăinţei şi mărirea cuvioşilor.
A Treimii:
    Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
    Părinte, Cel ce eşti fără început, Fiule, Cel împreună fără de început, Mângâietorule cel bun, Duhule cel drept, Născătorule al lui Dumnezeu-Cuvântul, Cuvinte al Tatălui celui fără început, Duhule cel viu şi făcător, Treime în Unime, miluieşte-mă.
Şi acum..., a Născătoarei:
    Ca din porfiră s-a ţesut trupul lui Emmanuel înlăuntru în pântecele tău, Preacurată, ceea ce eşti porfiră înţelegătoare; pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat pe tine te cinstim.
    Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
    Şi iarăşi irmosul: Pe Cel pe Care-L slăvesc...
TRICÂNTAREA
Cântarea a 9-a, glasul 8:
Irmosul:
    Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară curată, cei mântuiţi prin tine, cu cetele cele fără de trupuri mărindu-te pe tine.
    Apostoli, cei ce v-aţi arătat izvoare de ape mântuitoare, răcoriţi sufletul meu cel topit de setea păcatului.
    Pe mine cel ce înot în noianul pierzării şi sunt cufundat, mântuieşte-mă, Doamne, cu dreapta Ta, ca şi pe Petru.
    Ca cei ce sunteţi sarea învăţături lor celor dulci, uscaţi putrejunea gândului meu, şi alungaţi întunericul necunoştinţei.
A Născătoarei:
    Ca una ce ai născut bucuria, dă-mi plângere prin care să pot afla mângâiere, dumnezeiască stăpână, în ziua ce va să fie.
Altă Tricântare:
    Pe tine, ceea ce eşti mijlocitoare între cer şi între pământ, toate neamurile te fericim; că trupeşte a locuit în tine plinirea Dumnezeirii, Fecioară .
    Cu cântări te slăvim pe tine, adunare lăudată a Apostolilor, că v-aţi arătat lumii luminători, alungând înşelăciunea.
    Cu mreaja voastră cea evanghelicească vânând peşti cuvântători, Îi aduceţi pururea merinde lui Hristos, fericiţilor Apostoli.
    Aduceţi-vă aminte de noi, Apostoli, în rugăciunea voastră către Dumnezeu, ca să ne izbăvim de toată încercarea, rugămu-vă noi, care vă lăudăm cu dragoste.
A Treimii:
    Pe Tine, Unimea cea în trei Feţe, Tată şi Fiule şi cu Duhul, pe un Dumnezeu de o fiinţă laud; pe Treimea cea de o putere şi fără început.
A Născătoarei:
    Pe tine, Născătoare de prunc şi Fecioară, toate neamurile te fericim, ca cei ce ne-am izbăvit prin tine din blestem; că ai născut pe Domnul, bucuria noastră.
Altă Tricântare:
Irmosul:
    Naşterea zămislirii celei fără de sămânţă este netâlcuită; rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te mărim .
    Mintea s-a rănit, trupul s-a trândăvit, duhul boleşte; cuvântul a slăbit, viaţa s-a omorât, sfârşitul este lângă uşi. Pentru aceasta, ticălosul meu suflet, ce vei face când va veni Judecătorul să cerceteze ale tale?
    Adusu-ţi-am aminte, suflete, de la Moise facerea lumii, şi toată Scriptura cea aşezată de acela; care îţi povesteşte ţie de cei drepţi şi de cei nedrepţi; din care celor de al doilea, adică celor nedrepţi ai urmat, o, suflete, păcătuind lui Dumnezeu, iar nu celor dintâi.
    Legea a slăbit, Evanghelia nu lucrează şi toată Scriptura în tine nu este băgată în seamă; profeţii au slăbit şi tot cuvântul Celui Drept. Şi rănile tale, o, suflete al meu, s-au înmulţit, nefiind doctor care să te însănătoşeze.
    Pildele Scripturii celei noi îţi aduc ţie, ca să te ducă pe tine, suflete, spre umilinţă; râvneşte dar drepţilor, iar de păcătoşi te leapădă, şi înduplecă pe Hristos cu rugăciunile tale, cu postul, cu curăţia şi cu smerenia.
    Hristos S-a făcut prunc, împreunându-Se cu mine prin trup, şi toate câte sunt ale firii, cu voia le-a plinit, afară de păcat, arătându-ţi ţie, o, suflete, pilda şi chipul smereniei Sale.
    Hristos S-a făcut om, chemând la pocăinţă pe tâlhari şi pe desfrânate. Suflete, pocăieşte-te, că s-a deschis uşa împărăţiei acum, şi o apucă mai înainte fariseii şi vameşii şi desfrânaţii, pocăindu-se.
    Hristos pe magi i-a mântuit, pe păstori i-a chemat, mulţimea pruncilor a făcut-o mucenici, pe bătrânul l-a slăvit şi pe văduva cea bătrână. Cărora n-ai râvnit, suflete, nici faptelor, nici vieţii; dar vai ţie, când vei fi judecat!
    Postind Domnul patruzeci de zile în pustie, mai pe urmă a flămânzit, arătând firea cea omenească. Suflete, nu te lenevi; de va năvăli asupra ta vrăjmaşul, alungă-l cu rugăciuni şi cu postire, departe de la picioarele tale.
    Hristos era ispitit, diavolul Îl ispitea, arătându-I pietrele ca să le facă pâini. În munte L-a suit să vadă toate împărăţiile lumii într-o clipită. Teme-te, o, suflete, de înşelăciune; trezeşte-te, roagă-te în tot ceasul lui Dumnezeu.
    Turtureaua cea iubitoare de pustie, sfeşnicul lui Hristos, glasul celui ce strigă a glăsuit, predicând pocăinţă: Irod a săvârşit fărădelege cu Irodiada. Vezi dar, suflete al meu, să nu te prinzi în cursele celor fără de lege, ci degrab îmbrăţişează pocăinţa.
    În pustie a locuit Înaintemergătorul harului, şi Iudeea toată şi Samaria auzind, au alergat şi şi-au mărturisit păcatele lor bucuros, botezându-se; cărora tu, suflete, n-ai urmat.
    Nunta cinstită este şi patul neîntinat, că Hristos amândouă le-a binecuvântat mai înainte, ospătându-Se trupeşte, şi în Cana Galileii la nuntă apa în vin prefăcând, arătând întâia minune, ca tu să te prefaci, o, suflete.
    Hristos a întărit pe slăbănogul cel ce şi-a ridicat patul, şi pe tânărul cel mort l-a înviat, pe fiul văduvei şi pe al sutaşului şi, samarinencei arătându-Se, a închipuit mai înainte ţie, suflete, închinarea în Duh.
    Pe ceea ce-i curgea sânge a tămăduit-o Domnul cu atingerea de poala Lui; pe cei leproşi i-a curăţit, pe orbi i-a luminat şi pe cei şchiopi i-a îndreptat; pe surzi, pe muţi şi pe cea gârbovită până la pământ, i-a tămăduit cu cuvântul, ca tu să te mântuieşti, ticăloase suflete.
    Bolile tămăduind, săracilor a bine vestit Hristos-Cuvântul. Pe şchiopi i-a vindecat, împreună cu vameşii a mâncat şi cu păcătoşii S-a amestecat; sufletul fiicei lui Iair, celei moarte mai dinainte, l-a întors cu atingerea mâinii.
    Vameşul s-a mântuit şi păcătoasa s-a înţelepţit; iar fariseul, lăudându-se, s-a osândit. Că vameşul striga: milostiveşte-Te; şi păcătoasa: miluieşte-mă. Iar fariseul se îngâmfa strigând: Dumnezeule, mulţumescu-Ţi, şi celelalte graiuri ale nebuniei lui.
    Zaheu vameş a fost, dar s-a mântuit; şi fariseul Simon s-a înşelat, şi păcătoasa şi-a luat dezlegare de iertare, de la Cel ce are puterea a ierta păcatele; căreia sîrguieşte de urmează, suflete.
    N-ai râvnit păcătoasei, o, ticălosul meu suflet, care luând alabastru cu mir, cu lacrimi a uns picioarele Domnului, şi cu părul le-a şters. Căci i-a rupt zapisul păcatelor ei cele de demult.
    Cetăţile cărora le-a dat Hristos bunavestire, ştii, suflete al meu, cum au fost blestemate; teme-te de pildă, să nu te faci ca acelea; pe care asemănându-le Stăpânul cu Sodoma, până la iad le-a osândit.
    Să nu te arăţi, o, suflete al meu, mai rău pentru deznădăjduire, auzind credinţa cananeencei, pentru care cu cuvântul lui Dumnezeu s-a tămăduit fiica ei. Strigă din adâncul inimii, ca şi aceea lui Hristos: Fiul lui David, mântuieşte-mă şi pe mine.
    Milostiveşte-Te, mântuieşte-mă, Fiul lui David, miluieşte-mă, Cel ce ai tămăduit cu cuvântul Tău pe cei îndrăciţi, şi glasul cel milostiv, ca şi tâlharului, grăieşte-mi: Amin zic ţie, cu Mine vei fi în rai, când voi veni întru slava Mea.
    Un tâlhar Te-a hulit; un tâlhar ca Dumnezeu Te-a cunoscut. Că amândoi împreună pe cruce erau spânzuraţi. Dar, o, mult-Îndurate! Ca şi tâlharului celui credincios, care Te-a cunoscut pe Tine Dumnezeu, deschide-mi şi mie uşa slăvitei Tale împărăţii.
    Făptura s-a mâhnit văzându-Te răstignit; munţii şi pietrele de frică s-au despicat, pământul s-a cutremurat şi iadul s-a golit; şi s-a întunecat lumina zilei, văzându-Te pe Tine, Iisuse, cu trupul pe Cruce pironit.
    Roade vrednice de pocăinţă nu cere de la mine; că tăria mea întru mine a lipsit. Dăruieşte-mi inimă pururea umilită, şi sărăcie duhovnicească; ca să-Ţi aduc acestea ca o jertfă primită, Unule, Mântuitorule.
    Judecătorul meu şi cunoscătorule, Cel ce va să vii iarăşi cu îngerii să judeci lumea toată; atunci văzându-mă cu ochiul Tău cel blând, să Te milostiveşti şi să mă miluieşti, Iisuse, pe mine care am greşit mai mult decât toată firea omenească.
    Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
    Toate cetele îngereşti şi adunările omeneşti le-ai uimit cu viaţa ta cea minunată; ca cei fără de trup vieţuind şi firea covârşind; pentru care ca şi cum ai fi fost fără materie, te-ai suit cu picioarele pe apă, Marie, şi Iordanul ai trecut.
    Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
    Fă milostiv pe Ziditorul pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine, Cuvioasă Maică, să ne izbăvească de răutăţi şi de necazurile care ne împresoară. Ca izbăvindu-ne din încercări, să mărim neîncetat pe Domnul, Cel ce te-a slăvit pe tine.
    Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
    Andrei cinstite şi Părinte de trei ori fericite, păstorul Cretei, nu înceta rugându-te pentru cei ce te laudă, ca să ne izbăvim de toata mânia, necazul şi stricăciunea, şi de greşeale de neînchipuit, noi cei care cinstim pururea pomenirea ta cu credinţă.
Slavă..., a Treimii:
    Treime de o fiinţă, Unime în trei ipostasuri, pe Tine Te lăudăm; pe Tatăl slăvind, pe Fiul slăvind şi Duhului închinându-ne, unui Dumnezeu într-o fire cu adevărat; viaţă şi vieţi, împărăţiei celei fără de sfârşit.
Şi acum..., a Născătoarei:
    Cetatea ta păzeşte-o, Preacurată Născătoare de Dumnezeu; că în tine aceasta cu credinţă împărăţind, în tine se şi întăreşte, şi prin tine biruind, înfrânge toată încercarea, dezarmează pe vrăjmaşi şi îndreptează pe supuşii ei.
    Şi iarăşi irmosul: Naşterea zămislirii celei...
Luminânda glasului, de trei ori.
LA STIHOAVNĂ
    Stihira zilei, de două ori, pe glasul al 8-lea:
    Călcând în căile cele tâlhăreşti, suflete al meu, greu te-ai rănit de păcatele tale, dându-te vrăjmaşilor celor nebuni; ci având vreme acum cu umilinţă strigă: Nădejdea celor fără de nădejde, viaţa celor deznădăjduiţi, Mântuitorule, ridică-mă şi mă mântuieşte.
A mucenicilor:
    Cu platoşa credinţei îmbrăcându-vă bine şi cu chipul Crucii întrarmându-vă, ostaşi puternici v-aţi arătat; tiranilor bărbăteşte aţi stat împotrivă, şi înşelăciunea diavolului aţi surpat; biruitori făcându-vă, cununilor v-aţi învrednicit. Rugaţi-vă totdeauna pentru noi, ca să mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei:
    Primeşte graiurile robilor tăi, Preacurată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, şi te roagă neîncetat, să se dăruiască nouă dezlegare de păcate şi pace.
    Şi se citeşte şi Ceasul întâi, fără catismă.
    După Sfinte Dumnezeule..., se zice la toate Ceasurile Condacul: Suflete al meu, suflete al meu...